La colțu' străzii


16 comentarii

Cioloș 2019. Foaie de parcurs

Celor buni, cuminți și cu minte, Moș Crăciun le va aduce un nou Guvern, cu probabilitate rezonabilă condus tot de Dacian Cioloș. Mai mult, cuplul ardelean Iohannis-Cioloș va domina Bucureștiul și România următorului cincinal. Și poate și începutul anilor ’20. Un pic de zoom out.

Spre deosebire de sistemul electoral de la locale, la parlamentare nu cred că USR canibalizează PNL, ci mai degrabă umple un gol pe care PNL nu are inteligența, voința și putirința să-l mai recupereze. În decembrie 2016, PNL și USR trebuie doar să se mobilizeze exemplar și să reușească să aducă la vot cât mai mulți nehotărâți și absenți. Apoi, ca partid cu logistică net superioară în teritoriu, PNL va avea interesul să păzească nu numai voturile sale ci și pe cele ale USR, pentru a spera astfel să diminueze cât mai mult votul PSD și deci să formeze guvernul.  Fiindcă numirea premierului va reveni în totalitate președintelui iar amenințările cu suspendarea rămân doar fantezii riscante ale înflăcăraților anteniști ai PSD.

Foarte înțeleaptă reținerea implicării politice a lui Dacian Cioloș. Pe lângă cuvântul dat, dacă va fi să fie premier are nevoie de această distanță față de partide, prezumția de imparțialitate devenindu-i un atu important abia după primii trei cei mai grei ani de guvernare. Adică în momentul foarte dificil când inevitabil erodat, guvernul său  va trebui să organizeze alegerile prezidențiale din România lui 2019.

ciolos-iohannis

Până atunci, pe lângă munca de pompier pentru crize de tot felul, viitorul Guvern va avea o agendă critică pentru România, care în mandatul său guvernamental va sărbători centenarul Marii Uniri: teme precum spațiul Schengen, criza refugiaților de la granițele țării și deci ale Uniunii Europene, negocierea Brexit, mecanismul MCV, autostrada peste Carpați, agricultură, absorbție fonduri europene, reformele mult amânate din sănătate și educație și tot așa. Dar nu numai asta.

Continuă lectura

Anunțuri


6 comentarii

Criza din Ucraina: în mijlocul haosului din Kiev, o luptă pentru libertate

                                                                                 Guest-post: Andrii Ignatov (Ucraina)

Așa ar fi trebuit să arate Revoluția română din 1989”, gândesc pe 19 Ianuarie 2014 pășind  în centrul Kievului pentru prima dată de la începutul protestelor. O mulțime compactă de protestatari din diferite regiuni ale țării adunată pe Maidan (Piața Independenței) și pe străzile adiacente pentru a 58-a zi, pentru a 58-a oară.

1

Bunii mei prieteni, el programator, ea funcționar, observă cum s-a schimbat, peste noapte, orașul de acum o lună.  Poartă căști de protecție pentru a sfida  legile proaspăt adoptate ce interzic tocmai purtarea acestor căști în spațiile publice. Ne plimbăm pe străzile Instytutska, Khreschatyk și  Hrushevsky fotografiind protestatarii și trupele speciale de poliție care baricadează cartierul guvernamental cu camioane, mașini și garduri de metal. Peste tot , un miros greu de lemn și de cărbune ars pe care protestatarii  și forțele de ordine le-au aprins pentru a se încălzi.  Un rând de corturi mari, kaki, ocupa jumătatea estică a bulevardului Khreschatyk, artera principală din centrul orașului, acum pe jumătate blocată. Un grup de tineri mascați, cu bâte din lemn în mâini, trece pe lângă noi.  E frig. 5 grade Celsius.  Gerul pune încet, încet stăpânire pe noi și plecăm să ne adăpostim într-un birou micuț al unuia dintre prieteni.

Continuă lectura


14 comentarii

Ucraina. Uniunea Europeană nu a pierdut nimic

240px-flag_of_ukraineRefuzul Uniunii Europene de a semna Acordul de Asociere cu Ucraina în cadrul Summitului de la Vilnius, fără ca aceasta din urmă să îndeplinească toate criteriile solicitate este, cred, primul gest de forță pe care Bruxellles îl face în vecinătatea estică. Și este bine că îl face pentru că acesta este limbajul pe care îl înțeleg statele din Est: cel ultimativ care nu lasă loc de compromisuri și de cosmetizări.

Orice concesie sau pas înapoi pe care UE l-ar fi făcut în fața lui Ianucovici i-ar fi oferit acestuia un ascendent, i-ar fi oferit frâiele negocierilor prezente și viitoare cu UE, ar fi devenit cel ce stabilește regula jocului. Diplomații europeni nu aveau nici un motiv să permită un asemenea scenariu – nici economic, nici politic, nici strategic. Continuă lectura


10 comentarii

Angela Merkel despre EU si pacea in Europa

Zilele trecute, sefa executivului german a deschis sedinta Parlamentului in care s-a dezbatut extinderea Fondului de Urgenta al Zonei Euro cu un discurs ce a cuprins o fraza socanta: „Nimeni să nu creadă că alţi 50 de ani de pace în Europa sunt de la sine înţeleşi. Cade Euro, cade întreaga construcţie europeană”.

Am citit cateva comentarii prin presa autohtona ce explicit sau sugerat au interpretat aceasta declaratie fie ca o umflare a muschilor, fie chiar ca pe o exprimare venita din istoria nefericita a Germaniei din prima jumatate a secolului XX.

Continuă lectura