La colțu' străzii


5 comentarii

Lui Traian Băsescu îi stătea mai bine în sânul familiei

basescu-pmpDupă ce ne-a informat câteva luni exclusiv despre afacerile familiei, începând cu cel mai tânăr membru, Traian Băsescu a revenit azi la afacerile țării. S-a prezentat „spontan” la Congresul Partidului Mișcarea Populară pentru a vorbi despre orice altceva decât afacerile partidului. Nu am urmărit discursul în direct, ci doar relatarea din presă (gandul.info, foto Mediafax), deci e posibil ca impresia mea să fie deformată de absența contactului direct. Judecând după eterogenitatea discursului și saltul aparent fără logică de la o temă la alta, am rămas cu impresia că fostul președinte a vorbit doar pentru că îi place să se audă, îi place să creadă că are încă un cuvânt greu. Parafrazând o celebră butadă, a ratat ocazia să mai tacă puțin.

Băsescu a inclus în discursul său de la teme de-a dreptul mondene până la relații internaționale, trecând prin marile dileme de politică internă. Probabil că mesajul ar fi avut alt ecou de la Cotroceni. Dar PMP a ajuns un fel de Gambrinus unde se adună la o berică iluștrii necunoscuți ce se cred buricul națiunii și își dau cu părerea. Partidul a rămas pe mâna unor oportuniști ce au rămas fără ciolan prin alte locuri, unii din ei de-a dreptul dubioși, adică ce a mai avut loc pe lângă personalitatea Elenei Udrea. După doar doi ani, PMP este o epavă anchilozată asemănătoare cu PNȚCD. Probabil că ar putea să fuzioneze și să se certe pe ștampile. Cam aici e relevanța cadrului ales de fostul președinte pentru a reveni în spațiul public.

Discursul a enumerat câteva teme importante de politică internă și externă. Însă au fost doar enumerate, superficial, pentru că Traian Băsescu a alocat timp mai ales pentru meschine probleme personale, „listuța” lui. A început prin a spune că el încă mai crede în onestitatea Elenei Udrea, ceea ce probabil că ar fi dus în derizoriu orice a continuat. A pierdut din nou ocazia să tacă în legătură cu fratele său: uman e de înțeles că îi este alături, dar ori lasă justiția să își facă treaba, ori recunoaște implicit că are o legătură cu întreaga afacere. Și, mai ales, nu a uitat de noua sa dispută cu „serviciile” care l-au trădat. Aici a atins punctul cel mai jos al discursului. Acum patru luni încă mai era președintele-jucător atot-puternic. Acum ne spune că președintele nu poate, nu știe, nu are resurse; iar câteva minute mai târziu să își aducă aminte că are și alte surse de informare, precum sinteza de presă sau memoriile primite de la cetățeni. Poate așa se explică derapajul conspiraționist care este apărarea Elenei Udrea: a citit prea multe memorii trimise de oameni cu prea mult timp liber.

Nu a uitat fostul președinte să arunce câte o săgeată către actualul șef al statului, cel care se bucură acum de popularitatea pe care fostul o avea cu zece ani în urmă. „Dacă fostul preşedinte iese o dată pe lună şi explică ce nu a făcut Klaus Iohannis sau ce a făcut greşit, mandatul triumfător, cu acceptabilitate enormă, o să se scufunde mai repede decât Titanicul”, ar fi spus președintele, citat de Adevărul. Uită însă că ne-a spus doi ani, aproape zilnic, la 18:30, ce nu a făcut Ponta, de era aproape să-l facă președinte.


43 comentarii

Cazul Udrea ne amintește că trebuie să îi mulțumim lui Traian Băsescu

Băsescu la CotroceniPare un consens între comentatori că „mărturisirea” Elenei Udrea îngroapă definitiv „băsismul”. Acest lucru este spus în diverse forme atât de cei ce l-au urât dintotdeauna pe Traian Băsescu, cât și de cei ce s-au arătat pe parcurs dezamăgiți de el. Sunt așa de mulți cei ce „se dezic” de fostul președinte, de zici că într-adevăr băsismul a murit. În acest context defavorabil, îmi reafirm poziția băsistă, din ce în ce mai minoritară și am de observat un lucru esențial: îi datorăm și lui Traian Băsescu că ne delectăm cu confesiunile foștilor aroganți din interiorul sau de la poarta pușcăriei.

Vă reamintesc, dacă ați uitat, că unitatea anti-corupție a procuraturii, indiferent că se numea DNA sau PNA, a avut ani buni în care nu a făcut nimic. Ani buni în care singurul corupt dovedit vreodată era un deputat Bivolaru, și ăla fugit în străinătate. Instrumentul principal pentru ducerea în ridicol a eforturilor anti-corupție era procurorul-șef, în a cărui numire cuvântul final îl are președintele. Chiar dacă în interiorul instituției erau destui magistrați gata să își facă treaba, șeful ei avea toate pârghiile pentru a nu îi lăsa.

A fost nevoie ca președintele Băsescu să dea credit unui magistrat independent, curajos și decis să aplice legea, pentru ca să se ajungă rapid la masa critică de procurori care să determine schimbarea. Este meritul lui Băsescu că a apărat independența instituției chiar și atunci când a devenit evident că nu se va opri la opoziție. Fostul președinte a rămas ferm în promovarea unui DNA independent chiar și atunci când anchetele au ajuns la primari și parlamentari PDL, la miniștri în funcție în cabinetul Boc, la pupile politice precum Ridzi, la fratele său, la ginerele președintelui și, iată, la anturajul Elenei Udrea.

Acest val de succese DNA există și pentru că TB a acceptat să lase magistrații să își facă treaba, prin numirile la conducerea instituției. Am votat pentru Traian Băsescu de două ori în alegeri, am votat împotriva suspendării la primul referendum și am stat acasă la al doilea, pentru că era opțiunea favorabilă președintelui. Am făcut aceste alegeri conștient, calculat, iar acțiunile lui Băsescu în domeniul justiției au jucat un rol important în alegerile mele. Sunt convins că niciunul dintre Năstase, Geoană, Antonescu sau Ponta nu ar fi procedat la fel, ci, dimpotrivă, ar fi încercat să schimbe direcția.

Mă felicit pentru că am votat bine, alegând de fiecare dată opțiunea favorabilă lui Traian Băsescu. Chiar dacă la finalul celor două mandate simt mai degrabă o dezamăgire pentru rezultatul de ansamblu, nu voi uita niciodată că îi datorăm fostului președinte un „mulțumesc” pentru că ne-a ajutat să trăim într-o țară mai curată. Din această perspectivă, am fost și rămân un băsist.


5 comentarii

Băsescu, 10 ani

Băsescu la CotroceniPreședintele român cu cel mai lung mandat, cel mai longeviv lider european, timpul a fost până la urmă generos cu Traian Băsescu. România pe care o lasă în urmă este vizibil mai bună decât cea din 2004, în ciuda trecerii printr-o criză economică globală. Dar același lucru se poate spune și despre Ion Iliescu și despre Emil Constantinescu. Noi toți, împreună, am progresat încet, în ritmul nostru latin, al oamenilor mai înclinați să se odihnească decât să muncească.

Și cetățenii au fost generoși cu președintele. L-au votat, într-un fel sau altul, de patru ori: de două ori pentru a fi președinte, de alte două ori pentru a nu fi demis. Ca unul care a acționat în sprijinul său de fiecare dată, pot să spun că norocul cel mare al lui Băsescu a fost că de fiecare dată alternativa a fost mai rea. În ordine cronologică: Năstase, coaliția ”322” condusă de Voiculescu, Geoană, alianța USL conducând un brutal atac la fundamentele instituționale ale statului de drept. Altfel, Traian Băsescu nu a fost nici prea-prea, nici foarte-foarte.  Continuă lectura


5 comentarii

PSD în căutarea lui Băsescu

ponta cu basescuEste vizibil la PSD ordinul pe unitate de a-l aduce pe Băsescu în campanie, lipindu-l de Klaus Iohannis. Începând cu însuși Ponta și continuând cu toți comunicatorii partidului și cu toate televiziunile de casă, orice pretext este bun pentru a construi scenariul „Iohannis e omul lui Băsescu”. Nu e zi în care să nu fie distribuită în spațiul public o nouă „dovadă” a acestui scenariu. Probabil că și menținerea iluziei USL prin manevrarea lui Tăriceanu este din aceeași strategie. Nu e întâmplător, Ponta are destule avantaje din aducerea președintelui în campanie.

Mai întâi, este simpla numărătoare: anti-băsiștii sunt mai puțini decât băsiștii, oricât de puțin ar mai însemna în ziua de azi cele două etichete. Făcând din Băsescu un subiect, PSD speră să câștige voturi din toate direcțiile, de la cei pe care președintele i-a enervat suficient de mult în cei zece ani de mandat. Apoi, în termeni de „răul cel mai mic”, este mai ușor să îl faci pe Ponta să arate un pic mai bine în poza de lângă Băsescu, pentru același public anti-băsist. Ironic, acest public a fost cultivat de însuți președinte, adept al metodei divide et impera. Nu întâmplător Ponta și-a construit campania ca anti-teza lui Băsescu.

Dar mai ales, structurarea campaniei în jurul lui Băsescu mută discuția de la Ponta și PSD. Atât timp cât lumea vorbește despre Băsescu, nu se uită cu atenția la jocul de lumini și fum al lui Ponta. Principalul pericol pentru favoritul în alegeri este un masiv vot negativ împotriva lui. Răspunsul PSD la posibilul val anti-Ponta este că de fapt alegerile sunt despre Băsescu.

Pare însă că, în afara publicului fidel, Ponta e pe cale să piardă jocul de-a Băsescu. Doar clienții propagandei oficiale cred în această asociere, iar ei nu sunt suficienți pentru a câștiga alegerile. Pe de altă parte, Ponta a ajutat de tabăra adversă. Băsescu nu se abține să nu comenteze, așa cum oameni ca Papahagi sau Macovei nu se abțin să nu fure un pic de imagine din proteste. Un pic surprinzător, Udrea a făcut gestul decent de a recomanda un vot anti-Ponta și nu unul pro-Iohannis, o nuanță importantă, iar apoi a dispărut discret. Poate ar trebui să îi spună cineva și președintelui că i-ar prinde bine o săptămână de concediu.


9 comentarii

Ce ar trebui să facă civilii când agenții se războiesc?

base_ponta_dosarSuntem la jumătatea campaniei electorale pentru președinte. Președintele în exercițiu, dar care nu mai candidează, îl acuză în direct la televizor pe prim-ministrul în exercițiu și candidatul cu cele mai mari șanse, că a fost, cândva, acum 15 ani, agent acoperit al Serviciului de Informații Externe. În același timp era și procuror, ceea ce îl plasa în afara Constituției. Președintele mai insinuează și că acest lucru îi creează o vulnerabilitate premierului, pentru că ar fi sub controlul SIE. Implicit, președintele recunoaște că SIE scapă controlului public.

Președintele nu prezintă dovezi, ci spune că a dedus toate aceste lucruri. Dar spune și că dacă ar prezenta dovezile, ar încălca legea; ne face cumva cu ochiul. Nu explică de ce a așteptat până acum să ne spună ceva, deși aparent știa de cel puțin un an. Premierul răspunde în doi peri: președintele e tulburat, el și-a servit țara, se duce să se roage pentru președinte. Nu spune clar, explicit, fără urmă de îndoială, nici da, nici nu. Poate să fie orice. Cere SRI să ia atitudine. Nu știm ce treabă are SRI.

Coincidență, SIE nu are director civil în exercițiu, ci unul interimar, dintre ofițeri. Continuă lectura


6 comentarii

Medalia Spionul Credincios

CAMPUS TEOLOGIC – INAUGURARE – CLUJPreședintele Băsescu și-a aranjat un interviu la o televiziune de știri, altă dată înfierată pentru mogulism, în care ne-a spus că premierul-candidat Ponta ar fi fost, între 1997 și 2001, agent acoperit al Serviciului de Informații Externe. Cu accent pe Externe. Mai de-a dreptul spus, spion.

CV-ul lui Ponta ne arată că în perioada menționată ar fi făcut diverse cursuri prin Statele Unite, Grecia, Marea Britanie și Italia. Să precizăm că astea au rămas acolo după ce CV-ul a fost periat și au fost scoase unele a căror existență nu era chiar sigură. Un spion foarte activ, s-ar putea zice.

Dar în aceeași perioadă Ponta a fost și procuror. Constituția zice că nu e voie să fii simultan procuror și spion, ceea ce ar fi o problemă. Totuși, în 2002, procurorul-potențial-spion Ponta a primit distincția Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. E clar, și-a servit patria, altfel nu primea medalie. Lăsați mofturile astea cu Constituția.

În fine, aflat în pelerinaj, candidatul socialist Ponta și-a găsit timp să anunțe că se va ruga pentru Băsescu, pe care îl vede cam tulburat. Un gest frumos, cu adevărat creștin, e normal pentru un candidat socialist să treacă măcar o dată pe zi pe la biserică, mai schimbă și el o vorbă cu ceilalți agenți, cei în sutană. Oricum, asta arată că Ponta a luat în serios medalia pentru Serviciu Credincios.

Un spion credincios, procuror sau prim-ministru, e credincios până la capăt. Doamne ajută!


Scrie un comentariu

Un Văcăroiu, sau măcar un Boc, pentru liniștea lui Ponta

iliescu_nastaseLa doar 42 de ani, Victor Ponta are prima șansă în alegerile prezidențiale. În fața acestui fapt, lăsând la o parte preferințele politice, este rațional să ne gândim ce va urma. Întrebarea cea mai importantă este cine va fi prim-ministru, iar nominalizarea va fi decizia lui Ponta. Actual premier abia a prins gustul puterii. Acum mai puțin de cinci ani, când a ajuns președintele PSD, era doar compromisul temporar până ce taberele din partid găsesc altă soluție. Între timp, și-a consolidat poziția, a câștigat alegerile parlamentare, este omul momentului. Îi place să fie în centrul atenției, să fie adulat, ascultat, să dea indicații și ordine. Își va găsi Ponta un premier care să îl lase să fie solistul guvernării? Are forța politică să își impună succesorul?

Președintele are puteri executive limitate, dar în funcție de personalitatea proprie și de capitalul politic pe care îl are poate să își mărească semnificativ aria de influență. Ion Iliescu a guvernat între 1992 și 1996 prin intermediul lui Nicolae Văcăroiu, dar s-a mulțumit cu o influență scăzută între 2000 și 2004, pe când creștea steaua lui Adrian Năstate. Similar, Traian Băsescu a condus guvernul între 2009 și începutul lui 2012 cu ajutorul lui Emil Boc, a intrat în conflictul care a dus la ruperea D.A. când a vrut să-l controleze pe Călin Popescu-Tăriceanu, iar coabitarea cu Victor Ponta a arătat ca un război de gherilă. În plus față de Iliescu, Băsescu și-a dorit și puterea reală și lumina reflectoarelor. Dintre toți președinții post-decembriști, singurul care nu a încercat să acapareze guvernul a fost Emil Constantinescu; probabil că acum îi pare rău.

Nu încape îndoială că Ponta și-ar dori să fie măcar un Iliescu, dacă nu un Băsescu. Sintagma „guvernarea de la televizor” nu e doar o vorbă goală și nu are în spate doar o tactică de marketing. Lui Ponta îi place în mod evident să fie la televizor și să ne povestească cum va rezolva toate problemele. Să nu uităm și că are în spate o rețea de clienți politici care au investit în el și așteaptă dividentele. Sunt toate semnele că actualul premier va căuta puterea. De altfel, prima lui opțiune a fost să rămână premier și să caute un președinte de tip Constantinescu. A fost împins către candidatură atât de calcule politice (are cele mai mare șanse dintre posibilii candidați ai partidului) cât și de presiunea celor din jurul doi care abia așteaptă să se elibereze locul.  Continuă lectura


15 comentarii

Justiție și politică, sau invers: fiecare bărbat de stat cu poliția lui

Basescu-si-PontaToți politicienii declamă independența justiției și dorința de a o scăpa din ghearele politicienilor – ale celorlalți politicieni, desigur. Ponta și PSD/USL/cum-se-mai-numește își justifică în continuare guvernarea mediocră și jaful sistematic prin nevoia de a scăpa țara de „justiția lui Băsescu”. Iar Băsescu însuși își justifică cele două mandate mediocre și nevoia de a se perpetua politic împreună cu familia lui prin nevoia de a scăpa țara de mafia baronilor PSD. În fapt, și unora, și celorlalți, le-ar face plăcere să controleze instituțiile de anchetă pentru a-și elimina adversarii. O mică cronologie a unor întâmplări legate de dosarul Nana este elocventă: Continuă lectura


51 comentarii

Ponta calca apasat pe urmele lui Traian Basescu

Traian Basescu isi sfarseste mandatul in genunchi. Puterea politica i s-a redus drastic dupa alegerile pierdute de catre PDL in 2012 si dupa ce la carma acestui partid a ajuns Vasile Blaga si oamenii sai. Legitimitatea de presedinte i-a fost surpata de rezultatul referendumului din acelasi an. In acest moment, moseste o miscare politica careia spera sa ii transfere electoratul PDL. Nu s-a intamplat. Oamenii cu influenta din societatea civila, “intelectualii lui Basescu” au incetat pe rand sa il mai sustina. Acum strabate tara in lung si in lat in cautarea celor pierdute, incercand sa mai prinda cate o baie de multime la sambre si ravasit de oi, ori la felurite hapenning-uri comunale. Continuă lectura


9 comentarii

Ajutaţi preşedintele şi premierul României să se lase de Facebook!

Şi să se apuce de treabă! Da, domnule prim-ministru, pe mine mă deranjează că pierdeţi vremea pe Facebook. Da, domnule preşedinte, consider că aveţi lucruri mult mai importante de făcut decât să postaţi filmuleţe pe Facebook. Sunteţi primii doi oameni în stat. A mi se scuza patetismul şi senzaţia de perplexitate.

Dar parcă gând la gând, în 23 martie seara, la mai puţin de o oră distanţă unul de altul, premierul şi-a postat o glumiţă ieftină iar  preşedintele şi-a postat faimosul la fel de inadecvat filmuleţ de adio. Două statusuri pe măsura staturii.

Înţeleg că ştirile economice nu mai rup jurnalele de ştiri. Înţeleg că ce era odată secţiunea „inedit” în agenda presei a devenit tabloid şi face acum agenda. Era politicii Gigi Becali şi Dan Diaconescu. Dictatura tabloidului domneşte în România. Iar inadecvarea primilor doi oameni în stat şi-a atins maximul: puterea executivă a României o arde pe Facebook.

Înţeleg că acum Facebook face ştirile. Dar măcar la ştirile meteo luaţi aminte. Domnilor preşedinte şi prim-ministru, scoateţi ochii din fereastra de Facebook şi priviţi pe fereastră. Afară, ţara e sub cod portocaliu.

Facebook


2 comentarii

Cum va arăta coabitarea

Felul în care a avut loc cea de a doua desemnare a lui Victor Ponta ne poate da indicii în legătură cu felul în care va decurge coabitarea.

Aşadar, cum n-a mai putut fi preşedinte-jucător, Traian Băescu a „jucat” doar fixând consultări „la grămadă”, ca să fie, şi a anunţat desemnatul printr-un comunicat de presă sec, în care decizia e pusă pe seama faptului că „a existat o singură propunere”.

Ce înseamnă asta? Nimic special. Traian Băsescu a ieşit dintr-o situaţie, în care a intrat oarecum singur. Pentru că n-a mai avut spaţiu de manevră, n-a mai fost cazul nici să spună „Ghici ghicitoarea mea”, nici să facă vreun portret-robot de premier sau alte jocuri Continuă lectura


31 comentarii

Comentarii despre dezastrul PDL

Duminica, USL nu a castigat decat 5-10% fata de 2008, rostul aliantei a fost mai ales sa impiedice tradarile, atat la nivel central cat si in teritoriu. PDL insa a pierdut in jur de 16-17 procente, adica 50% din voturile din 2008. Se pare ca doar 30-50% din acestea au mers la USL, celelalte s-au dus la PPDD. E un dezastru al PDL mult mai mult decat o victorie a USL.

Masurile de austeritate au fost cauza imediata, si e absolut normal. O persoana ce nu ar purta ranchiuna angajatorului ce ii taie salariul cu 25% din cauze neimputabile (“pentru ca merge firma prost”) are sanse sa devina un sfant. Vasta majoritate a oamenilor nu sunt sfinti si schimbarea unui conducator ce prin masurile sale a afectat nivelul de trai al atator oameni si intr-un mod atat de dramatic este unul dintre cele mai elementare gesturi politice. Se practica la scara larga inca din Comuna Primitiva. Iar DNA, ANI, si alte pretentii justitiariste sustinute de fapte destul de discutabile nu pot suplini nici pe departe realitatea taierilor.

Continuă lectura


36 comentarii

Zece lucruri care au dus la prăbuşirea PDL

Vasile Blaga (dreapta) şi Mihail Neamţu, după exit poll

Vasile Blaga (dreapta) şi Mihail Neamţu, după exit poll

Ne-triumful în alegeri anunţat de Vasile Blaga, care e un dezastru (în realitate), are câteva explicaţii simple. Dezastrul era preconizat încă în urmă cu aproape un an, de când preşedintele Traian Băsescu a avut proasta inspiraţie să se ia de Raed Arafat. Am identificat zece explicaţii, pe care le-am trecut într-o ordine oarecare. Puteţi adăuga, puteţi corecta.

1) Traian Băsescu a folosit prea mult arţag.

2) Măsurile de austeritate au fost anunţate în forţă, autoritar, iar felul în care s-a trecut la  Planul B (majorarea TVA) a trădat faptul că totul s-a făcut pe picior. În plus, austeritatea trebuia împărtăşită inclusiv de liderii PDL. Continuă lectura


25 comentarii

Antonescu=Băsescu, zice Ioan Rus şi demisionează

Cu câţiva ani în urma, mult înainte ca termenul „blitzkrieg” să fie asociat guvernului Ponta&PNL, discutam cu un amic englez care-mi spunea foarte convins că nazismul a fost un sistem mai criminal decât comunismul. Amicul accepta cifrele înspăimântătoare ale victimelor comunismului dar le întindea pe mai multe zeci de ani, spre comparaţie cu nazimul care a ucis atâtea milioane de oameni într-un răstimp extrem de scurt: „Imaginează-ţi ce ar fi făcut în câteva zeci de ani!”.

Cam aşa privesc zilele astea guvernarea Ponta. Care accident Ponta, repet, nu ar fi putut fi niciodată posibil fără prietenii liberali ai lui Ion Iliescu.

Să numărăm miniştrii obligaţi să plece din “cel mai cinstit guvern” cum se autointitula: Victor Alistar, Corina Dumitrescu, Mircea Diaconu, Ioan Mang, Liviu Pop. Lor li se adăugă începând de azi pesedistul  Ioan Rus şi penelistul Victor Paul Dobre. Totul în doar trei luni.

Proaspăţii plecaţi Rus şi Dobre, acuză presiuni din partea lui Traian Băsescu (fără funcţie) şi Crin Antonescu (în funcţie). Despre primul, ştim ce-a zis vineri la adresa funcţionarilor din Ministerul de Interne:

 “Ioan Rus trebuie să ştie exemplul Adrian Năstase: omul politic care a dat dispoziţia a luat 2 ani de închisoare, funcţionarul care a executat a primit 7 ani” 

Frige rău gogoaşa cu numărul de cetăţeni. Mai ales că orice procuror poate verifica numărul de buletine şi paşapoarte româneşti, valide. Şi acum, şi la un moment trecut, şi peste opt ani, cum a fost în cazul Năstase. Nu e rocket science iar speţa asta cu siguranţă nu s-ar încadra la o simplă „eroare materială” sau un obişnuit „fals şi uz de fals”, ci urcă mult mai sus, spre înaltă trădare şi alte infracţiuni de top. Fiindcă vorbim totuşi de efecte concrete asupra instituţiei prezidenţiale.

În fine, asta a declarat preşedintele suspendat al României. Ce presiuni o fi făcut celălalt preşedinte, interimar, al României?


15 comentarii

Nu dă Orbánul din mână pe Băsescul de pe gard

Guestpost: amby

Ca a facut tot ce-a putut sa aduca Ungaria in buza prapastiei, atat din punct de vedere economic cat si (mai ales) politic e strict treaba domniei sale. In ritmul in care reuseste sa supere structurile europene din care se inghesuia sa faca parte, n-ar fi de mirare ca granite UE sa se mute nitel. Desi, recunosc, e mai greu sa fii dat afara din UE decat sa intri. Dar in momentul in care incepe sa se pronunte in privinta unui referendum desfasurat in tara vecina si (sic!) prietena frazele pronuntate nu stiu in ce calitate (Spectator interesat? Premier? Sau poate instrument de influentare a opiniei publice?) inceteaza sa mai devina un simplu instrument de obtinere a popularitatii interne si devin o ingerinta politica directa.

Continuă lectura