La colțu' străzii


29 comentarii

Pățanii de client „premium” la Raiffeisen (a.k.a. Banca Agricolă)

raiffeisenreusimProbabil s-a pierdut în negura marketingului că atunci când banca austriacă Raiffeisen a intrat pe piața românească a cumpărat Banca Agricolă, un instrument financiar dubios muls de diverși securiști și politicieni. Pentru austrieci erau însă importante filialele și, poate, personalul. Am însă uneori impresia că au achiziționat și cultura autohtonă a Băncii Agricole, care a anihilat-o pe cea austriacă. Mi-am adus aminte de acest lucru recent când am aflat că am devenit, fără să știu, client „premium” al băncii și că acest lucru înseamnă doar alergătură în plus.

Sunt clientul Raiffeisen de vreo 12 ani. Când i-am ales, voiam să scap de BCR (îngrozitori!) și am zis că austriecii sunt mai serioși, plus că acolo avea contul angajatorul meu și pe vremea respectivă înseamna că am acces la salariu cu vreo două zile mai devreme decât la alte bănci. Mi-am deschis un cont la Agenția Piața Romană, cea mai la îndemână. Între timp, am devenit și client „persoană juridică”, cu un cont deschis la Agenția Sebastian, aflat acum în adormire, că antreprenoriatul nu mi-a mers. Continuă lectura


23 comentarii

Roşia Montana: perspectiva “tunului” (reluare)

La Roşia Montana există un zăcământ mare de aur ce poate fi exploatat. O facem sau nu? Sunt argumente pentru: industrie, progres, bunăstare pentru cei din zonă, beneficii pentru bugetul public. Sunt şi argumente contra: încălcarea dreptului la proprietate, nerespectarea legilor, protecţia unor obiective culturale şi arheologice, protecţia mediului. Între ele, se află în discuţie dezvoltarea economică a zonei şi locurile de muncă, subiecte cu dus şi întors: ambele în creştere pe timpul dezvoltării proiectului (între 3 şi 12 ani), dar cu o cădere bruscă după finalizarea acestuia. Într-o lume ideală decidentul ar pune în balanţă argumentele pro şi contra, ar asculta părţile implicate, ar decide. În realitate, totul s-a transformat într-o bătălie de marketing între investitor (care acum a procurat şi sprijinul PDL) şi opozanţi. Se vorbeşte doar despre progres vs mediu, ceea ce este o simplificare ridicolă a întregului peisaj.

Să ne plasăm deci în realitate. Suntem în România anului 2013. O tabără vorbeşte despre bani cinstiţi aduşi la buget, alta despre mediu şi cultură. Hai să fim cinici şi pragmatici: unde aţi văzut în ultimii douăzeci de ani bani cinstiţi la buget, mediu şi cultură? Cu siguranţă nu în România. Aici avem perspectiva tipic românească a proiectului: ce a “tunului” sau “ţeapa românească tradiţională”.

Continuă lectura


402 comentarii

Cum m-am păcălit cu ING Asigurări [NN Asigurări]

Feriți-vă de ING Asigurări, că vă păcăliți ca mine! M-am păcălit semnând o poliță de asigurări, desigur. Vina îmi aparține, că n-am citit cu atenție toate clauzele și nu am căutat să înțeleg mai bine în ce mă bag. Dar să vă spun povestea, poate alții vor evita greșeala. (Notă: între timp, ING și-a schimbat numele în NN Asigurări; pentru că articolul este încă citit, am adăugat în iunie 2015 informația despre noul nume). Continuă lectura


31 comentarii

Roşia Montana: perspectiva „tunului”

La Roşia Montana există un zăcământ mare de aur ce poate fi exploatat. O facem sau nu? Sunt argumente pentru: industrie, progres, bunăstare pentru cei din zonă, beneficii pentru bugetul public. Sunt şi argumente contra: încălcarea dreptului la proprietate, nerespectarea legilor, protecţia unor obiective culturale şi arheologice, protecţia mediului. Între ele, se află în discuţie dezvoltarea economică a zonei şi locurile de muncă, subiecte cu dus şi întors: ambele în creştere pe timpul dezvoltării proiectului (între 3 şi 12 ani), dar cu o cădere bruscă după finalizarea acestuia. Într-o lume ideală decidentul ar pune în balanţă argumentele pro şi contra, ar asculta părţile implicate, ar decide. În realitate, totul s-a transformat într-o bătălie de marketing între investitor (care acum a procurat şi sprijinul PDL) şi opozanţi. Se vorbeşte doar despre progres vs mediu, ceea ce este o simplificare ridicolă a întregului peisaj.

Să ne plasăm deci în realitate. Suntem în România anului 2010. O tabără vorbeşte despre bani cinstiţi aduşi la buget, alta despre mediu şi cultură. Hai să fim cinici şi pragmatici: unde aţi văzut în ultimii douăzeci de ani bani cinstiţi la buget, mediu şi cultură? Cu siguranţă nu în România. Acest articol mi-a adus aminte de un comentariu la temă pe care l-am scris acum ceva vreme şi în care dezvoltat perspectiva tipic românească a proiectului: ce a „tunului” sau cum inspirat a numit-o joness „ţeapa românească tradiţională”. Îl reiau şi îl dezvolt aici. Continuă lectura