La colțu' străzii


2 comentarii

Asteptandu-l pe Godot sau despre hainele noi ale imparatului?

Am cautat recent informatii oficiale despre pavilionul Romaniei la Expo 2015 dinpavilion-romania-expo-milano-2015 Milano. Am aflat astfel ca acest demers are un buget relativ generos (3,5 milioane euro). N-am avut placerea sa vad cu proprii ochi aceasta tarasenie. Spun tarasenie pentru ca am incredere deplina in comentariile pe care le-am primit de la un bun prieten nascut, crescut si traitor intr-o tara membra fondatoare a UE. Dupa ce am avut placerea de a-l avea musafir (placut impresionat de Delta Dunarii de data asta) in Romania, a mers in directia Milano pentru ca avea de vizitat Milano Expo 2015.

Voi incerca o parafraza a mesajului primit zilele acestea. Continuă lectura


9 comentarii

Google, ce este iubirea?

… e întrebarea (tip „Ce este?”) cea mai des postată de către români în 2012, conform Google Zeitgeist, un almanah care începe o tradiţie frumoasă şi bănuiesc valoroasă pentru viitorii antropologi. Frumoase dileme au românii anul ăsta,  nu? Iar cand stirea vine in aceeasi zi  cu comemorarea lui Nichita Stanescu, parca si soarele asta cu dinti zambeste mai ingaduitor. Iubăreţi romanii, nu se dezic nici la categoria Cum?, „Cum se sărută” fiind pe primul loc în nelămuririle lor pubertine.

Şi cred că aici avem răspunsul, curiozitatea asta erotica vine de la adolescentii care isi cauta pe Google raspunsurile dinaintea primei intalniri. Sa ne bucuram ca ei sunt majoritari pe internet, fiindca bosorogii si babele din generatia noastra vor fi majoritarii internetului din 2030. Sa vezi atunci urateli si acreli pe forumuri. Iar Facebook parca e facut pentru viitorii pensionari, ca tot e o intrebare de top adresata de români catre atotstiutorul Google.

In rest, ProTV ia podiumul la emisiuni cautate pe net iar eu ma bucur ca am fost pe Arena Nationala la trei din cele cinci cele mai cautate meciuri, ca sa ma laud si eu ca apartin reprezentativ societatii mele. Poporul traieste conectat pestrit la dramele lui Whitney (muzica), Nastase (politica) si Bute (sport). Iar Traian Basescu prinde si el top 5, asta fiindca se stie, Google e site basist.

Spre rusinea mea, nu recunosc aproape nimic din categoria muzica si jocuri. Imbatranesc. Voi cum va incadrati in portretul robot al cautatorului român schitat de Google Zeitgeist 2012?


4 comentarii

România la Târgul internațional de carte – Frankfurt 2012

Guestpost: CM

Targul international de carte, Frankfurt, Octombrie 2012. Asteptarile organizatorilor: mai mult de 300.000 de vizitatori in cele 5 zile de expozitie, peste 7.000 de participanti internationali si undeva la 3.200 de evenimente.

Asteptarile mele personale: cateva carti interesante, discutii vii despre o pasiune comuna (cititul) si un stand adecvat al Romaniei, unde poti gasi cateva exemplare frumoase si avea un moment de romanitate in mijlocul unui ‘melting pot’.

Continuă lectura


Scrie un comentariu

România după 130 de ani. Despre femei, bani şi Bucureşti la 1882

Ca să vedeţi ce am găsit hoinărind aiurea din click in click: o enciclopedie în care este descrisă România de acum 130 de ani. O ediţie apărută la New York în 1882, din care am cules trei paragrafe.

În carte, autorul face vorbire la un moment dat despre clăile de fân, care sunt cea mai frecventă apariţie a acestor meleaguri, încă de pe vremea lui Traian, care şi el le-a imortalizat pe a sa coloană din Roma. Două mii de ani mai târziu, cu internet si motor cu reacţie, clăile de fân sunt tot acolo. În rest, textul suprinde România lui 1882, printr-un ochi de observator atent, încercând să sumarizeze cât mai obiectiv imaginea completă a unei naţiuni.

Dar să vorbim despre femei: Continuă lectura


9 comentarii

Lipsesc peste 2,6 milioane de români. Immigraniada

Știrea zilei este că un anumit prim-ministru efemer a plecat azi de la conducerea României. Știrea săptămânii și poate a ultimilor zece ani este numărul confirmat de peste 2,6 milioane de cetățeni care au plecat din România. Români care au dispărut.

Față de recensământul din 1992, lipsesc 3,8 milioane de români. Și nu e vorba de vreo generație numeroasă de bătrâni care în mod natural și-au găsit pacea. Dimpotrivă, e vorba de un adevărat război atunci când în doar 20 de ani, se pierd 4 milioane de români  activi, tineri, în putere. Mă întreb dacă ei sunt pierderile colaterale sau dacă nu cumva noi, ăștia care încă o mai ardem p-aici, suntem adevărații prizonieri de război.

Fiecare dintre noi cunoaștem câțiva din milioanele astea de dispăruți „afară”. Sunt prin lista noastră de mess sau pe facebook, vechi prieteni, vecini, foști colegi, rude apropiate sau depărtate. Fiecare are povestea sa și sunt convins că nu le-a fost deloc ușor. Continuă lectura


Un comentariu

2011 – Google Zeitgeist. Cu Neșu, Salam și Zăvoranca

Anuarul Google Zeitgeist devine deja o tradiție. Mai jos aveți montajul pentru 2011.

Deși statisticile legate de căutări trebuie citite într-o anumită cheie, datele pentru România reflectă o imagine cât de cât elocventă a românilor de pe internet care nu sunt nici prea prea nici foarte foarte față de alte popoare. Adică dau cu clickul mai după un personaj de tabloid, mai după o emisiune, un cântăreț faimos, un sportiv anume sau o destinație turistică populară. Din nou, cifrele reprezintă topul creșterilor de căutări în 2011, nu neapărat cele mai populare căutări.

Oglinda căutărilor pe net ale românilor în 2011 are și câteva vești inedite: Continuă lectura


2 comentarii

Dilema vechimii

Sediul CSM. Foto: infocsm

De ce să ne strâmbăm sau, Doamne ferește, să scoatem limba la doamna dindărătul ghișeului? Va fi dânsa mai promptă, mai simpatică, mai îndatoritoare? Dar nu despre scosul limbii vreau să vă vorbesc azi și nici despre tanti de la ghișeu, ci despre un alt fel de birocrație și farmecul ei discret.

Am dat cu ochii prin niște Note DRUO (Resursele umane de la CSM) foarte la zi. Și mi-a plăcut poezia din ceea ce am decis să numesc Dilema vechimii. Despre ce e vorba? Continuă lectura


3 comentarii

3 ganduri scurte

Reducerea numarului de judete si transformarea hartii intr-o structura usor voievodala confirma importanta boierilor locali in afacerile tarii. Ma uit la varianta USL de reorganizare administrativ-teritoriala si, dupa vreo cateva slide-uri in care infiereaza portocala, baietii de la PSD-PNL-PC accepta fara nicio jena fix aceeasi imparteala, dar cu usoare fite gen consilii economico-sociale mega-judetene. Rolul acestora este consultativ, dar consiliile regionale trebuie (dar trebuie, sunt obligate, e musai!) sa le ceara parerea celor dintai: adica, pe romaneste, politizam si noi cat putem, dar mai cu finete. Cand domnii din politica vor construi un spital sau o scoala cu banutii lor si vor spune ca au facut astfel opozitie, atunci ii voi vota. Pana atunci, raman la ideea raului cel mai mic.

Treaba cu referendumul din Bucuresti a fost o prostie de la inceput. Aplaud ideea unificarii capitalei, desi identific in aceasta masura, ca si in cea de mai sus, incercari ale PDL-ului de a strange capital electoral. Din punctul acesta de vedere, exista posibilitatea ca asa-numitele reforme sa nu se materializeze vreodata si sa fim lasati cu ochii in soare de catre guvernanti -sau, mai rau, sa ne trezim cu vreun heirupism clasic pedelist fara substanta. Timpul ne va confirma.

Nu mi se pare o idee rea venirea lui Lazaroiu la Ministerul Muncii si vad numirea lui ca rezultat al unei negocieri nereusite. Diferenta intre dansul si oricare cadru de partid, indiferent de notorietate, este fix aceeasi. In ceea ce priveste numirea consilierilor sai, din partea mea, Lazaroiu ar putea numi si un cal, nu schimba cu nimic realitatea ca va fi mancat de viu de sistem, impreuna cu consilierii bloggeri sau twitteristi sau vanzatori de usi de garaj.


19 comentarii

Basescu si Pactul pentru Euro: iluzia biciului ca substitut pentru competenta

Ieri, presedintele Traian Basescu a anuntat cu evidenta multumire aderarea voluntara a Romaniei la Pactul pentru Euro, mentionand si un + pe care eu personal nu l-am mai vazut in nici o alta relatare. Voluntara, deoarece Romania nu este parte a Zonei Euro si nici beneficiara a unor bailouturi directe precum Grecia sau Irlanda.

Pactul pentru Euro a aparut ca urmare a enervarii Germaniei fata de politicile neglijente ale unor colegi de zona Euro, ce au fortat tarile mai stabile la acordarea unor imprumuturi pentru a mentine o relativa incredere in moneda comuna. Aceasta enervare este partial ipocrita, deoarece intr-o situatie de insolventa intotdeauna exista doi vinovati: cel care a luat si cel care a dat. Este discutabil in ce masura acest acord poate preveni cu adevarat pe viitor aparitia unor situatii similare. Vrand-nevrand, Germania si Franta raman legate de tari precum Grecia si Portugalia prin cordonul ombilical numit moneda Euro. Chiar daca cele din urma nu vor respecta pactul, tarile bogate nu isi vor permite sa refuze pur si simplu ajutorul, oricate prevederi ar incalca „infractorii”, deoarece impactul negativ se va propaga instantaneu in toata zona prin acest vehicol numit moneda comuna.

Tot ce face de fapt acest pact este sa transfere o parte din atributiile de supraveghere de la organismele EU, in principal Comisia Europeana, la cele ale Zonei Euro, in speranta ca in modul acesta se va obtine mai multa rigurozitate, iar „deraierile” vor fi macar semnalate mai din timp. Nota bene, nu cu multi ani in urma fix Germania si Franta erau tarile ce ignorau avertismentele comisiei privind depasirea deficitului bugetar. Insa in capitalism dreptatea si adevarul sunt intotdeauna ale celui ce are banii.

Continuă lectura


11 comentarii

Horoscopul economiei romanesti in 2011

In urma cu vreo doi ani, dupa o previziune nesperat de reusita privind evolutia cursului leu/euro, ce mi-a adus beneficii cat se poate de concrete, m-a apucat pasiunea predictiilor economice. Formatia profesionala ma indeamna la un anume respect fata de cei ce fac aceste lucruri in mod profesionist, pe baza unor metode daca nu stiintifice, macar sistematice, de aceea am preferat sa imi numesc jocul bazat pe informatii nesistematice „horoscop”. Am incercat prima data la sfarsitul anului 2008, intr-un comentariu pe blogul Jeopardy, unde ziceam asa:

Continuă lectura


11 comentarii

FMI reloaded, explicat pe scurt si in vorbe simple

Era un anunt absolut previzibil inca dinainte de adoptarea bugetului pe 2010. In actualele conditii economice si bugetare era evident ca alta solutie de finantare nu exista, nu ca s-ar fi facut vreun efort pentru a gasi asa ceva.

Banii se vor folosi in principal la returnarea actualului imprumut, in secundar la continuarea sustinerii importatorilor, datornicilor, bancilor si a deficitului bugetar.

Nu exista alternativa deoarece nu vrea sa ne imprumute nimeni de pe piata libera. E vorba si de diferenta mare in ceea ce priveste rata dobanzii, dar foarte probabil chiar daca statul roman ar accepta ofertele finantatorilor privati externi, oricum nu s-ar gasi suficienti doritori pentru a acoperi nevoile BNR si ale bugetului de stat. Dar nici nu facem nimic pentru a indrepta aceasta situatie.

Basescu si mai ales Boc sunt foarte fericiti, cred ca au descoperit smecheria secolului: ei sa se ocupe doar de impartitul banilor publici la clientela, iar FMI-ul sa faca strategii de guvernare si tot el sa le si finanteze, la dobanda sub pretul pietei!

In realitate FMI-ul nu face decat strategii pentru ca el si actionarii sai sa isi recupereze cat mai repede, sigur si profitabil banii investiti in Romania. Pentru ca asta este rolul sau, nu sa guverneze in locul maimutoilor cocotati in inalte pozitii executive autohtone.

Ca urmare bancile si debitorii lor, primii vinovati pentru criza prin deciziile eronate pe care le-au luat, o vor domni in continuare, in timp ce restul ghertzoilor vor munci ca sa le acopere gaurile (plus marja de profit si comisioanele, desigur). Ca asta inseamna ca orice crestere a veniturilor la buget se va duce in rambursari de datorie externa sau in reduceri de deficit, sau, in lipsa unei cresteri, se vor majora taxe sau taia diverse cheltuieli guvernamentale (mai putin rentele clientelei, ale turnatorilor si paznicilor lui Basescu), pentru FMI este absolut indiferent. Probabil si pentru Basescu.


14 comentarii

O drama mai mare: criza economica in Romania, isterie sau realitate?

Avertisment: articol lung, take your time!

In timp ce relativ micul grup de votanti responsabili ai lui Traian Basescu se plang de lapidarea publica la care (se pare?) sunt supusi, un grup mult mai mare si galagios, majoritar in societatea romaneasca, se plange de un neajuns ce pare mult mai concret, cel putin la prima vedere: criza economica si efectele ei.

Cei care nu se vaita de ceea ce au patit din septembrie 2008 incoace sunt o raritate. Uneori, cei ce o fac nu prea stiu nici ei exact de ce se vaita. Parintii mei de exemplu sunt pensionari, pensiile lor nu au fost afectate in nici un fel, ba chiar tata are sanse de a primi niste drepturi retroactive consistente, capacitatea mea de a ii ajuta financiar la nevoie a crescut si ea, ceea ce nu ii impiedica sa fie convinsi pana in adancul sufletului ca „viata este mult mai grea decat acum 2 ani.” Continuă lectura


4 comentarii

Cel mai mare muzician în viaţă

Se întâmpla pe la jumătatea lunii iunie 2010, într-un taxi din New-York. Un prieten ocupa scaunul din dreapta şoferului negru (nu se practică, dar erau patru şi cineva trebuia să stea în faţă). În faţă trebuie să faci conversație cu omul, bineînţeles – însa reacţia şoferului când a auzit de unde sunt pasagerii a fost ceva delicios: “Din România? Vaaaaai! Aveţi acolo un muzician in-cred-di-bil !!! Cel mai mare muzician pe care îl cunosc, poate cel mai mare care a trăit vreodată”. Curiozitatea fiind stârnită (mă, pe cine-o fi ăsta? Gheorghe Zamfir? Parca nu e totuşi cel mai mare muzician care a trăit vreodată) vine, firesc, întrebarea – cum îl cheamă? “A, nu mai stiu – e unul negricios şi mai mic, aşa”. „Adrian Minune?” „Ăsta, da! Mare, mare muzician!”.

Desigur, există o explicaţie. Sora respectivului taximetrist, după cum aveau să afle ocupanţii maşinii, era cuplată, sau combinată, sau care o fi termenul corect că eu nu mai le ştiu pe astea, cu un român…


14 comentarii

Ce model de societate ne propun partidele?

Poate ca in loc sa despicam in patru gafele candidatilor sau sa ne cautam singuri pretexte pentru a ne mentine opiniile din vremea in care stiam mai putin despre ei, ar fi mai intelept sa incercam sa distingem viziunea despre societate a fiecaruia dintre ei.

Desigur, nu pe baza declaratiilor populiste din campanie ce de altfel sunt fie complet contradictorii (cazul PDL si PNL) sau pur si simplu un lung sir de promisiuni de pomeni ce nu se vor adeveri niciodata (cazul PSD). Avem un reper mult mai bun, si anume faptul ca in ultimul deceniu toate cele trei partide au avut ocazia de a guverna singure.

Anul de guvernare al PDL-ului, cu sau fara PSD, ar trebui sa fie suficient de relevant pentru ca cei ce aveau iluzia ca acesta poate deveni multvisatul „mare partid de dreapta” sa se lamureasca definitiv.

Atat prin fapte cat si prin declaratii, Traian Basescu si partidul din spatele lor ne propun un model de societate centrat pe stat, in care elementul de autoritate si de directionare este activistul de partid. Acesta primeste in functie de conjunctura diverse „misiuni”, pornind de la cea de prim-ministru pana la cea de sef de gradinita. Deciziile de conducere vin pe linie de partid, pozitia administrativa avand mai curand acelasi rol pe care il are in armata in comparatie cu gradul militar.

Continuă lectura


6 comentarii

Pentru ce platim taxe statului roman

Prietenul breb ma tot bate la cap sa transform comentariile pe care le scriu pe diverse alte bloguri in articole aici. Mi-ar face placere, insa din pacate gasesc foarte greu timpul necesar pentru a compune un articol care sa aiba cap si coada si am retineri in a strica sirul postarilor elegante ale lui Ovidiu sau Breb cu texte scrise in mare graba, la prima mana. Probabil ca stilul meu de a accesa blogosfera, in pauze scurte de cate 2-3 minute, ma face un mult mai bun comentator decat blogger. 🙂

Totusi…

Ieri, Claudiu Minea a publicat pe Jeopardy un text intitulat „Pentru ce va platim?”, care prin tema abordata mi-a ridicat mingea la fileu, deoarece este un subiect ce ma preocupa si asupra caruia am o opinie clar formata. Asa ca imi permit sa postez aici comentariul meu la respectivul articol:

Statul roman este o entitate de tip mafiot represiv, al carei obiect de activitate este recrutarea, benevola sau fortata, a unei parti cat mai mari din valoarea produsa de cei ce traiesc in spatiul controlat de ea pentru a o redistribui catre cei ce conduc aceasta entitate, catre servitorii sai, catre organele de represiune violenta, economica si de alte soiuri si, in mult mai mica masura, catre o masa de indivizi ce traiesc intr-un stadiu de primitivism corespondent situatiei existente in zona civilizatiei occidentale in urma cu aproximativ 200 de ani, si care evident sunt complet incapabili de a supravietui in lumea moderna altfel decat din mila celorlalti.

Institutiile pe care le-ai enumerat exista fie pentru a isi exercita forta bruta in vederea recoltarii de valoare pentru sistemul descris mai sus, fie pentru a il intretine si gestiona.

Nu e vorba de cate grozavii, sistemul in sine este, integral, o grozavie, judecat din prisma valorilor civilizatiei occidentale.

Cat o sa isi mai bata joc?

Atat timp cat majoritatea populatiei din spatiul controlat de aceasta entitate ii va valida, liber si democratic. Parerea mea personala este ca acest lucru se va repeta pe termen nedefinit, deoarece aceste “grozavii” nu sunt decat manifestarea sistemului local de valori, existent de sute de ani, acceptat ca atare de o vasta majoritate si mai diferit decat ne-am iluzionat noi, ceilalti, de sistemul de valori din vestul Europei.

Pentru ce ii platim?

Pentru a ni se permite sa traim si sa muncim in tara in care ne-am nascut, sa locuim alaturi de familia si prietenii nostri si sa vorbim peste tot limba noastra natala. Acesta este singurul drept pe care il obtinem in urma platilor noastre.