La colțu' străzii


6 comentarii

Manuale digitale: cum și-a îngropat Pricopie singurul proiect original

pricopieÎn aproape doi ani de mandat în care s-a dovedit un de om de paie și nu un om de stat, Remus Pricopie a avut un singur proiect original, nedicatat de unul din șefi: manualele digitale. A ieșit public cu această propunere încă de la începutul lui 2013, promițând că vor fi gata până la 15 septembrie 2013. Cu totul nesperat, a avut reacții pozitive din toate părțile, chiar dacă era consens doar pe idee, nu și pe implementarea ei. Suntem, iată, aproape de 15 septembrie 2014 și mai durează până vom avea noi manuale. Proiectul condus de Pricopie, unicul lui proiect original, este aproape de final, dar singurul care mai crede în forma cu care a ajuns aici este doar ministrul. Mai grav, Pricopie a reușit contraperformanța de a decredibiliza chiar ideea de manuale digitale, în ciuda susținerii inițiale. A ajuns aici printr-o succesiune de greșeli a căror responsabilitate o poartă în întregime.

Pricopie a preluat portofoliul Educației într-un moment delicat. Reforma începută în 2011, odată cu adoptarea noii legi a educației naționale, era undeva pe drum. Sub ministreriatul lui Funeriu adminsitrația reușise, cu multă greutate și întârziere, să adopte cam o treime din normele necesare pentru aplicarea legii și apucase să aplice o parte din ele, mai ales în mediul universitar. În rest, lucrurile erau și sunt în continuare confuze. Prevederi ale noii legi coexistau cu norme vechi, sprijinul „sistemului” pentru reformă nu era pe deplin asigurat, se schimbase guvernul și nu mai era clar nici sprijinul politic. În preuniversitar, toate proiectele majore, începând cu curriculum național, erau blocate de indecizie. Un astfel de context este în același timp periculos și plin de oportunități pentru un politician. Este locul în care poate arăta că are anvergură sau că nu-și poate depăși condiția. Pricopie avea în față în primul rând o decizie strategică majoră: înainte cu reforma Miclea, înapoi la reglementarea anterioară sau o cu totul nouă reglementare. Din nefericire și pentru el, și pentru noi, în aproape doi ani de mandat a fost paralizat: n-a făcut nimic din proprie inițiativă. Lucrurile sunt astăzi, cu câteva zile înainte de începerea școlii, la fel de confuze ca în 2012. Continuă lectura


8 comentarii

Educația, bat-o vina. Ministrul Pricopie despre plagiat, schimbarea legii, sub-finanțare

remus-pricopieMiza politică (în sens de împărțire a prăzii, așa cum se face la noi) portofoliului educației este mai puțin una materială. Bugetul de doar 3% din PIB, mergând în principal către salarii este puțin atractiv; sunt mai interesante sutele de poziții de inspectori și directori ce pot fi oferite activiștilor locali. Însă educația are o puternică miză de imagine. Pe de o parte, orice gospodărie se intersectează mai devreme sau mai târziu cu școala, și atunci oamenilor le pasă, lucru speculat abil de mass-media. Pe de altă parte, toți opinișitii – editorialiști, comentatori, analiști, părelologi, cum vreți să le spuneți – ce scriu în presă sau vorbesc la televizor au măcar ambiții dacă nu chiar interese directe în zona educației, ceea ce îi face să urmărească și să comenteze fenomenul (mai multe pe această temă într-un articol mai vechi).

mihnea-costoiuPrimul cabinet Ponta a performat lamentabil la „educație”. A început cu o înșiruire de miniștri-siniștri, Mang-Dumitrescu-Pop, pentru a ajunge la veșnica soluție Andronescu. Aceasta a venit cu probleme de imagine mai vechi – porecla „Abramburica” căpătată după ultima performanță ministerială și ștampila „garantat Vanghelie” pe care și-a pus-o singură la alegeri – și a strâns repede unele noi – situația de incompatibilitate identificată de ANI și acuzațiile de plagiat ale echipei site-ului integru.org. Ponta Reloaded vine nu cu unul, ci cu doi miniștri la educație. Titularul postului, Remus Pricopie, pare a avea în sarcină doar învățământul preuniversitar, în timp ce ministrul-delegat Mihnea Costoiu se va ocupa de cercetare și învățământ universitar. Alte două domenii, tineretul și sportul, au fost rupte de educație la fel de abrupt precum au fost alăturare (există argumente pro și contra, niciodată suficient discutate). Cei doi miniștri, Pricopie și Costoiu, au câteva lucruri importante în comun: Continuă lectura