La colțu' străzii


9 comentarii

Dramoleta alternantei la putere in Romania

Printre multe alte definitii posibile, majoritatea mai patetice si inevitabil mai subiective, putem spune si ca zilele acestea asistam la o tentativa de alternanta la putere. In cea mai mare parte din istoria Romaniei schimbarile de putere au fost mult mai dramatice, terminandu-se de obicei cu uciderea fostului conducator sau, in rare cazuri fericite, cu exilul.

De la ultimul conducator ucis pana in prezent am avut trei momente de alternanta la putere. Primul, Iliescu – Constantinescu, a fost cel mai elegant, desi in campanie acuzatiile fusesera cat se poate de grave. Asta poate si pentru ca a fost o falsa alternanta, impusa de EU. Cand Iliescu a pierdut pe bune puterea in PSD nu a mai fost nici pe departe la fel de elegant, ba chiar a facut si un infarct.

La a doua alternanta, in 2000, „fostul” a cedat nervos si a renuntat sa mai concureze. Un fel de abdicare. La a treia, in 2004, la 10 minute dupa anuntarea rezultatelor langa „fostul” Nastase mai ramasesera doar Ponta si cu Daciana. Iar fostul e acum la puscarie. *

Cam acestea sunt efectele pierderii puterii la romani in istoria recenta: executie, cadere nervoasa, infarct sau puscarie. Sunt rezultatul lipsei exercitiului democratic.

Continuă lectura


33 comentarii

Guvernul este grav în culpă. Legea Referendumului în contextul abuzului de putere

Curtea Constituțională a analizat astăzi contestația depusă de PDL la modificării Legii Referendumului și cel puțin la prima vedere* a decis două lucruri:

1. Referendumul de suspendare a președintelui este valid dacă se prezintă la vot cel puțin jumătate plus unul din numărul de cetățeni din listele electorale.

2. Decizia este luată cu majoritatea voturilor valide.

Cu alte cuvinte, nu este nici formula USL (valid indiferent câți se prezintă la vot), nici cea a PDL (decizie cu majoritatea cetățenilor din listele de vot). Sunt de făcut câteva comentarii importante pe marginea acestei decizii: Continuă lectura


18 comentarii

Despre democratie si alte iluzii primejdioase

Churchill spunea ca ca democratia e un sistem politic prost, dar e totusi cel mai bun inventat pana acum. Au trebuit sa treaca ceva ani ca sa ne dam seama de aceasta realitate. Oricum, afirmatia tinde sa paleasca in ultimii ani. Daca ne raportam la libertatile individuale da, e posibil ca afirmatia sa ascunda un adevar incontestabil. Daca insa ne referim la cele economice, incepem sa ne intrebam de fapt cat e de prost acest sistem. Avantajul de pana acum era cert: dispersarea cat mai mare a bogatiei natiunii, la un numar cat mai mare de persoane. Acum, cand clasa de mijloc aproape a disparut in Romania, oamenii isi pun intrebarea indreptatita daca e mai bun sau nu decat comunismul. Ne dam seama ca promoveaza non-valoarea, exact ca si comunismul. Ne dam seama ca dispersia bogatiei tine tot de smechereala si relatii, exact ca in comunism. Si ne agatam cu toate puterile de libertati: libertatea de exprimare, libertatea de a vota, de a calatori.

Continuă lectura


16 comentarii

A fost sau n-a fost?

M-a contrariat – și nu sunt singurul – avizul consultativ al CCR. Așteptam, ca în 2007, un răspuns clar, au fost sau nu au fost fapte grave de încălcare a Constituției. E previzibil că vom ajunge la referendum și voi avea o decizie de luat. Nu vreau să decid în funcție de cât de mult îmi place sau nu Băsescu, dacă a fost sau nu un președinte bun sau care sunt alternativele. Acestea sunt criteriile după care aleg la termen; instrumentul demiterii este unul excepțional care are în vedere circumstanțe foarte concret definite în Constituție.

Trebuie să fim atenți cu astfel de detalii pentru că altfel nu putem preveni abuzul. Băsescu este (a fost, putem spune deja) un președinte mediocru, dar acesta nu este un motiv suficient pentru a îl demite. Avem nevoie de predictibilitate și stabilitate instituțională și pe acestea le câștigăm în timp, învățând să respectăm regula jocului. Nu este acceptabil ca unui rău – acțiunile politice sau personale greșite ale lui Băsescu – să îi răspundem cu alt rău – folosirea abuzivă a unei proceduri excepționale. Este la fel ca în cazul ordonanțelor de urgență, nu pot să accept abuzul, chiar dacă scopul pe termen scurt, să zicem, mi-ar conveni. Continuă lectura


8 comentarii

Surpriza din sertar: modificarea legii referendumului aproape de final. Fără legătură cu suspendarea lui Geoană sau demisia lui Ponta

Să ne prefacem pentru un moment că povestea cu suspendarea preşedintelui Băsescu este mai mult decât o încercare disperată a USL de a prelua iniţiativa în disputa politică internă. Să zicem că vor inventa un motiv cât de cât plauzibil (căci de încălcat cu adevărat Constituţia nu poate fi vorba, CCR a mai explicat o dată că legea se încalcă prin fapte, nu prin vorbe la televizor), că vor găsi 17 dezertori din tabăra puterii (căci USL nu are suficiente voturi), că va veni şi Crin Antonescu să voteze (asta e destul de greu de realizat) şi astfel vor trece prin Parlament decizia de suspendare. Ar urma un referendum. Dar ce găsim noi în sertarele Parlamentului? O surpriză! Modificarea Legii Referendumului, astfel încât demiterea preşedintelui să se facă cu majoritatea cetăţenilor înscrişi în listele electorale – adică vreo 9 milioane de voturi. Atenţie, nu doar 9 milioane de cetăţeni prezenţi la vot, ci 9 milioane de voturi pentru. Continuă lectura


19 comentarii

Referendum a la grecque

Atunci când găteşti a la grecque nu uiţi de vin, ulei de măsline, verdeaţă şi mirodenii, iar de obicei se serveşte rece. Tocmai când răsuflasem uşuraţi că din complicatele proceduri decizionale ale Uniunii Europene ieşise o soluţie, măcar temporară, a problemei greceşti, premierul elen, spre supriza întregului continent, ne pregăteşte un Referendum a la grecque.

Să ne amintim problema grecească: o ţară care a cheltuit peste măsură, s-a îndatorat peste măsură şi acum nu mai are resursele necesare să-şi plătească nici obligaţiile faţă de cetăţenii ei, ce să mai vorbim de datoriile către străini. Are însă norocul să se afle într-un club cu alte ţări ceva mai înstărite – Uniunea Europeană. Iar partenerii din club au complicate legături comerciale cu Grecia. Aşa încât i-au propus un ajutor nesperat, să îi reducă o bună parte a datoriei – 100 de miliarde de euro nu-i puţin! – dacă va reuşi să-şi limiteze şi propriile cheltuieli. Alternativa ar fi fost o cădere brutală, falimentul întregii ţări cu consecinţe dificil de prevăzut. Reacţia aşteptată era „mulţumesc frumos”. Pare însă a fi „ne mai gândim, în principiu nu”. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Bucureşti: victorie strategică fără dubii a PDL

E oficial: nu vom mai avea referendum local în Bucureşti pentru centralizare administrativă (desfiinţarea sectoarelor ca unităţi independente şi trecerea lor în subordinea primăriei Capitalei). Consiliul General a decis ieri acest lucru, după intervenţia „de mediere” a Preşedintelui Băsescu, cel care a avut o discuţie cu primarul general, primarii de sector şi liderii consilierilor. Subiectul nu a ieşit de pe agenda politică, ci a revenit în Parlament. Elena Udrea s-a grăbit să anunţe că Legea Capitalei este înca mai necesară în contextul noii organizări administrative propuse de Preşedinte. În fapt, lucrurile au revenit pe făgaşul dorit de PDL, iar partidul de guvernare a repurtat o victorie strategică fără dubii asupra USL. Continuă lectura


13 comentarii

Referendum tragi-comic la Bucureşti

PDL, într-un proiect de lege a Capitalei, a propus o centralizare a puterii către Primarul/Consiliul General, cu primari de sectoare numiţi şi nu aleşi. Opoziţia a reacţionat cu o campanie publică având în centru ideea unui referendum local pe această temă. PDL a preluat din zbor ideea şi a confiscat-o fără scrupule, prezentând-o drept a sa. Curtat de cele două tabere, primarul Oprescu ar face şi el un referendum, aşa că a propus Consiliului acest lucru. Însă Consiliul are majoritate PDL şi a amendat propunerea primarului transformând-o într-un chestionar cu şapte întrebări trăznite ce ar trebui adresate bucureştenilor:

1. Sunteţi mulţumit de modul în care s-a dezvoltat Capitala?
2. Vă doriţi o Capitală cu 6 sectoare şi o administraţie?
3. Vă doriţi o Capitală cu 6 sectoare şi 7 administraţii?
4. Sunteţi multumiţi de curăţenia in Capitala?
5. Va doriţi o arhitectură unitară pentru Bucureşti?
6. Sunteţi de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ?
7. Sunteţi de acord ca Bucureştiul să fie condus de primarul general şi CGMB? Continuă lectura


5 comentarii

Moldovenii şi preşedintele sau când dezinteresul e bun

Ieri Republica Moldova a organizat referendum. Preşedintele interimar Ghimpu a cerut poporului să spună dacă doreşte să-şi aleagă direct preşedintele. Poporului nu prea i-a păsat de aceste întrebări filozofice şi doar vreo 30% dintre alegători s-au prezentat la vot, aşa că referendumul nu a fost validat, nimic nu s-a schimbat.

În Moldova, poporul alege Parlamentul, care, cu majoritate de trei cincimi, alege Preşedintele, care nominalizează primul-ministru, care formează guvernul, care este validat de Parlament cu majoritate simplă. Acestă schemă complicată generează de mai bine de un an un blocaj instituţional: nu există majoritatea parlamentară pentru a alege preşedintele. După două încercări eşuate succesive de alegere a Preşedintelui, Parlamentul este dizolvat şi se fac alegeri anticipate. În ultimul an au fost deja două rânduri de alegeri, în noiembrie se întâmplă iar. Continuă lectura


40 comentarii

Despre cum să inventezi subiecte cu sondajul

Ieri a fost ceva vânzoleală mediatică pe tema unui sondaj realizat de CCSB pentru ApD, în care erau puse câteva întrebări de efect: despre pedeapsa cu moartea, despre retragerea cetăţeniei unor categorii de oameni („infractori care aduc deservicii imaginii României”, respectiv „cei ce solicită autonomia Ţinutului Secuiesc”), despre pedepsirea penală a celor ce critică BOR şi alte câteva. Capacitatea de comunicare a realizatorilor combinată cu capacitatea de înţelegere a redactorului Mediafax a condus la un articol alarmist cu un titlu tabloid: „Românii ar vota, într-o majoritate covârşitoare, pentru pedeapsa cu moartea”. Continuă lectura


9 comentarii

De ce „nu” la referendum

Pe 22 noiembrie, în ziua alegerilor prezidenţiale, preşedintele ne invită să răspundem la alte două întrebări, în cadrul unui referendum naţional. Prima este dacă suntem de acord cu transformarea Parlamentului într-unul unicameral, iar a doua dacă suntem de acord cu scăderea numărului de parlamentari până la cel mult 300. Intenţionez să mă prezint la vot şi să răspund „nu” la ambele întrebări. Continuă lectura


6 comentarii

Pe Referendum cu Referendum călcând

Nu sunt de acord cu ea, dar respect şi înţeleg argumentele care susţin opinia că Băsescu a forţat (sau a abuzat de) limitele legii propunând un Referendum exact în ziua alegerilor. Această opinie este prezentantă succint de Cristi Pârvan; am comentat împotriva ei pe blogul lui. De aceea cred că atât timp s-a mărginit la a discuta decizia preşedintelui din punct de vedere al principiilor fondatoare ale democraţiei, poziţia Opoziţiei a rămas decentă şi de bun-simţ. Însă din momentul în care a decis să răspundă cu aceeaşi monedă şi să mai bage şi Biserica în toată nebunia asta lucrurile încep să o ia serios razna. Continuă lectura


17 comentarii

Despre reforma Parlamentului şi demagogia preşedintelui

Preşedintele Băsescu a (re)lansat astăzi, într-o manieră foarte abruptă, tema reformei Parlamentului. A anunţat că va propune un referendum privind instituirea unui Parlament unicameral şi a micşorării numărului de reprezentanţi la maxim 300 (nb. cele două sunt legate, doar desfiinţând Senatul se ajunge foarte aproape de cifra anunţată de preşedinte). Prima reacţie la anunţ a fost una electorală. Majoritatea comentatorilor s-a raportat la anunţ din perspectiva qui prodest în campania electorală. E limpede că preşedintele a punctat din acest punct de vedere, chiar dacă e o armă cu două tăişuri ce se poate întoarce împotriva lui.

Am admirat deja priceperea politică a preşedintelui. Privind la fondul problemei nu pot să spun acum dacă soluţia impusă de preşedinte este cea mai bună. Ar putea să fie, dar totul depinde mult prea tare de celelalte alegeri pe care le vom face. Nu cred că este bine să decidem în acest mod asupra reformei Parlamentului. De aceea, la rece, decizia cea mai bună mi se pare un vot „nu” la eventualul referendum.

Sper că după ce va trece, de la caz la caz, indignarea sau admiraţia faţă de abilităţile politice ale omului politic Băsescu, va mai rămâne loc pentru o discuţie asupra fondului chestiunii, altfel decât în termenii pro- şi contra- Băsescu. Argumentele care pot să susţină una sau două dintre cele două variante sunt excelent sintetizate de raportul Comisiei Stanomir. Lectura paginilor 42-44 din raport ne trece lesne peste etapa în care repetăm aceste idei. Sunt două concluzii importante la care ajungem, nu doar cititnd raportul, ci şi din experienţa directă a funcţionării Parlamentului României. Continuă lectura


28 comentarii

Care este salariul unui judecător? Să facem un referendum!

Asociaţiile magistraţilor insistă în a face „grevă”, deşi la o lectură a legii salarizării unice rezultă că nu au nimic de pierdut din noul sistem propus de Guvern. Motivaţia lor transpare într-o declaraţie a judecătorului Cristi Dănileţ, citat de România Liberă: „Legea salarizarii nu ne multumeste, nu exista motive sa iesim din protest. Nu castigam nimic prin aceasta lege„. Cu alte cuvinte, să întindă coarda cât se poate, poate mai pică ceva, că fraierii cetăţenii plătesc.  Îl cred pe Sorin Ioniţă când spune că e vorba de un spor acordat de două ori şi nu îl cred pe acelaşi Cristi Dănileţ când, pe blogul personal, încearcă să ne convingă că e vorba de „interese înalte”.

Rămân la părerea că e o răfuială între vechii tovarăşi de drum, magistraţii şi politicienii. În absenţa altor argumente, primii încearcă să împingă discuţia către principiile fundamentale, vorbind de separaţia şi independenţa puterilor şi în general de putere. Atunci, dacă puterea e subiectul, să ne amintim vorba preşedintelui şi să ne întoarcem la sursa puterii, adică la popor. Să organizăm o amplă consultare în care să cerem cetăţenilor să ne spună cât cred ei că ar trebui să fie plătit un judecător, astfel încât pe de o parte acesta să aibă un trai decent (condiţie necesară a unei justiţii corecte, ne asigură magistraţii), iar pe de altă parte să nu apară divergenţe între diverse clase sociale şi nici să nu sărăcim bugetul. Continuă lectura