La colțu' străzii


10 comentarii

Ce public are Partidul Conservator-Religios?

Religion and politics

(reluare!*)

Deşi au încredere în Biserică, românii nu o vor amestecată în politică. Instituţiile politice sunt la cel mai scăzut nivel de încredere, în timp ce cele religioase se bucură în continuare de încrederea cetăţenilor (chiar dacă în scădere); în tot spectrul social, participarea la activităţi politice este cea mai scăzută, iar la activităţi religioase cea mai ridicată. Totuşi, într-o proporţie covârşitoare, românii resping ideea ca preoţii să le recomande cu cine să voteze şi majoritatea sunt împotriva candidaturii în alegeri a preoţilor. Majoritatea românilor cred că ar fi mai bine ca funcţiile politice să fie ocupate de oameni credincioşi, dar trendul este descrescător. Aceasta este concluzia primei părţi a analizei de aici şi în continuarea ei am încercat să-mi imaginez o agendă publică a unui partid-conservator religios. Continuă lectura


7 comentarii

Partidul Conservator-Religios

Deşi au încredere în Biserică, românii nu o vor amestecată în politică. Instituţiile politice sunt la cel mai scăzut nivel de încredere, în timp ce cele religioase se bucură în continuare de încrederea cetăţenilor; în tot spectrul social, participarea la activităţi politice este cea mai scăzută, iar la activităţi religioase cea mai ridicată. Totuşi, într-o proporţie covârşitoare, românii resping ideea ca preoţii să le recomande cu cine să voteze şi majoritatea sunt împotriva candidaturii în alegeri a preoţilor. Majoritatea românilor cred că ar fi mai bine ca funcţiile politice să fie ocupate de oameni credincioşi, dar trendul este descrescător. Aceasta este concluzia primei părţi a analizei de aici şi în continuarea ei am încercat să-mi imaginez o agendă publică a unui partid-conservator religios. Continuă lectura


19 comentarii

Predarea religie în şcoală: conservatorism, dar e loc de dezbateri

Dezbaterea despre predarea religiei în şcoală este abia la început. Românii sunt mai degrabă conservatori şi sunt în favoarea nu doar a obligativităţii religiei, ci şi a predării ei dogmatic, nu ca istorie a religiilor sau ca fapt social. Acest lucru este reflectat în poziţia partidelor politice şi legislaţia în vigoare. Există însă loc de dezbatere cu privire la cum se predă religia şi o pondere însemnată a celor pe care i-am putea numi „progresişti”. Aceştia nu îşi găsesc încă o reprezentare politică. Din această perspectivă, este greşită tactic abordarea respingerii complete a predării religiei, pe care au avut-o până acum organizaţiile civice. Pe acest domeniu împotrivirea populaţiei va fi maximă şi este puţin probabil ca un actor politic să îşi asume această poziţie maximală. În schimb, o discuţie despre structura şi conţinutul învăţământului religios poate duce la unele schimbări. Cel puţin pe o dimensiune – obligativitatea religiei – înregistrăm o schimbare semnificativă a opiniei pe parcursul ultimilor cinci ani, iar tendinţa poate continua. Poate fi însă nevoie de trecerea a încă unei generaţii pentru a vedea o schimbare majoră în planul politicilor. Acestea sunt principalele concluzii ale textului de mai jos. Sursa textului şi informaţii despre cercetarea din spatele lui se găsesc aici. Continuă lectura