Politică, educație și afaceri cu doctorate

Povestea a făcut deja știre. Între Crăciun și Anul Nou, guvernul Ponta a modificat, din nou, pentru al treilea an consecutiv, Legea Educației Naționale printr-o ordonanță de urgență de tip fantomă, adică despre care aflăm doar în ziua ședinței de guvern și al cărei text în citim doar în Monitorul Oficial. În plus față de anii precedenți, una din prevederile ordonanței se aplică, până acum, exclusiv premierului Ponta. Începând de săptămâna trecută, i se permite deținătorului unui titlu de doctor să renunțe la el fără alte explicații.

Este deja știre și povestea mai largă, a plagiatului lui Ponta. Acum doi ani au ajuns în presă dovezi cu privire la copierea unei părți consistente a tezei de doctorat de către Victor Ponta. Încă de atunci premierul a abuzat fără scrupule de poziția sa, desființând o comisie academică ce urma să discute cazul, în noaptea de dinaintea ședinței. Ulterior, Comisia de Etică a Universității București a dat un verdict științific de plagiat, solicitând Ministerului Educației retragerea titlului. Un alt abuz s-a petrecut atunci. O Comisie a ministerului a făcut o solicitat a procedurilor și nu a textului lucrării, concluzionând că aceasta nu e plagiat. Decizia s-a bazat pe un raport „independent” al „expertului” G. Mateuț, cunoscut mai degrabă pentru că i-a reprezentat fără succes în instanță pe corupții A. Năstase, D. Voiculesc, R. Fenechiu, O. Hayssam și alții.

După ce a pierdut alegerile, în cadrul unui efort susținut de refacere a imaginii, Ponta a trimis în mod neașteptat o scrisoare Universității București, prin care anunță că renunță la titlul de doctor. Spun neașteptat, pentru că timp de doi ani Ponta a susținut că totul e în regulă. Însă conform legii, nu exista renunțare la titlu, ci doar anulare, în baza dovezilor de plagiat. Ori Ponta refuză să spună cuvintele magice „da, am greșit”. Dincolo de egoul premierului, se pare că miza e mai mare. Jurnalistul Cătălin Prisăcariu arată că premierul Ponta a intrat în Barou fără examen, în baza unei prevederi care permite să devină avocați deținătorilor de doctorate în drept. Dacă ar exista un verdict care califică titlul ca obținut prin fals, se poate pune în discuție legalitatea carierei lucrative de avocat a lui Ponta, chiar dacă acum nu mai practică. Ajungem deci la un nou abuz, prin care premierul încearcă să închidă cazul, emițând un act normativ în beneficiu personal.

Câte necazuri îți poate aduce un amărât de plagiat!

Victor Ponta și-a plagiat lucrarea de doctorat. Lucrul acesta a ajuns în presă. N-a fost mare problemă pentru un premier ambițios: vreo două comisii schimbate abuziv, câteva minciuni spuse cu zâmbetul pe buze, repetate de media prietenă până devin adevăr, acoperirea unei decizii academice cu una administrativă și gata. Banalități, doar nu o să se împiedice cariera viitorului președinte de mici probleme etice. Însă Ponta, ca orice adevărat mare om de stat, are și alte calități: ambiție, ranchiună, nervi, răzbunare, toate îi sunt la îndemână. Aici încep problemele.

Povestea despre plagiat a fost publicată prima dată în revista Nature de un jurnalist despre care echipa Ponta a constatat că s-ar cunoaște cu fostul ministru al educației, Funeriu. Savanții guvernamentali au ignorat vechea zicală „corelația nu înseamnă cazualitate” și au dedus că Funeriu e de vină pentru izbucnirea scandalului. Varianta că plagiatul în sine ar fi problema nu au luat-o în calcul, am stabilit deja că premierul – și prin slugarnică extindere și savanții guvernamentali – nu se împiedică în mici probleme de etică.

Funeriu e de vină, deci Funeriu trebuie pedepsit. Corpul de control a fost trimis la Ministerul Educației să găsească dovezile vinii lui Funeriu. În paradigma guvernamentală este firesc ca dușmanul marelui om să fie musai vinovat și de alte grave păcate. Astfel au descoperit că ar fi o problemă cu nișe licențe Microsoft care ar fi fost achiziționate ilegal de minister în perioada Funeriu. Victorie! Fiind buni profesioniști, savanții guvernamentali nu s-au gândit că ar mai putea fi și detalii istorice ale cazului, așa că l-au trimis la DNA.

Consiliul Național de Etică merge mai departe, cu Paul Dobrescu. Avocatul Mateuț taie și chitanță.

Membrii Consiliului Național de Etică își continuă netulburați activitatea, după ce i-au spălat fără rușine dosarul plagiatorului Ponta. Conform unui ordin de ministru publicat astăzi în Monitorul Oficial, celor opt membri cu obrazul deja pătat li se alătură alți trei, numai unul și unu. Între ei, se remarcă Luca Iamandi, milițian, fost rector al Academiei de Poliție, lăcaș universitar de o înaltă ținută etică, sursă inepuizabilă de diplome pentru politicieni. Un exemple de doctorat girat de numita academie este cel al lui Dr. Robert Negoiță, despre care amintesc că a copiat fără jenă din articole scrise de Mugur Isărescu, Cătălin Zamfir și alții. Ceilalți doi noi membri CNE sunt Constantin Ciutacu (INCE) și Ștefan Grigoraș (Universitatea Tehnică Iași). Nu știu cum se simt cei trei noi veniți în compania celorlalți opt dalmațieni, dar ei sunt chemați să ia decizii în cazuri precum Kovesi, Mang, Negoiță și, să nu uităm, Ponta 2.

Președinte al CNE a fost numit Paul Dobrescu (SNSPA), al cărui CV se remarcă prin strălucita absență a… 20 de ani (!!), adică perioada dintre 1970, când a absolvit facultatea, și 1990, când a devenit decan la Facultății de Comunicare de la SNSPA. Deh, nu se face să spui că ai fost redactor la „Era Socialistă” și ai predat la „Ștefan Gheorghiu”. Așa ne lămurim cine a manevrat decizia în cazul Ponta și cum stăm cu etica. 

Lista celor cu obrazul pătat

Deja știm tot ce trebuie să știm despre plagiatul lui Victor Ponta. Două comisii formate din oameni „cu nume” în lumea științifică românească au decis că Victor Ponta a plagiat. O a treia, formată din oameni a căror operă științifică poate fi pusă la îndoială, a decis, fără a analiza materialele ci doar pe baza unei decizii primite în plic, că Victor Ponta nu a plagiat.

Desigur, Victor Ponta susține că doar această comisie din urmă are un verdict corect, celelalte două verdicte fiind politice. Iar doamna ministru Ecaterina Andronescu îl susține.

Pentru a nu uita cine sunt cei care susțin că Victor Ponta nu a plagiat, care susțin că a copia cuvânt cu cuvânt 115 pagini din alți autori este corect și legal, iată lista celor opt membri ai Comisiei Naționale de Etică a Ministerului Educației (acestora li se adaugă doamna ministru care îi susține):

1. Virgil Muraru – Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii Destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare – vmuraru@inma.ro 
2. Doru Vladimir Puşcaşu – CEPROCIM – doru.puscasu@ceprocim.ro
3. Nicolae Burnete – Universitatea Tehnică Cluj – nicolae.burnete@auto.utcluj.ro
4. Petru Andea – Universitatea Politehnica din Timişoara – petru.andea@et.upt.ro
5. Victor Stoica – Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti – nu am găsit adresa de e-mail
6. Horia Iovu – Universitatea Politehnica din Bucureşti – iovu@tsocm.pub.ro
7. Florin Ionescu – Steinbeis University Berlin – ionescu@htwg-konstanz.de
8. Paul Dobrescu – Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative –  paul.dobrescu@comunicare.ro
9. Ecaterina Andronescu – Ministerul Educației – ecaterina.andronescu@upb.ro, ecaterina.andronescu@senat.ro, ec_andronesc@yahoo.com

Dacă aveți timp și sunteți interesați de plagiatul lui Ponta, nu ezitați să folosiți adresele de e-mail de mai sus (mulțumesc Radu și Ovidiu) pentru a cere lămuriri de la cei nouă privind modul în care au ajuns la concluzia că a copia 115 pagini din alți autori este acceptabil. Eu le voi tot scrie până îmi vor răspunde.

Plagiatul lui Ponta. Îmi e rușine de rușinea lor

Consiliul Național de Etică a decis astăzi, oficial, că Victor Ponta nu a plagiat. Verdictul este în clară contradicție cu realitatea, de vreme ce orice persoană ce știe să citească un text va vedea cele 80 de pagini din teza de doctorat a lui Ponta copiate cuvânt cu cuvânt din alte cărți. Pentru imaginea lui Ponta, mai ales în străinătate, verdictul oficial nici nu mai contează, plagiatul îi va fi veșnic lipit de carieră; îl ajută astăzi să își păstreze scaunul și atât. Însă cum am ajuns aici, cum e posibil ca nouă cercetători români să se acopere public de rușinea de a se face că nu văd realitatea? Citind raportul Consiliului vedem limpede că cei nouă s-au făcut că nu văd și au transformat o analiză academică într-o chițibușeală avocățeacă.

PDL și plagiatul: cazul Udrea. Demisia din Parlament

Democrat-liberalilor le-a picat în brațe „pleașca” plagiatelor în serie ale social-democraților: Dumitrescu, Mang, Negoiță și mai ales însuși prim-ministrul Ponta. Este o greșeală neforțată a adversarului, cum se spune în tenis, într-un moment în care PDL era bătut la scor și zăcea într-un colț. Până acum, partidul n-a fost nicicum în stare să profite de situație. Exceptând ieșirea zeflemitoarea a lui Băsescu – „dottore, dottore”, un fel de semnal că „io ți-am copt-o” – singurele reacții cât de cât vizibile au fost cererile repetate de demisie. Partidul a ratat cu totul taxarea abuzului de putere comis de Pop și apărarea comunității academice atacată mârșav de apărătorii plagiatorului.

Ministrul Pop dezinformează. CNATDCU are atribuții legale clare de verificare a eticii profesionale

De câteva zile, ministrul Pop comunică cu disperare, în repetate conferințe de presă, că CNATDCU nu avea, conform legii, competența de a analiza acuzațiile de plagiat al lui Ponta. Această afirmație a fost reluată chiar de Ponta, când a spus că nu își va respecta promisiunea de a demisiona. Vorbim însă de o mare minciună (încă una) a lui Pop! Până la schimbarea abuzivă a regulamentului de funcționare al Consiliului chiar de către ministru, acesta avea nu doar dreptul, ci și obligația de a verifica teza lui Ponta. Pop se bazează pe un amestec confuz de extrase din ordine de ministru. Mai bine să urmărim firul logic al legislației. Trebuie să începem cu Legea Educației Naționale (LEN) nr. 1/2011, mai exact cu articolele 168 și 170. 

PSD a lansat un atac denigrator la adresa cercetătorilor români

PSD a publicat un comunicat de presă în care atacă membrii CNATDCU, cei care au avut curajul de a spune public ceea ce știm toți: Victor Ponta a plagiat. Social-democrații evită fondul problemei – gestul lui Ponta – prin denigrarea cercetătorilor din CNATDCU. În încercarea de a acoperi furtul făcut de Ponta, politicienii nu se dau în lături de a arunca cu noroi peste întreaga cercetare românească. Ciudat – sau poate nu – încă nu am văzut un răspuns de solidaritate de la cercetătorii români. Iată care sunt „dovezile” cu care începe comunicatul PSD: 

Mizeria continuă: cum fuge Ponta de acuzațiile de plagiat prin abuz de putere

Astăzi, 29 iunie, Consiliul general al Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) urma să discute plagiatul primului ministru Ponta.

Ieri, 28 iunie, după-amiaza, ministrul interimar al educației, Liviu Pop, a anunțat că schimbă componența consiliului, pentru că acesta nu ar fi răspuns unor solicitări ale ministrului formulate în 21 iunie (deci cu premeditare). Pop a publicat Ordinul de ministru seara, direct pe blogul personal, și nu pe site-ul Ministerului. Nu a existat dezbatere publică pentru acest act.

Astăzi, 29 iunie, ora 10:51, Monitorul Oficial a publicat Ordinul de Ministru cu o viteză uluitoare. Să nu uităm, prin ordonanță de urgență Monitorul Oficial a fost trecut în urmă cu trei zile în subordinea primului ministru.

Totuși, astăzi de dimineață, Consiliul și-a început ședința. Tot astăzi, în direct la televizor, ministrul Pop amenință cu controlul la Consiliu, pentru că își depășește atribuțiile.

Abuzul de putere, cu premeditare, este evident și nu mai are nevoie de alte comentarii.

„Urgența” mutării MOf la Guvern: salvarea lui Voiculescu. Bonus: Ponta și comisia.

Ei bine, ne-am grăbit crezând că mutarea Monitorului Oficial la Guvern ar fi cine știe ce găselniță să împiedice publicarea deciziilor Curții Constituționale. Ponta nu are nevoie de așa ceva, poate să ignore pur și simplu Curtea. Găinăria e alta: salvarea lui Dan „Felix” Voiculescu. Astăzi, 28 iunie, MOf s-a grăbit să publice demisia lui Voiculescu din Parlament. Mâine dimineață Felix are înfățișare mâine dimineață la Înalta Curte, unde va cere strămutarea procesului la Tribunal, pentru că nu mai e senator. Și așa scapă iar:

Bonus: tot mâine Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) ar trebui să discute cazul de plagiat al lui Ponta. Astăzi după-amiază sluga din fruntea ministerului educației, Liviu Pop, a mărit numărul de membri al acestui consiliu de la 20 la 45. Pariem că nu vor avea vreme să se reunească toți? (sursa: Digi24).

Fețele parvenirii: colonei și doctori

Am citit săptămâna aceasta două liste ridicol de triste și în același timp indicatori ai corupției din societatea noastră. Prima a fost publicată de Gândul.info și este cea a parlamentarilor cu aspirații științifice: 97 dintre ei sunt doctori, iar alți 26 sunt doctoranzi. A doua a fost propusă drept dezvăluire de Antena 3 și cuprinde selecții din lista celor ce au fost avansați „la secret” de către MApN în grad de ofițer, cei mai mulți fiind făcuți colonel în rezervă. Niciuna dintre cele două liste nu este completă. Pe prima ar trebui adăugați numeroșii politicieni ce nu sunt în parlament, dar au ambiții doctorale, precum și liota de părelologi sau oameni de afaceri-cu-statul aflați în aceeași situație. Cea de-a doua listă este o selecție din start, îi include doar pe-ai lor, deci ar trebui să fie acolo încă atâți din cealaltă tabără politică. Sunt interesante și suprapunerile (nume ca Ialomițianu și Oltean îmi sar în ochi, dar sunt și alții, fără îndoială).

Vorbim de câteva sute bune de oameni din cercul celor ce controlează banii publici – politică, mass-medi mogulizată, afaceri-cu-statul – ce și-au adăugat la CV fie un titlu de doctor, fie un grad de colonel, fie ambele. De ce?

Dr. Negoiţă, Robert. Plagiator? Din Isărescu?!

Comentatorul nostru, Ion, mi-a atras atenția că tânăra speranță pesedistă, organizator de concursuri de miss cu cântec, ales primar la sectorului 3, adică Robert Negoiță a devenit chiar la începutul acestui an doctor la Academia de Poliție, unde l-a avut printre alți referenți și pe cunoscutul Dr. Voicu, Costică, general senatorul meu cel mult petrecut prin pușcării (am confundat generalul, nu e senatorul meu. Ce păcat, eram așa mândru de el!). Ce lume bună! Curios din fire am descărcat rezumatul tezei lui Dr. Negoiță și am apelat la amicul Google. Nu-i așa că ați intuit rezultatul?

Stimaţi plagiatori, măi hoţilor,

Vă scriu cu deosebită satisfacție această misivă, bucurându-mă fără să mă ascund de necazurile de care ați dat. Îmi dau seama prea bine că nu înțelegeți ce se întâmplă. Sunteți convinși că n-ați făcut nimic rău, că doar, după cum ne-a explicat mândru chiar primul-ministru, așa se face. Nici nu mă miră că nu înțelegeți ce nu e bine. N-ați înțeles voi nici că nu e bine să îți angajezi nepotul, sora și amanta în diverse funcții publice, adesea chiar în subordinea voastră. Nici că nu e bine să semnezi în calitate de șef de instituție publică contracte cu firma ta, sau a soției, sau a mamei tale. Și nici nu e bine să fii în același timp senator și rector sau director de teatru sau director de spital. Voi nu înțelegeți aceste diferențe dintre bine și rău, așa sunteți voi, imorali. Poate că plagiatul e cel mai mic rău dintre cele enumerate, strict din punct de vedere financiar, însă are pentru voi niște dezavantaje imediate.

Ponta și plagiatul

Probabil ați citit deja știrea – iar pentru cei nu au făcut-o, sursa este în revista Nature și preluări în toată presa românească, spre exemplu Hotnews – prim-ministrul Victor Ponta este acuzat de plagiat. Se pare că ar fi copiat pasaje din alte articole în propria teză de doctorat, teză pe care mai apoi a pubicat-o și sub formă de carte. E adevărat sau nu? Vom vedea. Spre deosebire de cazurile Mang sau Kovesi, acum nu avem dovezile concrete, adică articolele, deci ar fi loc de întors. Totuși, sunt câteva idei de notat la cald: