La colțu' străzii


2 comentarii

“Sigur că toate se întâmplau din cauza știrilor din ziare.” Sau de ce și unde au dispărut japonezii

301853mare“Mitsuko ieșise într-o seară, înainte de cină, să strângă ouăle de la găini și își găsise rufele arzând pe sârmă. Și știam că era de-abia începutul. Continuă lectura


9 comentarii

Retragerea lui Andrei Plesu

N-am fost niciodata un fan neconditionat al lui Andrei Plesu. Prestatia sa in calitate de om politic mi s-a parut a fi de o calitate indoielnica. In plus, am retineri fata de filozofii ce se apuca sa scrie articole saptamanale despre „diverse”, dar au pretentia de a fi tratati in continuare drept filozofi.

In mod absolut intamplator am urmarit o parte din emisiunea in care Mihai Gadea i-a dat replica lui Plesu pentru articolul acestuia din Adevarul despre persoana sa. N-am rezistat pana la sfarsit nu din scarba, n-am snobismul de a pretinde ca „sunt incapabil sa suport asa ceva”, ci din plictiseala. Uneori am pornirea meschina de a privi, auzi sau citi mizerii, dar nu ma tine mai mult de 20-30 de minute. Daca imi aduc bine aminte am schimbat postul pentru a urmari un serial SF.

Acum cateva minute am citit articolul prin care Plesu isi anunta retragerea de la Adevarul. In opinia mea Andrei Plesu s-a lasat treptat prins in disputele mizerabile din spatiul public al ultimilor ani, iar cu articolul despre Gadea a facut pasul decisiv. Inca de cand l-am citit am anticipat ce va urma, era previzibil. Pentru Gadea era un prilej destul de bun pentru a face audienta si o razbunare facila, in fata unui auditoriu inveninat, mult mai mare decat cititorii Adevarului, dornic sa auda si creada orice mizerie ce se suprapune peste propriile obsesii. I-a ridicat mingea la fileu, si liderul hate-speechului televizat l-a executat fara mila.

Continuă lectura


Scrie un comentariu

La identitatea fără leac

Devine din ce in ce mai clar faptul ca internetul nu mai functioneaza ca o retea de calculatoare, ci ca un nor de informatii independente de platforma. Deja ne citim stirile pe telefoanele mobile, luam netul cu noi la cafenea si asa mai departe, tehnologia nu ne mai leaga de birouri si nici informatia nu se mai prezinta pe aceleasi platforme clasice. Ceea ce vreau sa subliniez in acest articol este evolutia dupa era 2.0, ordonarea hiperinformarii actuale dupa surse primare, personale, individuale.

Informatia nu va mai circula din surse separate individului, adica bloguri, ziare si asa mai departe. Aceasta se va separa complet de platformele fizice si isi va gasi sursa in indivizi, pur si simplu. Nu spun ca sursele clasice vor dispare; nici chiar cele noi, daca mai putem considera blogul o sursa noua de informatii. Lucrurile vor evolua si mai departe, in ceva vreme (5-10 ani), iar tendinta va fi una in care indivizii si comunitatile vor forma stirile prin dictatura propriilor opinii. Continuă lectura


7 comentarii

Presa, raportul şi pensiile

Conform acordului cu FMI, trebuie să avem o lege nouă a pensiilor până la sfârşitul anului (aşa cum trebuie să avem o lege a salarizării unitare până la începutului lui octombrie). Memorandumul pentru a doua tranşă s-a semnat astăzi. Bănuiesc (Guvernul nu a publicat încă nimic, secretos ca de obicei) că prevederea cu legea pensiilor a rămas în vigoare. Undeva la Ministerul Muncii se lucrează intens. În Raportul CPARSD găsim indicii despre cum va arăta această lege.

Eu de la un ziarist responsabil aştept să dezgroape informaţiile ce lipsesc din sertarele birocraţiei. Să facă cereri de informaţii, să zgândere surse, să pună lucrurile cap la cap. Să anunţe publicul (inclusiv ONG-uri, sindicate) despre ce pregăteşte Guvernul. Să nu ne trezim iar în decembrie cu o lege de sute de pagini pe care Guvernul îşi angajează răspunderea de pe o zi pe alta.

Desigur, Guvernul procedează foarte prost pentru că nu lucrează transparent. Dar rostul presei, serviciul public real pe care trebuie să-l facă, este să facă lumină în astfel de cazuri. Nu aştept să scoată dintr-un raport de peste 350 de pagini lucrurile cele mai frivole, care aduc cea mai mare audienţă, şi să le arunce pe piaţă într-un context plin de prejudecăţi şi idei luate de-a gata.


6 comentarii

Responsabilitatea socială corporatistă în publicitatea tv

Un sicriu deschis filmat nonstop din toate poziţiile. Un monolog fad încearcă acumularea suspansului. LIVE, previzibil şi grotesc, Nikita sare din sicriu. Urmează un bla, bla, bla pe un ton exultat că Nikita nu a murit, apoi ecranul se înroşeste cu reclama celor de la Vodafone, care termină apoteotic … „Trăieşte fiecare clipă!”. Dar am mai scris despre campania CSR „Nikita trăieşte fiecare clipă!” sponsorizată de Vodafone România. Revin cu veşti bune! Mai întâi, un preambul necesar.

Follow the money

Înţeleg goana bezmetică după rating până la un anumit punct. Dar s-a uitat scopul în sine. Avizi după audienţe,  „jurnaliştii” în cauză fac compromis după compromis pentru a atrage telespectatori. Însă un compromis presupune că există şi un dezavantaj, un preţ plătit pentru ignorarea deontologiei. Or, ei sunt promovaţi mai abitir şi obţin mai mult spaţiu de emisie pentru spectacolele lor kitch. Jurnaliştii fără ghilimele, profesioniştii aparent n-au nicio şansă. „Calitatea” plictiseşte. Grotescul vinde.

Şi ajungem la bani. Oare grotescul chiar vinde ceva, orice? De unde vin banii pe această vânzare reuşită? Evident, din pauza publicitară.

Nu inţeleg cum clienţi gen Unilever, Vodafone, BRD, Pepsi, Danone, L’Oreal, CEC, Orange, Coca-Cola, Procter&Gamble,  etc. acceptă să plătească pentru a avea vizibilitate lângă travestitul Naomi, emo-bătăuşa Nikita, eleva porno, patologicul OgicăLăzăruş – etern căutătorul Elodiei, puşcăriaşul Tolea, pompierul porno, Continuă lectura


9 comentarii

Ce naiba înseamnă „quality” la presa scrisă?

Citesc la Petrişor Obae că Jurnalul naţional a pierdut prima poziţie, după vânzări, între ziarele quality, fiind depăşit de Adevărul. Comănescu nuanţează, “Adevărul” preia poziţia de lider al segmentului “altceva-decât-tabloide-sport-şi-gratuite”, deşi în acelaşi enunţ face şi referirea la „quality„. Am citat două surse cât se poate de serioase de analize media şi în general discuţia se plasează cam pe aici.

Acum stau şi mă întreb: lumea asta care vorbeşte serios de quality a citit vreodată Jurnalul Naţional sau Adevărul? Mai ales primul, e un fel de Expres Magazin de pe vremuri, asezonat cu opiniile unor Cristoiu, Stan-laptop, Tucă şi alţi exaltaţi. Nici Adevărul nu-i departe. Mai mult poze decât text, nu înţelegi care-i ştirea şi care-i opinia autorului, atunci când sunt doar ştiri sunt evident preluate de pe fluxurile agenţiilor de presă, practica reportajului e pe moarte, acum prin reportaj se înţelege o ciorbă lungă gen ştirile ProTV, anchetele se limitează la dosare plasate de diversele tabere securiste ce le deţin, mondenul e principalul subiect, urmat de sport şi la mare distanţă găsim, spre exemplu, Europa. Analizele lipsesc cu desăvârşire, sunt înlocuite de articole de opinie ale unor autori care se cred pricepuţi la orice şi mai ales cred că opinia lor ţine loc de surse, de argumente şi de raţiune.

Până la urmă, unde nu începe quality în presa scrisă? E suficient să nu mai fie ţâţe goale pe prima pagină şi gata, a dat calitatea peste noi? Vai, doamne, ce jos ne-au ajuns standardele!