La colțu' străzii


16 comentarii

Iohannis și justiția

iohannis si justitiaPreședintele Iohannis a participat astăzi la ședința CSM și a avut ocazia să aibă prima sa intervenție publică pe tema justiției. Aceasta nu este pe primele locuri ale agendei cetățenilor, dar este printre cele care au făcut diferența la ultimele alegeri. Nu este pe primele locuri pentru că nu are loc de locuri de muncă și nivel de trai, preocupări normale într-o țară afectată de sărăcie și criză economică. Dar a făcut diferența pentru că o bună parte din votul anti-Ponta ce l-a propulsat pe Iohannis câștigător al alegerilor a venit tocmai din încercările repetate ale PSD de a evita rigorile legii. Am observat că discursul președintelui a supărat deja nucleul dur al celor ce consideră că lupta anti-corupție este prioritate zero a României. Ca exemplu, Dan Tapalagă este supărat de referirile la MCV din discursul lui Iohannis, dar sunt destui alți auto-declarați corifei ai anit-corupției foarte supărați, mai ales prin rețele sociale. Am mers la sursa declarațiilor, adică discursul publicat pe pagina oficială la președinției, ca să înțeleg ce anume a determinat supărare. Am descoperit însă un discurs bun, cu care sunt în mare măsură de acord. Mai mult, am văzut un accent pe care nu l-am mai întâlnit la președintele Băsescu, anume importanța respectării drepturilor fundamentale în exercitarea justiției, și mi-a plăcut mult acest lucru. Dar să le luăm pe rând, în ordinea din discurs. Continuă lectura


2 comentarii

Botezul Ortodox al Președintelui Claudiu Ionescu

trafalet BOR patriarhNu degeaba la începutul acestei toamne electorale Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni a cerut ajutorul bisericii pentru numărarea românilor din afara granițelor. Duminica trecută toată lumea a cam înțeles cum stă treaba încă de după-amiază, când Preafericitul a dat-o la-ntors în predica sa cum că Dumnezeu adesea a lucrat pentru români „și prin oameni străini de neam”. Fiindcă se știe există doar un singur Dumnezeu – desigur român și evident ortodox.

Bulversați de non-ortodoxia noului președinte ales, reacțiunea popilor s-a mișcat repede și în pas cu efervescența milioanelor de voturi de pe care nici nu s-a uscat bine cerneala. Hai să votăm petiția prin care se solicită Botezul Ortodox al Noului Președinte Ales al României! #UnițiBotezăm!

Nu e trolling, nu-i dau link dar inițiatorul petiției există, a prostit edituri să-i publice niște cărți și se roagă la ceva Arsenie. Și a tras după el peste o mie de semnături la data când bat asta în tastatură. Nu e Times New Roman deși popii  țin neapărat să falimenteze siteurile de pamflete care au intuit de la început că ăștia-s în stare să-și rebotezeze oportunist până și măreața lor ctitorie în Catedrala Mântuirii Neamțului. Continuă lectura


13 comentarii

Cum m-am hotărât să devin observator

10631256_10152865864326789_1527505498405350716_oNu contează câți și cum votăm sau la ce campanii pe rețelele de socializare participăm, contează cine și cum numără voturile.

În primul tur al alegerilor prezidențiale, în București, un deputat  intră într-o secție de vot din buricul târgului și dă indicații precise ca la ora 21 ușile secției să fie închise, chiar dacă afară sute de studenți așteptau să voteze și chiar dacă observatorii internaționali recomandaseră, potrivit legii, ca toți cei care intraseră în clădire să fie lăsați să voteze. Rugat de unul dintre observatori să se legitimeze, acesta îi spune că este deputat de colegiu, iar când i se explică, tot potrivit legii, că prezența și indicațiile lui sunt ilegale, deputatul nostru amenință observatorul internațional că-l scoate din secția de vot cu poliția. Continuă lectura


14 comentarii

Iohannis și imposibila negociere

iohannis ganditorCei doi candidați, Ponta și Iohannis, au nevoie să convingă în turul doi mai mulți cetățeni decât cei ce i-au votat în primul tur. Ponta a început imediat negocieri cu cei plasați de la locul 3 în jos, pentru a le obține sprijinul. Iohannis a declarat că nu negociază cu alți candidați, ci va vorbi direct votanților. Două tactici diferite, cu rezultate diferite. Ponta pare în avantaj: dacă adunăm voturile celor ce deja au declarat că îl susțin trecem de 50%. Dar decizia finală e a cetățenilor, la vot și aici Iohannis poate întoarce scorul. În fapt, candidatul ACL nici nu avea o altă tactică la dispoziție. PSD nu are scrupule și poate să fie aliat în același timp cu oricine, poate să promită orice și în general să mintă oricât. Dacă Iohannis ar fi făcut la fel, ar fi anulat bruma de diferență care îl face „răul cel mai mic”. Mai rămân aliații naturali, cu ideologii apropiate – Udrea/PMP, Kelemen/UDMR, Macovei. Doar că priviți mai atent, fiecare dintre aceștia are un interes direct să piardă Iohannis.

PMP, condus de Băsescu și Udrea, visează la poziția de cel mai puternic partid de opoziție în 2016, alegerea firească a votanților „de dreapta”. Dacă Iohannis câștigă și fuziunea PNL-PDL se definitivează, vom avea în următorii doi ani o opoziție parlamentară consistentă și un președinte activ în a taxa abuzurile majorității PSD. În această situație, rolul PMP va rămâne marginal. Partidul nici nu are în acest moment forță de negociere în Parlament, astfel încât să meargă pe un scenariu în care președintele Iohannis forțează o nouă majoritate, de dreapta. Așa încât Udrea își anunță frumoasa independență, Băsescu îi înfierează pe ambii candidați și nu m-aș mira ca structurile baroniale achiziționate de PMP în teritoriu să primească un ordin discret de stat acasă.

Macovei candidată la președinție, pusă în fața alegerii între Ponta și Iohannis, nu ar fi trebuit să se gândească prea mult. Dar Macovei președinta unui nou partid neo-conservator se va gândi de două ori. Să presupunem că Iohannis acceptă să semneze lunga listă de teme cerută de Macovei (adică să-și ignore propriul program în favoarea celui al candidatei plasată pe locul 5…) și chiar câștigă alegerile. Atunci campionul acelor teme va fi chiar Iohannis, de la Cotroceni, iar noul partid ar cam rămâne fără obiectul muncii. Mai mult, chiar dacă Iohannis ignoră cerința și câștigă, sunt șanse mari ca el să fie cel care se opune constant derapajelor PSD în Parlament și la Guvern, deci va prelua natural lupta pentru statul de drept, trăgând ACL după el. În schimb, dacă Iohannis pierde și ACL se destramă, e previzibil că PSD își va face de cap fără opoziție, și în această situație de criză noul partid va avea o nișă bună, exact ca Băsescu (sau la concurență cu Băsescu). Așa încât e mai simplu să propui o listă imposibil de semnat (pentru că excede mult pârghiile pe care le-ar avea președintele Iohannis) și să pari că ai vrut, dar nu s-a putut.

UDMR este deja la guvernare și ar vrea să rămână acolo. PSD i-a arătat deja pisica sub forma partidului lui Tăriceanu și a migratorilor lui domnu’ Dan. În acest moment, PSD cu toate anexele (UNPR, PC, PLR, ce-a mai rămas din PPDD) are suficiente voturi în Parlament ca să se dispenseze de maghiari. Alternativa este destul de confuză: Iohannis câștigă și crează o nouă majoritate care să treacă o moțiune de cenzură pentru schimbarea lui Ponta; asta înainte ca majoritatea actuală să-l suspende pe Iohannis și să-l demită la referendumul validat cu participarea unei treimi dintre cetățeni (prea ușor pentru Dragnea și ai lui). Ori ce-o să facă liderii UDMR doi ani, până la următoarele alegeri, să moară de foame sau, doamne-ferește, să muncească? Așa se face că Kelemen se bâlbâie și trage de timp, căutând o soluție la imposibila alegere între foamea opoziției sau pâinea amară a alianței pe față cu PRM. Cu siguranță că liderii UDMR și-ar dori să se ascundă până pe 17 noiembrie și să iasă într-o lume cu Ponta președinte, Vadim aruncat ca nefolositor și alianța de guvernare intactă.

Ei bine, ce ar putea să negocieze Iohannis cu acești lideri? Să le promită ce în schimbul susținerii lor? Atunci când lăsăm principiile la o parte și ne uităm la interese imediate, Udrea, Băsescu, Macovei sau Kelemen ies câștigați, ei și partidele lor, dacă pierde Iohannis și ajunge Ponta președinte. Intrarea în negocieri cu oricare dintre ei i-ar aduce lui Iohannis doar deservicii de imagine, pentru că fiecare va profita să-și promoveze agenda, fără intenția de a contribui la victoria ACL. Rămâne doar varianta pe care instinctul i-a dictat-o candidatului chiar din seara primului tur: să vorbească direct cetățenilor, sperând că aceștia vor fi mai principiali decât reprezentanții lor. În acest timp, Ponta nu are decât să fixeze prin mașina proprie de partid și de propagandă publicul pe care îl are deja captiv și să se uite la adversari cum se luptă între ei. Pentru Iohannis e greu, dar nu imposibil. Mingea e întoarsă în curtea noastră, a votanților.


15 comentarii

De ce votez cu demonicul Iohannis

iohannisCampania PSD a avut două voci. La suprafață, Ponta s-a plimbat pe la fabrici, biserici și televiziuni, pozând în președintele tuturor, împărțitorul de cadouri și pomeni. Iar pe fundal, comunicatorii partidului s-au întrecut în a ne spune cât de răi sunt ceilalți contracandidați, și mai ales cel plasat pe locul doi, Iohannis. Astfel am aflat despre reprezentantul ACL că este din toate punctele de vedere altfel decât noi ceilalți, iese din paradigma normalității. Printre altele, acum știm că:

  • Iohannis este etnic german, în timp ce noi suntem, cu bune și rele, români. German poate părea la prima vedere un atribut bun, dar nu e departe de ungur; sau evreu; sau chiar țigan; oricum e străin.
  • Iohannis nu este ortodox, ci are o religie incertă, pe care nu știm să o numim. Probabil o sectă. Își dorește să închidă bisericile și să scoată religia din școală.
  • Iohannis nu are copii, adică nu este un om întreg. Probabil că nu are copii pentru că nu a vrut să cheltuiască cu ei. Nu-i plac copiii. Ce-o să le facă copiilor noștri?
  • Iohannis e gângav. Nu știm exact ce înseamnă, dar are legătură cu modul cum vorbește. E și ușor bâlbâit. De fapt, are probleme cu capul, de-aia vorbește așa.
  • Iohannis are multe case, dar nu orice case, palate de-a dreptul, pe care nu poate să le justifice. E lacom, strânge case. Chiar și părinții lui au ditamai palatul și nu oriunde, ci în Germania. E preocupat doar de case, e scopul vieții lui, de asta vrea să fie președinte.
  • Iohannis vrea să ne taie pensiile. Nu se știe de ce, dar asta vrea. Sigur, eu nu sunt la pensie, dar am și eu o mamă. Și apoi, cine știe când mă pensionez.
  • Iohannis e omul lui Băsescu. De fapt, e ca și când ar fi Băsescu. Nu e nevoie de alte explicații.

Am exagerat unele trăsături, dar nu mult. Am făcut asta pentru a sublinia traseul unor astfel de zvonuri de la emițătorul PSD la urechile publicului captiv al unor unice surse de informare. Apelul la temeri și prejudecăți populare este evident, la fel și manipularea cinică a urii practicată fără scrupule de echipa de campanie a lui Ponta.

Chiar și fără baroni, corupție, încercare de lovitură de stat, plagiat, minciuni sau guvernare mediocră, chiar și fără aceste tinichele de coada lui Ponta, dar pe care le pot găsi într-o anume măsură și în tabăra cealaltă, campania mizerabilă m-ar fi convins că demonizatul Iohannis e fără îndoială un rău mai mic. De la masa guvernului, din fruntea celui mai mare partid, pe un val de sprijin popular, Ponta nu găsește un mesaj mai bun decât o succesiune de calomnii despre principalul contra-candidat, pe linia deschisă de Iliescu și Năstase. Unele sunt atât de ridicole încât cad la o simplă verificare. Cei ce le transmit, organizat, structurat, pregătit din timp, contează pe lipsa de interes a noastră. S-au gândit să mai tragă un tun de proporții. Nu, mulțumesc, nu mă las păcălit.

În aceste condiții, singura întrebare este de ce îl votez pe Iohannis și în primul tur, iar răspunsul e simplu: pentru că ceilalți 12 nu merită să fie votați. Ei nu s-au înscris pentru a câștiga, conștienți că nu sunt în poziția necesară, ci cu alte scopuri (legitime și ele). Unii vor să fie cunoscuți, alții să negocieze în turul doi, unii se luptă între ei, alții promovează o idee sau o construcție nouă. La o simplă privire, obiectivele sunt transparente. Ca să îi votez, ar trebui să le susțin ideea sau obiectivul personal. Le-am urmărit campania, le-am citit programele, niciunul nu m-a convins. Avem așa: Continuă lectura


5 comentarii

Câți dintre candidați garantează păstrarea lui Kovesi la conducerea DNA?

kovesiO măsură brutală, dar eficientă de a opri dosarele instrumentate de DNA împotriva marilor corupți este înlocuirea procurorului șef cu unul obedient. Este evident că actuala conducătoarea a instituției, Laura Codruța Kovesi, este hotărâtă să lase toate anchetele să meargă până la capăt. Președintele României și ministrul de justiției au la îndemână pârghiile legale pentru a revoca procurorii șefi ai parchetelor, ocolind CSM. Motivația poate fi artificială, la limita abuzului sau chiar dincolo de ea, dar aparențele legale vor fi păstrate, făcând dificilă contracararea manevrei. Rolul principal va fi cel al președintelui, el având decizia finală. Asupra președintelui se vor revărsa presiunile corupților din toate partidele. Ajungem la întrebarea cheie, care dă și titlul acestui text: câți dintre candidați își asumă apărarea DNA, prin păstrarea lui Kovesi până la finalul mandatului?

Procedura revocării este prevăzută în Legea 33/2004 privind statutul procurorilor și judecătorilor, care la art. 54 alin. (4) spune așa:

Revocarea procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Președintele României, la propunerea ministrului justiției care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.

Continuă lectura