La colțu' străzii


6 comentarii

Un motiv de vot în primul tur: Macovei mai multe voturi ca Udrea

macovei-udreaLa alegerile prezidențiale din noiembrie, pentru prima dată în România, își anunță participarea două femei: Monica Macovei și Elena Udrea. În tot istoricul electoral post-decembrist, o singură dată a mai candidat o femeie. În 2000, Grațiela Bârlă a obținut doar 61.455 de voturi (dar presupun că scopul ei a fost mai degrabă să facă reclamă propriului cabinet de avocatură). În acest an însă, dacă vor reuși să strângă semnăturile necesare, avem două candidate cu experiență politică și care își doresc să câștige din motive politice: Macovei pentru a promova un sistem de valori, Udrea pentru a promova un sistem de clienți politici.

Primul tur al alegerilor se anunță destul de plictisitor, în ciuda inflației de candidați anunțați. E foarte puțin probabil ca în cele două luni rămase până la alegeri să vedem o schimbare masivă a opiniei populare, care să ducă în turul doi pe altcineva decât pe Ponta și Johannis. Există posibilitatea ca PSD să organizeze un vot controlat pentru un alt candidat, mai ușor de bătut de Ponta în turul doi, așa cum suspectăm că a făcut cu Vadim în 2000. Suspectul principal e Tăriceanu, dar nici Udrea nu e de lepădat. Însă nici PSD nu mai e ce-a fost, nici vremurile nu mai sunt ca acum 14 ani. Investigațiile DNA de la referendum și lupa Internetului sunt argumente în fața cărora să dea înapoi „poporul pesedist”. Așa că miza majoră a alegerilor, postul de Președinte, va rămâne pentru al doilea tur.

În prima etapă, cei care nu sunt convinți nici de Johannis, nici de Ponta, își pot căuta o miză proprie, alta decât răul cel mai mic din turul doi. Promovarea unei idei, a unui candidat, a unei etnii, sau, dimpotrivă, sancționarea cuiva sau a tuturor prin vot anulat sau neprezentare, fiecare își face propria strategie. Evenimentele recente din Partidul Mișcarea Populară mi-au dat și mie o miză personală pentru primul tur: vreau ca Monica Macovei să obțină mai multe voturi ca Elena Udrea.

E un progres să avem două candidate cu intenții serioase, dar participarea femeilor la alegerile de orice fel, și în particular la prezidențiale, rămâne dureros de scăzută. Îmi doresc ca măcar atunci când se trage linia, cea care are mai multe voturi să nu fie un fel de Dragnea blond și cu fustă, ci cineva care merită respect pentru activitatea politică. De aceea voi merge la vot și voi vota cu Monica Macovei, presupunând că va avea semnăturile necesare. Despre turul doi vorbim altă dată.


8 comentarii

„Ca să mă fac de râs”

elena_udrea___mamaia3_12592800Un țăran vine la târg cu un cal. Se așează în mijlocul târgului și așteaptă. Vine un cumpărător și-l întreabă:

– Bade, vinzi calul?

– Îl vând, lua-l-ar gaia.

Circumspect, cumpărătorul încercă să ghicească problema:

– Da’ ce-are de stă așa bleg, e bolnav?

– E bolnav,  lua-l-ar gaia.

– Dar măcar mănâncă?

– Nu mănâncă, lua-l-ar gaia.

– Dar când era bine, trăgea la căruță, nu?

– Nu trăgea deloc, lua-l-ar gaia.

– Atunci alerga bine?

– Ăsta? Moare de leneș, lua-l-ar gaia.

– Măcar e liniștit, te-ascultă?

– E nebun, dacă nu ești atent dă cu copita, lua-l-ar gaia.

Cumpărătorul cedează:

– Auzi, bade, da’ de ce l-ai mai adus la târg?

– Să-l fac de râs, lua-l-ar gaia.

Eu am râs când am auzit bancul și în general reacția e cea scontată, ascultătorii se amuză. Unii zic că e sec. Nu doar dialogul absurd este sursa umorului ci, ca în cele mai multe bancuri, prostia. Râdem de prostia omului care-și aduce calul la târg ca să-l facă de râs. Nu râdem de prostia calului, că el n-are nicio vină, dar dacă el, calul, s-ar fi adus singur la târg să se facă de râs, atunci probabil că am fi râs și mai tare.

Am citit zilele astea mai multe știri care vorbesc despre intenția Elenei Udrea de a candida cu orice preț la alegerile prezidențiale din acest an, din partea Partidului Mișcarea Populară, trăgându-l pe linie moartă pe actualul nominalizat, C. Diaconescu. Umblă zvonul că această decizie ca fi luată la ședința Colegiului Național al PMP, de săptămâna viitoare. Am încercat să mă gândesc la un motiv bun pentru care Elena Udrea insistă cu această candidatură și mi-a venit în minte bancul povestit mai sus, apoi titlul acestui articol.


17 comentarii

Dezamăgitoarea Mișcare Populară

Din postura celui ce a crezut, o perioadă, că Mișcarea Populară ar putea să fie un partid ceva mai bun decât altele, urmăresc încă știrile despre noul partid. M-am înscris în Fundația Mișcarea Populară, dar am constatat după doar vreo lună o nepotrivire de caracter. Am notat apoi primul pas pe drumul soluțiilor imorale, adică racolare unui grup de primari pedeliști, în frunte cu un dubios avocat-parlamentar. Am observat și momentul de cotitură, imediat după înregistrarea partidului, adică marele eveniment al intrării Elenei Udrea în partid. Probabil că de-aici nu poate să meargă decât în jos.

Devinde evident că principalul comunicator al partidului este chiar Udrea, deși formal nu are vreo funcție în organizație. Mi-a fost lehamite să scriu despre episodul Marin Anton, adică primirea în partid a unui traseist cu alură de interlop de prin Giugiu. Este județul în care PMP este condus de unul care a trecut în ultimii doi ani de la PNL la UNPR și apoi la Mișcarea Populară. Însă nu doar la Giurgiu sunt astfel de probleme, ci și la Dolj, acolo unde PMP a organizat o mare conferință chiar în aceste zile. Continuă lectura


7 comentarii

Este Elena Udrea mai rea decât mogulii?

Poporul votează împotrivă – e un fapt. În primul rând pentru că atunci când după 20 de ani de politică liberă alegerea se face dintre unii ca Băsescu, Boc, Ponta, Antonescu şi Voiculescu, cu toată bunăvoinţa, e al naibii de greu să votezi pentru. Dar dincolo de slaba ofertă a partidelor, votul împotrivă, cu o satisfacţie ascunsă, este cumva natural pentru o societate a cărei legendă fondatoare e mai degrabă povestea caprei vecinului decât cea a mioriţei; sau poate o combinaţie între cele două. Viaţa e grea; de când avem libertate avem şi responsabilitate, însă nu şi maturitatea asumării ei; cunoaştem eşecul, dar nu avem educaţia învăţării din greşeli; pentru toate cele câte n-am fost în stare să facem e mult mai uşor să dăm vina pe alţii – pe destin, pe nenoroc, pe zei, pe conspiraţii, pe străini, pe oricine, dar nu pe noi înşine. Iar dacă tot am determinat vinovaţii, măcar o dată la patru ani să le dăm în cap, cu ştampila, să votăm împotrivă. Continuă lectura


17 comentarii

„Dezbatere” despre Legea Capitalei, versiunea PDL/Udrea/ISP

Am fost astăzi la o „dezbatere” organizată de Institutul de Studii Populare (think-tank-ul înfiinţat de PDL) şi Elena Udrea, despre proiectul Legii Capitalei propus de PDL Bucureşti. Folosesc ghilimelele la cuvântul dezbatere pentru că organizarea arată că nu schimbul de opinii a fost principalul obiectiv, ci mai degrabă publicitatea pentru Udrea. Locul ales a fost Hotelul Intercontinental, într-o sală imensă, pregătită cu locuri pentru aproximativ 100 de persoane. La vreo 20 de metri de restul participanţilor era pupitrul prezentatorilor, singurul dotat cu microfoane. Agenda a fost amuzantă: 20 de minute cuvinte de deschidere, 40 de minute discurs Udrea, 45 de minute dezbateri şi întrebări. În mape, surpriză, nici urmă de proiectul aflat în discuţie; habar n-am dacă au mai avansat de la varianta 12, cea pe care am găsit-o săptămâna trecută pe site-ul Realitatea. Continuă lectura


19 comentarii

Basescu si Pactul pentru Euro: iluzia biciului ca substitut pentru competenta

Ieri, presedintele Traian Basescu a anuntat cu evidenta multumire aderarea voluntara a Romaniei la Pactul pentru Euro, mentionand si un + pe care eu personal nu l-am mai vazut in nici o alta relatare. Voluntara, deoarece Romania nu este parte a Zonei Euro si nici beneficiara a unor bailouturi directe precum Grecia sau Irlanda.

Pactul pentru Euro a aparut ca urmare a enervarii Germaniei fata de politicile neglijente ale unor colegi de zona Euro, ce au fortat tarile mai stabile la acordarea unor imprumuturi pentru a mentine o relativa incredere in moneda comuna. Aceasta enervare este partial ipocrita, deoarece intr-o situatie de insolventa intotdeauna exista doi vinovati: cel care a luat si cel care a dat. Este discutabil in ce masura acest acord poate preveni cu adevarat pe viitor aparitia unor situatii similare. Vrand-nevrand, Germania si Franta raman legate de tari precum Grecia si Portugalia prin cordonul ombilical numit moneda Euro. Chiar daca cele din urma nu vor respecta pactul, tarile bogate nu isi vor permite sa refuze pur si simplu ajutorul, oricate prevederi ar incalca „infractorii”, deoarece impactul negativ se va propaga instantaneu in toata zona prin acest vehicol numit moneda comuna.

Tot ce face de fapt acest pact este sa transfere o parte din atributiile de supraveghere de la organismele EU, in principal Comisia Europeana, la cele ale Zonei Euro, in speranta ca in modul acesta se va obtine mai multa rigurozitate, iar „deraierile” vor fi macar semnalate mai din timp. Nota bene, nu cu multi ani in urma fix Germania si Franta erau tarile ce ignorau avertismentele comisiei privind depasirea deficitului bugetar. Insa in capitalism dreptatea si adevarul sunt intotdeauna ale celui ce are banii.

Continuă lectura


17 comentarii

Bucurestiul ca o femeie frumoasa

Eu cred ca imaginea cea mai reprezentativa a Bucurestiului este o femeie frumoasa. Daca s-ar propune un logo pentru capitala, cu siguranta n-ar trebui sa lipseasca Diva din conceptul grafic. Ar mai fi florile si tigancile care le vand la orice colt, din mama in fiica  indiferent de regimuri. Dar pana la urma si florile se leaga tot de feminitate, de departe cea mai constanta prezenta a Bucurestiului. Cine nu e de acord ii recomand ultima strofa a miticului Toparceanu sau celebrul refren al celuilalt „mitic”, Gica Petrescu. Sau o plimbare aiurea pe Lipscani, Selari, Blanari. Sau prin malluri, cluburile de pe lacul Tei sau terasele din Dorobanti, ca sa fie imaginea completa si sa ma indrept spre tipul de femeie usoara care se zice ca este politica. Continuă lectura


5 comentarii

Udrea şi investiţiile. Tupeu fără limite.

Doamna Elena Udrea a anunţat închiderea de urgenţă Companiei Naţionale de Investiţii (CNI) şi trecerea atribuţiilor acesteia la o direcţie a ministerului pe care îl conduce. Decizia vine după o lungă serie de acuzaţii la adresa CNI. Compania este privită – şi e mare dreptate aici – drept un vehicul prin care banii publici sunt direcţionaţi către clienţi politici şi către buzunare corupte.

Cu mare impact sunt anchetele echipei de la Gazeta Sporturilor, coordonată de domnul Cătălin Tolontan, care au demonstrat cum sunt răsplătiţi fidelii PDL cu contracte din bani publici. Seria de dezvăluiri despre patinoare şi săli de sport au ridicat mingea la fileu opoziţiei, nemulţumită în special pentru că investiţiile CNI merg cu prioritate către localităţile conduse de primari PDL (în paranteză fie spus, exact la fel se întâmpla şi când rolurile erau inversate, unii trăgeau banii şi ceilalţi se plângeau de discriminare). Continuă lectura


27 comentarii

ANL şi socialismul aplicat: luăm de la toţi, dăm cui trebuie

Agenţia Naţională de Locuinţe (ANL) s-a născut în 1998 ca un program prin excelenţă de stânga în timpul primei guvernări presupus de dreapta din România post-comunistă. Statul a observat că o bună parte din cetăţeni îşi doresc case, dar n-au bani să le cumpere sau să le închirieze. Guvernul auto-declarat de dreapta s-a gândit vreo doi ani la problemă şi a decis: va construi case. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu alte opţiuni precum încurajăm piaţa construcţiilor, scădem taxele, încurajăm investiţiile care crează locuri de muncă etc., în general opţiunile liberale. A rămas în vigoare programul socialist prin care statul devenea mare antreprenor şi proprietar de imobiliare, susţinut de creatorul său, ministrul ţărănist Noica. Continuă lectura


8 comentarii

Miclea şi Udrea – de ce guvernarea e pentru politicieni

Dagă ignorăm aspectele politice, Mircea Miclea a fost unul dintre cei mai competenţi miniştri ai româniei post-comuniste, şi nu mă refer doar la Educaţie, ci la toate portofoliile. Miclea înţelege sistemul de educaţie, are o viziune modernă asupra felului cum ar trebui să funcţioneze, are cu siguranţă intenţii bune, identifică foarte corect principalele puncte slabe şi este capabil să gândească soluţii, lucrând împreună cu echipe de experţi. Cu toate acestea, mandatul de ministru al educaţiei a fost unul dezamăgitor şi s-a încheiat cu un fiasco, demisia ministrului.

Eşescul Miclea vine exact de la factorul ignorat iniţial, cel politic. Miclea este un bun tehnocrat, dar nu a fost un bun ministru, pentru că nu a obţinut sprijinul politic pentru proiectele sale. La suprafaţă, ministrul nu a primit bugetul cerut, motivul principal pentru demisie. Privind lucrurile mai atent, el nu a avut sprijinul necesar nici în teritoriu, spre exemplu pentru a evita numirile politice în funcţiile de inspectori şi directori de şcoli, sau alocarea pe criterii politice a bugetelor locale. Nici în faţa sindicatelor ministrul nu a avut o poziţie mai bună. Toate acestea s-au întâmplat pentru că Miclea nu avea o poziţie în partid care să îi permită să negocieze astfel de lucruri. El nu era un politician şi a pierdut fără drept de apel bătălia politică.

La polul opus, iată că Elena Udrea începe să fie numită cel mai eficient sau cel mai bun ministru al Cabinetului Boc, exact pentru performanţele sale politice şi mediatice. La investitură, Udrea părea a avea rolul Irinei Loghin de acum câţiva ani, adică prototipul politicianului mediocru numai bun de luat la ţintă.  Competenţele sale în domeniu sunt nule, nu e deloc avantajată intelectual, nu are viziune, nu are echipă şi, ghinion, e femeie într-o ţară misogină. La câteva luni de la preluarea portofoliului, politicianul Udrea are performanţe de invidiat. A făcut un minister din nimic, a obţinut buget pe timp de criză, a scăpat de restructurare, este tot timpul în atenţia presei şi ţine gafele la un minim rezonabil (ţinând cont şi că este urmărită cu lupa).

Nu ştiu dacă proiectele (sau ideile, că e mult spus proiecte) promovate de Udrea sunt ceea ce trebuie pentru turismul românesc. Personal cred că e reîncălzirea aceleiaşi ciorbe acrite, dar asta e altă discuţie. Paralela Miclea-Udrea este argumentul elocvent pentru ca politica să rămână a politicienilor. La o extremă avem un ministru cu competenţe tehnice excelente, dar fără implicare politică; la cealaltă, un alt ministru, de data aceasta un politician foarte bun, dar cu competenţe aproape zero. După cum se vede, politicianul este cel care îşi pune proiectele în aplicare, în timp ce tehnocratul a eşuat. Pentru oricine mai crede în mitul tehnocratului trebuie să fie o lecţie de ţinut minte.


Un comentariu

Despre plaje, Udrea şi bulina roşie

Fără să am iniţial această intenţie, am urmărit în ultimele două zile „epopea plajelor” în Evenimentul Zilei. Am asistat la un exemplu despre cum nu se face jurnalism şi vreau să le spun şi altora.

Mai întâi să spun câteva vorbe de context. Am remarcat de ceva vreme cum se manifestă misoginismul în presa scrisă românească şi aveam intenţia să scriu despre cazul Udrea, cel mai vizibil. Dintre ziarele pe care le citesc, Evenimentul e de departe cel mai misogin (recent am văzut că şi Blogul Medusei l-a remarcat pe Mircea Marian, unul din masculii bulinei roşii). Când vine vorba de ministrul transportului, articolele din EvZ sunt musai însoţite de nişte poze decoltate ale Elenei Udrea, cuprind şi ceva aluzii cu substrat sexual şi sunt fără excepţie negative (probabil redacţia ziarului a făcut o obsesie pentru Udrea).

Aşa că joi dimineaţa, văzând titlul „Elena Udrea face haos pe plaje!” am dat un click să văd dacă culeg un nou exemplu. Am admirat decolteul doamnei Udrea şi am constatat că titlul şi conţinutul articolului erau două lucruri diferite. Ministerul Turismului pregăteşte o decizie prin care hotelurile primesc dreptul de a administra plajele adiacente (ca peste tot în lume), iar hotelierii sunt chiar încântaţi de asta, chiar dacă nu cunosc toate detaliile de implementare. Nici urmă de haos, e evident că titlul e pus cu un scop manipulatoriu.

Impresia mi-a fost confirmată pe la amiază, când intrând iar pe pagina bulinei, am descoperit că articolul şi-a schimbat pur şi simplu titlul! Acum se numeşte „Udrea le dă plajele hotelierilor” cu exact acelaşi conţinut. N-am făcut print screen, trebuie să mă credeţi pe cuvânt, dar citind comentariile referirile sunt evidente la primul titlu.

În ediţia de vineri, Evenimentul Zilei revine la subiect, cu un nou titlu anti-Udrea: „Operatorii câştigă plajele în ciuda Elenei Udrea”. Spun titlu şi nu articol, pentru că încă o dată conţinutul e despre altceva. Articolul ne spune că unii din actualii operatori ai plajelor au câştigat un proces cu… Ministerul Mediului, pentru că acesta din urmă reziliase nişte contracte. Udrea e împinsă cu forţa în articol, cu ordonanţa amintită, ca să iasă titlul.

Citind printre rânduri, e limpede că pentru dreptul de exploatare a plajelor, o afacere bănoasă, se luptă mai multe interese private. Implicarea directă a ministrului Nemirschi de la mediu, omul lui Mazăre, e evidentă. Ziariştii bulinei roşii nu sunt însă deloc interesaţi să urmărească iţele afacerii şi să afle dacă nu cumva cineva speculează un bun public (plajele sunt în proprietatea statului). Nu, ei au o agendă proprie: să lovească în Udrea.

Acum aştept să văd dacă nu cumva până mâine se schimbă şi titlul celui de-al doilea articol.


2 comentarii

Topul celor mai bogaţi miniştri şi misterele lui

Capital a făcut declaraţiile de avere ale miniştilor şi a făcut topul celor mai bogaţi 5. Puteţi vedea pe site-ul revistei filmul de prezentare, de unde am luat şi topul:

1. Elena Udrea 6,5 mln euro
2. Ion Bazac 4,5 mln euro
3. Cristian Diaconescu 2,4 mln euro
4. Adrian Videanu 2,3 mln euro
5. Vasile Blaga 1,5 mln euro

Ei, pe naiba! Mi-a scăzut brusc respectul faţă de onor Guvernul, la prima vedere păreau mult mai bine aşezaţi în concretul capitalismului local.Unde sunt Berceanu, Ilie Sârbu, Pogea, Nica şi Nemirschi, oameni despre care ştim că o duc bine?

De fapt, stai, că ei chiar sunt bine ancoraţi în realitatea românească, pentru că declaraţiile de avere sunt o glumă. Pentru că onor miniştri sunt oleacă mai inteligenţi ca Vanghelie şi Becali, câştigurile lor nu sunt pe persoană fizică, ci pe firmă, iar valoarea acţiunilor este mult subevaluată. Îl dau exemplu pe Videanu, a cărui firmă are un teren uriaş pe Şoseauau Progresului, la doi paşi de Centrul Civic. Înainte de criză, încerca să-l vândă cu aproximativ 120 milioane de euro, am trecut zilnic pe lângă panoul care anunţa vânzarea. Să zicem că acum a scăzut valoarea pe la 80 de milioane. Oare cum or fi evaluat onor ziariştii valoarea acţiunilor lui Videanu la Marmosim?

Din top 5, cred că singurii a căror avere este estimată cât de cât corect sunt Udrea şi Diaconescu. Prima (atenţie! averea soţului nu e luată în calcul) pentru că şi-a trecut acolo bijuteriile, iar al doilea… mă rog, Diaconescu de unde naiba a făcut rost de bani?! Videanu are monopol pe marmură, Blaga a fost vameş, Bazac a făcut contracte avantajoase cu firmele de medicamente pe când era secretar de stat, Udrea îl are pe Cocoş, e clar, despre ăştia patru ştim de unde au furat. Dar Diaconescu? Să nu-mi spuneţi că Diaconescu e ministrul-cinstit-care-a-pornit-de-jos-şi-a-făcut-bani-muncind!