La colțu' străzii


13 comentarii

Legea Dării în Plată ESTE constituțională. Retrospecții despre maneaua retroactivității

Scriu această postare să am link de dat pe facebook când iar și iar revine discuția despre legea dării în plată. Am așteptat curios decizia Curții Constituționale pe chestiune.

Chiar în prag de alegeri parlamentare, legea Dării în Plată (DIP) ne arată cea mai hulită instituție publică, Parlamentul pus la treabă, această lege fiind printre puținele exerciții parlamentare (singurul?) de tip  grassroots finalizate cu succes. Arareori se bifează atât de intens toții pașii dezbaterii publice, parlamentare, constituționale precum în urcușul legislativ al acestei legi. Un caz de manual pentru democrația românească.

miting-legea-dip

Foto: Adevarul.ro

Decizia Curții încheie saga unor mii de oameni

…care în mai mulți ani de zile s-au organizat întâi pe forumuri, apoi pe grupuri de yahoo, apoi pe facebook și au reușit pas cu pas să obțină mai întâi celebra Ordonanță 50/2010 iar acum legea DIP. La baza ei stă însă o lege a fizicii, principiul acțiunii și reacțiunii. Oare credea cineva că comisioanele ilegale, contractele prezentate fix la semnare, dobânzile aleatoare, evaluările măsluite și câte și mai câte acțiuni abuzive ale băncilor din România vor rămâne la nesfârșit fără reacțiune? Orice inginer ar fi sesizat că tot acest potențial se va descărca violent într-un fel sau altul.

Din fericire, descărcarea s-a întâmplat instituțional, societatea românească trecând un test de maturitate. Poate în timp vom învăța să mânuim mai dibace unealta parlamentară.

Am tot urmărit argumentele și pro și contra legii Dării în Plată încă de când a apărut ca proiect. Mai mult contra, deoarece o singură voce a reușit să prezinte elocvent  motivele din spatele acestei inițiative legislative confirmată în această săptămână ca lege constituțională. În timp și această voce a avocatului Piperea a împrumutat discursul înveninat al adversarilor, lăsându-mă abandonat într-o junglă informațională de termeni juridici și pretinse clarificări atât de evident-partizane de ți-era jenă de ipocrizia lor înverșunată, de ambele părți. Continuă lectura

Anunțuri


Un comentariu

Decizia Curții Constituționale, resetare a clasei politice de la Chișinău?

11055375_10207692164408518_7943622103699461948_oRepublica Moldova este, uneori, o țară prea mică pentru toate interesele care se intersectează, în diferite configurații, pe teritoriul ei  : personale, politice, de business, strategice. Vineri, Curtea Constituțională de la Chișinău, analizând o sesizare depusă în noiembrie 2015 de PLDM privind constituționalitatea alegerii președintelui  prin modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova în anul 2000 , a decis, cu trei săptămâni înainte de expirarea mandatului actualului președinte, să anuleze modificările din 2000 și să se revină la alegerile prezidențiale prin vot direct. Adică, atunci când toată lumea fie calcula majorități parlamentare care ar putea învesti noul președinte, fie  planifica proteste de amploare care să blocheze procesul și să declanșeze alegeri anticipate, Curtea Constituțională, la sesizarea PLDM, spune stop joc. Continuă lectura


4 comentarii

Religia în școli: acordul prezumat este neconstituțional

icoaneDeși agitația politică e la cote maxime, fac(em) o pauză să analizăm o știre scurtă dar cu efecte (potențiale) importante:

Conform hotnews.ro, Curtea Constituțională “a decis astazi ca este neconstitutional articolul din legea educatiei care spune ca „La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”. Judecatorii CCR au apreciat ca cei care trebuie sa faca o solicitare sunt parintii care doresc ca aceste cursuri de Religie in scoala sa fie urmate de copiii lor”.

Subiectul acordului prezumat față de acordul explicit (informat) a mai apărut în dezbateri, inclusiv în proiectul inițiat de ASUR – discuții despre relația dintre Statul Român și Biserică.

Acrodul prezumat înseamnă pe scurt că o organizație poate decide în numele cetățeanului într-o chestiune ce ține de viața sa privată, efortul de informare și de acțiune căzând pe umerii celui din urmă. Pentru oamenii raționali, așa ceva ar trebui să fie inacceptabil. Continuă lectura


66 comentarii

Erata eratei. Explicația scandalului inutil din jurul Curții Constituționale

Guestpost: Doc

Se impune o clarificare legată de erata făcută de Curtea Constituțională. Se spun foarte multe prostii, și de o parte și de alta. Eroarea care se face de partea pro-Băsescu este pretenția că ea modifică modul de calcul al cvorumului – că prin erata respectivă și cetățenii cu domiciliul în străinătate trebuie luați în calcul la referendum.

NU este adevărat. Continuă lectura


21 comentarii

Necunoscutele deciziilor CCR

Prima și cea mai importantă decizie a CCR este că a declarat neconstituționlă legea ce nega controlul de constituționalitate al deciziilor Parlamentului. Aici este principalul atac al actualei majorități asupra statului de drept și decizia este normală și binevenită. Este însă neclar ce se întâmplă cu ordonanța de urgență cu același conținut: mai este aceasta în vigoare? Și ce se va întâmpla cu guvernul care a promovat o astfel de ordonanță, va fi în vreun fel sancționat?

Alte două decizii spun că solicitările lui Blaga și Anastase cu privire la revocarea lor sunt inadmisibile. Întrebarea este, sunt ele inadmisibile ca formă, adică au intrat sub incidența ordonanței numite în paragraful anterior (ar fi cam ciudat, nu?), sau ca fond, adică cei doi nu au avut dreptate? Dacă sunt ca fond, cum anume nu au avut dreptate?

În fine, ultima decizie, este de fapt o formalitate: Curtea a notat că procedura de suspendare a fost respectată, respingând contestația lui Băsescu. Aici nu mi se pare a fi o surpriză, Curtea nu a intrat pe fondul problemei, a constatat că au fost îndepliniți pașii și probabil va spune că Parlamentul își asumă decizia că „au fost fapte grave”. Întrebarea este dacă va fi suficient ca să liniștească discuțiile despre abuzuri.

Deciziile luate îmi lasă împresia că CCR a dorit să liniștească lucrurile. A luat decizii care să valideze starea de fapt, lăsând ca rezultatul să fie decis prin vot. Probabil că a închis ochii la abuzurile destul de clare din cazurile Blaga și Anastase, pentru a nu deschide o cutie a Pandorei. Imaginați-vă încurcătura juridică în care se ajungea dacă îi valida cererea lui Blaga: câte din deciziile de săptămâna trecută mai erau valide și de ce; cine ar fi fost președinte sau președinte interimar și de ce. Decât să încerce descâlcirea acestui ghem, Curtea a preferat să tacă. Asta e, mergem mai departe.


19 comentarii

Din nou la decizia Curții Constituționale

A fost nevoie de mai puțin de două luni de coabitare între un președinte și o majoritate parlamentară de culori politice diferite pentru a ajunge din nou la decizia Curții Constituționale în chestiuni fundamentale legate de funcționarea democrației. Astăzi, CCR este chemată să răspundă la două sesizări: arbitrarea conflictului instituțional între Președinte și Parlament cu privire la reprezentarea României la Consiliul European, respectiv modificarea sistemului electoral.

În perioada următoare, vor ajunge cu siguranță în fața Curții cel puțin alte două  sesizări: legea referendumului, respectiv legea privind controlul de constituționalitate al hotărârilor Parlamentului. Mai este în discuție și sesizarea privind ordonanța ICR, caz în care Curtea ar putea să limiteze cumva abuzul de ordonanțe de urgență (citiți comentariile lui Doc și Codru la acest articol). Mai puțin vizibile, dar cu efecte importante pentru societate, ar putea fi decizii cu privire la numirile în CA al TVR și legea privind denumirile organizațiilor non-guvernamentale. Nu în ultimul rând, mă aștept ca la toamnă Curtea să fie chemată să exprime o opinie în delicatul caz al suspendării președintelui, care nu se face vinovat de „încălcări grave ale Constituției” (formularea din textul fundamental), ci doar de opoziție politică față de majoritatea parlamentară. Continuă lectura


13 comentarii

Curtea Constituțională poate stabili un precedent important în cazul ordonanței ICR

Guvernul a decis să modifice prin ordonanță de urgență legea de funcționare a Institutului Cultural Român, trecându-l din subordinea Președintelui în cea a Senatului și facilitând schimbarea conducerii. Au urmat mai multe proteste ale lumii culturale și ieri Avocatul Poporului a decis să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la această ordonanță. Este foarte interesant că sesizarea Avocatul Poporului nu se referă la fondul problemei, ci la forma de legiferare. AP spune că prin această măsură s-a încălcat dreptul la dezbatere publică al reprezentanților lumii culturale. Continuă lectura


14 comentarii

Suceala Curţii Constituţionale

Cronologie:

  • în octombrie 2009 Curtea Constituţională a decis că angajarea răspunderii guvernului pe legea educaţiei este neconstituţională, cu o motivaţie care încerca să creeze jurisprudenţă în domeniu, ţintind la limitarea abuzului în folosirea procedurii excepţionale de către Executiv.
  • la începutul lui noiembrie 2010, la o nouă încercare a Executivului să îşi angajeze răspunderea pe aceeaşi lege, Curtea reacţionează firesc şi declară procedura neconstituţională. Însă motivaţia este acum ambiguă şi nu mai face referire atât de clar la regula generală cu privire la excepţionalitatea procedurii
  • la sfârşitul lui noiembrie 2010, la cererea de explicitare primită din partea Guvernului, Curtea anunţă senin că procedura angajării răspunderii este constituţională şi poate continua. Încă nu avem motivaţia acestei schimbări radicale de opinie în timp atât de scurt

Ar trebui să fim naivi ca să nu înţelegem că decizia este rezultatul presiunii politice a coaliţiei de guvernare, ameninţată cu destrămarea de faptul că unele prevederi ale noii legi sunt pe primul loc pe agenda UDMR. Continuă lectura


31 comentarii

Perseverare diabolicum

Anul trecut Guvernul Boc (susţinut atunci de PDL şi PSD) a încercat să adopte o lege a educaţiei naţionale prin angajarea răspunderii. Curtea Constituţională a respins această încercare. În motivaţia dată deciziei, Curtea a precizat în mod explicit că doreşte să creeze jurisprudenţă în acest domeniu, cu scopul de a îngrădi pe viitor încercarea de a abuza de procedura excepţională a asumării răspunderii:

Dacă, referitor la procedura de adoptare de către executiv a ordonanţelor simple ori de urgenţă, Constituţia şi jurisprudenţa Curţii au asanat eventualele neajunsuri, în ceea ce priveşte legiferarea pe calea asumării răspunderii Guvernului, se impun, în virtutea art.142 din Constituţie, precizări menite să cristalizeze o viziune unitară asupra acesteia. Continuă lectura


14 comentarii

Politica Curţii Constituţionale

Pe fondul unei slăbiciuni de organizare a Opoziţiei, Puterea şi-a impus în cele două Camere ale Parlamentului candidaţii la Curtea Constituţională. Efectul a fost imediat, prin alegerea ca Preşedinte al Curţii a unui Judecător numit de Preşedinţie. Votul a fost strâns, 5-4, iar gruparea voturilor a urmat fidel reprezentarea politică: cei propuşi de PSD şi PNL au votat împreună, la fel cei numiţi de PDL (inclusiv Preşedintele) şi UDMR. Se dovedeşte încă o dată că independenţa politică a CCR este un mit, Curtea este produsul sistemului de partide şi deciziile ei sunt compromisuri politice, nu adânci reflexii constituţionale. Nu ştiu dacă aşa a dorit constituanta, dar aşa a ieşit. Continuă lectura


56 comentarii

Şi totuşi se poate: Iulia Motoc la Curtea Constituţională

Spuneam săptămâna trecută că establishment-ul ţine cu dinţii de plasa de siguranţă numită Curtea Constituţională, încercând să promoveze alţi doi dinozauri (pe domnii Dorneanu şi Meleşcanu) în acest for. Iată însă că rezultatul final a fost unul pozitiv: doamna Iulia Motoc a fost nominalizată de către Senat şi nu domnul Meleşcanu.

Când spun pozitiv am în vedere evoluţia Curţii şi nu situaţia politică. Mă aştept ca din colţul fanaticilor anti-Băsescu să se arunce obişnuitele mizerii doar pentru că doamna Motoc a fost propusă de PDL, dar aşa cum am mai spus, dincolo de orice aspect politic, nu văd nicio situaţie în care domnul Meleşcanu ar putea fi considerat mai bun ca doamna Motoc. În acest sens recomand şi articolul şi înregistrarea de la blogul Medusei.

Din nefericire, celălalt candidat propus de PDL, domnul Minea la Camera Deputaţilor, este departe de a reprezenta o îmbunătăţire reală. Singurul avantaj pe care i-l văd în faţa domnului Dorneanu este că până acum a stat departe de politică. Vom vedea ce se va alege şi la Cameră.


11 comentarii

Establishment-ul apără reduta CCR

Prea încet a mers reforma justiţiei în România. O complicitate urâtă uneşte politicul, justiţia, poliţia şi serviciile secrete, cu scopul comun de a menţine controlul asupra resurselor publice pentru un grup restrâns de oameni „cu epoleţi” şi apropiaţii lor. În 20 de ani am făcut paşi timizi înainte către transparenţă, corectidine, lege. De fiecare dată am înaintat împinşi de la spate de parteneri externi (în principal UE şi SUA) şi doar când din cine ştie ce motiv poporul (sau o parte a lui) a ţipat ceva mai tare. Tot de fiecare dată, atât Parlamentul cât şi structurile magistraţilor, cu Înalta Curte şi Curtea Constituţională în frunte, s-au opus cu îndârjire clarificării complicităţii criminale dintre politic şi justiţie.

Cel mai recent moment în care establishment-ul şi-a arâtat urâţenia a fost decizia CCR cu privire la legea ANI. Zilele trecute un subiect a trecut aproape neobservat în mijlocul disputei despre măsuri de austeritate: Opoziţia a câştigat neaşteptate bătălii la nominalizarea membrilor CCR. Domnul Dorneanu, propus de PSD şi sprijinit de PNL, a câştigat la vot în plenul Camerei Deputaţilor în faţa domnului Minea, propus de PDL; domnul Meleşcanu, propus de PNL şi sprijinit de PSD, a obţinut recomandarea Comisiei Juridice a Senatului în faţa doamnei Motoc, propusă de PDL. Dincolo de sprijinul politic, e ceva ce îi uneşte pe candidaţii câştigători şi îi separă de învinşi: sunt din sistem. Domnii Dorneanu şi Meleşcanu vin direct din nomenclatura comunisto-securistă, cu trecere prin FSN şi urmaşii să . Domnul Minea şi doamna Motoc sunt din afara sistemului; ba chiar doamna Motoc vine din prima linie a discursului drepturilor care domină acum spaţiul juridic în occident. Nu există vreo garanţie că domnul Minea sau doamna Motoc ar vrea să schimbe ceva, dar domnii Dorneanu şi Meleşcanu oferă siguranţa că reprezintă certitudinea că nimic nu se va schimba, că sistemul va rămâne îngheţat în marasmul actual. Continuă lectura


3 comentarii

Din nou despre ANI, integritate, transparenţă, Constituţie. Internetul, lucrul diavolului.

Am fost azi la o dezbatere organizată de TI pe tema legii ANI. Am fost unul dintre puţinii ne-jurişti, aşa că mai mult am ascultat. Au participat oameni cu diferite viziuni politice, ceea ce a fost bine. Au fost mulţi jurişti, ceea ce probabil a fost bine (chiar dacă pentru mine unele cuvinte păreau folosite în sens impropriu). Organizatorii au adunat observaţii, comentarii, sugestii, pe care le vor trimite Comisiei Juridice a Senatului, camera decizională pentru acest subiect. Dincolo de discuţiile punctuale, pe articolele legii propuse de Guvern, concluzia e mai degrabă tristă: nici voinţă, nici putirinţă. Am avut şi ocazia să citesc mai atent decizia CCR şi îmi dau seama tot mai mult că avem o uriaşă problemă cu acest for. Continuă lectura


2 comentarii

CCR, ANI, Cernea

Curtea Constituţională a considerat astăzi întemeiată contestaţia domnului Remus Cernea la prevederea din legea electorală care spune că la alegerile parţiale pentru Parlament au voie să participe doar reprezentanţii partidelor parlamentare. Încă nu avem motivaţia completă, iar la prima vedere pare, aşa cum scrie Hotnews, că CCR se contrazice singură, pentru că în urmă cu doar trei luni a dat o decizie diferită la o contestaţie similară a aceluiaşi candidat.

Mai atent la detalii decât ziaristul de la Hotnews, Doc observă diferenţa între cele două decizii. În primul caz, domnul Cernea vorbea din postura de candidat al unui partid, acum din cea de candidat independent (cum o fi asta, preşedinte de partid ŞI candidat independent e altă poveste). Într-un singur punct trebuie să-l corectez pe Doc, anume că CCR nu a acceptat contestaţia domnului Cernea (cu asta se ocupă Tribunalul Bucureşti sau Curtea de Apel), ci excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acesta (a declarat neconstituţional un articol din legea electorală). Privite din această perspectivă, ambele decizii ale Curţii pot fi considerate întemeiate sau măcar argumenta avocăţeşte, dar…

Avem aici un mare dar. Dacă e aşa cum spune Doc, înseamnă că CCR s-a ascuns la prima decizie după un detaliu de procedură pentru a nu vedea ditamai articolul neconstituţional. Mai mult, să ne uităm la decizia în cazul ANI. Aici, din proprie iniţiativă, a extins controlul de la articolele incriminate de avocat la jumătate din lege, ştergând cu buretele principalele atribute ale Agenţiei.

Cu alte cuvinte, în cazul Cernea Curtea s-a agăţat de natura contestatarului, deşi era chemată să judece asupra constituţionalităţii articolului de lege. În cazul ANI aceeaşi Curte a extins controlul şi acolo unde nu i s-a cerut, fără să mai se uite la detalii de genul cine contestă. Dubla măsură este evidentă, aşa cum este evident conflictul de interese (judecătorii CCR au avut în faţă o decizie cu privire la cei ce ar fi putut să-i controleze chiar pe ei). Cred că avem o uriaşă problemă la CCR, nu la cadrul instituţional, ci la calitatea oamenilor ce o compun.