La colțu' străzii


13 comentarii

Legea Dării în Plată ESTE constituțională. Retrospecții despre maneaua retroactivității

Scriu această postare să am link de dat pe facebook când iar și iar revine discuția despre legea dării în plată. Am așteptat curios decizia Curții Constituționale pe chestiune.

Chiar în prag de alegeri parlamentare, legea Dării în Plată (DIP) ne arată cea mai hulită instituție publică, Parlamentul pus la treabă, această lege fiind printre puținele exerciții parlamentare (singurul?) de tip  grassroots finalizate cu succes. Arareori se bifează atât de intens toții pașii dezbaterii publice, parlamentare, constituționale precum în urcușul legislativ al acestei legi. Un caz de manual pentru democrația românească.

miting-legea-dip

Foto: Adevarul.ro

Decizia Curții încheie saga unor mii de oameni

…care în mai mulți ani de zile s-au organizat întâi pe forumuri, apoi pe grupuri de yahoo, apoi pe facebook și au reușit pas cu pas să obțină mai întâi celebra Ordonanță 50/2010 iar acum legea DIP. La baza ei stă însă o lege a fizicii, principiul acțiunii și reacțiunii. Oare credea cineva că comisioanele ilegale, contractele prezentate fix la semnare, dobânzile aleatoare, evaluările măsluite și câte și mai câte acțiuni abuzive ale băncilor din România vor rămâne la nesfârșit fără reacțiune? Orice inginer ar fi sesizat că tot acest potențial se va descărca violent într-un fel sau altul.

Din fericire, descărcarea s-a întâmplat instituțional, societatea românească trecând un test de maturitate. Poate în timp vom învăța să mânuim mai dibace unealta parlamentară.

Am tot urmărit argumentele și pro și contra legii Dării în Plată încă de când a apărut ca proiect. Mai mult contra, deoarece o singură voce a reușit să prezinte elocvent  motivele din spatele acestei inițiative legislative confirmată în această săptămână ca lege constituțională. În timp și această voce a avocatului Piperea a împrumutat discursul înveninat al adversarilor, lăsându-mă abandonat într-o junglă informațională de termeni juridici și pretinse clarificări atât de evident-partizane de ți-era jenă de ipocrizia lor înverșunată, de ambele părți. Continuă lectura


Un comentariu

Decizia Curții Constituționale, resetare a clasei politice de la Chișinău?

11055375_10207692164408518_7943622103699461948_oRepublica Moldova este, uneori, o țară prea mică pentru toate interesele care se intersectează, în diferite configurații, pe teritoriul ei  : personale, politice, de business, strategice. Vineri, Curtea Constituțională de la Chișinău, analizând o sesizare depusă în noiembrie 2015 de PLDM privind constituționalitatea alegerii președintelui  prin modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova în anul 2000 , a decis, cu trei săptămâni înainte de expirarea mandatului actualului președinte, să anuleze modificările din 2000 și să se revină la alegerile prezidențiale prin vot direct. Adică, atunci când toată lumea fie calcula majorități parlamentare care ar putea învesti noul președinte, fie  planifica proteste de amploare care să blocheze procesul și să declanșeze alegeri anticipate, Curtea Constituțională, la sesizarea PLDM, spune stop joc. Continuă lectura


4 comentarii

Religia în școli: acordul prezumat este neconstituțional

icoaneDeși agitația politică e la cote maxime, fac(em) o pauză să analizăm o știre scurtă dar cu efecte (potențiale) importante:

Conform hotnews.ro, Curtea Constituțională “a decis astazi ca este neconstitutional articolul din legea educatiei care spune ca „La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”. Judecatorii CCR au apreciat ca cei care trebuie sa faca o solicitare sunt parintii care doresc ca aceste cursuri de Religie in scoala sa fie urmate de copiii lor”.

Subiectul acordului prezumat față de acordul explicit (informat) a mai apărut în dezbateri, inclusiv în proiectul inițiat de ASUR – discuții despre relația dintre Statul Român și Biserică.

Acrodul prezumat înseamnă pe scurt că o organizație poate decide în numele cetățeanului într-o chestiune ce ține de viața sa privată, efortul de informare și de acțiune căzând pe umerii celui din urmă. Pentru oamenii raționali, așa ceva ar trebui să fie inacceptabil. Continuă lectura