La colțu' străzii


21 comentarii

Necunoscutele deciziilor CCR

Prima și cea mai importantă decizie a CCR este că a declarat neconstituționlă legea ce nega controlul de constituționalitate al deciziilor Parlamentului. Aici este principalul atac al actualei majorități asupra statului de drept și decizia este normală și binevenită. Este însă neclar ce se întâmplă cu ordonanța de urgență cu același conținut: mai este aceasta în vigoare? Și ce se va întâmpla cu guvernul care a promovat o astfel de ordonanță, va fi în vreun fel sancționat?

Alte două decizii spun că solicitările lui Blaga și Anastase cu privire la revocarea lor sunt inadmisibile. Întrebarea este, sunt ele inadmisibile ca formă, adică au intrat sub incidența ordonanței numite în paragraful anterior (ar fi cam ciudat, nu?), sau ca fond, adică cei doi nu au avut dreptate? Dacă sunt ca fond, cum anume nu au avut dreptate?

În fine, ultima decizie, este de fapt o formalitate: Curtea a notat că procedura de suspendare a fost respectată, respingând contestația lui Băsescu. Aici nu mi se pare a fi o surpriză, Curtea nu a intrat pe fondul problemei, a constatat că au fost îndepliniți pașii și probabil va spune că Parlamentul își asumă decizia că „au fost fapte grave”. Întrebarea este dacă va fi suficient ca să liniștească discuțiile despre abuzuri.

Deciziile luate îmi lasă împresia că CCR a dorit să liniștească lucrurile. A luat decizii care să valideze starea de fapt, lăsând ca rezultatul să fie decis prin vot. Probabil că a închis ochii la abuzurile destul de clare din cazurile Blaga și Anastase, pentru a nu deschide o cutie a Pandorei. Imaginați-vă încurcătura juridică în care se ajungea dacă îi valida cererea lui Blaga: câte din deciziile de săptămâna trecută mai erau valide și de ce; cine ar fi fost președinte sau președinte interimar și de ce. Decât să încerce descâlcirea acestui ghem, Curtea a preferat să tacă. Asta e, mergem mai departe.


33 comentarii

Moduri de a guverna: de-a alba-neagra

Articolul 103 Investitura
(1) Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.

Acesta este articolul din Constitutie care legifereaza modul de interactiune a celor doua institutii reprezentative, Parlament si Presedentie, in procesul nasterii unui guvern.

Din 2004 incoace, ne-am procopsit din partea presedintelui cu mai multe interpretari ale acestui articol. Avem asa: Continuă lectura


30 comentarii

Despre confiscarea averilor

Mărturisesc că sunt puţin confuzat de discuţiile complicate despre caracterul prezumat licit sau ilicit al averii, aşa cum spune sau nu spune Constituţia. Nu înţeleg ce se doreşte cu schimbarea propusă de preşedinte. Pentru că mintea mea nu pricepe conceptele abstracte juridice, încerc să operaţionalizez în câteva exemple concrete. Continuă lectura


3 comentarii

Drepturile Omului şi Drepturile Demnitarului

Astăzi Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra propunerii preşedintelui Băsescu de revizuire a Constituţiei. Curtea a identificat mai multe schimbări propuse de preşedinte ce vin în contradicţie cu secţiunea din textul fundamental care limitează obiectul revizuirii. Între altele, CCR a constatat că propunerea de a limita drastic imunitatea parlamentarilor şi miniştrilor este neconstituţională: Continuă lectura


26 comentarii

La ce foloseste USL?

Personal sunt surprins de absenta aproape totala a interesului pentru un raspuns cat de cat serios la aceasta intrebare in noianul de comentarii politice de la televizor, din presa sau de pe internet. Mai toata lumea pare a fi acceptat de-a gata motivatia oficiala a existentei acestei aliante, asa cum este ea enuntata de consilierul Bogdan Teodorescu intr-un interviu dat astazi:

„Dacă USL atinge scorul pe care îl are în acest moment în sondaje, de peste 60%, conform Constituţiei, Traian Băsescu nu poate ignora majoritatea şi nu poate impune el un prim-ministru, ci trebuie să ia notă  de existenţa unui premier pe care-l impune acea alianţă.”

Insa aceasta explicatie este o MINCIUNA. Textul Constitutiei spune asa:

ARTICOLUL 103

(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

Continuă lectura


19 comentarii

Constituţie, transparenţă şi integritate

Din discuţia referitoare la decizia CCR cu privire la ANI lipseşte încă esenţialul: cum formulăm principiul în Constituţie. Nu mă pricep la interpretări juridice savante, deci îi cred pe cuvânt pe cei care spun că legea ANI conţine prevederi ce încalcă Constituţia (continui să susţin că a avea o Constituţie ce are nevoie de manual de interpretare e o prostie, dar asta e altă poveste). Ne aflăm în mijlocul unei proceduri de reformă constituţională, să profităm de moment.

Principiul e simplu: dacă vrei să iei bani de la stat renunţi la o mică parte din drepturile tale şi îţi declari averea şi interesele. Principiul se aplică indiferent dacă eşti angajat sau ai o firmă care face afaceri cu statul. Nu te obligă nimeni să o faci, dar când o faci accepţi şi limitarea dreptului la viaţă privată. Cu cât eşti mai sus în ierarhie sau câştigi mai mulţi bani, cu atât trebuie să dezvălui mai multe lucruri despre interesle şi veniturile familiei sau ale afacerii. Nu-ţi convine, te duci şi faci bani în mediul privat. Nu e o discriminare, pentru că se aplică egal tuturor.

CCR şi alţi avocaţi deştepţi ne spun cu morgă că în acest moment Constituţia României nu prevede acest principiu, ci contrarul lui. Soluţia e una singură: schimbăm Constituţia. Acum vine întrebarea esenţială: credem cu adevărat în acest principiu sau nu?


7 comentarii

10 zile. Constituţia băsesciană nu e chiar aşa cuminte

Spuneam în articolul anterior că proiectul de Constituţie propus de Guvern este unul (prea) cuminte, care schimbă  în principal structura Parlamentului şi nu rezolvă probleme reale ale textului constituţional. La a doua lectură am găsit şi o potenţială şopârlă plasată în text, chestiunea celor 10 zile. În privinţa numirii primului-ministru, textul spune aşa:

Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. Parlamentul se va pronunţa prin vot asupra formării noului Guvern în termen de 10 zile de la sesizare. În caz contrar, după trecerea celor 10 zile, candidatul propus, împreună cu programul şi lista Guvernului, va fi considerat respins, iar Preşedintele va desemna un alt candidat pentru funcţia de prim-ministru.

Întrebarea este: la care 10 zile face referire partea subliniată? Anterior sunt două referinţe, intervalul dintre nominalizarea PM şi sesizarea Parlamentului, respectiv intervalul dintre sesizare şi răspuns. Aparent, pentru că se menţionează programul şi lista Guvernului (nb. antepunerea construcţiei circumstanţiale nu e cea mai fericită idee în acest caz), ar fi al doilea interval; dar ştim deja că Preşedintele poate interpreta Constituţia creativ. Să ne imaginăm un scenariu: Preşedintele îl nominalizează pe N.; acesta nu vine în Parlament în 10 zile. Preşedintele îl consideră respins şi-l nominalizează pe C.; nici acesta nu vine în Parlament. Preşedintele îl consideră respins, convoacă la o şedinţă liderii grupurilor parlamentare, face trei glume, îi dă afară şi dizolvă Parlamentul, că doar a „respins” doi candidaţi.


8 comentarii

Propunerea Guvernului de revizuire a Constituţiei: doar un punct de plecare

Guvernul a transmis astăzi Preşedintelui un proiect de revizuire a Constituţiei. Acesta va decide dacă îl va înainta Parlamentului sau nu. A fost multă discuţie pe procedură, cu domnul Adrian Năstase şi alţi câţiva pesedişti şi liberali sărind direct la vorbe mari precum „jignirea Parlamentului”. Argumentul ar fi că de ce mai face azi Guvernul propunere dacă Parlamentul a făcut ieri Comisie. Dincolo de orgolii şi surpriza celor ce plănuiau un lung drum până la un text iniţial, fapt e că cele două nu se contrazic, ci sunt complementare. Dacă Preşedintele va înainta proiectul (foarte probabil aşa va fi), acesta va merge ca document de lucru exact la Comisia în cauză. Nu obligă nimeni Comisia să îl ia ca atare, dar e un bun punct de plecare. Că e aşa putem să vedem lesne dacă vom urmări conţinutul proiectul, publicat de administraţia prezidenţială pe site-ul propriu. Continuă lectura


9 comentarii

De ce „nu” la referendum

Pe 22 noiembrie, în ziua alegerilor prezidenţiale, preşedintele ne invită să răspundem la alte două întrebări, în cadrul unui referendum naţional. Prima este dacă suntem de acord cu transformarea Parlamentului într-unul unicameral, iar a doua dacă suntem de acord cu scăderea numărului de parlamentari până la cel mult 300. Intenţionez să mă prezint la vot şi să răspund „nu” la ambele întrebări. Continuă lectura


12 comentarii

Bugetul şi Constituţia

Incapabili să ajungă la un compromis politic – semn că toţi sunt şmecheri şi niciunul deştept – politicienii caută un artificiu prin care să obţinem totuşi banii de la FMI şi UE. Aud tot mai des că se caută o soluţie prin care bugetul să fie propus de Parlament. Ba chiar, ne spune Gândul, putem să asistăm la o competiţie, bugetul PSD contra bugetul PDL.

Ideea e prostie în sine. Fără informaţiile de la ministere, mai ales de la cel de finanţe, e imposibil să construieşti un buget, iar responsabilitatea parlamentarilor s-a văzut la începutul anului, când amendamentele uninominale au fost pentru cai verzi pe pereţii bisericilor.

Las la o parte fondul problemei, pentru a semnala piedica procedurală. Constituţia, în articolul 138, intitulat chiar „Bugetul public naţional”, la alineatul (2) spune:

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

Nu mă pricep eu la fineţuri juridice, dar cred că această frază nu lasă loc de giumbuşlucuri legislative. Guvernul elaborează bugetul şi tot el îl supune aprobării. Nu încape aici vreo speculaţie.


11 comentarii

Băsescu va pierde cu cacealmaua anticipatelor

„Guvernul Croitoru va trece cu 99% la a doua nominalizare” a spus Adriean Videanu imediat după desemnarea lui Lucian Croitoru ca prim-ministru de către preşedintele Băsescu. Primvicepreşedinte al PDL şi apropiat al lui Băsescu, Videanu nu a făcut decât să revină la o armă eficientă a politicienilor aflaţi la putere, dar în minoritate: şantajul parlamentarilor cu alegerile anticipate. A funcţionat pentru Băsescu atunci când a impus Alianţa D.A. la Guvernare; timp de doi ani a intrat în panoplia PNL pentru a-l menţine pe Tăriceanu la putere; încă o dată Băsescu vrea să o folosească pentru a-şi conduce partidul către putere. Doar că acum şantajul e mai mult o cacealma, pentru că decizia nu mai stă în mâinile actualului preşedinte. Chiar dacă două guverne vor fi respinde de Parlament, asta nu obligă nicicum viitorul Preşedinte să facă alegeri anticipate. Dacă coaliţia PDL-PNL-UDMR va sta ferm pe poziţiile actuale, Băsescu va pierde cu cacealmaua anticipatelor.

Continuă lectura


6 comentarii

Răsturnarea absurdă a puterilor. Schimbaţi Constituţia!

Presat de nevoile electorale ale Preşedintelui, Guvernul a emis azi o ordonanţă de urgenţă prin care decide ce trebuie să facă Parlamentul. Absurdul răsturnării puterilor în stat a atins astfel noi culmi. Din comunicatul Mediafax rezultă că Ministerul de Interne este contra, dar mă îndoiesc că are vreo legătură cu raţiunea, e doar încă o bătălie politică. Suntem într-un punct în care controlul şi echilibrul puterilor sunt în întregime afectate. Continuă lectura


7 comentarii

Ce aş schimba în Constituţie (1)

În subsolul articolului precedent, comentariile pertinente ale lui Doc mi-au provocat răspunsuri pe linia „ce aş schimba în Constituţie”. Pe scurt, teza mea este că situaţia de coabitare, Preşedintele şi PM în tabere politice diferite, ne-a arătat limitele aranjamentului nostru instituţional. Aşa cum scriam, am avut mai multe blocaje şi situaţii anormale, iar cauza lor nu o găsim în acţiunile celor două-trei tabere din perioada 2006-2008, acestea au fost doar declanşatorul. “Răul” stă în redactarea defectuoasă a Constituţiei şi a unei sume de legi importante. Nu e vorba atât de reavoinţă (deşi avem şi din asta, erori premeditate în scrierea legilor), cât mai ales de crasă incompetenţă a legiuitorilor. Sunt de părere că avem nevoie de un nou cadru instituţional şi că reconstrucţia acestuia trebuie să înceapă cu legea fundamentală.

Punctele slabe ale actualei Constituţii sunt explicate foarte bine de raportul Comisiei Stanomir, un document de referinţă ce nu trebuie uitat. Din când în când, în discuţii cum a fost cea amintită, îmi aduc aminte de lucrurile pe care le-aş schimba în Constituţie (fără a avea pretenţii că aş fi cine ştie ce expert în domeniu, e doar o opinie de om informat). Mi-am propus ca atunci când mi le aminesc să le notez; comentariile sunt bine venite. Încep eu cu propuneri, adică cele ce au apărut în discuţia cu Doc: Continuă lectura


12 comentarii

Monologuri despre reforma Constituţiei

Ieri (vineri) Asociaţia Pro Democraţia a organizat la Palatul Parlamentului o dezbatere despre reforma Constituţiei. Ocazia a fost încheierea unei serii de evenimente similare în mai multe oraşe din ţară şi lansarea a două studii (unul despre temele dezbaterilor locale, al doilea despre aspecte teoretice şi istorice) – altfel documente foarte utile pentru înţelegerea contextului. Efortul ApD de a populariza tema şi de a formula lucrurile pe înţelesul cetăţenilor este de lăudat. Din păcate, evenimentul a fost confiscat de politicieni, în special de un adevărat desant dinspre Cotroceni, iar dezbaterea a fost mai degrabă o înşiruire de monologuri. Câteva gânduri despre asta în cele ce urmează.

Continuă lectura


7 comentarii

La ce bun să înlocuieşti un Demagog cu alt Demagog?

Călin ne provoacă la o discuţie despre viitorul preşedinte al României. Ba nu, el ne provoacă la o discuţie despre Băsescu. Ce altceva ar putea fi o discuţie despre Contrcandidatul, cu majusculă? Cred că dacă ne lăsăm antrenaţi în obsesia Băsescu suntem pe drumul greşit. Nu trebuie să căutăm disperaţi un Contracandidat de teamă că într-o zi Băsescu s-ar putea transforma în dictator, e suficient să avem grijă să nu-l lăsăm pe şeful statului, oricine ar fi el, să abuzeze de puterea lui. Nu ne luptăm cu un potenţial dictator (cine a mai văzut dictator suspendat şi înjurat pe o mie de voci în presă?), ci cu înclinaţia poporului către o formă de lider autoritar. În această bătălie trebuie să jucăm inteligent cu armele noastre, nu creând încă un demagog.

Continuă lectura