La colțu' străzii


15 comentarii

Bookfest de criza. Humanitas, jenant.

Am fost la Bookfest in pauza de masa. Prima zi, batea vantul. Anul asta nu mai e in pavilionul central la Romexpo, e undeva in vreo patru pavilioane laterale – ca sa pui mana pe cultura, treci printr-o mare de gratare cu mici, facute la cele trei sau patru terase din incinta Romexpo. Anul asta e trist, totul. Pana si editurile mari sunt triste. Humanitas ne asfixiaza cu Liiceanu, „Patapetivici”, Plesu si Cartarescu, ca si cum numai astia merita cititi (aproape ca imi vine sa-l cred pe Marino). Si Djuvara (dar Djuvara imi place, nu-l critic, nu s-a compromis politic ca mai toti ceilalti si e o lectura tonica si reconfortanta la orice ora). O ciorba reincalzita si para-reincalzita. Anul asta apare si o noutate fata de cei patru-cinci titulari – Herta Muller (a carei editare acum e o alta mare porcarie romaneasca, dovedind simulacrul de cultura care se face la noi – ce, Herta era un autor de duzina care nu merita sa fie publicat in tara inainte sa ia Nobelul? Nu era, dar Humanitas era ocupat sa-l parapublice pe Liiceanu… ). Polirom, ok – dar fara mari noutati, mai putin cartea lui Oisteanu despre drogurile in istoria Romaniei – pe care totusi n-am cumparat-o. Inca. Am rasfoit-o insa si mi-a placut – n-am luat-o pentru ca am inca foarte multe restante la alti autori si alte teme. La Humanitas sunt cateva noutati – s-a reeditat Orizonturi Rosii a lui Pacepa, pe care mi-am si luat-o.

In rest, saracie – ah, nu, mult SF de la Nemira. Dar, cum nu sunt un specialist, nu stiu daca e de calitate sau de umplutura.

Restul, edituri de buzinar, publicand tot felul de lecturi de nisa – religie, autoeducare (e bataie pe autoeducare in zilele noastre), enciclopedii sau literatura populara (JN, Adevarul). Nu stiu cum rezista multi dintre cei mici.

Faza cea mai trista insa s-a petrecut la Humanitas. Editura bate toba pe o carte de memorialistica, despre care am scris pe blogul meu din Hattrick. O carte eveniment si care mi-a placut (as putea spune chiar ca m-a impresionat), Confesiunile unui cafegiu de Ghe. Florescu. Anul asta, ca sa mai vanda cate ceva din Confesiuni – un best seller oricum – Humanitas l-a adus pe Florescu la Bookfest. I-a pus un scaunel langa dulapul pe care sunt exemplarele din cartea lui si – pentru ca figura omului nu e chiar cunoscuta publicului larg – i-au pus si o poza scoasa la imprimanta intr-un dosar cu sina transparent si lipit pe dulap – asta ca publicul sa faca singur legatura. Standul editurii era plin de poze cu aceeasi vesnici de mai sus, dar pentru omul asta, o veritabila surpriza literara la vremea cand au aparut Confesiunile – nu mai vorbesc de valoarea exceptionala a relatarilor sale – , nu s-au putut deranja. Omul statea cand in picioare, cand pe scaunel – in mod vizibil era stangaci, mai ales ca lumea – care nu il cunoaste – nu-l prea baga in seama. Ar fi vorbit cu oamenii – fiindca din Confesiuni il stim sociabil si locvace – dar in felul in care l-au adus acolo, fara marketing, fara promovare (deh, cartea e veche deja!) semana mai mult cu un urs de circ. Doar ca nu stia sa faca tumbe.

Jenant, penibil, romanesc.