La colțu' străzii


28 comentarii

Ce va face Parlamentul azi?

Astăzi de la ora 15 Parlamentul este chemat în sesiune extraordinară pentru a lua act de decizia Curții Constituționale privind invalidarea referendumului de demitere a președintelui Băsescu. Ar fi punctul final al procedurii de suspendare, după care Traian Băsescu revine la Cotroceni. Aparent, lucrurile sunt simple, doar o formalitate. Am învățat însă în ultima lună că lucrurile nu sunt niciodată simple (sursa foto: Qmagazine).

Sunt semne clare că cel puțin aripa liberalo-conservatoare a USL (trist, dar PNL se confundă tot mai mult cu Antena 3) nu este pregătită să renunțe. Încă de la început au pus problema amânării unei decizii prin lipsa cvorumului, adică prin boicot. În week-end a fost scos la înaintare fanfaronul Ghișe să testeze apele cu niște proiecte fanteziste, care abia acum seamănă a lovitură de stat. Totuși, Crin Antonescu și-a eliberat din funcție consilierii numiți pe perioada interimatului și a anunțat că pleacă în concediu, semne că ar fi renunțat și el la luptă. În tabăra PSD, resemnarea pare să fie cuvântul de ordine. Ponta a șters-o din țară sub pretextul participării la Congresul Internaționalei Socialiste, dar iată că jurnalista Anne-Marie Blejan a descoperit că Ponta merge în Africa de Sud cu trei zile mai devreme și stă doar o zi la Congres. Pleacă pentru a nu fi de față la înfrângere sau pentru a avea un pretext să spună că nu a știut? Hrebenciuc spune că nu vor fi surprize, dar Iliescu spune într-un interviu că „Parlamentul ar trebui să corecteze decizia CCR”.

Așadar, ce va face azi Parlamentul?

    1. Va lua act de decizia CCR și Băsescu va reveni la Cotroceni.
    2. Nu va face nimic, pentru că nu va avea cvorum, în urma boicotului unei părți a USL.
    3. Va trece peste decizia CCR și îl va demite pe Băsescu.

Care e varianta câștigătoare?


12 comentarii

Războiul cvorumurilor

Un nou cuvânt pentru chibiții din politica românească: cvorum. Unii îl citesc cuorum, marcând originea latină, alții apasă v-ul, sunt din cei ce combină pronunțiile, cuvorum, să fie siguri, ba chiar am auzit de vreo două ori un accent pus pe silaba finală, o notă de originalitate. Nu lipsesc nici construcțiile fanteziste de tipul „procentul din cvorum” și este foarte des pleonasmul „cvorum minim”. Cert e că cvorumul a intrat cu acte în regule în războiul politic al celor trei Don Quijote și armatelor lor de Sancho Panza ce ne-au stricat această vară. 

Cel mai celebru este desigur cvorumul cetățenilor necesar pentru validarea Referendumului. Nu știm nici azi cu exactitate câți cetățeni suntem și în ce zări ale lumii, prin urmare nu-l putem identifica cu exactitate pe numitul cvorum. Dar nu mai puțin cunoscut este cvorumul Curții Constituționale, de data aceasta exact definit: 6 din 9 judecători erau necesari pentru a avea o decizie. Din cauza absenței acestui cvorum am pierdut trei săptămâni și niște procente din puterea monedei naționale.  Continuă lectura


78 comentarii

Ce se intampla la CCR?

In ziua in care BEC a anuntat rezultatul votului de la referendum, totul parea clar: Traian Basescu isi va relua mandatul de presedinte. USL si niscaiva ONG-uri au contestat rezultatul pe diverse motive iar MAI spunea ca nu poate garanta pentru corectitudinea listelor permanente. Parea micul circ de la sfarsitul unor scrutine. Ne amintim, nu-i asa, cum Traian Basescu cerea in 2004 sa fie arestati autorii nu stiu carui soft, cum Geoana a constestat alegerile din 2009, sau cum Antonescu striga, tot in 2009, cum l-au furat pe el institutele de sondare a opiniei publice.

Deci totul era simplu si clar, chiar daca probabil acele liste electorale permanente nu sunt corecte. Asta e marfa clientului, cu asta lucram. Insa CCR s-a gandit sa ia caimacul scandalului. Continuă lectura


52 comentarii

Zegrean se pregateste sa castige referendumul

Comisia europeana si Ambasada S.U.A. au indicat in urma cu cateva saptamani o „linie rosie” dincolo de care evenimentele din Romania ar fi considerate o deviere inacceptabila si cauzatoare de consecinte concrete in plan extern de la principiile statului de drept: respectarea hotararilor Curtii Constitutionale. Ambasadorul american si-a argumentat elegant pozitia:

„We have had unfortunate experience in the United States with “court packing” when President Roosevelt tried to change the composition of our Supreme Court when he became unhappy with some of its decisions. These acts were universally condemned. It was a dark day in an otherwise great presidency and it will be a dark day in Romanian history if the same comes to pass here.”

Intr-adevar, intr-un stat de drept relativ departe de perfectiunea teoretica, respectarea Constitutiei si a deciziilor Curtii Constitutionale pare a fi un criteriu cat se poate de rezonabil pentru a diferentia problemele conjuncturale de tendintele cu adevarat periculoase.

Nu vom sti niciodata ce s-ar fi intamplat daca Ponta ar fi ales sa mearga pana in panzele albe si ar fi ignorat avertismentele. Ar fi urmat sanctiuni externe? Sau doar s-ar fi declansat niste proceduri ce nu s-ar fi incheiat niciodata cu rezultate concrete, iar retorica s-ar fi calmat odata cu trecerea timpului? Cert este ca Ponta s-a speriat si a dat inapoi.

Continuă lectura


33 comentarii

Guvernul este grav în culpă. Legea Referendumului în contextul abuzului de putere

Curtea Constituțională a analizat astăzi contestația depusă de PDL la modificării Legii Referendumului și cel puțin la prima vedere* a decis două lucruri:

1. Referendumul de suspendare a președintelui este valid dacă se prezintă la vot cel puțin jumătate plus unul din numărul de cetățeni din listele electorale.

2. Decizia este luată cu majoritatea voturilor valide.

Cu alte cuvinte, nu este nici formula USL (valid indiferent câți se prezintă la vot), nici cea a PDL (decizie cu majoritatea cetățenilor din listele de vot). Sunt de făcut câteva comentarii importante pe marginea acestei decizii: Continuă lectura


21 comentarii

Necunoscutele deciziilor CCR

Prima și cea mai importantă decizie a CCR este că a declarat neconstituționlă legea ce nega controlul de constituționalitate al deciziilor Parlamentului. Aici este principalul atac al actualei majorități asupra statului de drept și decizia este normală și binevenită. Este însă neclar ce se întâmplă cu ordonanța de urgență cu același conținut: mai este aceasta în vigoare? Și ce se va întâmpla cu guvernul care a promovat o astfel de ordonanță, va fi în vreun fel sancționat?

Alte două decizii spun că solicitările lui Blaga și Anastase cu privire la revocarea lor sunt inadmisibile. Întrebarea este, sunt ele inadmisibile ca formă, adică au intrat sub incidența ordonanței numite în paragraful anterior (ar fi cam ciudat, nu?), sau ca fond, adică cei doi nu au avut dreptate? Dacă sunt ca fond, cum anume nu au avut dreptate?

În fine, ultima decizie, este de fapt o formalitate: Curtea a notat că procedura de suspendare a fost respectată, respingând contestația lui Băsescu. Aici nu mi se pare a fi o surpriză, Curtea nu a intrat pe fondul problemei, a constatat că au fost îndepliniți pașii și probabil va spune că Parlamentul își asumă decizia că „au fost fapte grave”. Întrebarea este dacă va fi suficient ca să liniștească discuțiile despre abuzuri.

Deciziile luate îmi lasă împresia că CCR a dorit să liniștească lucrurile. A luat decizii care să valideze starea de fapt, lăsând ca rezultatul să fie decis prin vot. Probabil că a închis ochii la abuzurile destul de clare din cazurile Blaga și Anastase, pentru a nu deschide o cutie a Pandorei. Imaginați-vă încurcătura juridică în care se ajungea dacă îi valida cererea lui Blaga: câte din deciziile de săptămâna trecută mai erau valide și de ce; cine ar fi fost președinte sau președinte interimar și de ce. Decât să încerce descâlcirea acestui ghem, Curtea a preferat să tacă. Asta e, mergem mai departe.


6 comentarii

Bombe, gloanţe, fumigene şi săgeţi: CCR sub tirul USL. Şi rolul lui mură-n gură

Guest post: Iosif

Să revedem filmul pe fast-forward: în 27 iunie CCR dă trei decizii greu de înghiţit pentru USL. În aceeaşi zi, Guvernul trece la atac pe două căi: primul ministru acuză curtea de politizare, iar ministrul justiţiei arată cu degetul o posibilă stare de incompatibilitate a doi judecători ai CCR. Titus Corlăţean face şi pasul următor: o zi mai tîrziu depune o sesizare la ANI. În 2 iulie, Crin Antonescu vorbeşte deschis despre schimbarea compoziţiei Curţii Constituţionale. În 3 iulie, CCR sesizează Preşedinţia, Parlamentul, Comisia de la Veneţia, Conferinţa Curţilor Constituţionale din Europa, precum şi alte instituţii europene. Premierul reacţionează imediat şi o dă la întors. Raspunsul tranşant al Comisiei de la Veneţia vine în 4 iulie, ceea ce-l determină pe Victor Ponta să iasă cu o declaraţie liniştitoare. Însă promisiunea premierului de a retrage sesizarea făcută la ANI e repede îngropată de un alt fapt grav: Guvernul diminuează atribuţiile CCR printr-o Ordonanţă de Urgenţă. În fine, Ministerul Justiţiei retrage sesizarea în 5 iulie.

Continuă lectura


16 comentarii

A fost sau n-a fost?

M-a contrariat – și nu sunt singurul – avizul consultativ al CCR. Așteptam, ca în 2007, un răspuns clar, au fost sau nu au fost fapte grave de încălcare a Constituției. E previzibil că vom ajunge la referendum și voi avea o decizie de luat. Nu vreau să decid în funcție de cât de mult îmi place sau nu Băsescu, dacă a fost sau nu un președinte bun sau care sunt alternativele. Acestea sunt criteriile după care aleg la termen; instrumentul demiterii este unul excepțional care are în vedere circumstanțe foarte concret definite în Constituție.

Trebuie să fim atenți cu astfel de detalii pentru că altfel nu putem preveni abuzul. Băsescu este (a fost, putem spune deja) un președinte mediocru, dar acesta nu este un motiv suficient pentru a îl demite. Avem nevoie de predictibilitate și stabilitate instituțională și pe acestea le câștigăm în timp, învățând să respectăm regula jocului. Nu este acceptabil ca unui rău – acțiunile politice sau personale greșite ale lui Băsescu – să îi răspundem cu alt rău – folosirea abuzivă a unei proceduri excepționale. Este la fel ca în cazul ordonanțelor de urgență, nu pot să accept abuzul, chiar dacă scopul pe termen scurt, să zicem, mi-ar conveni. Continuă lectura


3 comentarii

Drepturile Omului şi Drepturile Demnitarului

Astăzi Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra propunerii preşedintelui Băsescu de revizuire a Constituţiei. Curtea a identificat mai multe schimbări propuse de preşedinte ce vin în contradicţie cu secţiunea din textul fundamental care limitează obiectul revizuirii. Între altele, CCR a constatat că propunerea de a limita drastic imunitatea parlamentarilor şi miniştrilor este neconstituţională: Continuă lectura


28 comentarii

CSM: un mandat, două mandate

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, spune:

Art. 51 – (1) Durata mandatului membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, fără posibilitatea reînvestirii. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii au calitatea de demnitar.

Dan Lupascu, Lidia Bărbulescu şi Dan Chiujdea au avut deja câte un mandat şi îl vor pe al doilea, pretextând că precizarea „fără posibilitatea reînvestirii” a fost adăugată după ce le-a început lor primul mandat, deci se aplică doar de la al doilea.

(2) Calitatea de reprezentant al societăţii civile ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii este incompatibilă cu calitatea de parlamentar, ales local, funcţionar public, judecător sau procuror în activitate, notar public, avocat, consilier juridic sau executor judecătoresc în exerciţiu.

Victor Alistar este avocat în exerciţiu.

Nu sunt jurist, dar cred că e suficient să ai puţin bun simţ ca să pricepi că prevederile legii au fost încălcate. Ce nu e clar aici? Unde e marea maşinaţiune a lui Băsescu, el i-a pus pe senatorii tembeli să voteze fără jenă o încălcare atât de evidentă a legii? Sper sincer că motivaţia CCR se va referi la aceste lucruri şi nu la cine ştie ce trăznăi!


14 comentarii

Suceala Curţii Constituţionale

Cronologie:

  • în octombrie 2009 Curtea Constituţională a decis că angajarea răspunderii guvernului pe legea educaţiei este neconstituţională, cu o motivaţie care încerca să creeze jurisprudenţă în domeniu, ţintind la limitarea abuzului în folosirea procedurii excepţionale de către Executiv.
  • la începutul lui noiembrie 2010, la o nouă încercare a Executivului să îşi angajeze răspunderea pe aceeaşi lege, Curtea reacţionează firesc şi declară procedura neconstituţională. Însă motivaţia este acum ambiguă şi nu mai face referire atât de clar la regula generală cu privire la excepţionalitatea procedurii
  • la sfârşitul lui noiembrie 2010, la cererea de explicitare primită din partea Guvernului, Curtea anunţă senin că procedura angajării răspunderii este constituţională şi poate continua. Încă nu avem motivaţia acestei schimbări radicale de opinie în timp atât de scurt

Ar trebui să fim naivi ca să nu înţelegem că decizia este rezultatul presiunii politice a coaliţiei de guvernare, ameninţată cu destrămarea de faptul că unele prevederi ale noii legi sunt pe primul loc pe agenda UDMR. Continuă lectura


31 comentarii

Perseverare diabolicum

Anul trecut Guvernul Boc (susţinut atunci de PDL şi PSD) a încercat să adopte o lege a educaţiei naţionale prin angajarea răspunderii. Curtea Constituţională a respins această încercare. În motivaţia dată deciziei, Curtea a precizat în mod explicit că doreşte să creeze jurisprudenţă în acest domeniu, cu scopul de a îngrădi pe viitor încercarea de a abuza de procedura excepţională a asumării răspunderii:

Dacă, referitor la procedura de adoptare de către executiv a ordonanţelor simple ori de urgenţă, Constituţia şi jurisprudenţa Curţii au asanat eventualele neajunsuri, în ceea ce priveşte legiferarea pe calea asumării răspunderii Guvernului, se impun, în virtutea art.142 din Constituţie, precizări menite să cristalizeze o viziune unitară asupra acesteia. Continuă lectura


45 comentarii

Alţi dobitoci?

„Sursele” Mediafax ne spun că CCR ar fi luat cea mai proastă decizie cu putinţă: a declarat neconstituţională doar reducerea pensiilor magistraţilor, toate celelalte fiind considerate în regulă. Cu aceasta se confirmă percepţia populară privind spiritul de castă (sau de mafie) al magistraţilor şi ura poporului împotriva Justiţiei.

Dacă se adevereşte asta, acum putem spune că s-a dat drumul la dictatură în România.

UPDATE:

1. „Sursele” au avut dreptate parţial. E neconstituţională reducerea tuturor pensiilor „normale”, iar dintre cele speciale doar reducerea pensiilor magistraţilor.

2. Când vorbesc de dictatură, nu mă refer la cea a puterii judecătoreşti. Ăştia pot doar să jecmănească contribuabilul, nu să facă dictatură. E vorba de posibila dictatură a puterii executive, pe fondul scăderii încrederii în Justiţie şi a formării unui curent de opinie „să-i lapidăm pe nenorociţii de magistraţi”.

În acest sens cei de la CCR se dovedesc nişte dobitoci.


19 comentarii

Constituţie, transparenţă şi integritate

Din discuţia referitoare la decizia CCR cu privire la ANI lipseşte încă esenţialul: cum formulăm principiul în Constituţie. Nu mă pricep la interpretări juridice savante, deci îi cred pe cuvânt pe cei care spun că legea ANI conţine prevederi ce încalcă Constituţia (continui să susţin că a avea o Constituţie ce are nevoie de manual de interpretare e o prostie, dar asta e altă poveste). Ne aflăm în mijlocul unei proceduri de reformă constituţională, să profităm de moment.

Principiul e simplu: dacă vrei să iei bani de la stat renunţi la o mică parte din drepturile tale şi îţi declari averea şi interesele. Principiul se aplică indiferent dacă eşti angajat sau ai o firmă care face afaceri cu statul. Nu te obligă nimeni să o faci, dar când o faci accepţi şi limitarea dreptului la viaţă privată. Cu cât eşti mai sus în ierarhie sau câştigi mai mulţi bani, cu atât trebuie să dezvălui mai multe lucruri despre interesle şi veniturile familiei sau ale afacerii. Nu-ţi convine, te duci şi faci bani în mediul privat. Nu e o discriminare, pentru că se aplică egal tuturor.

CCR şi alţi avocaţi deştepţi ne spun cu morgă că în acest moment Constituţia României nu prevede acest principiu, ci contrarul lui. Soluţia e una singură: schimbăm Constituţia. Acum vine întrebarea esenţială: credem cu adevărat în acest principiu sau nu?


2 comentarii

CCR, ANI, Cernea

Curtea Constituţională a considerat astăzi întemeiată contestaţia domnului Remus Cernea la prevederea din legea electorală care spune că la alegerile parţiale pentru Parlament au voie să participe doar reprezentanţii partidelor parlamentare. Încă nu avem motivaţia completă, iar la prima vedere pare, aşa cum scrie Hotnews, că CCR se contrazice singură, pentru că în urmă cu doar trei luni a dat o decizie diferită la o contestaţie similară a aceluiaşi candidat.

Mai atent la detalii decât ziaristul de la Hotnews, Doc observă diferenţa între cele două decizii. În primul caz, domnul Cernea vorbea din postura de candidat al unui partid, acum din cea de candidat independent (cum o fi asta, preşedinte de partid ŞI candidat independent e altă poveste). Într-un singur punct trebuie să-l corectez pe Doc, anume că CCR nu a acceptat contestaţia domnului Cernea (cu asta se ocupă Tribunalul Bucureşti sau Curtea de Apel), ci excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acesta (a declarat neconstituţional un articol din legea electorală). Privite din această perspectivă, ambele decizii ale Curţii pot fi considerate întemeiate sau măcar argumenta avocăţeşte, dar…

Avem aici un mare dar. Dacă e aşa cum spune Doc, înseamnă că CCR s-a ascuns la prima decizie după un detaliu de procedură pentru a nu vedea ditamai articolul neconstituţional. Mai mult, să ne uităm la decizia în cazul ANI. Aici, din proprie iniţiativă, a extins controlul de la articolele incriminate de avocat la jumătate din lege, ştergând cu buretele principalele atribute ale Agenţiei.

Cu alte cuvinte, în cazul Cernea Curtea s-a agăţat de natura contestatarului, deşi era chemată să judece asupra constituţionalităţii articolului de lege. În cazul ANI aceeaşi Curte a extins controlul şi acolo unde nu i s-a cerut, fără să mai se uite la detalii de genul cine contestă. Dubla măsură este evidentă, aşa cum este evident conflictul de interese (judecătorii CCR au avut în faţă o decizie cu privire la cei ce ar fi putut să-i controleze chiar pe ei). Cred că avem o uriaşă problemă la CCR, nu la cadrul instituţional, ci la calitatea oamenilor ce o compun.