La colțu' străzii


10 comentarii

Ce public are Partidul Conservator-Religios?

Religion and politics

(reluare!*)

Deşi au încredere în Biserică, românii nu o vor amestecată în politică. Instituţiile politice sunt la cel mai scăzut nivel de încredere, în timp ce cele religioase se bucură în continuare de încrederea cetăţenilor (chiar dacă în scădere); în tot spectrul social, participarea la activităţi politice este cea mai scăzută, iar la activităţi religioase cea mai ridicată. Totuşi, într-o proporţie covârşitoare, românii resping ideea ca preoţii să le recomande cu cine să voteze şi majoritatea sunt împotriva candidaturii în alegeri a preoţilor. Majoritatea românilor cred că ar fi mai bine ca funcţiile politice să fie ocupate de oameni credincioşi, dar trendul este descrescător. Aceasta este concluzia primei părţi a analizei de aici şi în continuarea ei am încercat să-mi imaginez o agendă publică a unui partid-conservator religios. Continuă lectura


7 comentarii

Partidul Conservator-Religios

Deşi au încredere în Biserică, românii nu o vor amestecată în politică. Instituţiile politice sunt la cel mai scăzut nivel de încredere, în timp ce cele religioase se bucură în continuare de încrederea cetăţenilor; în tot spectrul social, participarea la activităţi politice este cea mai scăzută, iar la activităţi religioase cea mai ridicată. Totuşi, într-o proporţie covârşitoare, românii resping ideea ca preoţii să le recomande cu cine să voteze şi majoritatea sunt împotriva candidaturii în alegeri a preoţilor. Majoritatea românilor cred că ar fi mai bine ca funcţiile politice să fie ocupate de oameni credincioşi, dar trendul este descrescător. Aceasta este concluzia primei părţi a analizei de aici şi în continuarea ei am încercat să-mi imaginez o agendă publică a unui partid-conservator religios. Continuă lectura


6 comentarii

Templul Domnului şi Templul Banului conlucrează întru jefuirea cetăţeanului

Biserica Ortodoxă nu mai are răbdare şi vrea mega-catedrală. Mai acum o lună însuşi Patriarhul Daniel ne-a lămurit că pe vreme de criză e bine să dăm bani la Biserică, doar-doar ne-o vedea Domnul. Prim-ministrul s-a executat şi a găsit prin buzunarele găurite ale statului nişte mărunţiş, un mizilic de 13 milioane de euro. Banii nu ajung nici pe o măsea constructoare de biserici, aşa că au mers la făcut biserici mici de către primari portocalii. Biserica cea Mare are un preţ pe măsură: 100-200 de milioane construcţia, încă 100-200 de milioane pictura şi mobila (ce frumos estimează BOR cu sutele de milioane!). Probabil asta înseamnă jumătate de miliard ca popa (n-am găsit altă rimă).

Pentru că Guvernul, oricât de creştin-democrat s-ar fi trezit PDL că este, nu are atâţia bani chiar acum (nu de alta, dar nu vrea să-i dea FMI), Templul Domnului se face că uită al cui ochi este Banul şi se duce întins la Templul acestuia: vrea să ia un credit, pe care să-l garanteze cu proprietăţile sale şi pe care să-l plătească din donaţiile drept-credincioşilor. Bancherii îşi freacă mâinile: vine un client gras şi solvabil, destul de prost în grandomania sa, numai bun de jumulit.

Biserica se grăbeşte, vrea să înceapă construcţia în august, de Sfânta Maria, bancherii deja fac grafice de rambursare (fiecare cu simbolistica lui). Templul Banului va da banii, Templul Domnului îi va cheltui pe nebunia sa. Apoi va veni vremea plăţii ratelor şi nu vor fi bani, căci vor mai fi şi alte nebunii pe care să se ducă donaţiile. Bancherii vor rânji pios şi vor ameninţa că execută garanţiile. Biserica va urla smerit că aşa se împiedică lucrarea Domnului. Convenabil, va fi an electoral (nu e mereu an electoral?) şi Guvernul ce se va dori reales, împreună cu Opoziţia ce va râvni la putere, se vor concura cine e primul care decide că banii trebuie plătiţi iute de la buget. Că doar sunt banii tuturor nenorociţilor de contribuabil, ia să facă bină să se ducă să se roage.

Etică creştină? Etică de afaceri? E, hai, doar nu vorbim de lucruri sfinte, ce mama dracului! (nu am găsit altă rimă)