La colțu' străzii


Scrie un comentariu

Împărțirea banilor publici – de ce este religia altfel?

După ce s-au păcălit în campania electorală pariând pe învinși, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române par ușor în degringoladă.

Prima încercare de damage-control a fost făcută chiar de Patriarhul Daniel, care s-a decis în “Duminica Neamțului” să recicleze o predică din 2011 (s-a insistat că e mai veche predica, adică – Doamne ferește să credem că e legată de alegeri –sursa) și s-o adapteze la “străinii de neam”. A urmat părintele-bloggăr Tănăsescu care ne liniștește și el: “Klaus Johannis pare a fi samarineanul milostiv „de alt neam” care trebuie să aibă grijă de acest popor „căzut între tâlhari””.(sursa)

Valul foarte public de dezaprobare rezultat l-a luat prin surprindere pe Patriarh, care nu a reușit încă să arate că e un lider adevărat ce pune interesul credincioșilor deasupra interesului organizației și membrilor ei. Poate ar trebui să asculte apelurile spre reformă venite dinspre intelectuali ca Dragoș Paul Aligică (sursa) sau Ana Petrache (sursa), ultimul fiind cercetător chiar în studierea religiilor și mecanismelor acestora.

Realitatea poate fi expusă simplu astfel:câtă vreme Biserica e dependentă de banii din Bugetul de Stat, e dependentă de oamenii care au influență asupra acelor bani. Sigur că strategia
o mână spală pe alta are valoarea ei, dar se pare că în politică nu se îndeplinesc prea des profețiile.

Pe de altă parte, rămân mulți cei care nu s-au convins încă de distanța dintre ce spune și ce face BOR și de efectul negativ al relației Biserică-Stat – propagat atât în instituțiile statului cât și în Biserică. Ei apără acest status-quo și ajung (pe lângă alte idei pe care le voi combate în alte articole) la analogii între religie și sănătate, educație, sport sau cultură.
De ce să nu plătim și preoții dacă plătim doctorii și profesorii? De ce să nu plătim și construcția bisericilor dacă plătim teatre sau chiar stadioane?

Cine pentru ce plătește?

Continuă lectura


6 comentarii

Templul Domnului şi Templul Banului conlucrează întru jefuirea cetăţeanului

Biserica Ortodoxă nu mai are răbdare şi vrea mega-catedrală. Mai acum o lună însuşi Patriarhul Daniel ne-a lămurit că pe vreme de criză e bine să dăm bani la Biserică, doar-doar ne-o vedea Domnul. Prim-ministrul s-a executat şi a găsit prin buzunarele găurite ale statului nişte mărunţiş, un mizilic de 13 milioane de euro. Banii nu ajung nici pe o măsea constructoare de biserici, aşa că au mers la făcut biserici mici de către primari portocalii. Biserica cea Mare are un preţ pe măsură: 100-200 de milioane construcţia, încă 100-200 de milioane pictura şi mobila (ce frumos estimează BOR cu sutele de milioane!). Probabil asta înseamnă jumătate de miliard ca popa (n-am găsit altă rimă).

Pentru că Guvernul, oricât de creştin-democrat s-ar fi trezit PDL că este, nu are atâţia bani chiar acum (nu de alta, dar nu vrea să-i dea FMI), Templul Domnului se face că uită al cui ochi este Banul şi se duce întins la Templul acestuia: vrea să ia un credit, pe care să-l garanteze cu proprietăţile sale şi pe care să-l plătească din donaţiile drept-credincioşilor. Bancherii îşi freacă mâinile: vine un client gras şi solvabil, destul de prost în grandomania sa, numai bun de jumulit.

Biserica se grăbeşte, vrea să înceapă construcţia în august, de Sfânta Maria, bancherii deja fac grafice de rambursare (fiecare cu simbolistica lui). Templul Banului va da banii, Templul Domnului îi va cheltui pe nebunia sa. Apoi va veni vremea plăţii ratelor şi nu vor fi bani, căci vor mai fi şi alte nebunii pe care să se ducă donaţiile. Bancherii vor rânji pios şi vor ameninţa că execută garanţiile. Biserica va urla smerit că aşa se împiedică lucrarea Domnului. Convenabil, va fi an electoral (nu e mereu an electoral?) şi Guvernul ce se va dori reales, împreună cu Opoziţia ce va râvni la putere, se vor concura cine e primul care decide că banii trebuie plătiţi iute de la buget. Că doar sunt banii tuturor nenorociţilor de contribuabil, ia să facă bină să se ducă să se roage.

Etică creştină? Etică de afaceri? E, hai, doar nu vorbim de lucruri sfinte, ce mama dracului! (nu am găsit altă rimă)