La colțu' străzii


8 comentarii

În sfântă zi de sărbătoare, știri cu finanțatori

În fotbal, „finanțatorul” e un fel de patron. El susține că bagă bani în echipă din altruism, ca să se bucure și oamenii ăia amărâți de niște trofee, că altceva mai bun de urmărit în viață nu au. Din când în când, vin unii oameni răi, de obicei procurori, care spun lucruri neadevărate despre finanțatori. Nu este nimic adevărat! Finanțatorii sunt niște creștini adevărați! Și iată că s-a întâmplat ca astăzi, în sfântă zi de sărbătoare, să citim trei știri cu finanțatori.

1. În Italia, Silvio Berlusconi, devenit celebru ca finanțator al echipei A.C. Milan, a fost condamnat în primă instanță la șapte ani de închisoare pentru că a întreținut relații sexuale cu prostituate minore.

2. În Franța, Bernard Tapie, care a ajuns cu adevărat celebru doar după ce echipa al cărei finanțator a fost, Olimpique Marseille, a făcut carieră în Europa, a fost arestat preventiv într-un dosar de escrocherie.

3. În România, George (Gigi) Becali, deja celebru finanțator al Stelei București, a primit o decorație din partea Bisericii Ortodoxe Române, pentru că a donat aproximativ 40.000 de euro pentru refacerea unei biserici. Medalia a fost ridicată de mama finanțatorului, pentru că acesta are un răgaz de meditație la Jilava, unde a fost trimis pentru escrocherii din care a făcut banii ce mai târziu i-au permis să facă donații cucernice.

Aleluia!


16 comentarii

Lecţia lui Gigi despre politică

Am urmărit pe jumătate amuzat, pe jumătate încruntat, noua epopee becaliană în ţinutul vrâncean. La indundaţii, să ne amintim, a fost „cu băieţii lui” să construiască nişte case pentru sinistraţi. Acum s-a dus să dezăpezească alţi năpăstuiţi. Dincolo de vădita nevoie de recunoaştere socială a lui Becali, care duce dincolo de interesul electoral, ceea ce ar trebui să ne doară este golul de implicare cetăţenească pe care îl umple „civismul” primitiv al celui mai cunoscut oier din România. Lecţia lui Gigi e că nu e suficient să faci minimul – să plăteşti taxe, să votezi etc. – dacă nu ne implicăm mai mult, nu ieşim la liman. Continuă lectura


3 comentarii

E nuntă mare-n cartier

Astăzi în cartierul numit România e sărbătoare, o nuntă mare. Se însoară Borcea. Cum, care Borcea? Poţi să nu ştii cine e preşedinte, prim-ministru, preşedintele Academiei (repede şi fără Google!), medicul de familie, învăţătorul şi profesoara de română a copilului, dar cum să nu ştii cine e Borcea? Omul nu a creat, nu a inventat, nu a construit, nu a făcut bine nevoiaşilor, nu a ctitorit, nu a făcut legi luminate; nu e nici tânăr, nici frumos, nici deştept, nici educat, nici măcar excentric de bogat; prin voia oricărei entităţi în care credeţi, conduce de ani de zile fostul club de fotbal al miliţiei, devenit între timp instrument de spălat bani şi obţinut rezultate ruşinoase cu echipe de mâna a doua. Iar dacă tot vă mai întrebaţi cine este Borcea, aflaţi că naş îi este Becali şi cu asta deja nu mai aveţi alte întrebări. Continuă lectura


3 comentarii

Drepturile Omului şi Drepturile Demnitarului

Astăzi Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra propunerii preşedintelui Băsescu de revizuire a Constituţiei. Curtea a identificat mai multe schimbări propuse de preşedinte ce vin în contradicţie cu secţiunea din textul fundamental care limitează obiectul revizuirii. Între altele, CCR a constatat că propunerea de a limita drastic imunitatea parlamentarilor şi miniştrilor este neconstituţională: Continuă lectura


11 comentarii

Lui Becali îi stă bine în arest

Becali e ca în proverbul „prostul nu e prost destul până nu e şi fudul”. Patronul Stelei şi-a făcut averea printr-o serie de afaceri dubioase, unele la limita legii, altele de-a dreptul ilegale. La fel ca alţi îmbogăţiţi ai tranziţiei, el este (a fost?) convins că banii îi cumpără şi imunitatea, aşa cum a cumpărat generali, poliţişti şi magistraţi. Pe Becali nu-l putem suspecta de inteligenţă, iar puterea i s-a urcat repede la cap, aşa că a început să facă greşeli, în afaceri, în fotbal, în relaţii utile, apoi în viaţă.

Dar tot la fel ca alţi îmbogăţiţi ai tranziţiei, Becali şi-a făcut mulţi duşmani: de la oameni oneşti care nu-i suportă mitocănia şi furtul, trecând pe la invidioşi doritori să moară capra vecinului şi până la cei pe care a călcat să ajungă în vârf. Să-i adăugăm şi pe cei care calculează raţional ce avantaj politic sau de imagine ar avea din căderea pipereanului (vă mai amintiţi cum şi-a câştigat Sebastian Bodu notorietatea?). Pe urmele sale erau destui şi doar îngâmfarea sa ciobănească l-a făcut să nu vadă semnalele.

Becali a greşit: îmbătat de putere („băăă, eu sunt Becali” a răcnit adesea) şi-a făcut dreptate singur, în cel mai pur stil mafiot. Mai mult, a fost neglijent, a lăsat urme. A avut şi ghinionul ca una din urme să fie prinsă de un duşman, sau de un justiţiar, sau de cineva care are ceva de câştigat din asta. Acum l-au prins. Nu ştim cât îl vor ţine, procurorii români nu sunt vestiţi pentru competenţa lor, dar au făcut un pas mai aproape.

E amuzant spectacolul mediatic. Diversiune, Băsescu e în spate, control politic, se strigă dinspre Intact şi Realitatea-Caţavencu. M-am uitat amuzat la ştirile Antenei 1, un jurnal tot mai tedenţios, unde Victor Becali a fost vedetă şi minute întregi ni s-a explicat că s-a blocat traficul în Pipera pentru că a fost arestat Becali. Pentru Băsescu povestea e o oportunitate, fără îndoială: pică într-un moment în care numele lui era asociat cu alte scandaluri, iar dacă Becali e ţinut mai mult în arest e o gură de oxigen pentru imaginea de justiţiar care păleşte. E o coincidenţă? Poate da, poate nu, probabil nu vom şti sigur niciodată. „Ceilalţi” au reacţionat şi încearcă să o întoarcă împotriva preşedintelui. Până la urmă, fiecară tabără încearcă să scoată cât mai mult din asta, nu trebuie să ne surprindă.

Dincolo însă de lupta politică, Becali rămâne un mafiot. Măcar pentru 24 de ore va fi în arest. Cu puţin noroc va fi pentru 29 de zile. Cu ceva mai mult noroc, pentru câţiva ani. Cu foarte mult noroc, îi vor găsi şi altele cu ocazia asta. Nu mă deranjează că pe Becali l-au prins (doar) pentru o „aroganţă” aşa cum nu m-ar deranja dacă pe Năstase l-ar prinde (doar) pentru termopane şi tot aşa cum pe americani nu i-a deranjat că pe Al Capone l-au prins (doar) pentru evaziune. Becali, Năstase şi Al Capone fac parte din clubul celor ce le stă bine în arest şi mă bucur de câte ori am ocazia să îi văd acolo.