La colțu' străzii


2 comentarii

Turul II la Montreal

Guest-post: Stelică

Oarecum linistit de faptul ca acum 2 saptamini am stat „numai” jumatate de ora sa votez, dar oarecum avizat de apelurile catre diaspora sa iesim sa votam, azi m-am sculat mai dimineata, dar nu foarte. La ora 8. Prima surpriza a fost privind pe fereastra: ningea. Prima zapada pe sezonul asta. Era cam 1 cm in curte, soseaua insa fara zapada. Pe la 8: 30 m-am urnit. Mi-am pus in masina „echipamentul de iarna” pentru orice eventualitate: lopata si peria si am plecat. Radioul nu anunta nimic important pentru drum, asa ca am ajuns repede, am gasit repejor si loc de parcare aproape de Consulat si am intrat.

A doua surpriza. Coada mare, un mare sarpe uman se desena in interior. Dar era in interior, totusi si pe hol era cald. Sarpele inainta si se marea. S-a ajustat un pic si au mai putut intra vreo 50 de persoane. Erau cu copii mici, o persoana in scaun rulant, destule persoane in virsta… Am gasit repede un vechi amic, asa ca ne-am intretinut. Am zarit vreo 2 persoane cu niste camere mai profesionale, care au facut niste poze. Majoritatea cu telefoanele mobile faceau 1-2 poze sau chiar inregistrau.

Continuă lectura


10 comentarii

Morții sau enervații? Prezență crescută la vot

participare 2009-2014 (2)

Update. La ora 16, prezența depășește cu peste 4 puncte procentuale cifra din 2009. Pe de altă parte, a crescut participarea în rural, media de prezență depășind-o pe cea din urban. Pentru străinătate nu avem actualizare la 16, ci abia la 19. Vestea proastă pentru Iohannis este că județele cu cea mai scăzută prezență la vot sunt cele cu electorat maghiar numeros, de unde ar fi putut să se facă diferența. E posibil ca atitudinea UDMR să decidă aceste alegeri. Continuă lectura


2 comentarii

Votul în țara lui Dragnea

De azi de dimineață se votează. Din nou, județele „roșii” din sudul țării – Olt, Teleorman, Gorj – țara lui Dragnea, sunt fruntașe la prezență, dar și la votul în secții speciale. Observatorii independenți încearcă să ne spună ce se întâmplă măcar în acele locuri unde au reușit să ajungă, în ciuda piedicilor puse de organizatori. Urmărți hashtagul #reporterlavot pentru a afla ce se întâmplă. Iată câteva astfel de anunțuri culese până la ora 12 pe Facebook:

duba valceaObservatori pe Olt, ATENȚIE, duba asta (vezi foto) tocmai a descărcat 15 oameni care vor să voteze pe listele speciale.

Turism electoral… nu, ca e putin spus, nu descrie nici pe departe ceea ce se intampla acum in ilfov, olt, giurgiu, calarasi, teleorman… pur si simplu sectiile de vot sunt sub asediul masinilor care transporta oameni la greu. primarii stau in fata sectiilor fara jena, presedintii de sectie sunt depasiti sau mana-in-mana cu politia si primarii. E jale. Si ‪#‎jale‬ e putin spus…

A venit un cetățean cu două buletine vrând să voteze și pentru nevasta dânsului. Replica membrului din comisie? Nu putem azi că avem observatori.

Olt, 5 persoane toti pe liste suplimentare, coboara din masina OT 22 CYA. Dati mai departe

„Si, cu cine votati?” ne intreaba primarul din Corcova dupa interviul luat acum 10 minute. ” Pai, cu Iohannis, evident.” raspundem. ” A, mai bine nu votati atunci, ne stricati noua aicea! Duceti-va si votati la Bucuresti!”

Fabulos! Baronul de Colonești, personaj principal al reportajului pe care l-am publicat ieri, s-a acreditat ca observator în satul în care a fost Primar și a adus 5 matahale cu el, la intimidare. Acum chiar că dacă nu vine lumea la vot și nu votează cum trebuie, Bulă îi notează-n carnețel. Că doar Primar l-a pus pe fi-su, iar locțiitoarea secției e nevastă-sa.

Ok, stau de 10 minute în fața secției de votare 154, Colonești. Tot vin și vin mașini. Din ele coboară oameni în vârstă, iar șoferul rămâne în automobil. Unii dintre votanți au un carton cu o poză lipită, scris cu pixul, cu care vor să voteze.

De dimineata observatorii pozeaza zecile de masini si microbuze care brusc au inceput sa forfoteasca prin tara! urmariti-i la ‪#‎reporterlavot‬ si ajutati-i cum puteti!


7 comentarii

PSD se luptă, iar, cu speranța

nastase-iliescu-pontaPSD este din nou în situația partidului atotputernic, care controlează tot, vorbește pe toate canalele, ține toate frâiele și are toate răspunsurile. Ponta este liderul autoritar și atoateștiuitor. Ne privește în fiecare seară de pe ecranele televizoarelor,cu îngăduință și o doză de aroganță specifică marilor lideri, și ne rezolvă problemele. A doua zi aflăm pe toate canalele că a fost mai bun, că a învins, că jocul s-a terminat. Sondajele la secundă ne anunță inevitabilul: Ponta va câștiga. Și nici nu e așa rău, dacă te gândești bine.

Resursele statului stau la dispoziția partidului și se duc cu benevolență către cei ce sunt așteptați să voteze corespunzător. Primarii au avut libertatea de a se întoarce la Partid, iar apoi au primit banii de campanie. În conturile fiecărui profesor deja au intrat câte 700 de lei, iar sindicatele au obținut o promisiune de creștere semnificativă a salariilor și mai ales a păstrării statutului privilegiat. Biserica a obținut bani și imobile, iar din amvonul ei se aude deja îndemnul la votul pentru Ponta. În fiecare zi auzim o nouă promisiune de mărire a pensiilor, alocațiilor sau a altor ajutoare sociale, deși contribuțiile sociale au scăzut. În ciuda sau poate datorită acestei generozități guvernamentale, premierul-candidat ne anunță discret rezultatele presupus confidențiale ale estimărilor trimestriale ale Institutului Național de Statistică: va fi bine. Sau măcar nu va fi așa de rău. Asta dacă mai ai ai vrei speranță.

În schimb, contracandidatul Iohannis e zugrăvit în tușe groase. Nu e nici român, nici ortodox. Deci e străin și prin urmare se aliază cu străinii. Undeva, pe fundal, BOR, îndestulată, confirmă. Nu are copii, nu e chiar om întreb, spre deosebire de Ponta, familist convins. Vorbește mai greu, poate are ceva la cap, mai știi, ne face cu ochiul câte un om de partid. Ar putea să fie declarat incompatibil și atunci ce facem, am votat degeaba? Are prea multe case pentru un fost profesor; uite, și familia lui are case, tocmai în Germania. Are în jur doar corupți, de la PNL, de la PDL, iată, trei sunt în Parlament. Vrea să taie pensiile. Toate relele pe care le găsiți la PSD, sunt și la ACL, totul e la fel, poate chiar mai mult, acolo e și Băsescu. Oricum ambii candidați sunt la fel, totul e o mizerie, nu e speranță de schimbare. Dar Ponta măcar nu e străin, e de-al nostru, băiat bun, uitați ce frumos vorbește.

Mesajul principal se multiplică la infinit: jocurile sunt făcute, Ponta va câștiga. Știm cine sunt votanții lui Ponta, cunoaștem capacitatea partidului și a televiziunilor prietene de a scoate oamenii din casă. Cine să voteze cu Iohannis? Maghiarii stau acasă, că sunt la guvernare. Udrea face blat, suporterii lui Macovei sunt scârbiți de ACL, ceilalți îl sprijină pe Ponta. Nici măcar liberalii nu-l vor, ar dori să se refacă USL, cu Tăriceanu. Iar pedeliștii nu-l suportă, uite cum fug toți care încotro. Filialele sunt destrămate, oamenii cheie stau acasă. Nu e nicio speranță.

Nu e prima dată când PSD și candidatul său sunt peste tot, când aparent privim resemnați și fără speranță jocurile deja făcute. A fost și în 1996, cu Iliescu, și în 2004, cu Năstase. PSD aflat la guvernare a ales de fiecare dată același scenariu de campanie: impresia de putere absolută, dărnicia pomenilor, cumpărarea cu bani publici a oricui se lasă cumpărat. Fără limită, fără remușcări, fără scrupule, într-un marș triumfător care ar trebui să zdrobească totul. Ca întotdeauna, PSD se lupă în primul rând cu teama de un vot negativ masiv, îndreptat tocmai împotriva excesului de putere. Stați acasă, vom învinge, nu e nicio speranță, li se spune celor ce, totuși, ar dori altceva. Totuși, și în 1996, și în 2004, încăpățânarea cetățenilor, a unora dintre ei, a fost mai puternică decât partidul. Și Iliescu, și Năstase păreau veșnici, dar au pierdut. În 2014,  PSD se luptă, iar, cu speranța. Duminică suntem așteptați la vot.

 


5 comentarii

PSD în căutarea lui Băsescu

ponta cu basescuEste vizibil la PSD ordinul pe unitate de a-l aduce pe Băsescu în campanie, lipindu-l de Klaus Iohannis. Începând cu însuși Ponta și continuând cu toți comunicatorii partidului și cu toate televiziunile de casă, orice pretext este bun pentru a construi scenariul „Iohannis e omul lui Băsescu”. Nu e zi în care să nu fie distribuită în spațiul public o nouă „dovadă” a acestui scenariu. Probabil că și menținerea iluziei USL prin manevrarea lui Tăriceanu este din aceeași strategie. Nu e întâmplător, Ponta are destule avantaje din aducerea președintelui în campanie.

Mai întâi, este simpla numărătoare: anti-băsiștii sunt mai puțini decât băsiștii, oricât de puțin ar mai însemna în ziua de azi cele două etichete. Făcând din Băsescu un subiect, PSD speră să câștige voturi din toate direcțiile, de la cei pe care președintele i-a enervat suficient de mult în cei zece ani de mandat. Apoi, în termeni de „răul cel mai mic”, este mai ușor să îl faci pe Ponta să arate un pic mai bine în poza de lângă Băsescu, pentru același public anti-băsist. Ironic, acest public a fost cultivat de însuți președinte, adept al metodei divide et impera. Nu întâmplător Ponta și-a construit campania ca anti-teza lui Băsescu.

Dar mai ales, structurarea campaniei în jurul lui Băsescu mută discuția de la Ponta și PSD. Atât timp cât lumea vorbește despre Băsescu, nu se uită cu atenția la jocul de lumini și fum al lui Ponta. Principalul pericol pentru favoritul în alegeri este un masiv vot negativ împotriva lui. Răspunsul PSD la posibilul val anti-Ponta este că de fapt alegerile sunt despre Băsescu.

Pare însă că, în afara publicului fidel, Ponta e pe cale să piardă jocul de-a Băsescu. Doar clienții propagandei oficiale cred în această asociere, iar ei nu sunt suficienți pentru a câștiga alegerile. Pe de altă parte, Ponta a ajutat de tabăra adversă. Băsescu nu se abține să nu comenteze, așa cum oameni ca Papahagi sau Macovei nu se abțin să nu fure un pic de imagine din proteste. Un pic surprinzător, Udrea a făcut gestul decent de a recomanda un vot anti-Ponta și nu unul pro-Iohannis, o nuanță importantă, iar apoi a dispărut discret. Poate ar trebui să îi spună cineva și președintelui că i-ar prinde bine o săptămână de concediu.


8 comentarii

Președintele care unește, care minte, care leagă

Candidatul Ponta reușește o performanță rară: scoate în stradă peste 10.000 de oameni, în mai multe orașe, care scandează împotriva lui, fără niciun fel de implicare din partea contra-candidatului. Dimpotrivă, dacă Iohannis s-ar fi implicat, probabil ar fi ieșit mult mai puțini. Oamenii din stradă nu sunt plătiți, nu sunt manipulați. Gândesc și acționează după propria judecată. Ironic, Ponta are sloganul „președintele care unește”.

Mai bine ar fi folosit „președintele care minte”. Mașinăria de propagandă nu a clipit: la unison, televiziunile de partid și de stat, inclusiv cea publică, au ignorat protestele. Tot astăzi a trecut neobservat de aceleași televiziuni un eveniment rar: Biroul Electoral s-a simțit obligat să comunice publicului că da, este legal să fie deschise noi secții de vot în străinătate, dar Ministerul de Externe nu vrea. Asta pentru că MAE tocmai se pregătea să mintă dând vina pe lege. Cele două știri sunt legate: protestele sunt împotriva tupeului, a minciunii și a disprețului față de cetățeni. Tocmai asta nu vrea candidatul să se afle. Atât timp cât nu se află, publicul captiv rămâne captiv și votează. Probabil că aici este unirea dorită.

Tot un fel de unire, cu forța, va fi probabil și la urmări. Știm deja că protestele sunt atent monitorizate și filmate. Cetățenii ce au îndrăznit să-și folosească libertatea și drepturile vor primi peste câteva săptămâni procese verbale cu amnezi. Vor intra pe liste scrise cu grijă. Vor fi în atenția serviciilor. Nu doar publicul e captiv, ci și statul. Iar acest stat captiv „se apără„ de cetățenii săi, atunci când aceștia refuză unirea în sclavie, atunci când încearcă să respingă minc iuna. Mă tem că e doar începutul.


5 comentarii

Absența unei dezbateri

ponta-iohannis afiseÎn 2000 am avut un tur doi al alegerilor prezidențiale fără o dezbatere publică între cei doi candidați ajunși în finală. Ion Iliescu a refuzat-o și pe bună dreptate: ce să dezbați rațional cu Vadim? Ar fi fost un circ. În 2014, e posibil să avem din nou un candidat PSD care refuză dezbaterea. Explicația are însă o cu totul altă nuanță: Ponta ar accepta doar o dezbatere cu valențe de circ. Sigur că reprezentantul PSD nu spune acest lucru, dar după cum stau lucrurile ne îndreptăm în această direcție.

La primul tur, pe Ponta l-a luat gura pe dinainte și a „dat din casă”, a spus public ceea ce discuta echipa de campanie în culise: ne luăm floricele și ne uităm cum se ceartă ăștia. Văzând că gluma proastă nu dă bine, a dat-o la întors și cerut o largă dezbatere, cu toți cei 14 candidați. Adică să vină și Funar și Vadim și Dan Diaconescu, plus pleiada de iepuri pseudo-liberali. În rest, Ponta a fugit de toate întâlnirile față în față cu alți candidați și a apărut public doar în contexte atent controlate. Chiar și atunci când ceilalți au acceptat dezbaterea cu 14 candidați, Ponta a făcut pasul înapoi, motivând că au confirmat doar 12. Lipseau Funar și Kelemen, circul nu era complet.

Pentru turul doi, Ponta a acționat preventiv. Continuă lectura


14 comentarii

Iohannis și imposibila negociere

iohannis ganditorCei doi candidați, Ponta și Iohannis, au nevoie să convingă în turul doi mai mulți cetățeni decât cei ce i-au votat în primul tur. Ponta a început imediat negocieri cu cei plasați de la locul 3 în jos, pentru a le obține sprijinul. Iohannis a declarat că nu negociază cu alți candidați, ci va vorbi direct votanților. Două tactici diferite, cu rezultate diferite. Ponta pare în avantaj: dacă adunăm voturile celor ce deja au declarat că îl susțin trecem de 50%. Dar decizia finală e a cetățenilor, la vot și aici Iohannis poate întoarce scorul. În fapt, candidatul ACL nici nu avea o altă tactică la dispoziție. PSD nu are scrupule și poate să fie aliat în același timp cu oricine, poate să promită orice și în general să mintă oricât. Dacă Iohannis ar fi făcut la fel, ar fi anulat bruma de diferență care îl face „răul cel mai mic”. Mai rămân aliații naturali, cu ideologii apropiate – Udrea/PMP, Kelemen/UDMR, Macovei. Doar că priviți mai atent, fiecare dintre aceștia are un interes direct să piardă Iohannis.

PMP, condus de Băsescu și Udrea, visează la poziția de cel mai puternic partid de opoziție în 2016, alegerea firească a votanților „de dreapta”. Dacă Iohannis câștigă și fuziunea PNL-PDL se definitivează, vom avea în următorii doi ani o opoziție parlamentară consistentă și un președinte activ în a taxa abuzurile majorității PSD. În această situație, rolul PMP va rămâne marginal. Partidul nici nu are în acest moment forță de negociere în Parlament, astfel încât să meargă pe un scenariu în care președintele Iohannis forțează o nouă majoritate, de dreapta. Așa încât Udrea își anunță frumoasa independență, Băsescu îi înfierează pe ambii candidați și nu m-aș mira ca structurile baroniale achiziționate de PMP în teritoriu să primească un ordin discret de stat acasă.

Macovei candidată la președinție, pusă în fața alegerii între Ponta și Iohannis, nu ar fi trebuit să se gândească prea mult. Dar Macovei președinta unui nou partid neo-conservator se va gândi de două ori. Să presupunem că Iohannis acceptă să semneze lunga listă de teme cerută de Macovei (adică să-și ignore propriul program în favoarea celui al candidatei plasată pe locul 5…) și chiar câștigă alegerile. Atunci campionul acelor teme va fi chiar Iohannis, de la Cotroceni, iar noul partid ar cam rămâne fără obiectul muncii. Mai mult, chiar dacă Iohannis ignoră cerința și câștigă, sunt șanse mari ca el să fie cel care se opune constant derapajelor PSD în Parlament și la Guvern, deci va prelua natural lupta pentru statul de drept, trăgând ACL după el. În schimb, dacă Iohannis pierde și ACL se destramă, e previzibil că PSD își va face de cap fără opoziție, și în această situație de criză noul partid va avea o nișă bună, exact ca Băsescu (sau la concurență cu Băsescu). Așa încât e mai simplu să propui o listă imposibil de semnat (pentru că excede mult pârghiile pe care le-ar avea președintele Iohannis) și să pari că ai vrut, dar nu s-a putut.

UDMR este deja la guvernare și ar vrea să rămână acolo. PSD i-a arătat deja pisica sub forma partidului lui Tăriceanu și a migratorilor lui domnu’ Dan. În acest moment, PSD cu toate anexele (UNPR, PC, PLR, ce-a mai rămas din PPDD) are suficiente voturi în Parlament ca să se dispenseze de maghiari. Alternativa este destul de confuză: Iohannis câștigă și crează o nouă majoritate care să treacă o moțiune de cenzură pentru schimbarea lui Ponta; asta înainte ca majoritatea actuală să-l suspende pe Iohannis și să-l demită la referendumul validat cu participarea unei treimi dintre cetățeni (prea ușor pentru Dragnea și ai lui). Ori ce-o să facă liderii UDMR doi ani, până la următoarele alegeri, să moară de foame sau, doamne-ferește, să muncească? Așa se face că Kelemen se bâlbâie și trage de timp, căutând o soluție la imposibila alegere între foamea opoziției sau pâinea amară a alianței pe față cu PRM. Cu siguranță că liderii UDMR și-ar dori să se ascundă până pe 17 noiembrie și să iasă într-o lume cu Ponta președinte, Vadim aruncat ca nefolositor și alianța de guvernare intactă.

Ei bine, ce ar putea să negocieze Iohannis cu acești lideri? Să le promită ce în schimbul susținerii lor? Atunci când lăsăm principiile la o parte și ne uităm la interese imediate, Udrea, Băsescu, Macovei sau Kelemen ies câștigați, ei și partidele lor, dacă pierde Iohannis și ajunge Ponta președinte. Intrarea în negocieri cu oricare dintre ei i-ar aduce lui Iohannis doar deservicii de imagine, pentru că fiecare va profita să-și promoveze agenda, fără intenția de a contribui la victoria ACL. Rămâne doar varianta pe care instinctul i-a dictat-o candidatului chiar din seara primului tur: să vorbească direct cetățenilor, sperând că aceștia vor fi mai principiali decât reprezentanții lor. În acest timp, Ponta nu are decât să fixeze prin mașina proprie de partid și de propagandă publicul pe care îl are deja captiv și să se uite la adversari cum se luptă între ei. Pentru Iohannis e greu, dar nu imposibil. Mingea e întoarsă în curtea noastră, a votanților.


8 comentarii

Un ultim cuvânt de la ceilalți candidați

Orice candidat la președinție trebuie să prezinte 200.000 de semnături. Presupunând că nu le-a falsificat, e un fel de vot de încredere în alb. Apoi, fiecare candidat obține niște voturi – mai multe sau mai puține. Măcar acestor oameni, susținătorii și votanții, ar trebui să le spună două vorbe candidatul, după ce se anunță rezultatele. În timpul campaniei, eu am urmărit paginile oficiale ale tuturor candidaților, ba le-am citit și programele, le-am suportat și mesajele electorale. Și eu aștept un scurt cuvânt de rămas bun, înainte să le șterg site-ul din bookmarks și să le dau unlike la paginile de Facebook. Hai să vedem ce am primit.

Nu voi vorbi despre Victor Ponta și Klaus Iohannis, pentru că pe aceștia îi vedem pe toate televizoarele, pentru simplul motiv că au intrat în turul 2 și mai au două săptămâni de campanie. Vom reveni la ei după 16 noiembrie.

Continuă lectura


Un comentariu

Președintele tuturor românilor?

Este sintagma pe care şi-a bazat campania onoratul prim-ministru, lacom să intre în istorie la nici 45 de ani. Cât adevăr există însă în ceea ce susţine domnia sa?

De la Revoluţie încoace s-a tot bătut monedă pe diferenţele pregnante dintre regiunile istorice ale României, mai exact pe diferenţa dintre Transilvania şi restul ţării. Credinţa comună a ardelenilor e că apartenenţa de secole la regatul austro-ungar a adâncit discrepanţa de cultură şi civilizaţie dintre ei şi restul României balcanice, esenţial rurale ca mentalitate. Această credinţă nu e susţinută manifest nici măcar de români (la urma-urmei, cum poţi să susţii tu, ca român, că ceea ce eşti se datorează străinilor?) dar se şopteşte pe la colţuri şi erupe uneori, cu ocazia vreunui meci de fotbal, când trebuie să ne unim împotriva „miticilor”.

Această diferenţă e cum nu se poate mai clară în alegeri. Mai întotdeauna, Transilvania a votat cu dreapta, semn că nu vrea pomeni, ci dezvoltare economică reală, că oamenii de aici, mai maturi, nu au nevoie de un “tătuc” care să le dea, preferând să culeagă roadele muncii lor, nu a altora. Rezultatele din primul tur de acum nu fac notă discordantă. Deşi centralizarea nu s-a încheiat, e clar că Iohannis a câştigat şi încă foarte net în Sibiu (69,84% faţă de 19,37% Ponta), Alba (52,57% faţă de 27,43%), Bistriţa (44,68% faţă de 36,28%), Arad (44,22% faţă de 28,91%), Cluj (42,53% faţă de 23,79%), Timiş (42,03% faţă de 29,66%), Braşov (39,00% faţă de 30,75%), Mureş (32,02% faţă de 26,49%) sau Satu Mare (32,37% faţă de 31,63%). Chiar și în Covasna – Harghita, unde candidaţii maghiari au luat crema, diferenţa de voturi e notabilă. Pe de altă parte, Ponta a câştigat la fel de clar în Moldova, Muntenia şi Dobrogea. Parcă mai mult ca niciodată, ţara e fracţionată exact pe linia de demarcaţie a vechiului regat austro-ungar. Președintele ales, indiferent cine va fi el, se va confrunta cu paradoxul de a fi președintele…unei jumătăţi de ţară. Continuă lectura


5 comentarii

Aritmetica primului tur (chestionar pentru chibiți)

Am votat, după cum ziceam. Voi cu cine ați votat? Sau boicotați?

Nu ne așteptăm la surprize în turul 1. Dar sunt mai multe întrebări artimetice de interes pentru chibițat. Am făcut un chestionar:

1. Ponta – Iohannis > 10% ?

2. Ponta > 40% ?

3. Iohannis > 30% ?

4. Ponta + Tăriceanu + Meleșcanu > Iohannis + Udrea + Macovei ?

5. a. Macovei > Udrea? ; b. Tăriceanu > Udrea?; c. Tăriceanu > Macovei?

6. Kelemen + Szilaghyi > 5% ?

7. a. Diaconescu + Vadim + Funar > 5% ? ; b. Diaconescu > Vadim ?

8. a. Prezența la vot > 55%? ; b. Record de prezență într-o localitate > 180% ?

9. Voturi în străinătate > 200.000 ?

10. Întrebare deschisă: cine iese pe ultimul loc?

Poftiți de răspundeți!


15 comentarii

De ce votez cu demonicul Iohannis

iohannisCampania PSD a avut două voci. La suprafață, Ponta s-a plimbat pe la fabrici, biserici și televiziuni, pozând în președintele tuturor, împărțitorul de cadouri și pomeni. Iar pe fundal, comunicatorii partidului s-au întrecut în a ne spune cât de răi sunt ceilalți contracandidați, și mai ales cel plasat pe locul doi, Iohannis. Astfel am aflat despre reprezentantul ACL că este din toate punctele de vedere altfel decât noi ceilalți, iese din paradigma normalității. Printre altele, acum știm că:

  • Iohannis este etnic german, în timp ce noi suntem, cu bune și rele, români. German poate părea la prima vedere un atribut bun, dar nu e departe de ungur; sau evreu; sau chiar țigan; oricum e străin.
  • Iohannis nu este ortodox, ci are o religie incertă, pe care nu știm să o numim. Probabil o sectă. Își dorește să închidă bisericile și să scoată religia din școală.
  • Iohannis nu are copii, adică nu este un om întreg. Probabil că nu are copii pentru că nu a vrut să cheltuiască cu ei. Nu-i plac copiii. Ce-o să le facă copiilor noștri?
  • Iohannis e gângav. Nu știm exact ce înseamnă, dar are legătură cu modul cum vorbește. E și ușor bâlbâit. De fapt, are probleme cu capul, de-aia vorbește așa.
  • Iohannis are multe case, dar nu orice case, palate de-a dreptul, pe care nu poate să le justifice. E lacom, strânge case. Chiar și părinții lui au ditamai palatul și nu oriunde, ci în Germania. E preocupat doar de case, e scopul vieții lui, de asta vrea să fie președinte.
  • Iohannis vrea să ne taie pensiile. Nu se știe de ce, dar asta vrea. Sigur, eu nu sunt la pensie, dar am și eu o mamă. Și apoi, cine știe când mă pensionez.
  • Iohannis e omul lui Băsescu. De fapt, e ca și când ar fi Băsescu. Nu e nevoie de alte explicații.

Am exagerat unele trăsături, dar nu mult. Am făcut asta pentru a sublinia traseul unor astfel de zvonuri de la emițătorul PSD la urechile publicului captiv al unor unice surse de informare. Apelul la temeri și prejudecăți populare este evident, la fel și manipularea cinică a urii practicată fără scrupule de echipa de campanie a lui Ponta.

Chiar și fără baroni, corupție, încercare de lovitură de stat, plagiat, minciuni sau guvernare mediocră, chiar și fără aceste tinichele de coada lui Ponta, dar pe care le pot găsi într-o anume măsură și în tabăra cealaltă, campania mizerabilă m-ar fi convins că demonizatul Iohannis e fără îndoială un rău mai mic. De la masa guvernului, din fruntea celui mai mare partid, pe un val de sprijin popular, Ponta nu găsește un mesaj mai bun decât o succesiune de calomnii despre principalul contra-candidat, pe linia deschisă de Iliescu și Năstase. Unele sunt atât de ridicole încât cad la o simplă verificare. Cei ce le transmit, organizat, structurat, pregătit din timp, contează pe lipsa de interes a noastră. S-au gândit să mai tragă un tun de proporții. Nu, mulțumesc, nu mă las păcălit.

În aceste condiții, singura întrebare este de ce îl votez pe Iohannis și în primul tur, iar răspunsul e simplu: pentru că ceilalți 12 nu merită să fie votați. Ei nu s-au înscris pentru a câștiga, conștienți că nu sunt în poziția necesară, ci cu alte scopuri (legitime și ele). Unii vor să fie cunoscuți, alții să negocieze în turul doi, unii se luptă între ei, alții promovează o idee sau o construcție nouă. La o simplă privire, obiectivele sunt transparente. Ca să îi votez, ar trebui să le susțin ideea sau obiectivul personal. Le-am urmărit campania, le-am citit programele, niciunul nu m-a convins. Avem așa: Continuă lectura


11 comentarii

Oare ce înseamnă pentru Victor „victoria” în alegeri?

Rezultate prezidențialeAghiotanții lui Ponta ne transmit fără oprire mesajul victoriei: jocurile sunt făcute, astrele se așează, sondajele sunt excelente, ce să mai, doar timpul îl mai desparte pe campion de laurii săi. Undeva pe fundal se agită tema DNA, care ar putea să fie singurul factor care să mai schimbe istoria, dar tonul este mai degrabă cel cu care alungi ghinionul. Ca într-un scenariu bine pus la punct, Ponta face pe modestul, zice că nu s-a terminat, mobilizează oamenii. Tocmai oamenii sunt lăsați puțin în afara peisajului, pentru că victoria lui Victor ar putea fi pusă în discuție de votanții neînțelegători.

N-ar fi prima data când PSD (sub diverse denumiri) are aceeași problemă: cel mai mare partid în turul 1, pierde în turul 2. Iliescu, Năstase și (aproximativ) Geoană au pățit-o pe rând. PSD a câștigat doar atunci când a reușit să-l ducă pe Vadim pe locul 2 în primul tur. De data asta nu i-a mers nici cu Tăriceanu, nici cu Udrea, decizia se amână pentru 16 noiembrie. Situația de acum seamănă cel mai mult cu cea din 2004: Năstase la o distanță de vreo 10 puncte procentuale de contracandidat (coincidență, un primar popular), astrele aliniate, sondajele calibrate, doar poporul nu și nu.

În PSD luptele interne au început deja de pe la începutul anului, acum doar ies la suprafață. Dragnea a profitat de problemele cuplului Hrebenciuc-Șova, care-l trag în jos și pe Sârbu-socru, ca să fure startul, riscând să-l supere iar pe Ponta. Că i-a mers e un semn că celelalte grupări au fost luate prin surprindere. Amenințările de astă vară cu excluderea au fost trecute sub tăcere și Victor stă cuminte și se uită cum pierde puterea, deși pare a câștiga alegerile. Foștii lui prieteni buni, Dragnea și Ghiță, împart deja tortul guvernării, iar Ponta va fi, la nici 45 de ani, un excelent președinte marionetă, numai bun de plimbat pe la reuniuni și pus să explice europenilor și americanilor ce e cu toate potlogăriile pe care le votează parlamentul controlat de alianța dintre baroni și securiști. Probabil că nici Geoană nu ar fi dat mai bine în postura asta. Presupunând, desigur, că Ponta câștigă.

Oare vrea Ponta să câștige? Despre Constantinescu se zicea în derâdere că era cel pe care Coposu îl trimitea după țigări. Ei bine, Seniorul nu era omul care să facă astfel de mizerii, chiar dacă domina relația politică, dar Dragnea este, iar Ponta o știe. Victoria lui Viorel s-ar putea să-l transforme din „tatăl cel bun al partidului” în papagalul cel colorat al băieților deștepți. În vocea cu care Ponta face pe modestul se simte un pic de tristețe, pentru că victoria s-ar putea să fie plină de umilință.


10 comentarii

Mici lucruri interesante într-o campanie anostă

Guest-post: berenger

Dincolo de ce spun mai toți candidații, un lucru este cert pentru perioada de după alegerile prezidențiale: actuala majoritate parlamentară NU se va modifica. Momentele 2004 sau 2009, când noul președinte a forțat o majoritate pe placul său, nu se vor mai repeta. Motivele sunt foarte multe, dar cele mai evidente sunt că noul președinte – bineînțeles, dacă nu va fi Ponta – va fi mult mai slab, ca om politic, decât Băsescu anului 2004 sau 2009, iar majoritatea PSD mult mai puternică și mai închegată. Singurul punct negativ al acestei majorități este absența unui lider puternic care să preia de la Ponta frâiele. Iar asta are implicații mult mai importante decât pare la prima vedere.

Al doilea lucru cert este că, odată cu ieșirea lui Băsescu de pe scenă (și iese, nu și-a mai lăsat nicio portiță), în cariera politică a tuturor candidaților au loc transformări importante.

Oricât ar părea de curios, Ponta pierde enorm de mult din puterea personală, chiar dacă va câștiga alegerile. Ponta a devenit șef adevărat peste PSD reușind să treacă peste logica inițială a alegerii sale (înțelegere între baroni puternici pentru un lider slab) datorită contextului în care ura pentru Băsescu permitea și unui criminal PSD să câștige alegerile în fața celui mai bun contracandidat… dacă acesta ar fi existat (că la acea perioadă era vorba de USL, nu doar de PSD, e irelevant). În fapt, acesta este singurul lucru care îl face pe Ponta favorit la prezidențiale, pentru că guvernarea, cu toate manifestările de dărnicie (ultima: dublarea alocațiilor pentru copii proveniți din anumite familii cu probleme sociale) este, pur și simplu, catastrofală. În acest moment, Ponta e cel mai puternic om din România. Peste două luni, dacă pleacă la Cotroceni, Ponta nu mai are autoritatea asupra partidului pe care o avea Iliescu în perioada 90-96, iar toată lupta sa împotriva unui președinte ce-și bagă nasul peste tot îi va ruina orice brumă de autoritate. Fără frica de a exagera prea mult, Ponta va fi mort politic peste două luni, împăiat și pus în geam. Dacă pierde alegerile, oricum nu mai contează. Continuă lectura


7 comentarii

Notă informativă – Am întâlnit-o pe Monica Macovei

Monica Macovei la BrasovPovestea e destul de simplă: pe 4 august, dacă îmi amintesc bine, a apărut anunțul candidaturii ei și totodată un site unde te puteai înscrie: macoveipresedinte.ro. Nu știam exact pentru ce mă înscriu, dar o adresă de mail și un număr de telefon mi-a fost ușor să ”donez”. Oricum aveam reticențe față de această candidatură – fără susținere politică, fără acces la media, fără fonduri de campanie și un plan bine pus la punct îmi era greu să cred că va reuși ceva. Bine, nici măcar nu îmi era prea clar cum ar defini ea reușita în această campanie – din punctul meu de vedere un procent de voturi mai mare decât cel reușit de Nicușor Dan la alegerile pentru Primăria capitalei din 2012 ar fi reprezentat un rezultat bun. Oricum, în mare, în ambele cazuri avem același tipar al alegătorilor.

Site-ul indicat mai sus era, la acea dată, o simplă și singulară pagină. Fără detalii, fără informații – după cum am spus, o candidatură nepregătită. Impresia a rămas și în săptămânile următoare: echipa ei de campanie căuta voluntari pentru strângerea semnăturilor necesare neavând pregătit nimic; ba chiar și-au adus aminte să adune listele de semnături strânse de voluntari tocmai în ziua precedentă depunerii acestora. Până la urmă nici lista pe care semnasem eu nu a mai ajuns la ei – dar dacă au reușit să strângă cu adevărat semnăturile necesare cine sunt eu să mă îndoiesc de validitatea acestora?

Surpriza, pentru mine, a reprezentat-o mail-ul primit luni, 13 octombrie, la ora 15. Continuă lectura