La colțu' străzii


6 comentarii

Responsabilitatea socială corporatistă în publicitatea tv

Un sicriu deschis filmat nonstop din toate poziţiile. Un monolog fad încearcă acumularea suspansului. LIVE, previzibil şi grotesc, Nikita sare din sicriu. Urmează un bla, bla, bla pe un ton exultat că Nikita nu a murit, apoi ecranul se înroşeste cu reclama celor de la Vodafone, care termină apoteotic … „Trăieşte fiecare clipă!”. Dar am mai scris despre campania CSR „Nikita trăieşte fiecare clipă!” sponsorizată de Vodafone România. Revin cu veşti bune! Mai întâi, un preambul necesar.

Follow the money

Înţeleg goana bezmetică după rating până la un anumit punct. Dar s-a uitat scopul în sine. Avizi după audienţe,  „jurnaliştii” în cauză fac compromis după compromis pentru a atrage telespectatori. Însă un compromis presupune că există şi un dezavantaj, un preţ plătit pentru ignorarea deontologiei. Or, ei sunt promovaţi mai abitir şi obţin mai mult spaţiu de emisie pentru spectacolele lor kitch. Jurnaliştii fără ghilimele, profesioniştii aparent n-au nicio şansă. „Calitatea” plictiseşte. Grotescul vinde.

Şi ajungem la bani. Oare grotescul chiar vinde ceva, orice? De unde vin banii pe această vânzare reuşită? Evident, din pauza publicitară.

Nu inţeleg cum clienţi gen Unilever, Vodafone, BRD, Pepsi, Danone, L’Oreal, CEC, Orange, Coca-Cola, Procter&Gamble,  etc. acceptă să plătească pentru a avea vizibilitate lângă travestitul Naomi, emo-bătăuşa Nikita, eleva porno, patologicul OgicăLăzăruş – etern căutătorul Elodiei, puşcăriaşul Tolea, pompierul porno, Continuă lectura