La colțu' străzii


16 comentarii

Cioloș 2019. Foaie de parcurs

Celor buni, cuminți și cu minte, Moș Crăciun le va aduce un nou Guvern, cu probabilitate rezonabilă condus tot de Dacian Cioloș. Mai mult, cuplul ardelean Iohannis-Cioloș va domina Bucureștiul și România următorului cincinal. Și poate și începutul anilor ’20. Un pic de zoom out.

Spre deosebire de sistemul electoral de la locale, la parlamentare nu cred că USR canibalizează PNL, ci mai degrabă umple un gol pe care PNL nu are inteligența, voința și putirința să-l mai recupereze. În decembrie 2016, PNL și USR trebuie doar să se mobilizeze exemplar și să reușească să aducă la vot cât mai mulți nehotărâți și absenți. Apoi, ca partid cu logistică net superioară în teritoriu, PNL va avea interesul să păzească nu numai voturile sale ci și pe cele ale USR, pentru a spera astfel să diminueze cât mai mult votul PSD și deci să formeze guvernul.  Fiindcă numirea premierului va reveni în totalitate președintelui iar amenințările cu suspendarea rămân doar fantezii riscante ale înflăcăraților anteniști ai PSD.

Foarte înțeleaptă reținerea implicării politice a lui Dacian Cioloș. Pe lângă cuvântul dat, dacă va fi să fie premier are nevoie de această distanță față de partide, prezumția de imparțialitate devenindu-i un atu important abia după primii trei cei mai grei ani de guvernare. Adică în momentul foarte dificil când inevitabil erodat, guvernul său  va trebui să organizeze alegerile prezidențiale din România lui 2019.

ciolos-iohannis

Până atunci, pe lângă munca de pompier pentru crize de tot felul, viitorul Guvern va avea o agendă critică pentru România, care în mandatul său guvernamental va sărbători centenarul Marii Uniri: teme precum spațiul Schengen, criza refugiaților de la granițele țării și deci ale Uniunii Europene, negocierea Brexit, mecanismul MCV, autostrada peste Carpați, agricultură, absorbție fonduri europene, reformele mult amânate din sănătate și educație și tot așa. Dar nu numai asta.

Continuă lectura

Anunțuri


4 comentarii

Băsescu, Ponta și Ghiță m-au convins de integritatea profesională a Codruței Kovesi

În țara corupției, a evaziunii fiscale, a abuzurilor și a incompatibilităților, trei oameni care până nu demult au avut puterea și acces la informații nenumărate, care au în continuare o rețea de relații, nu au găsit altă acuzație la adresa unui procuror decât că și-a plagiat doctoratul. Sigur că plagiatul e un lucru rău, dar această acțiune vorbește de la sine despre integritatea profesională (nu academică) a Codruței Kovesi.

Un fost președinte, un fost prim-ministru și un fost șef al Comisiei pentru controlul SRI s-au reunit pentru a terfeli reputația procurorului-șef al DNA. Cei trei au în comun că au probleme numeroase cu justiția, atât ei personal, cât și colaboratori apropiați sau membri ai familiei. Ei bine, tot ce au găsit aceștia de scos la iveală este un posibil plagiat al tezei de doctorat, și nici această acuzație nu e chiar nouă.

Plagiatul e un furt. Spuneam într-un articol anterior că ar trebui ca Universitatea de Vest Timișoara să analizeze cu celeritate cazul și să dea un verdict. Se pare că acest lucru se și întâmplă. Dacă decizia va fi de plagiat, Kovesi trebuie, cu regret, să plece.

Dar gândiți-vă acum la cum se comportă de obicei un demnitar „murdar” în România. Dacă nu ia mită, măcar își numește familia în funcții. Sau folosește coloana oficială în scop personal și își trimite subalternii la piață. Mai ales dacă e dintr-o instituție „de forță”, unde are acces la informații și date, abuzul e la el acasă. Băsescu, Ponta și Ghiță, luați împreună, au avut acces recent la toate informațiile din țara asta. Și n-au găsit nimic de Kovesi.

Până și acuzația plagiatului e o ciorbă reîncălzită. Ciuvică a aruncat-o pe piață în 2012, Kovesi s-a apărat, iar Ciuvică nu a mai reacționat să demonteze apărearea. Abia acum a revenit cu un fel de contr-argumentație, parcă ar fi la comandă. Povestea a început cu un ridicol Ghiță mergând să se auto-denunțe, dar „uitând” convenabil toate dovezile acasă. Apoi a încercat să îl împingă pe Ponta în față, sugerând că ar avea ceva dovezi olografe; Ponta, în stilul laș cu care ne-a obișnuit, a făcut pasul înapoi și n-a mai zis nimic.

Băsescu a încercat un fel de calomnie perfectă, cu „telefonul operativ”. Cică Kovesi ar fi folosit telefonul ăsta, care nu e niciodată înregistrat, să amenințe pe demnitarul să nu redeschidă subiectul plagiatului. Ar fi trebuit să fie calomnia perfectă pentru că e imposibil de dovedit într-un sens sau altul, că nu se înregistrează. Presupunând că demnitarul în cauză ar fi fost numit, ar fi ridicat din umeri: legea nu-i permită să zică ce a vorbit pe telefonul ăla. Doar că… nimeni n-a înțeles ce-i cu telefonul operativ și povestea a murit repede.

Pe scurt, Băsescu, Ponta și Ghiță, împreună, au reușit să găsească în trecutul lui Kovesi doar umbra unui posibil plagiat la doctorat. Asta spune ceva despre integritatea profesională a Codruței Kovesi. Ceva de bine.

basescu_kovesi_ghita


2 comentarii

Cinismul și piața opiniei

Sunt oameni care trăiesc din opinie – pe site-uri, pe bloguri, pe FB. Unii la propriu, adică meseria lor e să își spună opinia, iar cititorii să se minuneze și să le aducă venituri. Alții la figurat, adică una din bucuriile importante ale vieții lor e să fie mai deștepți ca alții.

Există și o piață a opiniei. Numărul cititorilor e constant, deci cei care le vor clickurile se întrec între ei. Iar atunci când vrei să arăți că ești mai deștept ca altul competiția e implicită. În unele situații, e o piață a naibii de concurențială.

În general, partidele politice nu sunt competitori, ci subiect pe piața asta. Unii ne explică ce vor partidele. Alții își arată deșteptăciunea pe seama partidelor. Mai sunt și din cei plătiți de partide să aibă o opinie.

Dar în general partidele sunt utile pe piața opiniei. Majoritatea generatorilor de opinie practică cinismul. Unii pentru că știrile rele se vând mai bine. Alții pentru că e mai ușor să îi faci pe alții proști decât să arăți că ești deștept. Cinismul e și un alibi bun să stai pe margine și să te pricepi la orice, fără să faci nimic.

Un partid ca USR iese din schemă. O dată că USR însuși, dar și membrii săi, sunt generatori de opinie, deci sunt în competiție pe piață. Apoi, pentru că dacă chiar s-ar dovedi un partid altfel, nu bun, dar măcar mediu, cinismul ar începe să semene tot mai mult a meschinărie. Nu e de mirare că USR e criticat pentru orice gest sau vorbă, mai abitir decât orice alt partid: așa e pe piața asta.

Astăzi USR și-a publicat programul politic. Pentru liniștea mea, mi-am propus să nu citesc niciun comentariu inteligent despre programul USR.


8 comentarii

Când clovnii ideologici Rogozanu si Papahagi merg braț la braț

…si te critică sincron printr-un discurs geamăn, atunci știi că faci ceva bine.

Am scris clovni fiindcă îmi par haioase tumbele în arena publică ale celor doi filologi de aceeași generație și vederi opuse. Altfel aș fi tastat termenul tehnic de idioți utili, mă scuzați, dar a le găsi nod ideologic în papură celor de la USR pur și simplu ignoră scena politică și implicit presupune că PSD și PNL dezbat activ finețuri de politică publică de stânga sau de dreapta și acționează coerent conform principiilor politice enunțate. Nu mai vedem pădurea de copaci.

Respect și încurajez dreptul fiecăruia la opinie dar asta nu-mi răpește dreptul de a le observa ridicolul. Să vă derulez așadar meciul de baba-oarba din aceste zile de toamnă în care simultan conservatorul vede stângiști iar stângistul vede conservatori.

Doooamnelor și domnilor, în colțul din stânga cu nas desigur roșu, intră supărăcios în arenă domnul Costi Rogozanu, pentru care susținătorii lui Nicușor Dan reprezintă „un neoconservatorism de peșteră cu spoială IT fiind extrem de agresivi pe rețelele de socializare”. Retoric se-ntreabă îngrijorat-viclean „Se duce USR în aceeași mizerie? Deocamdată pare doar o ipoteză plauzibilă.” Sursa.

În colțul din dreaptaaaa, cu dreapta cum altfel? își face cruce publică domnul Adrian Papahagi pentru care USR sunt „doar o seamă de stângiști cu ocupații și calificări incerte”, niște „wannabe cu bărbuță la modă și bicicletă”. Mai vreti? USR sunt vinovați că „n-au nimic serios, nimeni care sa aduca vag a om de stat”. Asta de la cel care a girat oamenii de stat serioși ai PMP. Care și el încheie viclean punând egal între „vechiul activist fesenisto-securist şi noul activist stângisto-ecologist”. USR=FSN=aceeași mizerie, da? Sursa.

Țara arde și baba se piaptănă doctrinar. Am zis să rămână undeva acest tango ideologic în oglindă sau cum s-o numi joaca lor de filologi speriați de ce monștri văd ei în USR.

in-oglinda

 


6 comentarii

Am donat pentru USR

Am făcut-o din mai multe motive. Ideologia nu reprezintă unul dintre ele, singura ideologie în acest moment ar trebui să fie „hai să oprim furtul și indolența”, apoi mai vedem prioritizări ideologice. Dacă nu vă puteți implica altfel, vă îndemn să faceți la fel, e nevoie de resurse. Eu am donat cam cât diurna pentru un angajat să strângă semnături câteva ore pe zi timp de o săptămână. Consider că datorez acest anunț cititorilor acestui loc. Atât.


8 comentarii

Nu votați hipsteri, avem super-ofertă la corupți!

Co-președintele PNL, al doilea partid ca mărime, este investigat penal pentru o operațiune de finanțare ilegală a partidului, inclusiv o șpagă grasă pentru el.

E un moment excelent pentru PSD, primul partid, să capitalizeze scandalul și să ia un avans considerabil. Ah, stai. Unicul președinte al PSD e deja condamnat pentru fraudă electorală și investigat în alte dosare.

Nu-i nimic! Vin din urmă partide noi, care să schimbe clasa politică. ALDE! Care e condus de… domnul acela investigat penal în vreo două dosare. Iar deputatul care le-a vorbit deunăzi de integritate, a fost exclus din partid. Atunci PMP! Liderul său are doar ceva dosare vechi, dacă nu ții cont de noua investigație privind finanțarea ilegală a campaniei, în care sunt implicați fiica sa și colaboratori apropiați.

Nu-i nimic, există întotdeauna UDMR. Liderul lor e poet, nu are dosare; păcat că o bună parte din parlamentari și vicepreședinți sunt investigați sau incompatibili. Se naște și noua speranță, PRU, dar cum se naște, cum a devenit magnet pentru corupții ce nu mai au loc prin alte partide.

Desigur, nu se pune problema să votăm USR. Se știe că Nicușor Dan e hipster.

banii-in-plic


18 comentarii

Kovesi, plagiatul, Timișoara

Chestiunea acuzației de plagiat la adresa dnei. Kovesi este una serioasă și nu ar trebui să ne facem că nu există sub scuza simplistă „doar nu ne uităm în gura lui Ghiță și Băsescu”.

Cu aceștia doi vârf de lance, subiectul va fi rostogolit pe televiziuni și va face mult rău credibilității unor domenii esențiale: justiția și educația. Progresul anti-corupție este reversibil dacă pierde sprijinul popular. Iar cercetarea românească are mare nevoie să se continue micile succese anti-plagiat.

Apărarea procurorului-șef DNA este subțire pentru că se bazează pe decizia unei comisii care a spus, cam în aceeași perioadă și aceleași condiții, și despre un alt demnitar, d. Ponta, că nu a plagiat. Ulterior, s-a dovedit contrariul în cazul dlui. Ponta. La fel se poate întâmpla în cazul dnei. Kovesi.

Pentru a lămuri subiectul, avem nevoie de o nouă analiză. Probabil este dificil, legal vorbind, să fie începută de CNATDCU. Tot cazul Ponta ne arată cum se poate descâlci problema. Comisia de Etică a Universității București, unde a primit Ponta titlul, a inițiat o nouă verificare.

Dna. Kovesi și-a primit doctoratul la Universitatea de Vest. Aceasta are o Comisie de Etică. Ar fi momentul ca aceasta să arate că există oarece demnitate sub sloganurile care preamăresc calitățile bănățenilor.


26 comentarii

Direcțiile de Sănătate Publică Bistrița, Cluj, Timișoara, Arad… Afară, toți!

Când a apărut știrea cu epidemia de rujeolă din Ardeal hăăăt acum câteva ore, recunosc că primul impuls mi-a fost să spurc tinerele viitoare tăntici pe care unii mai din popor le avem pe facebook șeruind beneficiile noroiului de Ciorogârla amestecat la foc mic cu buruienile de Sarmizegetusa. Mai ales că știrea era în așa fel scrisă cât să mă îmbie să fac asta, mai că nu-mi servea o furcă și-un topor digital. Urmând aceeași linie, pe facebookul oficial Ministerul Sănătății a adăugat lăudabil și o hartă pentru impact maxim.

ms-facebook

Citind mai departe, îmi devenea limpede că amploarea localizată a epidemiei îmi scutura frustrările anti-antivax. Nu că Banatul n-ar fi fruncea și Ardelenii cu A mare cei mai elitiști români din istoria românilor, dar totuși publicul țintă al oliviilor-steer se împarte relativ uniform geografic, din Herăstrău până în San Francisco funcție de Like-uri nu de accentul cu ioi. Iar oricâtă atenție ar capta și oricâți nervi ne-ar provoca, din fericire zumzetul antivax nu poate exercita forța asta de propagandă ca să provoace o criză sistemică. Încă, cel puțin. Aici a început să mi se ridice sprânceana. Continuă lectura


6 comentarii

Imunitatea lui Oprea și a noastră în Republica Neglijentă România

Mă scuzați că nu mă alătur corului de scuipați pe sprâncenele senatorului Oprea. Deși la acest colț de stradă sussemnatul a făcut icter de scârba față de acest personaj: atunci când cu accidentul aviatic din Apuseni a părăsit fricos misiunea de salvare să nu cumva să fie asociat cu acest eveniment unde se băgase piaristic în față crezând că va fi un succes. Sau când s-a afișat repede salvator la Colectiv după ce săptămâni stătuse ascuns în fuga sa lașă în care își lăsase un coleg în uniformă mort în tranșeele șantierelor bucureștene. El, bravul ge-ne-ral al Armatei Române.

Înțeleg că procurorii vor să demonstreze legătura între ordinele (implicite) ale Ministrului-Senator-General și moartea polițistului pe motocicletă în timp ce îi asigura coloana oficială prin traficul bucureștean. Și că ar avea suficiente indicii pentru un potențial abuz în serviciu în folosirea girofarului, care zic ei, ar fi dus la uciderea din culpă pentru care au și cerut începerea urmăririi penale. Nu mă pricep, nu știu dacă e ca atunci când te prinde beat la volan și faci pușcărie chiar dacă tu nu ai cauzat efectiv accidentul. Așadar evit comentariul asupra cazului, judecătorii ar trebui să cântărească, departe de furia mulțimii. Dacă li se va da vreodată ocazia fiindcă… imunitate parlamentară. Și fiindcă nino-nino și fiindcă „Să trăiți!”, care sunt aici mereu mai presus de lege.

În comunicarea sa publică, pentru cine are stomac, se vede că Oprea a fost instruit să mute empatic atenția dinspre abuz spre neglijență. Continuă lectura


2 comentarii

Papagalii pufoși ai lui Ponta

papagali-pufosi

Gata, ne-am lămurit cu Ponta. Dar cum rămâne cu ceilalți, cu papagalii pufoși ai lui Ponta?

Dragnea a anunțat că Ponta va candida pe listele PSD. Nu a spus-o oricum, ci așa, cu un zâmbet șmecher de mafiot: „Ponta a venit aseară la mine acasă și am vorbit”. Înțelegeți voi, nu a fost așa, o întâlnire între egali, la sediul partidului sau la Parlament. Nu, nu. Ponta a venit umil la șef acasă, seara. Cum se ducea Geoană la SPA la Vântu.

„Am vorbit despre Romania, despre PSD si despre viitor”. Adică jupânul i-a explicat fiului rătăcitor cum stă treaba. Cine e șeful. Ce trebuie să facă pentru a avea și el coledgi, să nu rămână pe dinafară. Și a înțeles: „Va lupta alaturi de mine”, conchide Dragnea. Bun, ne-am lămurit cu Ponta.

Dar când și-a început gambitul disperat, Ponta și-a trimis niște pioni să mute la PRU. Ce le-o fi zis? „Mergeți voi înainte, că vin și eu”. Mutarea era oricum riscantă: PRU e jumătate de procent. Cu toți banii lui Ghiță și chiar și cu notorietatea lui Ponta, pragul de 5% era oricum departe. Fără Ponta, Diaconu se întoarce la rolul de nou bufon politic, dar fără succesul răposatului bufon consacrat.

Cei câțiva deputați și senatori se vor bucura probabil de pensiile pe care și le-au votat cu sârg, că Parlament nu mai pupă. Pe mogulul Ghiță îl așteptăm la Beciul Domnesc. Iar papagalul de serviciu rămâne ex-sociologul guvernamental, care își încheie proaspăta carieră politică în mijlocul Patrulei lui Vlad-Țepeș, ajutând bătrânele să treacă strada.


Scrie un comentariu

Despre amenințarea PRU la marele PSD

Nu cred că există vreun plan de destructurare a PSD, ci doar o luptă internă pentru „coledgii”.

În viitorul Parlament vor fi 466 de deputați și senatori. Cu o marjă de siguranță, PSD vizează cam 35% din locuri, adică 160. La partid, lupta internă se dă pentru a ajunge în primii 160 pe listele de la județe (mai sunt și calcule de la județ la județ, dar să nu intrăm în detalii). O parte dintre acestea, cam 20-30, sunt rezervate de conducerea partidului pentru alianțe cu diverse partidulețe sau grupuri de interese ce pot să aducă resurse utile.

Continuă lectura


9 comentarii

Incredibil! N-o să-ți vină să crezi ce spun acești ziariști despre taxele lor!

S-a scurs în presă un document de lucru al Ministerului Finanțelor care propune schimbări ale Codului Fiscal. Titlurile sunt în general senzaționaliste și alarmiste, dar citind conținutul am găsit în principiu idei bune: clarificări, simplificări, utilizarea Internetului, combaterea evaziunii.

Chestiunea sensibilă este cea a contribuțiilor sociale. Reamintesc că la începutul reformei fiscale guvernul (Ponta) a promis că va reduce contribuțiile din 2017, dacă economie merge bine. Aparent, economia merge bine, deci guvernul trebuie să discute subiectul.

Propunerea ce circulă azi în presă are două fețe: reduce contribuțiile pentru cei cu contract de muncă, de la 25,8% la 21,7%. În același timp, renunță la ficțiunea fiscală a împărțirii între „contribuțiile angajatorului” și „contribuțiile angajatului”, unind cele două într-o singură contribuție, a angajatului. Acest lucru are implicații asupra celor ce au alte tipuri de contracte: PFA, profesii liberale, drepturi de autor, convenții civile. De la caz la caz, ei neavând angajator, plăteau contribuții mai mici, și unii dintre ei (nu toți!) vor plăti mai mult în viitor.

Aici este și o sursă importantă de evaziune fiscală, numeroase persoane mascând raporturi de muncă prin altfel de contracte. Acest lucru se întâmplă pe scară largă în mass-media. Și așa ne întoarcem la titlurile alarmiste și senzaționaliste: măsura, bună pentru buget și pentru cei ce plătesc corect taxe, îi va afecta pe cei ce ciupeau din contribuții. Adică pe mulți dintre cei ce-și dau cu părerea pe site-uri și televiziuni.

Trebuie spus că pentru angajații cu contract de muncă, statul obligă angajatorul să le crească salariul brut așa încât să compenseze creșterea „contribuției angajatului” și să nu le se modifice salariul net. Deci salariul nu scade. Ar putea să crească, dacă se înțeleg cu angajatorul să împartă diferența de 4%, care e scăderea totală a contribuțiilor.

Așa că să nu ne surprindă dacă vom vedea la unison analiști, experți, specialiști, anteniști, criticataci și contributori criticând aspru propunerea de Cod Fiscal a guvernului tehnocrat. Această uniune trans-ideologică are ca punct comun buzunarul personal al opiniologilor.

pisici-si-taxe


17 comentarii

Acrobații ideologice cu indemnizația de creștere a copilului

Amestecătura ideologică de la noi este în continuare tragi-comică.

Guvernul tehnocrat, care îndeobște are o puternică influență neoliberală, atrage atenția asupra unei importante probleme de echitate socială: 0,17% dintre beneficiarii indemnizației de creștere a copilului primesc o treime din bugetul alocat. Un număr restrâns de beneficiari ai unei măsuri presupus sociale primesc o cotă disproporționat de mare din bugetul alocat.

Publicul declarat „de dreapta” se arată indignat. Acuză Parlamentul – cel ce a luat măsura – de populism sau chiar de socialism. E adevărat că e populism cât cuprinde în măsură, dar e cât se poate de „dreapta”, în sensul înțeles cel mai des de conservatorii români: cei care au, primesc mai mult. Cei care n-au, ghinion, la muncă.

PNL, partidul ce a inițiat măsura și s-a lăudat cu ea ca fiind în sprijinul publicului larg, deși este declarat de dreapta, tace mâlc. Probabil că nu își dă seama dacă e bine sau rău, ideologic, iar singura lor busolă este sondajul, care se cam dă peste cap în momentul ăsta.

PSD, partidul declarat social-democrat, nu observă nicio problemă de echitate socială și se stropsește la guvernul tehnocrat să nu cumva să îndrăznească să schimbe ceva. Social-democrații români nu au nimic împotrivă ca statul să ia de la toți și să dea la bogați. În fond, ei, social-democrații români, sunt bogați.

image

Sursa foto: businessinsider.com

 


5 comentarii

Discursul „Aceeași mizerie”

Un consilier USR a votat în ședința CGMB în locul unui coleg, ieșit temporar din sală. Se scuză spunând că a făcut-o „din mimetism prostesc”, fiind un vot fără miză. Este totuși o fraudă, indiferent de miză, și într-o nume normală și-ar fi dat deja demisia.

Dar priviți puțin cum e reflectat incidentul. Câtă lume, în special în media, se grăbesc să construiască discursul „și ăștia sunt la fel”. Este eșafodul pe care grupurile de interese actuale își mențin controlul: dacă toți sunt „aceeași mizerie”, atunci nu merită să lupți, mai bine stai acasă și ne lași pe noi, că suntem deja mizerabili. Acest mesaj îl vedem azi mai clar ca oricând. De la un individ, generalizarea merge la un partid, la un grup social, la o țară.

„Toți sunt la fel, nu are sens să lupți” e o armă perfidă în mâna celor ce au deja puterea. Trebuie să îi rezistăm, pentru binele nostru.

Cât despre consilierul respectiv, îi aștept încă demisia. A comis o fraudă, și asta se plătește.

aceeasi mizerie

Sursa foto: aktual24.ro


Un comentariu

Va aduce ura voturi în campania pentru alegerile parlamentare din 2016?

tricolor-pumn-1

În martie 2014 scriam un post/mic articol intitulat ”Cauzele toleranței la români” după o dezbatere avută cu profesorul universitar, domnul Gabriel Bădescu, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai”. Căutam să aflu de ce, la nivel de manifestare și discurs public, românii păreau mai toleranți, în special în comparație cu vecinii. Concluzia la care am ajuns a fost una simplă: românii erau atunci mai toleranți, în comparație cu alții, din cauza neimplicării și a lipsei de interes pentru binele ”cetății”. Intoleranța nu ieșise încă vizibil ”în stradă”.

Continuă lectura