La colțu' străzii


26 comentarii

Direcțiile de Sănătate Publică Bistrița, Cluj, Timișoara, Arad… Afară, toți!

Când a apărut știrea cu epidemia de rujeolă din Ardeal hăăăt acum câteva ore, recunosc că primul impuls mi-a fost să spurc tinerele viitoare tăntici pe care unii mai din popor le avem pe facebook șeruind beneficiile noroiului de Ciorogârla amestecat la foc mic cu buruienile de Sarmizegetusa. Mai ales că știrea era în așa fel scrisă cât să mă îmbie să fac asta, mai că nu-mi servea o furcă și-un topor digital. Urmând aceeași linie, pe facebookul oficial Ministerul Sănătății a adăugat lăudabil și o hartă pentru impact maxim.

ms-facebook

Citind mai departe, îmi devenea limpede că amploarea localizată a epidemiei îmi scutura frustrările anti-antivax. Nu că Banatul n-ar fi fruncea și Ardelenii cu A mare cei mai elitiști români din istoria românilor, dar totuși publicul țintă al oliviilor-steer se împarte relativ uniform geografic, din Herăstrău până în San Francisco funcție de Like-uri nu de accentul cu ioi. Iar oricâtă atenție ar capta și oricâți nervi ne-ar provoca, din fericire zumzetul antivax nu poate exercita forța asta de propagandă ca să provoace o criză sistemică. Încă, cel puțin. Aici a început să mi se ridice sprânceana. Continuă lectura


22 comentarii

Dragi români care vă întoarceți de Paște pe Aeroportul Otopeni

Sunați acum o rudă să vină să vă ia de pe aeroport. Sunați un prieten, un amic, un vecin. Împăcați-vă cu un dușman și rugați-l să vă ajute.

Mai ales pentru cei din București (sau care rămân o noapte în București) și care știu ei mai bine respingând ofertele săritoare ale prietenilor cu un jenat „nu vă mai deranjați nu vreau să vă pun pe drumuri, stați liniștiți”. Să nu stea deloc liniștiți! Toate postările din zilele trecute despre mizeria administrativă din Aeroportul Otopeni nu sunt basme, nu sunt lamentări, nu sunt exagerări. Chiar așa e, nu veți putea scăpa din fosta comună acum orașul Otopeni. Vă spune sussemnatul care a crezut arogant atotcunoscător că se va descurca să evadeze din aeroportul Otopeni.

cum evadezi din aeroportul otopeni henri coanda

Așadar lăsați articolul ăsta, că îl puteți citi și după check-in sau la coada de îmbarcare și aranjați-vă rapid transportul de la Otopeni. Hai că încă mai aveți timp până la avertizarea pilotului să închideți telefoanele mobile. Sunați acum, dați  SMS, Whatsapp, scrieți pe Facebook, repede repede că și prietenii ăia de treabă care vă vor răspunde amabilo-prompt acum când v-ați trezit Dvs., și ei vor avea de înfruntat la rândul lor traficul din Săptămâna Mare și parcarea mega-aglomerată din aeroportul junglei bucureștene. Plus nervii celorlalte călăuze venite să-și ia blocații lor din aeroport. Continuă lectura


22 comentarii

Paradoxul ING: nu poți să fii client dacă ești deja client

Am nevoie de un credit ipotecar. Zilele trecute, am coborât frumos din tramvai pe Ștefan cel Mare, unde sunt din două în două uși e o bancă, și am investit două ore pentru a primi oferte. Știu că există și opțiunea teoretică a brokerului de credite, dar nu știu de unde să iau unul de încredere, așa că m-am dus direct la bănci.

Se întâmplă că am economisit mai bine de două treimi din valoarea apartamentului pe care vreau să-l cumpăr și îmi trebuie doar diferența. Sunt deci un client solvabil, adică atractiv, pentru că, în aceste condiții, nu are cum să scadă valoarea imobilului ipotecat sub suma împrumutată. În plus, nu am niciun fel de alt credit. Funcționarii bancari au reacționat previzibil la această situație, adică mi-au făcut oferte, au rulat simulări de credite, au încercat să mă momească cu mici „bonusuri” de tipul „un comision de analiză dosar mai mic” – adică îmi iau mai puțini bani pentru că mă bagă în seamă. Da, sunt rău și nu îmi plac deloc băncile.

În ciuda opiniei mele proaste despre bănci, trebuie să recunosc că lucrurile îmi par bine așezate în beneficiul clientului. Indicatorul DAE (dobânda anuală efectivă) impus de BNR este clar și nu lasă loc pentru ascunderea unor costuri. Toate băncile au avut oferte cu o dobândă compusă identic, dintr-un factor variabil, dar independent de bancă (ROBOR) și o marjă fixă a băncii. Toți mi-au spus că oferă și credite în euro, dar recomandă creditele în lei; nimeni nu a încercat să îmi ofere altă monedă. O singură bancă (sucursală a uneia grecești) a încercat să sugereze că la suma asta aș putea avea și un credit de nevoi personale, mai ușor de acordat, dar cu dobândă dublă. Comisioanele sunt de doar două tipuri, de analiză a dosarului (la unele e zero) și de administrare anuală. Costurile fixe (evaluare, asigurare, norariale) sunt și ele clare. Pe scurt, cel puțin în ce privește informarea potențialului client, am rămas plăcut impresionat.

Singura excepție a fost ING. Întâmplarea face ca la această bancă să am o parte din banii economisiți. Deci sunt deja client, dar la altă filială decât Ștefan cel Mare. Ei bine, doamnele de la filiala în cauză mi-au spus senine că nu pot să îmi dea o ofertă personalizată, similar cu ce am primit de la alte câteva bănci, pentru că… sunt deja client la altă filială. Să fac eu bine să întreb acolo. Nu au simțit că ar fi ceva în neregulă cu această cerință, nici măcar când le-am explicat că în mod evident nu voi traversa orașul, ci voi intra la concurența bine reprezentată în jur.

Am primit un fel de descriere generală a ofertei. Am citit cu interes că marja fixă a ING, ca ofertă inițială, este cam de două ori mai mare decât la celelalte bănci. Dar, dacă îmi fac asigurarea de viață aferentă (toate băncile o cer) în grupul lor, se reduce marja respectivă cam la jumătate. Adică la nivelul celorlalte bănci. Am ezitat puțin dacă să plec pur și simplu sau să le explic cum m-am păcălit deja cu ING Asigurări și nu intenționez să repet greșeala. Până la urmă, am plecat. Sunt convins că ING va rezolva în curând problema: va schimba numele băncii, așa cum face cu numele companiei de asigurări, ca să uite clienții de prostiile făcute anterior.