La colțu' străzii


26 comentarii

Direcțiile de Sănătate Publică Bistrița, Cluj, Timișoara, Arad… Afară, toți!

Când a apărut știrea cu epidemia de rujeolă din Ardeal hăăăt acum câteva ore, recunosc că primul impuls mi-a fost să spurc tinerele viitoare tăntici pe care unii mai din popor le avem pe facebook șeruind beneficiile noroiului de Ciorogârla amestecat la foc mic cu buruienile de Sarmizegetusa. Mai ales că știrea era în așa fel scrisă cât să mă îmbie să fac asta, mai că nu-mi servea o furcă și-un topor digital. Urmând aceeași linie, pe facebookul oficial Ministerul Sănătății a adăugat lăudabil și o hartă pentru impact maxim.

ms-facebook

Citind mai departe, îmi devenea limpede că amploarea localizată a epidemiei îmi scutura frustrările anti-antivax. Nu că Banatul n-ar fi fruncea și Ardelenii cu A mare cei mai elitiști români din istoria românilor, dar totuși publicul țintă al oliviilor-steer se împarte relativ uniform geografic, din Herăstrău până în San Francisco funcție de Like-uri nu de accentul cu ioi. Iar oricâtă atenție ar capta și oricâți nervi ne-ar provoca, din fericire zumzetul antivax nu poate exercita forța asta de propagandă ca să provoace o criză sistemică. Încă, cel puțin. Aici a început să mi se ridice sprânceana. Continuă lectura


22 comentarii

Unde a plecat blogul nostru?

În 2009, când am deschis pagina de Facebook, i-am pus o descriere glumeață „Blogul La colţul străzii are o faţă de carte”. Era doar locul unde re-publicam articolele de pe blog, pentru a ajunge la mai mulți oameni. Acum, dacă ne uităm la dinamica și numărul de interacțiuni cu cititorii, poate ar trebui să spunem că pagina are și un blog. Unde se duc blogurile când se duc?

Activitatea pe blog a scăzut încet, dar sigur. Autorii au plecat, poate nu mai des ca în trecut, dar nu au mai venit alții noi. Nici nu am mai căutat activ, ca înainte. Cei vechi au scăzut ritmul postărilor, fiecare din motivele lui. În ultimele luni, articolele sunt ocazionale. Se zărește o regulă empirică: apare un articol când cineva se enervează suficient de tare de ceva ce vede în jur încât se mobilizează să scrie.

Blogul trăiește mai mult prin câteva articole vechi, care atrag încă trafic și dezbateri. Vedeta e venerabilul „Cum m-am păcălit cu ING Asigurări”, scris în 2012, dar care are câteva comentarii în fiecare săptămână. Sezonier, când vine vremea înscrierii la școală, se discută despre „Tu la ce școală privată ți-ai înscrie copilul?”. Ocazional, cititorii revin la „Aparținător într-o clinică privată” sau la „Riscul de incendiu la blocurile reabilitate termic”. Am dat exemplele pentru că știrea e că temele longevive sunt cele sociale, chiar dacă blogul se prezintă sau se dorește mai degrabă unul politic.

Viața pe Facebook e mult mai dinamică, dar e altă lume. Pagina – că nu pot să-i spun blogul – comunică mai ales prin „cartoane”, adică scurte mesaje text puse pe un fundal colorat. Am început cu Citate alese, unde punem mici fragmente relevante din discursul personalităților publice, apoi am continuat cu Întâmplări din România, unde avem fragmente de realitate, și, mai nou, cu Scurt pe roz, o variantă un pic mai colorată a întâmplărilor. Dar pagina comunică constant prin multe alte imagini și chiar filme. Unele din ele au devenit mici virale, cu zeci de mii de vizualizări și sute de like-uri și distribuiri. Dar când am adus într-un articol un carton cu peste 35.000 de interacțiuni, abia a strâns 300 de vizitatori unici. Pe de altă parte, viața pe FB e efemeră, rareori se întoarce cineva la postări vechi – poate câte un like când descoperă albumele cu cartoane.

Așadar, lucrurile s-au schimbat. Nu a fost programat, nu deplâng vechea ordine, nu promit că vom reveni la vârsta de aur. Lucrurile se întâmplă, mergem mai departe. Nu știu cât timp blogul va mai fi aici. Probabil că fizic da, că serverele WordPress sunt stabile. Dar cred că datorăm cititorilor la fel de vechi ca și noi, acelora ce trec pe aici din obișnuință, celor ce încă ne mai au în RSS Reader, chiar și când RSS-ul însuși e pe ducă, le datorăm măcar o discuție. Eu o încep cu întrebări.

Unde a plecat blogul nostru? A observat cineva că a plecat? Îi simte cineva lipsa? L-a urmărit cineva pe Facebook? A plecat doar el sau pleacă blogurile, în general, că și așa e inflație de site-uri de opinie? Vrea cineva să scrie aici (merită să încerc, nu?)? Știați că pagina de Facebook are și un blog? Cu asta, ultima, voi începe când postez articolul pe FB.