La colțu' străzii


8 comentarii

Când clovnii ideologici Rogozanu si Papahagi merg braț la braț

…si te critică sincron printr-un discurs geamăn, atunci știi că faci ceva bine.

Am scris clovni fiindcă îmi par haioase tumbele în arena publică ale celor doi filologi de aceeași generație și vederi opuse. Altfel aș fi tastat termenul tehnic de idioți utili, mă scuzați, dar a le găsi nod ideologic în papură celor de la USR pur și simplu ignoră scena politică și implicit presupune că PSD și PNL dezbat activ finețuri de politică publică de stânga sau de dreapta și acționează coerent conform principiilor politice enunțate. Nu mai vedem pădurea de copaci.

Respect și încurajez dreptul fiecăruia la opinie dar asta nu-mi răpește dreptul de a le observa ridicolul. Să vă derulez așadar meciul de baba-oarba din aceste zile de toamnă în care simultan conservatorul vede stângiști iar stângistul vede conservatori.

Doooamnelor și domnilor, în colțul din stânga cu nas desigur roșu, intră supărăcios în arenă domnul Costi Rogozanu, pentru care susținătorii lui Nicușor Dan reprezintă „un neoconservatorism de peșteră cu spoială IT fiind extrem de agresivi pe rețelele de socializare”. Retoric se-ntreabă îngrijorat-viclean „Se duce USR în aceeași mizerie? Deocamdată pare doar o ipoteză plauzibilă.” Sursa.

În colțul din dreaptaaaa, cu dreapta cum altfel? își face cruce publică domnul Adrian Papahagi pentru care USR sunt „doar o seamă de stângiști cu ocupații și calificări incerte”, niște „wannabe cu bărbuță la modă și bicicletă”. Mai vreti? USR sunt vinovați că „n-au nimic serios, nimeni care sa aduca vag a om de stat”. Asta de la cel care a girat oamenii de stat serioși ai PMP. Care și el încheie viclean punând egal între „vechiul activist fesenisto-securist şi noul activist stângisto-ecologist”. USR=FSN=aceeași mizerie, da? Sursa.

Țara arde și baba se piaptănă doctrinar. Am zis să rămână undeva acest tango ideologic în oglindă sau cum s-o numi joaca lor de filologi speriați de ce monștri văd ei în USR.

in-oglinda

 

Anunțuri


2 comentarii

Papagalii pufoși ai lui Ponta

papagali-pufosi

Gata, ne-am lămurit cu Ponta. Dar cum rămâne cu ceilalți, cu papagalii pufoși ai lui Ponta?

Dragnea a anunțat că Ponta va candida pe listele PSD. Nu a spus-o oricum, ci așa, cu un zâmbet șmecher de mafiot: „Ponta a venit aseară la mine acasă și am vorbit”. Înțelegeți voi, nu a fost așa, o întâlnire între egali, la sediul partidului sau la Parlament. Nu, nu. Ponta a venit umil la șef acasă, seara. Cum se ducea Geoană la SPA la Vântu.

„Am vorbit despre Romania, despre PSD si despre viitor”. Adică jupânul i-a explicat fiului rătăcitor cum stă treaba. Cine e șeful. Ce trebuie să facă pentru a avea și el coledgi, să nu rămână pe dinafară. Și a înțeles: „Va lupta alaturi de mine”, conchide Dragnea. Bun, ne-am lămurit cu Ponta.

Dar când și-a început gambitul disperat, Ponta și-a trimis niște pioni să mute la PRU. Ce le-o fi zis? „Mergeți voi înainte, că vin și eu”. Mutarea era oricum riscantă: PRU e jumătate de procent. Cu toți banii lui Ghiță și chiar și cu notorietatea lui Ponta, pragul de 5% era oricum departe. Fără Ponta, Diaconu se întoarce la rolul de nou bufon politic, dar fără succesul răposatului bufon consacrat.

Cei câțiva deputați și senatori se vor bucura probabil de pensiile pe care și le-au votat cu sârg, că Parlament nu mai pupă. Pe mogulul Ghiță îl așteptăm la Beciul Domnesc. Iar papagalul de serviciu rămâne ex-sociologul guvernamental, care își încheie proaspăta carieră politică în mijlocul Patrulei lui Vlad-Țepeș, ajutând bătrânele să treacă strada.


2 comentarii

Botezul Ortodox al Președintelui Claudiu Ionescu

trafalet BOR patriarhNu degeaba la începutul acestei toamne electorale Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni a cerut ajutorul bisericii pentru numărarea românilor din afara granițelor. Duminica trecută toată lumea a cam înțeles cum stă treaba încă de după-amiază, când Preafericitul a dat-o la-ntors în predica sa cum că Dumnezeu adesea a lucrat pentru români „și prin oameni străini de neam”. Fiindcă se știe există doar un singur Dumnezeu – desigur român și evident ortodox.

Bulversați de non-ortodoxia noului președinte ales, reacțiunea popilor s-a mișcat repede și în pas cu efervescența milioanelor de voturi de pe care nici nu s-a uscat bine cerneala. Hai să votăm petiția prin care se solicită Botezul Ortodox al Noului Președinte Ales al României! #UnițiBotezăm!

Nu e trolling, nu-i dau link dar inițiatorul petiției există, a prostit edituri să-i publice niște cărți și se roagă la ceva Arsenie. Și a tras după el peste o mie de semnături la data când bat asta în tastatură. Nu e Times New Roman deși popii  țin neapărat să falimenteze siteurile de pamflete care au intuit de la început că ăștia-s în stare să-și rebotezeze oportunist până și măreața lor ctitorie în Catedrala Mântuirii Neamțului. Continuă lectura


2 comentarii

Cronica politică a meciului cu Irlanda de Nord

Pentru că politică și fotbal. Pentru că în acest weekend nu se face oficial campanie electorală. Pentru că orice asemănare cu fapte reale dăunează grav sănătății. Redăm mai jos toate declarațiile și evenimentele politice importante în urma meciului cu Irlanda de Nord. Continuă lectura


11 comentarii

Ponta. Victor Ponta: Top 10 Declarații pentru istorie

Legenda defunctei Academia Cațavencu spunea într-un reportaj de acum zece ani cum nebunaticul de „Victor” atunci președintele TSD s-ar fi suit pe masa unei petreceri de la tineretul pesedist și ar fi început să cânte. Nimic deosebit, ba chiar cuminte pentru cine nu știe de altele și mai și de pe la tineretul partidelor de tot felul – mai ales că la PSD tradiția școlilor de vară s-a lăsat cu dosare penale gen „Sex cu minore”. Dar ce cânta Victor pe masa petrecerii de atunci? O nouă melodie Paraziții apărută în acel an 2004 cu alegeri prezidențiale, al cărei celebru refren e pe cale să se împlinească acum: „Dacă-aș fi pentru-o zi președinte / V-aș amaneta pe toți și nu m-ați prinde.

E drept că între timp am aflat cu toții că omul și-a dus pasiunea pentru karaoke la extrem, făcând karaoke din propriul doctorat sau recitând mot-a-mot refrene plăcute baronilor pesediști și respectiv falsând mesaje europene în fața omologilor occidentali. Rămânând în zona muzicală, domnul Ponta a scos hit după hit, în special de când a urcat pe scena guvernelor sale. Care ar fi însă acele Oldies but Goldies by Victor Ponta? Se poate face un Top 10? Că tot bate Revelionul la ușă, pentru care ați deschis mai târziu televizoarele sau facebooku’ și le-ați ratat la vremea lor, vă prezentăm mai jos emisiunea „Dacă doriți să revedeți”. Continuă lectura


6 comentarii

Medalia Spionul Credincios

CAMPUS TEOLOGIC – INAUGURARE – CLUJPreședintele Băsescu și-a aranjat un interviu la o televiziune de știri, altă dată înfierată pentru mogulism, în care ne-a spus că premierul-candidat Ponta ar fi fost, între 1997 și 2001, agent acoperit al Serviciului de Informații Externe. Cu accent pe Externe. Mai de-a dreptul spus, spion.

CV-ul lui Ponta ne arată că în perioada menționată ar fi făcut diverse cursuri prin Statele Unite, Grecia, Marea Britanie și Italia. Să precizăm că astea au rămas acolo după ce CV-ul a fost periat și au fost scoase unele a căror existență nu era chiar sigură. Un spion foarte activ, s-ar putea zice.

Dar în aceeași perioadă Ponta a fost și procuror. Constituția zice că nu e voie să fii simultan procuror și spion, ceea ce ar fi o problemă. Totuși, în 2002, procurorul-potențial-spion Ponta a primit distincția Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. E clar, și-a servit patria, altfel nu primea medalie. Lăsați mofturile astea cu Constituția.

În fine, aflat în pelerinaj, candidatul socialist Ponta și-a găsit timp să anunțe că se va ruga pentru Băsescu, pe care îl vede cam tulburat. Un gest frumos, cu adevărat creștin, e normal pentru un candidat socialist să treacă măcar o dată pe zi pe la biserică, mai schimbă și el o vorbă cu ceilalți agenți, cei în sutană. Oricum, asta arată că Ponta a luat în serios medalia pentru Serviciu Credincios.

Un spion credincios, procuror sau prim-ministru, e credincios până la capăt. Doamne ajută!


6 comentarii

Câte necazuri îți poate aduce un amărât de plagiat!

Ponta-care-copiazăVictor Ponta și-a plagiat lucrarea de doctorat. Lucrul acesta a ajuns în presă. N-a fost mare problemă pentru un premier ambițios: vreo două comisii schimbate abuziv, câteva minciuni spuse cu zâmbetul pe buze, repetate de media prietenă până devin adevăr, acoperirea unei decizii academice cu una administrativă și gata. Banalități, doar nu o să se împiedice cariera viitorului președinte de mici probleme etice. Însă Ponta, ca orice adevărat mare om de stat, are și alte calități: ambiție, ranchiună, nervi, răzbunare, toate îi sunt la îndemână. Aici încep problemele.

Povestea despre plagiat a fost publicată prima dată în revista Nature de un jurnalist despre care echipa Ponta a constatat că s-ar cunoaște cu fostul ministru al educației, Funeriu. Savanții guvernamentali au ignorat vechea zicală „corelația nu înseamnă cazualitate” și au dedus că Funeriu e de vină pentru izbucnirea scandalului. Varianta că plagiatul în sine ar fi problema nu au luat-o în calcul, am stabilit deja că premierul – și prin slugarnică extindere și savanții guvernamentali – nu se împiedică în mici probleme de etică.

Funeriu e de vină, deci Funeriu trebuie pedepsit. Corpul de control a fost trimis la Ministerul Educației să găsească dovezile vinii lui Funeriu. În paradigma guvernamentală este firesc ca dușmanul marelui om să fie musai vinovat și de alte grave păcate. Astfel au descoperit că ar fi o problemă cu nișe licențe Microsoft care ar fi fost achiziționate ilegal de minister în perioada Funeriu. Victorie! Fiind buni profesioniști, savanții guvernamentali nu s-au gândit că ar mai putea fi și detalii istorice ale cazului, așa că l-au trimis la DNA. Continuă lectura


9 comentarii

Ce zic Șefii. Ce vor să zică Șefii de fapt

Nu degeaba au apărut termeni precum „vorbești afacereza” sau „corporateza”. Politețea organizațională devine ușor ușor o supralimbă ale cărei nuanțe pot deveni zăpăcitoare pentru vorbitorul uzual. Iau de exemplu banalul „te rog” care nu poate lipsi din vocabularul unui superior care ține la maniere, că așa a văzut el că dă bine. „Te rog”-ul îmbibat cu un ton directorial nu mai reprezintă de mult o rugăminte propriu-zisă, o opțiune de considerat a destinatarului, un hatâr făcut emițătorului ci un ordin direct. Deși vorbești aceeași limbă, trebuie să înțelegi și supralimba vorbită de fapt. Nu că n-ar fi fost dintotdeauna așa, și tovarășul manager comunist discuta într-un limbaj de lemn similar, cu propriile răsuciri lingvistice că deh, „nu găsea altă rimă”.

Mai mult, că tot e 2014 anul Brâncoveanu și tocmai s-au împlinit trei sute de ani de la execuția sa: dacă angajatul mediu vorbitor de limbă română din prezent s-ar trezi trimis în timp funcționar la curtea domnitorului, ar pricepe ce și cum, ar înțelege vorbele românești dincolo de arhaisme, dar de fapt n-ar înțelege nimic. Și cel mai probabil că și-ar pierde capul dintr-o gafă comunicațională. Ei bine, în zilele noastre suntem norocoși. Cel mult îți poți pierde jobul.

Șeful - Office Space

Așadar, ce zic Șefii? Și ce vor să zică Șefii de fapt?

Continuă lectura


2 comentarii

De ce e buna absorbtia fondurilor europene chiar si pentru politicienii corupti

Ca sa treci puntea, cateodata e nevoie sa te faci frate si cu diavolul. Asa ca voi explica politicienilor corupti de ce este bine inclusiv pentru ei ca Romania sa aiba o buna absorbtie a fondurilor europene. E adevarat, nu la prima mana, nu puteti baga nimic direct in buzunar, v-ati prins, si de aceea stati deoparte. Totusi, indirect, o absorbtie buna a fondurilor europene va insemna o situatie mai buna inclusiv pentru corupti, asa ca este cazul sa puneti osul la treaba si in aceasta directie. Randurile urmatoare vor explica mecanismul.

Continuă lectura


6 comentarii

Vicepremierul Rus față cu Internetul Românesc

Tre’ să fie un pic nașpa ca tu ditai vicepremierul rus să-ți lași avionul parcat și să pleci resemnat cu un biet avion de linie, ca toți muritorii.

O fi fost febra dată de sărbătoarea națională a Zilei Victoriei sau adrenalina pompată de titulara deja istorică de omul care a readus peninsula Crimeea la Mama Rusie. Altfel nu s-ar fi provocat copilărește făcând atâtea valuri digitale într-o liniștită sâmbătă de mai, pe când punea la propriu țara la cale prin Tiraspol.

La acest nivel provocarea înseamnă slăbiciune evidentă. Lasă glumița țanțoșă cu bombardierul, că nu intra ăla în spațiul NATO cum nici avionul lui nebombardier n-a putut decât să se-ntoarcă docil din spațiul aerian ucrainian. Dar rămâne asta cu „vedeți voi în curând”, gen. Sau mai precis: „Ei bine… Sirs from Romania, we’ll soon explain it all to you – who you are and what we think of you

Mie îmi pare mai mult o bătaie în obraz. Păi una vorbim alta facem?

Continuă lectura


6 comentarii

Proprietatea, ca moft. Ștafeta Ponta

Are tataie cadastru pe livada de pruni? Are mamaie cadastru pe pogonul de grădină primit zestre? Nu? Ghinion, se pot trezi cu niște musafiri mecanizați prin fundul curții. Excavatoare. Buldozere. Sonde. Deocamdată companii petroliere. Dar odată precedentul creat, mâine pot fi dezvoltatori imobiliari. Poimâine, furnale de fabrici.

utilaje prospectiuni
 sursa foto

N-am acces la Monitorul Oficial. Toate ziarele patriei se dau gratis pe internet iar edițiile cu cel mai mare tiraj de print, mă refer desigur la broșurile Kaufland și Carrefour se găsesc în fiecare gospodărie, tot gratis, însă Monitorul Oficial rămâne secret de stat cu tot felul de piedici în publicare și accesare. Dar înțeleg că pentru unele companii, de azi s-a scos obligativitatea cadastrului pentru obținerea unei autorizații de construire. Continuă lectura


5 comentarii

The Hitchhiker’s Guide to the East-Europe Corporate Jobs

That title got your attention, isn’t it? You feel like you need a guide to succeed in your corporate job/career? Tough luck, you won’t necessarily find it here, but you will recognize yourself in some of the events described in here. This is, or will be, since it is not written yet, a small(?) story about a 10 years journey through the corporation jobs in an Eastern Europe country. Well, yes, the title was partially a plagiarism inspired from the title of Douglas Adams’ book.

File:Typicalbusyoffice20050109.jpg

photo source

The story begins when a fresh graduate found out that the bachelor degree counts for nothing in the emerging capitalist society. It was in fact a confirmation of something felt during the years in college, but it was a shock nevertheless. First job attempt was at a really small company, owned by a local, found in a newspaper after 4 months of desperate search . No contract signed, no money received, the owner was using the employees to support his political campaign and the work-related deadlines seldom contained in various forms the explicit promise of being fired.  Didn’t took long to realize it was more like a slavery than a job, so this chapter ended after 6 weeks. Continuă lectura


7 comentarii

Ministerul Viselor Deșarte

Ar trebui să fie obligatoriu, prin Constituție, ca în fiecare cabinet să existe portofoliul Viselor Deșarte. Acest minister, cu un rol însemnat în asigurarea bunei guvernări, nu are nevoie de funcționari, ci doar de demnitari și cabinetele lor. Își va avea deci sediul într-o clădire somptuoasă, cu birouri mari, mobilier extravagant și decorațiuni impunătoare. Pentru că demnitarii au sarcini deosebit de importante, ei nu pot fi simpli secretari de stat, ci miniștri-delegați.

Aproape un etaj va fi ocupat de cabinetul Ministrului Delegat pentru Autostrăzi, un domeniu prioritate zero pe agenda publică. Ministrul va avea sarcina ca odată la trei luni să desenez frumos, în culori, pe harta României traseul viitoarelor autostrăzi. Consilierii săi vor pregăti o prezentare PowerPoint și o explicație credibilă a modului în care, în maxim cinci ani, miile de kilometri de autostradă desenați vor fi construiți cu fonduri europene, cu sprijinul chinezilor sau în parteneriate public-privat. Atunci când nu desenează, ministrul va fi ocupat să negocieze dur cu baronii locali traseele autostrăzilor.

Continuă lectura


14 comentarii

O țară veselă: guvernul unui copil țâfnos

Ponta îmbufnatCurtea Constituțională a declarat neconstituțională legea descentralizării, pe care guvernul își angajase anterior răspunderea. Unii ar zice că ar fi de bun simț ca guvernul să își dea demisia, că și-a pierdut răspunderea. Nu e cazul la noi. În primul rând că nu e prima dată: CCR a respins și legea educației, versiunea pe care guvernul Boc și-a angajat răspunderea în 2009, iar Boc nici vorbă să demisioneze. Asta face ridicole cererile în acest sens ale PDL. Apoi, răspunderea guvernului Ponta este oricum nulă, după cum am văzut în cazul legii retrocedărilor, pe care a trecut-o cu mare tam-tam prin aceeași procedură extraordinară, apoi a ignorat-o și, în fine, a modificată prin ordonanță de urgență.  Continuă lectura


3 comentarii

Parlamentul și Grădinița. Asemănări

Acum că toți copiii și-au primit darurile de la Moș Crăciun, mi-am amintit de-o snoavă citită recent despre asemănările dintre clasa politică românească și grupa de copii de la grădiniță. Merită reținut: politicienii și preșcolarii sunt practic la fel. Nu doar că sunt hrăniți pe banii noștri (se presupune că e grădiniță de stat, da?). Dar mai mult, și unii și alții:

  • pot spune orice fără frică de repercusiuni;
  • se ceartă și se împacă de la o zi la alta;
  • recită mereu aceleași poezii;
  • nu pot fi arestați;
  • dorm în locație;
  • au șofer;
  • averea e trecută pe numele mamei;
  • beneficiază de pază și protecție gratuite;
  • își cumpără jucării pe banii noștri;
  • nu prea au idee ce fac toată ziua;
  • au parte de diverse gratuități;
  • se vede că n-au ajuns la școală.

Continuă lectura