La colțu' străzii


6 comentarii

Discursul urii

…a câștigat aceste alegeri parlamentare. România s-a aliniat în sfârșit cu trendurile globale si valorile occidentale, nu-i așa? Putem pipăi axa București-Londra-Washington care pentru prima dată s-a desenat limpede după aceeași rețetă tabloidă din lumea post-adevăr a știrilor false. „Huă experții” se strigă în Marea Britanie, „Jos tehnocrații!” se înjură la Giurgiu-Teleorman. Farage, Trump, PeSeDe, aceeași mizerie! ce privilegiu să recompui un slogan cântat în Piața Universității încă de-acum deja 5 ani. Democrația românească ține pasul cu actualitatea euro-atlantică.

„Ziariștii sunt noii securiști” după cum excelent a zis-o infractorul Voiculescu, mogulul nostru vizionar, cu mult înaintea vremurilor. Declarație epică de pe vremea când Putin își calibra noile instrumente mass (și social) media dedicate coacerii balamucului din prezent.  Trump este trollul suprem, simbolul 2016, vedeta de televiziune post-adevăr. Continuă lectura


Un comentariu

Lașitatea editorială a Facebook naște monștri adevărați din știri false

În sfârșit au apărut primele îndoieli justificate factual, cu efecte concrete și măsurabile, față de habitatul jurnalistic (Newsfeed) creat de Facebook.

Foto Reuters

Existau și înainte voci îngrijorate de libertatea internetului care remarcaseră evoluția opac-monopolistă a Facebook.  S-au plâns de la creatori mărunți de conținut la redacții cu tradiție și editori giganți. Chiar și aici, noi am observat cum în doar câțiva ani Facebook ne-a furat ușor ușor colțul de stradă. Poate că e în firea lucrurilor, nimeni nu se poate lupta cu tăvălugul evoluției. Dar intuitiv, ceva n-a fost niciodată complet în regulă cu această mișcare. Și nu mă refer, de exemplu, la conținutul video pe care Facebook îl fură cu nerușinare și fără nicio intenție de a respecta drepturile de autor, în planul său de a submina Youtube.

Sub mult sclipici și poze cu pisici, Facebook acționează în mod evident fără etică. A făcut-o mereu, încă de la primele întrebări legate de confidențialitatea datelor utilizatorilor săi. Profilarea de marketing  se intersectează de minune pe facebook cu profilarea făcută de instituțiile de forță. Are cineva certitudinea că Facebook protejează datele noastre în fața corporațiilor sau guvernelor cu care își negociază bugete sau lobby?

Dar hei, e gratis, am toate contactele aici dacă îmi pierd telefonul. Plus, e o lume fascinantă în care pot urma pe oricine, e distractiv. N-am nimic de ascuns, nu? Să-mi citească micile bârfe, să-mi arhiveze anturajul, să-mi monitorizeze localizarea și mai nou să-mi servească știrile lui, scroll scroll scroll și bifez „Accept”. Ce se poate întâmpla?

Păi în primul rând, în doar câțiva ani, internetul începe deja să arate altfel. Nu mai e www – world wide web, Facebook și Google vor internetul lor controlat. Nu mai e alegerea RSS, ci un Newsfeed ales de algoritm. Adăugăm aici traficul mobil care a depășit traficul clasic de desktop/laptop și ne trezim într-un internet de aplicație, în care fiecare fuge de democraticul browser și ține userul captiv în țarcul său monopolist al aplicației.

Revenind la recentele alegeri prezidențiale din America, câteva voci deștepte au articulat limpede noua dilemă editorială creată de facebook prin răspândirea unor știri false. Care facebook desigur se eschivează ipocrit de responsabilități editoriale pe care în mod evident le are. Săptămâna trecută, tot internetul a râs de creatorul facebook Mark Zuckerberg care foarte candid și încurcat a declarat imediat după alegerile americane că știrile false propagate pe facebook nu au niciun impact pentru utilizatori – păi atunci nici postările facebook n-au niciun impact pentru publicitatea plătită ha ha și de aici sute de meme. Și prezentatorul BBC a încheiat zâmbind această știre.

Am cules mai jos câteva paragrafe din trei articole scrise la cald despre invazia prin dezinformare organizată pe social media. Cu siguranță vor urma analize aprofundate și poate urmări legislative, fiindcă ne aflăm într-o realitate nereglementată, ca pe vremea când drogurile se găseau la liber. Încep cu surpriza apărută din adolescența nouăzecistă, siteul MTV, da acea televiziune MTV care killed the radiooo staaar și care are secțiune de Politică (am îmbătrânit!). Citez: Continuă lectura


2 comentarii

Nihil sine procedură. Atunci când procedura ne face să răspundem ca un robot și nu ca un om.

cncdMai rău decât articolul Mihaelei Rădulescu cu „Adam și Eva (Toleranța pe la spatele normalității)” mă enervează răspunsul pe care l-am primit de la CNCD, în urma sesizării pe care am trimis-o.

Aseară văd articolul și îmi spun, inițial, că n-are sens să mă enervez tare din cauza asta. Dar imediat îmi dau seama că are sens, pentru că în felul acesta unii dau în stanga și în dreapta cu opiniile (pentru care primesc multe felicitări pe pagina de Facebook) și alții aleg să tacă mâlc (cum chiar doamna spune, la un moment dat, în articol). Zis și facut. Mă gândesc că e caz de expus la CNCD (pentru cine încă nu știe, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării). Articolul era proaspăt, poate nu apucase nimeni de la Consiliu să îl vadă și trebuie sesizat.

N-am căutat, recunosc, să văd care sunt cerințele standard pentru o astfel de sesizare/plîngere. Lista e la ei pe site, e adevărat. Continuă lectura


2 comentarii

Libertatea presei? Unde începe și unde se oprește? Scandalul Antenelor

plangere Antene8 august 2014, Dan Voiculescu este condamnat la 10 ani de închisoare cu executare și plata daunelor în valoare de 60 milioane de euro și confiscarea sediului firmei sale Grivco, sediu în care funcțioenază și Antena 3. Aceeași măsură de confiscare se aplică și pentru sediul unde funcționează Antena 1.

După aflarea verdictului s-a pornit un ”concert” mediatic și nu numai care ridica problema libertății presei. În primele secunde nu am înțeles mesajul – cu ce era împiedicată libertatea presei? Am înțeles apoi, dar tot refuz să leg cele două evenimente pentru că îmi doresc foarte mult să trăiesc într-o societatea care își dorește normalitatea – respectarea statului de drept și a legilor. Continuă lectura


34 comentarii

Romania populatie de emigranti, sau popor latin ?

Istoria nu este o stiinta exacta, si de cele mai multe ori, a fost scrisa dupa chipul si asemanarea conducatorilor vremurilor in care era scrisa, de unde si subiectivitatea ei. Noi ca popor avem niste probleme, si le avem de foarte mult timp, nu de ieri, de azi. Istoria asa cum este predata inca in scoli si cum este perceputa de catre majoritatea populatiei nu reuseste sa acopere niste goluri, niste intrebari, o neliniste. Nestiind de unde am venit, cum am ajuns aici si de ce, este normal ca sa ne fie greu sa stim incotro o luam si ce facem in momentul de fata. Cam ca un om amnezic cu vagi amintiri despre trecut, care este hranit cu memoria unor intamplari care nu ii apartin.

Continuă lectura


6 comentarii

3, 2, 1… și! Puneți câinii pe Klaus Iohannis!

Cineva mai vechi prin presă a sesizat foarte bine: „Demult – nici nu mai țin minte de când – „Evenimentul zilei” și „Jurnalul Național” n-au mai fost unite în cuget și-n simțiri…” Ca la un semn, toată presa a început să-l murdărească pe Klaus Iohannis. Indiferent de tabere, orchestra mass-media s-a sincronizat la marele fix de te uiți după dirijorul vidanjei. Așadar neamțul liberalilor e complotist, trădător și… băsist.

Un pic în ofsaid la grămadă întârziată apare și Mirel Palada cu argumente firave, expandate la maxim și poc! îl face rusofil iresponsabil. În Adevărul, ca să se-nchidă cercul presei, acest presupus câine de pază al democrației.

Nu zic, îmi place să trăiesc într-o țară unde presa face exact asta, descoase și caută nod în papură oricui. Dar fără impresia asta jalnică de haită. Pe argumente, fără emoțional, fără senzațional, fără pamflet și burtiere alert colorate. Ok, și cu d-astea, dar vreau să sper că a expirat epoca de aur a tabloidului crescut și descrescut odată cu decada băsistă. Că societatea a prins anticorpi la presa galbenă în timp ce politicienii au rămas hipnotizați de această placă fumată acum cinci-zece ani. Că s-au mai tocit colții tabloizi ai hienelor de presă, „noii securiști” cum bine le-a zis mogulul de presă care știe cel mai bine.  Șo pe el!

 


8 comentarii

De ce boicotul la europarlamentare a fost un lucru bun

Nu stiu de voi dar pe mine m-au durut urechile de vaietele si anatemele aruncate asupra celor care au declarat sus si tare ca vor sa voteze si nu au cu cine, si de aceea fac #grevacetateneasca. Sustin ideea de mers la vot si respect decizia celor care au declarat ca nu vin, si au spus si de ce. Mai ales ca datorita lor prezenta a fost mai mare, pentru ca cetatenii activi, printre care ma numar si eu, s-au agitat mai tare, convingand cunostintele sa mearga la vot. Argumentele pro-vot din mass-media au crescut de asemenea procentele de prezenta. Prezenta finala la alegerile europarlamentare a fost de 32,16%, cu aproape 5 puncte procentuale mai mult fata de prezenta de la europarlamentarele din 2009 (27,21%). Dragi grevisti, va foarte multumesc !

File:Lentz Strike.jpg

sursa foto

Voturile nule au fost 344.980 (5,83%). Sunt multi altii care nu declara ca fac greva cetateneasca, dar o fac, de ani de zile. „Nu s-au prezentat la vot, deși erau în țară, 47,5% din totalul românilor aflați pe liste (peste 8 milioane persoane).” Ei bine, grevistii nostrii au ales sa si vocifereze contra motivelor care ii fac sa nu doreasca sa voteze, spre deosebire de ceilati. Sa presupunem ca cei care au sustinut #grevacetateneasca au fost la fel de multi cate ca si numarul de voturi anulate, 344.980.

Continuă lectura


5 comentarii

Alo, 112? Violența teve ține mai nou de Poliție

Am renunțat la teve acum fix trei ani. Nu la obiect în sine cât la televiziune. Nu bravez, conjuctura fericită m-a împins să amân reînnoirea abonamentului la cablu. Și birocrația infectă a companiilor de cablu, într-o vreme în care n-aveam timp de formularele și cozile lor.  Și fiindcă urma să apară copilul – cum să primesc în casa mea toate gunoaiele teve și implicit să dau de înțeles că aprob? Fiindcă ăsta e riscul când lași televizorul liber – ticăloși mai mult sau mai puțin sofisticați îți intră în casă pe fereastra digitală cu diagonala mult lăudată. Apropo de reclame, care-i diferența între publicitate și  cerșetorii sau bișnițarii agresivi din piață? Și unii și alții dau volumul mai tare și te agasează constant.

Ideea telecomenzii e o iluzie. Înainte de renunțare, aranjasem canalele-vidanjă cât mai departe, dozam mult efort și timp aiurea pentru selecție, prioritizasem posturile cât de cât, mă revoltam aici pe blog asupra conținutului teve, în fine. Nu știu cum se simte un om care se lasă de fumat dar eu unul chiar mă simt mai bine. Uneori, între DVD-uri bine alese, intră posturile care se prind clasic (da, culmea, televizorul prinde TVR și PROtv). Și ne mai fură imaginile. Moment în care copilul sesizează hipnoza noastră și neobișnuit cu privarea de atenție, stinge televizorul. Îl vede ca pe un corp străin și mă bucur de fiecare dată când o face.

Aș fi rămas abonat pentru posturile sportive. Dar și aici mi s-a îmbunătățit viața. Am fost nevoit să fiu cel din cercul meu de prieteni care organizează ieșiri pentru vizionarea de meciuri sau cel care se interesează să cumpere bilete. Cu totul altă experiență, o socializare mult mai de calitate. Pentru restul meciurilor, streamingul online își face treaba foarte bine.

Am învățat că în lumea internetului, e o iluzie nevoia de televizor cu motivația sobră a „informării”. Fals! O mulțime de oameni din massmedia au renunțat ei înșiși la televizor. Așa cum cine lucrează într-o fabrică de parizer nu pune gura pe așa ceva sau cum mulți lucrători din industria tutunului nu sunt fumători. În anturajul meu, am încă patru prieteni care au renunțat la teve, doi din ei l-au dat degeaba, bucuroși de spațiul eliberat. Alte experiențe despre viața fără televizor puteți citi aici.

Azi, la radioul din taxi am auzit niște hlizeli fm despre nuș’ce scandal de la un talkshow al unei televiziuni de știri: doi politicieni s-au certat în numele poporului, s-au înjurat care-i mai traseist și s-au amenințat. Nu că mi-ar păsa prea mult dar trebuie să recunosc că s-a atins un nou vârf. De fapt a new bottom cum ar zice englezii. Pe vremea mea, pentru violența teve se făcea apel la CNA. Acum reclamanții nu mai sunt telespectatorii indignați ci invitații din platou. Acum se sună la Poliție direct din studioul de televiziune. 


5 comentarii

Gândul Daily Fail și ipocrizia bătăii în obraz

Remarcabil demersul Gândul de a demonta minciunile tabloide din țara mamă a tuturor tabloidelor. A nu se uita că „presa galbenă” din Marea Britanie a fost prinsă-n fapt ascultând ilegal telefoane iar agresivitatea paparazzilor săi a condus la moartea prințesei Diana. Asta pentru cine se alintă cum că avem cea mai violentă și mizerabilă presă. Nu că n-am fi în top, dar mai scăpați câte-un click și prin vecini, vă rog – FoxNews, Daily Mail, Bild, berlusconizare – ar trebui să ne mândrim că tânăra noastră democrație suferă de boli moderne, la care n-au găsit tratament nici democrațiile bine consolidate.

De apreciat și editorialul care îmbracă reportajul linkuit mai sus. Aplauze pentru efortul reportajului ceva rara avis în prezentul agregatoarelor. Însă bipăie al naibii de strident radarul anti-ipocrizie atunci când Gândul descoperă „senzaționalul” Daily Mail, „n-o să-ți vină să crezi ce-au descoperit ziariștii Gândul!„.  Normal, doar sunt cei mai mari specialiști în Daily Mail! Continuă lectura


15 comentarii

Victor Gabriel Ponta, premierul României, PR

Se pare că domnul Ponta îşi urmează mentorul până la capăt: Ministru > Prim Ministru > Blogger. Zic, atenţie, trăim într-o ţară crudă cu o dictatură teribilă ce arestează astfel de bloggeri. Dar dânsul e un altfel de blogger, vă amintiţi desigur de bloggerii fursec, chipurile „consacraţi”, care  recitau cu emfază aceleaşi argumente, cu fix aceleaşi mesaj, totul simultan, la marele sincron, ca nişte cinstite majorete ale peştişorului de aur Gold Corporation? Asta până să-i ia tot internetul românesc la cel mai crunt mişto, din forum în forum, din meme în meme şi din Share în Share?

Cineva a sesizat excelentPrecum bloggerii corişti, intră în scenă domnul prim-ministru Ponta, cu o declaraţie geamănă şi aproape simultană cu cea a directorului Gold Corporation:

Victor Ponta, prim-ministrul României: „Aurul se exploatează cu cianură, nu există altă tehnologie care să scoată acest cuvânt odios, că până la urmă cuvântul este problema.

Dragoş Tănase, directorul RMGC: „Cianura are o singură problemă, şi anume: numele. Pentru că, dacă se numea hidroxid de altceva, atunci n-ar mai fi avut nimeni nici o problemă.

Continuă lectura


3 comentarii

Responsabilitate

Am văzut ieri un premier marionetă, un politician de carton a cărui singură sursă de legitimitate este activitatea politică. Am văzut un premier fără pregătire, fără argumente, recitând o poezie împotriva lui Traian Băsescu, deși tema era Roșia Montană azi. Nu ieri, nu acum o săptămână, o lună, un an sau un deceniu.

Am avut răbdare – foarte multă răbdare – și m-am uitat la două interviuri cu el. Primul, realizat de Mădălina Pușcalău pentru B1. Cuminte, neproblematic, în care invitatul cântă, jurnalistul dansează, genul cu care m-am obișnuit și care nu îmi mai spune decât că e timpul să mut pe Mezzo. Continuă lectura


17 comentarii

Premierul României, doar un alt figurant din reclamele enervante ale Gold Corporation

De obicei, orice firmă sau firmuliţă serioasă cu treabă prin infrastructură, energie sau alte industrii grele dispune de echipamente proprii de protecţie a muncii. Inclusiv cu logo-ul companiei, chestie de identitate vizuală. Se pare că Guvernul României nu are niciun responsabil SSM.

În condiţiile a zeci de mii de români pe străzi în ţară şi în diaspora, Ponta reuşeşte din nou să dea cu bâta în balta comunicării. Nu cred că se putea plănui un dezastru de imagine mai de efect decât imaginea sfidătoare cu prim-ministrul României în uniforma aia enervantă din reclamele Gold Corporation. Şi flancat stânga-dreapta de oamenii companiei, îmbrăcaţi identic. Nu mai eşti premierul României, eşti doar un alt trepăduş în uniforma lor şi urmând scenariul de duminică al piariştilor lor. O păpuşă pe care o costumezi şi o manevrezi după cum ai chef. Impresia de marionetă e totală. Poză numai bună pentru bursa din Toronto: calm, boys! avem premierul ştanţat cu logoul nostru.

 Ponta uniforma RMGC

Apropo, Continuă lectura


16 comentarii

Lecție de manipulare

Dragi studenți la jurnalistică,

mineri-untitled-project-1-tvrnews-export-45334600_45334600În urmă cu ani buni am ținut seminarii de comunicare la jurnalistică (nu spun ce universitate că e irelevant, doar că este de stat). Am avut cel puțin două seminarii despre manipularea în presă. Am venit cu exemple, dar nu am putut (considerente tehnico-financiare) să le arăt direct exemple. Dar acum sunt multe, pe toate posturile și e bine să le analizăm ca să știm pe viitor cum se face.

Deci, aseară iar am comis-o: Continuă lectura


2 comentarii

“Sigur că toate se întâmplau din cauza știrilor din ziare.” Sau de ce și unde au dispărut japonezii

301853mare“Mitsuko ieșise într-o seară, înainte de cină, să strângă ouăle de la găini și își găsise rufele arzând pe sârmă. Și știam că era de-abia începutul. Continuă lectura


6 comentarii

Lelia Munteanu, din nou despre Piaţa Universităţii

Gândul a devenit un tabloid ascuns sub fardul câtorva editorialişti de calitate, câţi or mai fi. Azi, un editorial face mişto de cei din Piaţa Universităţii ca fiind niste facebookişti lipsiţi de consistenţă care nu muncesc ba chiar participă la concursul „Cine nu munceşte mai mult” şi îşi aleg preşedintele prin Like. Înţepăturile sunt acolo, clasicele contraargumente: ONG, locuri de muncă pierdute, despăgubiri colosale RMGC. Dar trebuie să recunoasc că miştoul se face foarte foarte finuţ.

De ce relevant acest editorial din 2013? Pentru că aceeaşi autoare semna înfierări despre Piaţa Universităţii 1990 şi fiindcă ea este totuşi un caz fericit, asumat. Citez:

Atunci, în perioada aia crâncenă, n-am putut să mă detaşez, să iau distanţă pentru judecăţi de valoare. Acum e târziu. E ca în cântecul cu vrabia: „Ce-ai omorât, omorât rămâne”. Crâncene vremuri! Fireşte că, între timp, imaginea mea despre fenomenul „Piaţa Universităţii” s-a nuanţat, s-a curăţat mult. Relatările de atunci? Un meşteşug de propagandă primitivă. Unii le făceau (probabil) la ordin, alţii din prostie. Mă număr printre cei din urmă, dar prostia şi confuzia nu sunt niciodată circumstanţe atenuante. (sursa)

D-asta mi-e teamă. Ca Piaţa cu minoritatea asta infimă de 10,000 de oameni organizaţi impecabil şi exclusiv pe internet să n-ajungă să aibă din nou dreptate, însă mult prea târziu, atunci când „ce-ai omorât, omorât rămâne”.

Aştept confesiunile 2.0 pentru că vor apărea cândva şi listele de mercenari tocmiţi de agenţiile de „piar”. În rest, nimic esenţial nu s-a schimbat, vorba reclamei. „Propaganda primitivă” s-a sofisticat dar în continuare jurnaliştii români îşi practică şi mai abitir meseria lor: Presstituţia (pancartă văzută în Piaţa Universităţii 2013).