La colțu' străzii


4 comentarii

O carieră în țara cu epoleți

diana loreta paunCum arată țara cu epoleți? Se dă următorul traseu profesional:

  • 1992 – absolvent medicină; medic stagiar;
  • 1994 – medic rezident;
  • 1998 – medic specialist;
  • 1999 – asistent universitar;
  • 2004-2006 – absovent cursuri management spitalicesc și sanitar;
  • 2006 – doctor în medicină;
  • 2006 – manager de spital;
  • 2008 – șef de lucrări.

O carieră merituoasă în medicină. Ce credeți că urmează?

  • 2009 – „Introducere în securitate națională”; la Colegiul Național de Apărare, cunoscuta școală a parvenirii.
  • 2010 – „Management educațional în cultura de securitate”; la academia SRI.

Ce treabă are asta cu medicina?! La ce-i trebuie doctorului studii aprofundate de securitate? Desigur, mai târziu aflăm:

  • 2015 – consilier prezidențial.

Să trăiți, doamna Diana Loreta Păun!


Un comentariu

Instantanee social-democrate de 1 mai

greva-generala-1024x573Acum două zile, pe 30 aprilie, 32.000 de funcționari din administrația locală, din 36 de județe, au fost în grevă, cerând majorarea salariilor și tichete de masă. Mai mult de o treime dintre ei au salariul minim pe economie și sub un sfert depășesc salariul mediu, deci revendicările au în spate o nevoie reală. Sindicaliștii sunt nemulțumiți și pentru că actual guvern social-democrat a promis înainte de alegeri că va lua măsurile necesare pentru îmbunătățirea situației, dar nu s-a ținut de cuvânt.

Guvernul nu a avut un răspuns pozitiv, mai ales că premierul este în turneu în țările arabe. Mai mult, cu câteva zile înainte de greva anunțată, guvernul a încercat să intimideze participanții la grevă. Din ordinul ministrului-delegat pentru dialog social, Liviu Marian Pop, prefecții ar fi trebuit să „amintească” funcționarilor că li se pot cere daune dacă greva va fi declartă ilegală. Ironic, baza legală este o lege din 2011 a fostului guvern de dreapta, pe care PSD a promis „să o îndrepte”, iar actualul ministru este un fost sindicalist. Continuă lectura


22 comentarii

Paradoxul ING: nu poți să fii client dacă ești deja client

Am nevoie de un credit ipotecar. Zilele trecute, am coborât frumos din tramvai pe Ștefan cel Mare, unde sunt din două în două uși e o bancă, și am investit două ore pentru a primi oferte. Știu că există și opțiunea teoretică a brokerului de credite, dar nu știu de unde să iau unul de încredere, așa că m-am dus direct la bănci.

Se întâmplă că am economisit mai bine de două treimi din valoarea apartamentului pe care vreau să-l cumpăr și îmi trebuie doar diferența. Sunt deci un client solvabil, adică atractiv, pentru că, în aceste condiții, nu are cum să scadă valoarea imobilului ipotecat sub suma împrumutată. În plus, nu am niciun fel de alt credit. Funcționarii bancari au reacționat previzibil la această situație, adică mi-au făcut oferte, au rulat simulări de credite, au încercat să mă momească cu mici „bonusuri” de tipul „un comision de analiză dosar mai mic” – adică îmi iau mai puțini bani pentru că mă bagă în seamă. Da, sunt rău și nu îmi plac deloc băncile.

În ciuda opiniei mele proaste despre bănci, trebuie să recunosc că lucrurile îmi par bine așezate în beneficiul clientului. Indicatorul DAE (dobânda anuală efectivă) impus de BNR este clar și nu lasă loc pentru ascunderea unor costuri. Toate băncile au avut oferte cu o dobândă compusă identic, dintr-un factor variabil, dar independent de bancă (ROBOR) și o marjă fixă a băncii. Toți mi-au spus că oferă și credite în euro, dar recomandă creditele în lei; nimeni nu a încercat să îmi ofere altă monedă. O singură bancă (sucursală a uneia grecești) a încercat să sugereze că la suma asta aș putea avea și un credit de nevoi personale, mai ușor de acordat, dar cu dobândă dublă. Comisioanele sunt de doar două tipuri, de analiză a dosarului (la unele e zero) și de administrare anuală. Costurile fixe (evaluare, asigurare, norariale) sunt și ele clare. Pe scurt, cel puțin în ce privește informarea potențialului client, am rămas plăcut impresionat.

Singura excepție a fost ING. Întâmplarea face ca la această bancă să am o parte din banii economisiți. Deci sunt deja client, dar la altă filială decât Ștefan cel Mare. Ei bine, doamnele de la filiala în cauză mi-au spus senine că nu pot să îmi dea o ofertă personalizată, similar cu ce am primit de la alte câteva bănci, pentru că… sunt deja client la altă filială. Să fac eu bine să întreb acolo. Nu au simțit că ar fi ceva în neregulă cu această cerință, nici măcar când le-am explicat că în mod evident nu voi traversa orașul, ci voi intra la concurența bine reprezentată în jur.

Am primit un fel de descriere generală a ofertei. Am citit cu interes că marja fixă a ING, ca ofertă inițială, este cam de două ori mai mare decât la celelalte bănci. Dar, dacă îmi fac asigurarea de viață aferentă (toate băncile o cer) în grupul lor, se reduce marja respectivă cam la jumătate. Adică la nivelul celorlalte bănci. Am ezitat puțin dacă să plec pur și simplu sau să le explic cum m-am păcălit deja cu ING Asigurări și nu intenționez să repet greșeala. Până la urmă, am plecat. Sunt convins că ING va rezolva în curând problema: va schimba numele băncii, așa cum face cu numele companiei de asigurări, ca să uite clienții de prostiile făcute anterior.


9 comentarii

Hei, aude cineva????? Absurd de Românica

Halal timbru-fiscal-de-2-leiadministrație!

De dimineață am aflat de la Poșta Română că nu mai există timbre fiscale pentru că Imprimeria Română nu le mai produce. Am nevoie și eu, ca tot cetățeanul, de un timbru fiscal în valoare de 2 lei pentru a intra în posesia cazierului judiciar necesar pentru completarea dosarului de adopție.

De la Poștă mi se recomandă să sun la secția de poliție de care aparțin și să mi se comunice o soluție. Sun și primesc răspunsul „Păi, Imprimeria Națională nu le mai produce. Sunați la ei și reclamați asta. Noi nu vă putem ajuta.”

Continuă lectura


2 comentarii

Nihil sine procedură. Atunci când procedura ne face să răspundem ca un robot și nu ca un om.

cncdMai rău decât articolul Mihaelei Rădulescu cu „Adam și Eva (Toleranța pe la spatele normalității)” mă enervează răspunsul pe care l-am primit de la CNCD, în urma sesizării pe care am trimis-o.

Aseară văd articolul și îmi spun, inițial, că n-are sens să mă enervez tare din cauza asta. Dar imediat îmi dau seama că are sens, pentru că în felul acesta unii dau în stanga și în dreapta cu opiniile (pentru care primesc multe felicitări pe pagina de Facebook) și alții aleg să tacă mâlc (cum chiar doamna spune, la un moment dat, în articol). Zis și facut. Mă gândesc că e caz de expus la CNCD (pentru cine încă nu știe, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării). Articolul era proaspăt, poate nu apucase nimeni de la Consiliu să îl vadă și trebuie sesizat.

N-am căutat, recunosc, să văd care sunt cerințele standard pentru o astfel de sesizare/plîngere. Lista e la ei pe site, e adevărat. Continuă lectura


11 comentarii

Minele de aur ale DNA: restituiri și denunțuri

radu_mazare_catuseAm pierdut șirul investigațiilor pe care le-a început DNA în ultimele săptămâni. Miniștri, parlamentari, baroni locali și alți înalți oficiali, aleși sau numiți, sunt invitați de procurorii anti-corupție să își afle situația de suspect sau inculpat, de la caz la caz. Unii rămân peste noapte în arest, apoi își aduc avocații să îi scape de cele 30 de zile de arest preventiv, mulțumiți măcar cu un arest la domiciliu. Unii zic că valul de investigații are legătură cu alegerile, că „s-a dat drumul”; alții că ar fi polițe politice plătite în direct de taberele în continuă mișcare din interiorul partidului de guvernare. Cred că și unii, și alții, greșesc, pentru că au ipoteza tacită că DNA e controlat politic. Mai cred că mulți dintre ei greșesc intenționat, tocmai pentru a transmite că DNA e controlat politic și altfel să își pună în lumină mai puțin rea patronii politici. Dacă ne uităm la sursele noilor dosare, DNA are două „mine de aur”: restituiri și denunțuri.

Restituirea proprietăților naționalizate a fost timp de 20 de ani o uriașă afacere transpartinică, din care mulți au obținut foloase necuvenite. Sunt marii rechini ai restituirilor care au recuperat sume fabuloase. Sunt intermediarii politici care au tras sforile pentru a ieși cum trebuie. Sunt trepădușii politici, puși de formă în comitete și comiții de retrocedare, să închidă ochii și să semneze hârtii pentru un spor la salariu, sau, pentru cei mai fâșneți, să își tragă și ei o bucățică din șpagă. Sunt rețelele de „profesioniști” – evaluatori, experți, consilieri, notari, avocați – profesii liberale care s-au transformat în rețele de ilegalități. Toți împreună au construit o afacere ilegală de proporții uriașe, despre care știm toți, dar am privit-o neputincios. Continuă lectura


Un comentariu

Reforma electorală: progrese și controverse de etapă

Zgonea Voicu Arpad PambuccianComisia specială privind legile electorale a finalizat un prim pachet de proiecte de lege, cele referitoare la funcționarea și finanțarea partidelor și la alegerile locale. Acestea trebuie să intre în vigoarea înainte de luna iunie pentru a se aplica la alegerile locale de anul următor, așa cum spune o decizie a Curții Constituționale: modificările la legile electorale se fac cu cel puțin 12 luni înainte de de alegeri. Comisia lucrează acum la al doilea pachet, ce are în centru alegerea Parlamentului și votul la distanță, electronic sau prin corespondență. Cele mai importante schimbări din primul pachet sunt relaxarea puternică a condițiilor de înființare și funcționare a unui partid și introducerea finanțării publice a campaniilor electorale. Faptul că aceste subiecte au ajuns pe agenda Comisiei este un lucru bun în sine. Partea mai puțin bună este că formele adoptate în Comisie au puncte slabe, introduse intenționat sau nu, care pot genera efecte secundare neplăcute. Toate proiectele de lege intră acum în procedură parlamentară unde, cel puțin teoretic, lucrurile se mai pot îndrepta. Dintre cele trei legi, cea a finanțării partidelor este cea mai controversată și tocmai aceasta a fost trecută, printr-un artificiu procedural, pe o procedură rapidă de adoptare.

În noiembrie anul trecut, când participarea masivă a cetățenilor nemulțumiți a dat frisoane majorității parlamentare și a dus la înfrângerea lui Ponta, Parlamentul a decis re-convocarea Comisiei privind legile electorale, cu un mandat restrâns. Parlamentarii aveau pe listă trei subiecte importante: găsirea unei soluții pentru votul în diaspora, la presiunea publicului; revizuirea sistemului de vot pentru Parlament, pentru că cel actual nemulțumește pe toată lumea, cetățeni și partide deopotrivă; și găsirea unor soluții la problemele structurale legate de finanțarea partidelor, unde există atât presiune internațională (vezi raportul GRECO despre care am mai scris), cât și nemulțumire internă. Toate partidele sunt depășite de costurile crescânde ale campaniei și intră tot mai mult în atenția Curții de Conturi, iar de aici până la DNA mai e doar un pas. În urma presiunii societății civile, în principal prin campania Politică fără Bariere, dar și a unor inițiative interne în partide, Comisia și-a extins relativ repede mandatul să cuprindă și legea partidelor politice, una din cele mai restrictive din Europa și contestată încă de la adoptare.

Tot la presiunea societății civile, și probabil cu teama de la alegeri încă în suflet, partidele au acceptat să deschidă parțial procesul decizional. Ședințele Comisiei au fost difuzate în direct pe site-ul Camerei. Au avut acces organizații cu expertiză în domeniu, care au prezentat Comisiei punctele lor de vedere și au participat la dezbateri. Oricine a putut să trimită propuneri, care au ajuns pe masa Comisiei. Însă atunci când lucrările s-au desfășurat pe subcomisii tematice, au fost mai puțin transparente și au amintit de vechea practică în care câțiva reprezentanți ai partidelor stabilesc totul în spatele ușilor închise. Este și cazul noii legi a finanțării partidelor, un proiect scos din sertar, probabil de PSD, și adoptat ca atare. Dar să luăm pe rând cele trei proiecte adoptate. Continuă lectura


8 comentarii

Ce-o fi fost în mintea slătinenilor când au ales un hoț dovedit?

valcov-prinaPe 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova l-a condamnat definitiv pe Minel Florin Prina la 4 ani de închisoare cu suspendare și șase ani de supraveghere. În perioada 2004-2006, Prina, fost administrator public al Consiliului Local Slatina, în complicitate cu viceprimaul de la acea vreme Gabriel Marian Diaconu, condamnat și el, dar cu executare, a atribuit ilegal 18 contracte de lucrări publice unei firme private, care la rândul ei subcontracta lucrări fictive către o firmă unde cei doi aveau un inters material.

La acel moment, Primăria condusă de Darius Vâlcov nu s-a considerat lezată, deși magistrații au demonstrat contrariul. Primarul nu a fost implicat personal în proces. Doar două zile mai târziu, pe 9 decembrie 2012, Vâlcov a câștigat detașat alegerile pentru un mandat de senator de Slatina, obținând 74% din voturile din colegiul său. Tot în 2012, dar în iunie, Vâlcov câștigase și al treilea mandat de primar, reprezentând PSD, după ce la primele două reprezentase PDL. Pe afișele electorale, cum este cel alăturat, Prina apărea ca viitor viceprimar.

În urma alegerii lui Vâlcov în Senat, mandatul de primar s-a vacantat. Au fost organizate alegeri parțiale pe data de 3 februarie 2013. Au participat nouă candidați și cetățenii l-au ales cu 70% din voturi pe reprezentantul PSD, Minel Florin Prina. Nu, nu este o coincidență de nume. Este același Prina, condamnat cu doar două luni înainte pentru că a furat din banii publici. Pentru că a fost condamnat cu suspendare, a avut dreptul să candideze, iar cetățenii din Slatina au considerat că e numai bun să administreze din nou bani publici.

Ieri, pe 13 martie 2015, procurorii l-au reținut pe primarul din Slatina, Minel Florin Prina, într-un dosar în care este implicat și fostul primar și actual senator și ministru, Darius Vâlcov. Cei doi sunt acuzați că au atribuit ilegal lucrări publice unei firme private, de la care au primit ulterior un comision. Sigur că cei doi rămân nevinovați până la finalul procesului. Dar cel puțin în cazul lui Prina e vorba de un hoț dovedit, reales de cetățeni și pus să facă același lucru. Surpriză, a făcut la fel!

Despre Minel Florin Prina putem presupune că are exces de tupeu, dar nu și de inteligență. Altfel nu ar fi băgat iar mâna adânc în sac, deși era anchetat pentru aceleași fapte. Dar ce să mai zicem de cetățenii din Slatina? Au ieșit la vot să-l aleagă cu bucurie pe hoțul dovedit (și nu sunt singurii!). Oare ce așteptări aveau de la primarul lor?


15 comentarii

Disperarea corupților naște mari analiști americani

bashamA început de ieri să se rostogolească o poveste cu „prea multă anti-corupție” pornită de la un articol găzduit de ziarul american New York Times. Autorul, un analist american (vom reveni la el imediat) recită noua mantră a corupților disperați: e prea mult, lăsați-ne. Prea multe arestări, prea multe cătușe, pare multe condamnări. Nu mai e loc în pușcării, ne iau și familiile, nu se mai construiește nimic în țara asta. E prea mult spectacol justițiar. Americanul reia toate aceste lucruri dându-le un ștaif de analiză internațională. Se mai uită cineva că e același individ care, în 2013, numea proiectul RMGC de la Roșia Montana „a state of the art development project”, iar pe Ponta îl găsea nici mai mult, nici mai puțin decât „un Tony Blair de Balcani”?

New York Times este un ziar prestigios, dar articolul a apărut la pagina de opinii trimise de colaboratori externi, un fel de poșta redacției. Da, e interesant pentru americanul mediu, că vorbește de o țară îndepărtată și puțin bizară. Dar aici se oprește valoarea lui intelectuală și începe efectul de lobby. Este știrea zilei la Antena3, la România TV, că doar patronii și clienții lor sunt primii vizați de anticorupție. Evident că aflăm că marele ziar NYT sau chiar de-a dreptul americanii ne spun că avem prea multă anti-corupție.  Continuă lectura


5 comentarii

Restituirea proprietăților: răspunderea guvernului Ponta e o vorbă goală

ponta-angajarea-raspunderii-guvernuluiUn nou scandal izbucnește la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP): președintele și cei doi vice-președinți și-au prezentat demisia după instanțele au început să amendeze ANRP pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor legale. Doar în luna februarie, se plâng demisionarii, amenzile însumate au depășit de trei ori salariile lor. Premierul Ponta a reacționat cu înțelegere: „situația e deosebit de gravă, trebuie să facem ceva”, și a dat sarcină miniștrilor de finanțe și justiție să găsească o soluție până miercuri. Dar, domnul prim-ministru, soluția deja există: este o lege pentru care în urmă cu aproape doi ani, în mai 2013, ați angajat răspunderea guvernului, dar pe care nu ați implementat-o niciodată. Continuă lectura


4 comentarii

Educație: România se împrumută la Banca Mondială deși puteam lua bani gratis de la Uniunea Europeană

Capută din site-ul Băncii MondialePe agenda ședinței de guvern de ieri este un Memorandum care prevede semnarea unui acord de împrumut de 200 milioane de euro de la BIRD (parte a grupului Băncii Mondiale), pentru Proiectul privind învăţământul secundar. La o privire superficială, poate părea un lucru bun: iată, investim în educație. Analizând mai atent, trebuie să ne întrebăm de ce împrumutăm acești bani, pe care îi vom restitui apoi cu dobândă (mică, dar dobândă), deși am putea să facem aceleași lucruri cu bani (aproape) gratis de la Uniunea Europeană, fie din fondurile ce rămân necheltuie în acest exercițiu bugetar, fie din noile programe operaționale. Inevitabil, răspunsul la această întrebare ne duce către incompetență, dar și către suspiciuni de conflict de interese.

Să remarcăm mai întâi că Ministerul Educației, beneficiarul finanțării, este ca de obicei complet opac cu privire la acest subiect. Un împrumut de o astfel de dimensiune este o chestiune de interes public. Nicăieri în comunicările publice ale Ministerului nu găsim referiri la acest proiect, iar de dezbateri publice nu poate fi vorba. Este, din păcate, regula și nu excepția la acest Minister. Găsim însă informații despre proiect de pe site-ul Băncii Mondiale (se deschide în pagină nouă), care este obligată de regulile de funcționare să lucreze transparent și, spre deosebire de autoritățile românești, chiar respectă aceste reguli.  Continuă lectura


27 comentarii

Asistenta de farmacie de la Help Net care se visează medic

Parcă tot mai des mi se întâmplă să dau pentru asistenți de farmacie care se visează medici, după un curs rapid în care au învățat să vândă cosmetice și medicamente frumos colorate la supra-preț. Sau poate că am trecut prea des pe la farmacie în ultima vreme. Și poate că azi am fost mai obosit și mai supărat, că m-a enervat rău o vânzătoare de la Help Net, care mi-a explicat că ea știe mai bine ca medicul pediatru ce tratament ar trebui să urmeze un copil de doi ani și jumătate. Evident, că știința ei mă ducea către mai mulți bani cheltuiți la farmacie.

Eu m-am enervat și i-am zis opinia mea. Dar mă gândesc cu groază că or fi oameni care chiar îi iau în serios. Că or fi copii care sunt „tratați” după opinia unor asistenți de farmacie, deținători ai unor diplome obținute în cursuri scumpe, dar proaste, că e o întreagă industrie și aici. De aceea, am decis să scriu către Help Net următorul mesaj, și să vă spun și vouă, cititorilor, să faceți la fel când vă întâlniți cu din ăștia. Continuă lectura


6 comentarii

Moldova: beneficiile guvernării cu comuniștii

chiril gaburiciRepublica Moldova și-a ales astăzi un nou guvern, evitând o criză politică ce ar fi putut duce la alegeri anticipate. Noul premier, Chiril Gaburici, are în Cabinet miniștri propuși de două partide, Liberal-Democrat (PLDM) și Democrat (PDM), considerate pro-Europene, și a fost susținut în Parlament de un al treilea, al Comuniștilor (PCRM), considerat pro-rus. Situația este încâlcită și guvernarea va fi dificilă, cu negocieri la fiecare pas. Pe de altă parte, atragerea PCRM într-o alianță în care nu sunt cel mai important partid poate avea beneficii pe termen mediu și lung. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Programator, activist sau pur și simplu îți pasă? Hackathon pe 21-22 februarie

Open Data DayUn hackathon este un maraton de programare, eveniment în cadrul căruia programatori, designeri, activiști, în general oameni cu idei lucrează intensiv pentru a crea aplicații software pe diverse teme. În week-end-ul următor, pe 21-22 februarie, în București, la ASE, Facultatea de Cibernetică, va avea loc un hackathon prilejuit de Ziua Internațională a Datelor Deschise (Open Data Day).

Evenimentul își dorește să popularizeze datele deschise și să construiască aplicații utile pentru guvernare deschisă, adică pentru transparență, participare, comunitate și instituții prietenoase. Participarea este liberă și sunt invitați în primul rând programatori, dar și studenți, activiști, jurnaliști sau pur și simplu oameni cărora le pasă. Oricine poate propune o idee de proiect, singur sau într-o echipă, sau se poate alătura uneia deja propuse în pagina cu proiecte a evenimentului. Iată câteva exemple:

  • harta codurilor poștale
  • catalog școlar on-line
  • trasee cu bicicleta în București
  • Fix my street! România
  • harta ONG-urilor culturale
  • școli și rezultate școlare

Fiind un eveniment de programare, sigur că cei pricepuți la acest lucru sunt la mare căutare. Dar oricine poate participa, pentru că fiecare proiect are nevoie de voluntari care să ajute cu identificarea și curățarea datelor, sugestii de funcționare sau cu testarea aplicațiilor. Există și un proiect care nu necesită deloc cunoștințe de programare – City Open Data Index.

Pentru a propune o idee nouă sau pentru a vă înscrie la unul din proiecte, vizitați pagina cu proiecte. Puteți să anunțați participarea și să vă decideți la fața locului, intrând în echipa proiectului „Vreau doar să particip”.

Vineri, în preziua hackathonului, va avea loc și o conferință despre guvernare deschisă, cu cinci secțiuni tematice: transparență, justiție, exploatarea resurselor naturale, cultură și business. Detalii despre organizatorii evenimentelor și înscriere găsiți aici.


5 comentarii

Conservarea puterii baronilor prin legea alegerilor locale

comisia cod electoralSăptămâna trecut, Comisia pentru legile electorale din Parlament a luat în discuție legea alegerilor locale. Comisia a stabilit câteva principii cheie și a delegat unei subcomisii responsabilitatea stabilirii detaliilor. Doar că principiile respective blochează orice posibilitate de reformă. Vom avea în continuare: sistem majoritar uninominal cu un singur tur pentru primar și șef de consiliu județean; sistem proporțional pe listă pentru consilii locale și județene, cu prag electoral de 5%. Rămân neschimbate și prevederile privind sancționarea migrației electorale. Toate acestea, împreună, asigură conservarea puterii baronilor locali, în momente cheie ale procesului politic: alegerile și deciziile consiliilor locale.

Votul într-un tur avantajează primarii în funcție

Poziția de primar (respectiv șef de consiliul județean) este una singură, prin urmare are logică doar votul uninominal (un singur candidat, nu o listă) și majoritar (cel de primul loc câștigă). Întrebarea e dacă rămânem cu un singur tur (ca acum) sau revenim la două tururi (cum am avut până în 2008, inclusiv). Diferența este importantă.

Să luăm un exemplu recent.

Într-o comună cu aproximativ 6.000 de alegători. De obicei, vin la vot puțin peste jumătate, deci până în 3.500. Primarul, la al treilea mandat, deși are o condamnare cu suspendare pentru abuz în serviciu, nu-și face griji. N-a făcut el mare lucru pentru comună, dar are o listă atent alcătuită: rude, prieteni, cumetri; angajații primăriei; membrii de partid; beneficiarii de diverse ajutoare sociale; cei pe care primarul i-a ajutat la comisia de fond funciar; alții pe care primarul i-a ajutat într-un fel sau altul. Toți aceștia, împreună cu familiile lor, însumează câteva sute de alegători, poate puțin peste o mie. Primarul are grijă ca în campanie să le amintească tuturor că îi datorează ceva. Împreună cu cei convinși de partidul primarului prin televizor, sunt de obicei suficienți pentru a garanta primul loc.

La fel s-a întâmplat și în 2012: primarul, sprijinit de USL, a obținut 1.482 de voturi din cele 3.214, adică 46% și a câștigat. Pe locul doi, un independent a obținut 951 de voturi, adică 29%, restul de voturi mergând către alți trei candidați. Era o șansă mare ca în turul 2, toți ceilalți candidați să se alieze împotriva primarului, care își atinsese potențialul maxim, aproape exclusiv pe filiere neortodoxe. Realizări, după cum spunea, nu prea are, dimpotrivă, comuna arată destul de rău, deși resurse are.

Dar în 2012 nu a existat un tur doi. Un primar condamnat cu suspendare, cu performanțe proaste, a reușit realegerea speculând sistemul electoral care îi avantajează pe cei în funcție, mai ales dacă sunt susținuți de partidul aflat la guvernare.

Continuă lectura