La colțu' străzii


Un comentariu

Lașitatea editorială a Facebook naște monștri adevărați din știri false

În sfârșit au apărut primele îndoieli justificate factual, cu efecte concrete și măsurabile, față de habitatul jurnalistic (Newsfeed) creat de Facebook.

Foto Reuters

Existau și înainte voci îngrijorate de libertatea internetului care remarcaseră evoluția opac-monopolistă a Facebook.  S-au plâns de la creatori mărunți de conținut la redacții cu tradiție și editori giganți. Chiar și aici, noi am observat cum în doar câțiva ani Facebook ne-a furat ușor ușor colțul de stradă. Poate că e în firea lucrurilor, nimeni nu se poate lupta cu tăvălugul evoluției. Dar intuitiv, ceva n-a fost niciodată complet în regulă cu această mișcare. Și nu mă refer, de exemplu, la conținutul video pe care Facebook îl fură cu nerușinare și fără nicio intenție de a respecta drepturile de autor, în planul său de a submina Youtube.

Sub mult sclipici și poze cu pisici, Facebook acționează în mod evident fără etică. A făcut-o mereu, încă de la primele întrebări legate de confidențialitatea datelor utilizatorilor săi. Profilarea de marketing  se intersectează de minune pe facebook cu profilarea făcută de instituțiile de forță. Are cineva certitudinea că Facebook protejează datele noastre în fața corporațiilor sau guvernelor cu care își negociază bugete sau lobby?

Dar hei, e gratis, am toate contactele aici dacă îmi pierd telefonul. Plus, e o lume fascinantă în care pot urma pe oricine, e distractiv. N-am nimic de ascuns, nu? Să-mi citească micile bârfe, să-mi arhiveze anturajul, să-mi monitorizeze localizarea și mai nou să-mi servească știrile lui, scroll scroll scroll și bifez „Accept”. Ce se poate întâmpla?

Păi în primul rând, în doar câțiva ani, internetul începe deja să arate altfel. Nu mai e www – world wide web, Facebook și Google vor internetul lor controlat. Nu mai e alegerea RSS, ci un Newsfeed ales de algoritm. Adăugăm aici traficul mobil care a depășit traficul clasic de desktop/laptop și ne trezim într-un internet de aplicație, în care fiecare fuge de democraticul browser și ține userul captiv în țarcul său monopolist al aplicației.

Revenind la recentele alegeri prezidențiale din America, câteva voci deștepte au articulat limpede noua dilemă editorială creată de facebook prin răspândirea unor știri false. Care facebook desigur se eschivează ipocrit de responsabilități editoriale pe care în mod evident le are. Săptămâna trecută, tot internetul a râs de creatorul facebook Mark Zuckerberg care foarte candid și încurcat a declarat imediat după alegerile americane că știrile false propagate pe facebook nu au niciun impact pentru utilizatori – păi atunci nici postările facebook n-au niciun impact pentru publicitatea plătită ha ha și de aici sute de meme. Și prezentatorul BBC a încheiat zâmbind această știre.

Am cules mai jos câteva paragrafe din trei articole scrise la cald despre invazia prin dezinformare organizată pe social media. Cu siguranță vor urma analize aprofundate și poate urmări legislative, fiindcă ne aflăm într-o realitate nereglementată, ca pe vremea când drogurile se găseau la liber. Încep cu surpriza apărută din adolescența nouăzecistă, siteul MTV, da acea televiziune MTV care killed the radiooo staaar și care are secțiune de Politică (am îmbătrânit!). Citez: Continuă lectura

Anunțuri


Scrie un comentariu

10K pe Facebook

În martie ne întrebam unde a plecat blogul nostru și oare când ne-am trezit mutați pe Facebook. Azi acolo am trecut pragul de 10,000 de Like-uri. Mulțumim! Între timp, după o vară secetoasă bloggeristic, La Colțul Străzii s-a revigorat un pic, de unde au venit și noii prieteni de pe Facebook, blogu’ și facebooku’ lucrează împreună. Despre Facebook vorbim altă dată mai cu nerv, fiindcă la o așa aniversare frumoasă e cazul să-ți muști limba și să te abții, haha.

Nu dezvolt acum teorii despre social media că de fapt nici n-am priceperea necesară, dar La Colțul Străzii de pe Facebook diferă de La Colțul Străzii original. Nu înseamnă că-i mai rău sau mai bun, e pur și simplu altceva. E reacție instantă. E mai meme. E mai video. Desigur, în prezent și textele aici au devenit mai… gif. E 2016.

Cadoul nostru pentru noi care pierdem vremea cu folos pe La Colțul Străzii este să oferim câteva snipuri din statisticile noastre despre noi toți cei de aici. Continuă lectura


Un comentariu

Cand filtrul e mai fin decat trebuie – sau despre Vodafone numai de bine

Astazi in jurul orei 10 am facut putina navigare pe Internet de pe telefonul mobil. Las la o parte livrarea (a se citi bagarea pe gat) a unei solutii de asa zisa securitate de catre provider-ul de Internet fara de care navigarea devine imposibila. Printre altele am incercat sa citesc site-ul Hotnews. Surpriza a fost ca am fost redirectionat catre o alta fereastra in care aparea Vodafone si nu aveam optiune de continuare (uneori cand programul care chipurile asigura securitatea sesizeaza ceva in neregula esti atentionat insa esti lasat sa continui pe propria raspundere). Instantaneu am primit si un mesaj text (SMS) care avea urmatorul continut:
Fisierul accesat in 05Oct15 h09:58 la http://www.hotnews.ro este periculos si a fost blocat de Secure Net. Detalii pe http://www.vodafone.ro/securenet.
Am mai incercat de 2 ori in urmatoarele 2 minute si am primit inca 2 SMS-uri si tot n-am reusit sa am acces. Dupa 5 minute problema disparuse. Mi se pare total neprofesionist ca un astfel de produs software sa blocheze accesul la o pagina absolut onorabila (n-am incercat nici RTV nici A3…). Daca-i eroare de creare a unei liste, atrag atentia, pe aceasta cale, de situatiune. La alt motiv nici nu vreau sa ma gandesc. Si uite asa cateodata progresul tehnic (si automatizarile) nu inseamna neaparat mai bine pentru individ.


7 comentarii

Cum ne-au curtat mercenarii de care vorbea ieri Tolo: „Vă mulțumim că ne citiți!”

Nu-i de mirare că Elena Udrea își tocmise postaci când ea însăși se dădea un ascultător anonim spunându-și oful obsesiv-narcisist într-o celebră intervenție la radio.

Acum vreo cinci ani mă entuziasmam într-un scurt monolog bloggerist de ideea unui București femeie. Mi-ar plăcea să pot folosi adjectivul posesiv la feminin precum Timișoara mea, Constanța mea fiindcă eu cred că diva rămâne brandul Bucureștiului, dar asta e altă poveste. În acel context, într-un paragraf nefericit aminteam aiurea de Elena Udrea pe care o bântuia nestăvilita-i ambiție a unei candidaturi la Primăria Capitalei. O femeie reprezentativă pentru București, nu? Nu.

Și uite așa pe acea obscură postare telegramă a unui blog atunci la început, ne-am trezit vizitați de oastea digitală a doamnei Udrea. Blogul o fi fost el proaspăt în peisaj dar anii în care m-am hârșâit pe tot felul de forumuri mi-au ascuțit flerul pentru trolli sau postaci. Nu zic că nu mă mai provoc dar am nevoie de un troll mai deștept de atât ca să-mi consume nervii. Și-apoi ăla își merită timpul și nervii dacă chiar pornește o polemică deșteaptă.

Însă postacii de atunci erau rudimentari în mijloace, i-am șters plictisit de cât de plictisiți spamau pe subiectul candidaturii „lu’ Duamna”, cu U de la Udrea. După ping-pong-ul moderării, unul din ei, zis gica a răbufnit atunci isteț cu un  comentariu hâtru cu care și-a câștigat dreptul la vizibilitate.Postac

De la Tolo citire:
O persoană anonimizată în referatul procurorilor, ”care se ocupa de comunicare pentru PD-L București și, apoi, pentru Elena Udrea”, primea 3.000 de euro pe lună, banii săi.
În plus, tot din șpagă, alți pînă la 10.000 de euro lunar mergeau la o echipă de ”postaci” cărora persoana de la comunicare le indica în fiecare zi, în scris, care era mesajul pe care urmau să-l propage.
”Postacii” erau monitorizați și plătiți ”la bucată”. Rapoartele cu frecvența în care ei intrau pe siteuri și bloguri și încercau să influențeze discuția ajungeau și la Elena Udrea. Chiar fostul ministru recunoaște că-i veneau rapoartele comentariilor de pe net, dar susține că nu le citea ”pentru că erau mii de mesaje”.

Fiindcă treceam chiar prin vârtejul crizei, sper că gica al meu și-a încasat norma pentru acel mesaj, asta dacă n-om fi stat la taclale chiar cu șeful comunicării și deci coordonatorul armatei de postaci, cel cu 3000 Euro pe lună. Despre care acum aflăm că erau bani publici, într-o Românie a lui 2010 care tocmai tăiase salariile și pensiile.


Un comentariu

Raed Arafat vs Google AdSense. Cum se lipește hâtru o reclamă din 2014 pe o știre din 2012

arafat iphoneUna scurtă despre cum vede Google știrile de acum de mai bine de doi ani. Și cum le aranjează el Google făcând robotic legătura după cuvinte cheie. Și declarații cheie. La care Google își asezonează iscusit mesajele publicitare cheie.

Să luăm de exemplu protestele din ianuarie 2012, cele stârnite de scânteia Raed Arafat. Cele în urma cărora a picat Guvernul Boc (ceea ce n-a fost un lucru rău în sine) și prin care în câteva luni îl aveam deja pe Ponta drept premier.

Desigur, scripturile Google nu au modul de detectat minciunele în limba română și uite-așa mă trezesc că dau cu degetul mare pe telefon după o știre mai veche din 2012 ce vine aranjată frumos la pachet cu o reclamă din noiembrie 2014, într-un desăvârșit ikebana electoral. Poftiți atașat un printscreen de pe telefon.

Pornesc laptopul, dezactivez temporar Adblock și mă dau pe net pe aceleași știri despre protestele din ianuarie 2012 admirând splendoarea ironiei sugerate de nenea Google azi, noiembrie 2014, în plină campanie prezidențială. Și bucurându-mă că Google face mișto de ei pe banii lor potrivindu-le declarațiile la marele fix.

Raed Arafat 2012 vs 2014

Raed Arafat 2012-2014

Despre susținerea „onorantă” a lui Raed Arafat pentru candidatul Victor Ponta puteți citi aici.

 


6 comentarii

Vicepremierul Rus față cu Internetul Românesc

Tre’ să fie un pic nașpa ca tu ditai vicepremierul rus să-ți lași avionul parcat și să pleci resemnat cu un biet avion de linie, ca toți muritorii.

O fi fost febra dată de sărbătoarea națională a Zilei Victoriei sau adrenalina pompată de titulara deja istorică de omul care a readus peninsula Crimeea la Mama Rusie. Altfel nu s-ar fi provocat copilărește făcând atâtea valuri digitale într-o liniștită sâmbătă de mai, pe când punea la propriu țara la cale prin Tiraspol.

La acest nivel provocarea înseamnă slăbiciune evidentă. Lasă glumița țanțoșă cu bombardierul, că nu intra ăla în spațiul NATO cum nici avionul lui nebombardier n-a putut decât să se-ntoarcă docil din spațiul aerian ucrainian. Dar rămâne asta cu „vedeți voi în curând”, gen. Sau mai precis: „Ei bine… Sirs from Romania, we’ll soon explain it all to you – who you are and what we think of you

Mie îmi pare mai mult o bătaie în obraz. Păi una vorbim alta facem?

Continuă lectura


12 comentarii

Funcționarul Mirel față cu Social Media

Sunt multe întrebări care rămân deschise privind comportamentul pe Facebook. Iar răspunsurile despre redefinirea online a libertății de exprimare ar trebui să conțină o doză de libertate, responsabilitate, intuiție, echilibru, logică, moderație, decență… adică tradiționalul bun simț. Pe Facebook ca și oriunde, trebuie să vii cu cei șapte ani de acasă. Așa încheiam un articol de acum un an. Postarea mi-o inspirase inventarul ridicol de acțiuni facebookiste ale unor înalți funcționari, de prin CSM, de pe la Curtea Constituțională. Oameni simpatici ca simple usere.

La fel și Mirel, un nume generic de blogger. Ba chiar predestinat, genul de blogger sociolog care încurcă borcanele social media și se trezește că vorbește-n public ca printre pixelii gospodăriți cu user și parolă. Și cu talent, nu zic. Dar omoară, domne’, bloggerul din tine! fiindcă, ei bine, nu se face, chit că ești Mirel consilierul de la Ministerul Muncii sau Mirel purtătorul de vorbe de la Guvern. Că lumea nu-l știe pe userul cel wewewestit ci îl vede în uniforma de lucru pe Mirel, ca pe un Dorel angajat cu târnăcopul.

Iar cum toate companiile cu reputație au un cod de conduită pe internet și în social media, semnat obligatoriu de către toți angajații, așa au și funcționarii publici din țările civilizate. De la US Army la Comisia Europeană, s-a ajuns la redactarea de coduri d-astea de comportament pe net ca să rămână fără echivoc ceea ce subînțeles nu se face. Tocmai fiindcă se face. Se face beat un președinte, se înjură un om mort, se comentează pe facebook în timpul unui vot fundamental al Curții Constituționale. Nu, în public nu se face, nici ca om simplu, nici ca mare sau mic funcționar public.

Nu știu cum vor evolua cutumele Social Media. Nu militez pentru funcționari pudici. Dar nici pentru funcționari publici, în sensul în care înțeleg ei setarea „Public” de pe facebook. Un pic de atenție, că un LOL pe facebook te poate trimite fix după gratii.


27 comentarii

Black Friday 2013: Cum umflă unii prețurile înainte, ca să aibă de unde face „reduceri”

Vine Black Friday 2013, celebrarea consumerismului, sărbătoarea  negustorilor, festivalul marilor reduceri. Sau nu. În anii trecuți am bătut obrazul celor de la Flanco și al altora puși pe aburit etichetele cu false reduceri dar am și notat lucrurile bune de la emag sau F64.

Cum nebunia smartphone din trecut s-a estompat, majoritatea deținând unul, în prezent se așteaptă ca tabletele să-și ia mare avânt de vânzări aici ca și afară. Paranteză: printre altele, popularitatea crescândă a tabletelor poate fi luminița de la capătul tunelului pentru mass-media și sfârșitul tranziției acestui domeniu lovit puternic de criză și de apariția internetului. O schimbare de paradigmă. Închis paranteza.

Anul acesta, printr-un artificiu de marketing, evomag fură startul. Și nu numai. Continuă lectura


12 comentarii

Jurnalist de ocazie

(observațiile mele se referă strict la România)

Au trecut anii și m-am trezit că ceea ce scriam de zor la începutul anilor 2000 pare să se clatine:

Mass media este considerată de către cei care o analizează în contextul modelului democraţiei pluralist liberale, ca fiindca a patra putere în stat, deci îndeplinind un rol vital, fiind gardianul democraţiei şi apăratorul intereselor publice.

rosia montana_2

Azi nu mai pot spune cu mâna pe inimă că acea mass media a acelor ani (precizez că nu mă refer la definiția care se tot lărgește, așa cum este azi. Mass media anilor 90 începe să își piardă din influența atât de aclamată, mai mult, „gardianul democrației și apărătorul intereselor publice” se transformă penibil. Unii le-au cântat prohodul, ceea ce nu mă deranjează.

Internetul ne schimbă viața și încet tot mai mulți indivizi își găsesc vocea – acel loc unde se pot exprima, unde pot schimba idei, unde se pot certa. Internetul devine piața din Grecia antică, doar că mai largă și mai primitoare.

S-a tot spus de către unii și alții că internetul ne va anomiza, ne va izola, fiecare comod în spatele calculatorului/tabletei/telefonului lui. Se pare că nu a fost așa (în cazul ultimelor evenimente). Dacă în 1 septembrie strigam „nu mai stați pe facebook! ”, în 8 septembrie nu am mai auzit așa ceva. Lumea de pe facebook a venit în stradă.

Da, e adevărat, a venit lumea cu telefoane, cu facebook și twitter, cu sms-uri și altele (nu mă pricep să le enumăr pe toate), dar a venit în stradă. Erau momente când nu puteai să suni (ca la concerte, „liniile” prea solicitate), erau momente când te mai loveai de un cineva atent doar la telefon (un mesaj, un post pe facebook, o poză să vadă și alții, un comentariu, un like, un mic filmuleț, o poză etc.). Jurnaliști de ocazie.

Asta m-a făcut să mă gândesc că dacă piața/agora s-a mutat pe net, în 8 septembrie net-ul a coborât în stradă.


Un comentariu

După mesaje plătite, Facebook testează plata pentru ştergerea pozelor

La sfârşitul anului trecut, Associated Press anunţa ştirea conform căreia Facebook testează introducerea plăţii pentru trimiterea de mesaje către non-friends începând cu 1$ sau mai mult până la 7$, pentru promovarea unor mesaje către câţi mai mulţi prieteni.

Se pare că după listarea la bursă şi căderea ulterioară a preţului acţiunilor Facebook, compania încearcă  să-şi monetizeze reţeaua prin metode la limita cutumelor de confidenţialitate. Nu ar fi ceva nou pentru Mark Zuckerberg, confruntat de mai multe ori în trecut cu acuzaţii privind felul în care asigură intimitatea utilizatorilor săi.

Facebook plata poze

Însă ca parte a planurilor de creştere, în prima parte a acestui an, Facebook plănuieşte introducerea plăţii pentru ştergerea imediată a unor poze de pe contul altora.  Imaginea în faţa familiei, a cunoscuţilor sau a potenţialilor angajatori e un punct sensibil pentru oricine. Reputaţia online costă iar estimările privind potenţialul venit generat de noua funcţie încep de la 10$ până la 30$ anual per utilizator american.

Zvonurile despre noile setări, aflate încă în stadiu beta, s-au reflectat în trendul ascendent al acţiunilor companiei pe bursă în martie. Analiştii socialmedia rămân însă reticenţi faţă de impactul real pe care îl poate avea o astfel de măsură asupra reţelei de socializare iar cei mai vocali nu se feresc să-i prezică începutul sfârşitului dacă se implementează această idee.


9 comentarii

Ajutaţi preşedintele şi premierul României să se lase de Facebook!

Şi să se apuce de treabă! Da, domnule prim-ministru, pe mine mă deranjează că pierdeţi vremea pe Facebook. Da, domnule preşedinte, consider că aveţi lucruri mult mai importante de făcut decât să postaţi filmuleţe pe Facebook. Sunteţi primii doi oameni în stat. A mi se scuza patetismul şi senzaţia de perplexitate.

Dar parcă gând la gând, în 23 martie seara, la mai puţin de o oră distanţă unul de altul, premierul şi-a postat o glumiţă ieftină iar  preşedintele şi-a postat faimosul la fel de inadecvat filmuleţ de adio. Două statusuri pe măsura staturii.

Înţeleg că ştirile economice nu mai rup jurnalele de ştiri. Înţeleg că ce era odată secţiunea „inedit” în agenda presei a devenit tabloid şi face acum agenda. Era politicii Gigi Becali şi Dan Diaconescu. Dictatura tabloidului domneşte în România. Iar inadecvarea primilor doi oameni în stat şi-a atins maximul: puterea executivă a României o arde pe Facebook.

Înţeleg că acum Facebook face ştirile. Dar măcar la ştirile meteo luaţi aminte. Domnilor preşedinte şi prim-ministru, scoateţi ochii din fereastra de Facebook şi priviţi pe fereastră. Afară, ţara e sub cod portocaliu.

Facebook


8 comentarii

De ce dau share

Social Media IconsÎmi iau majoritatea știrilor din online, la fel ca mulți utilizatori de Internet. Nu prea mai am timp să mă uit la televizor și, oricum, majoritatea posturilor de știri afișează un partizanat politic agresiv. Mi-am făcut o listă de surse online disponibile prin RSS și le „agreg” cu un „RSS reader” (eu îl folosesc pe cel de la Google). Citesc în drum spre și de la serviciu cât pot de multe. Am un client RSS pe Android (gReader), care îmi permite să încarc articolele acasă pe WiFi, astfel încât să folosesc comunicația de date GSM doar atunci când doresc detalii suplimentare (imagini, link-uri).

Sunt nevoit totuși să marchez ca și citite multe alte articole pe care nu reușesc să le parcurg. Paradoxul timpurilor noastre este că există foarte multă informație, dar puțină cunoaștere. Este foarte greu să selectezi bucățile relevante de informație, în special atunci când nu știi exact ce cauți, cum este cazul știrilor. Sunt foarte multe analize pertinente care rămân într-un con de umbră, fiind acoperite de perdeaua de fum a știrilor incendiare sau mondene. Continuă lectura


9 comentarii

Google, ce este iubirea?

… e întrebarea (tip „Ce este?”) cea mai des postată de către români în 2012, conform Google Zeitgeist, un almanah care începe o tradiţie frumoasă şi bănuiesc valoroasă pentru viitorii antropologi. Frumoase dileme au românii anul ăsta,  nu? Iar cand stirea vine in aceeasi zi  cu comemorarea lui Nichita Stanescu, parca si soarele asta cu dinti zambeste mai ingaduitor. Iubăreţi romanii, nu se dezic nici la categoria Cum?, „Cum se sărută” fiind pe primul loc în nelămuririle lor pubertine.

Şi cred că aici avem răspunsul, curiozitatea asta erotica vine de la adolescentii care isi cauta pe Google raspunsurile dinaintea primei intalniri. Sa ne bucuram ca ei sunt majoritari pe internet, fiindca bosorogii si babele din generatia noastra vor fi majoritarii internetului din 2030. Sa vezi atunci urateli si acreli pe forumuri. Iar Facebook parca e facut pentru viitorii pensionari, ca tot e o intrebare de top adresata de români catre atotstiutorul Google.

In rest, ProTV ia podiumul la emisiuni cautate pe net iar eu ma bucur ca am fost pe Arena Nationala la trei din cele cinci cele mai cautate meciuri, ca sa ma laud si eu ca apartin reprezentativ societatii mele. Poporul traieste conectat pestrit la dramele lui Whitney (muzica), Nastase (politica) si Bute (sport). Iar Traian Basescu prinde si el top 5, asta fiindca se stie, Google e site basist.

Spre rusinea mea, nu recunosc aproape nimic din categoria muzica si jocuri. Imbatranesc. Voi cum va incadrati in portretul robot al cautatorului român schitat de Google Zeitgeist 2012?


24 comentarii

Emag, dezamăgitor. Cum v-ați petrecut Vinerea Neagră?

Când ai un an ca să te pregătești pentru o anume zi, nu prea există scuză – mai ales că ai experiența dezastruoasă de anul trecut ba mai ai și alți șefi/acționari la care  trebuie să fâstâcești explicațiile. S-au făcut de râs, chiar e vinerea neagră pentru hostingul lor. Renunțați la F5, mai bine cumpărați o cartelă de metrou: cel mai cel site românesc funcționează old school, la taraba din Crângași. Apropo, a revenit clasicul copilăriei mele de pe la cozi: Să se dea domne’ câte unu’, să ajungă la fiecare! Dap, așa e politica firmei.

Pe celelalte siteuri sau magazine nu intru din principiu, de exemplu îmi amintesc de anul trecut cum Flanco de la Obor avea prețuri mai mari (la reducere!) decât într-o zi obișnuită a oricărui site obscur. Să-și câștige reputație și apoi mai vorbim, nu stau să îmi pierd timpul analizând țepe. A, sunt nedrept, mai există F64, bravo lor.

În rest, vinerea neagră e prilej de glume și meme-uri, ba cu Steaua care a luat cinci goluri la ofertă, ba cu enervarea userilor pe butonul de refresh.

 Voi, cum v-ați petrecut această zi de sărbătoare consumeristă? Ați bifat în sfârșit niște cumpărături amânate? Ceva ținte, ceva reduceri?