La colțu' străzii


Un comentariu

Lașitatea editorială a Facebook naște monștri adevărați din știri false

În sfârșit au apărut primele îndoieli justificate factual, cu efecte concrete și măsurabile, față de habitatul jurnalistic (Newsfeed) creat de Facebook.

Foto Reuters

Existau și înainte voci îngrijorate de libertatea internetului care remarcaseră evoluția opac-monopolistă a Facebook.  S-au plâns de la creatori mărunți de conținut la redacții cu tradiție și editori giganți. Chiar și aici, noi am observat cum în doar câțiva ani Facebook ne-a furat ușor ușor colțul de stradă. Poate că e în firea lucrurilor, nimeni nu se poate lupta cu tăvălugul evoluției. Dar intuitiv, ceva n-a fost niciodată complet în regulă cu această mișcare. Și nu mă refer, de exemplu, la conținutul video pe care Facebook îl fură cu nerușinare și fără nicio intenție de a respecta drepturile de autor, în planul său de a submina Youtube.

Sub mult sclipici și poze cu pisici, Facebook acționează în mod evident fără etică. A făcut-o mereu, încă de la primele întrebări legate de confidențialitatea datelor utilizatorilor săi. Profilarea de marketing  se intersectează de minune pe facebook cu profilarea făcută de instituțiile de forță. Are cineva certitudinea că Facebook protejează datele noastre în fața corporațiilor sau guvernelor cu care își negociază bugete sau lobby?

Dar hei, e gratis, am toate contactele aici dacă îmi pierd telefonul. Plus, e o lume fascinantă în care pot urma pe oricine, e distractiv. N-am nimic de ascuns, nu? Să-mi citească micile bârfe, să-mi arhiveze anturajul, să-mi monitorizeze localizarea și mai nou să-mi servească știrile lui, scroll scroll scroll și bifez „Accept”. Ce se poate întâmpla?

Păi în primul rând, în doar câțiva ani, internetul începe deja să arate altfel. Nu mai e www – world wide web, Facebook și Google vor internetul lor controlat. Nu mai e alegerea RSS, ci un Newsfeed ales de algoritm. Adăugăm aici traficul mobil care a depășit traficul clasic de desktop/laptop și ne trezim într-un internet de aplicație, în care fiecare fuge de democraticul browser și ține userul captiv în țarcul său monopolist al aplicației.

Revenind la recentele alegeri prezidențiale din America, câteva voci deștepte au articulat limpede noua dilemă editorială creată de facebook prin răspândirea unor știri false. Care facebook desigur se eschivează ipocrit de responsabilități editoriale pe care în mod evident le are. Săptămâna trecută, tot internetul a râs de creatorul facebook Mark Zuckerberg care foarte candid și încurcat a declarat imediat după alegerile americane că știrile false propagate pe facebook nu au niciun impact pentru utilizatori – păi atunci nici postările facebook n-au niciun impact pentru publicitatea plătită ha ha și de aici sute de meme. Și prezentatorul BBC a încheiat zâmbind această știre.

Am cules mai jos câteva paragrafe din trei articole scrise la cald despre invazia prin dezinformare organizată pe social media. Cu siguranță vor urma analize aprofundate și poate urmări legislative, fiindcă ne aflăm într-o realitate nereglementată, ca pe vremea când drogurile se găseau la liber. Încep cu surpriza apărută din adolescența nouăzecistă, siteul MTV, da acea televiziune MTV care killed the radiooo staaar și care are secțiune de Politică (am îmbătrânit!). Citez: Continuă lectura

Reclame


Scrie un comentariu

10K pe Facebook

În martie ne întrebam unde a plecat blogul nostru și oare când ne-am trezit mutați pe Facebook. Azi acolo am trecut pragul de 10,000 de Like-uri. Mulțumim! Între timp, după o vară secetoasă bloggeristic, La Colțul Străzii s-a revigorat un pic, de unde au venit și noii prieteni de pe Facebook, blogu’ și facebooku’ lucrează împreună. Despre Facebook vorbim altă dată mai cu nerv, fiindcă la o așa aniversare frumoasă e cazul să-ți muști limba și să te abții, haha.

Nu dezvolt acum teorii despre social media că de fapt nici n-am priceperea necesară, dar La Colțul Străzii de pe Facebook diferă de La Colțul Străzii original. Nu înseamnă că-i mai rău sau mai bun, e pur și simplu altceva. E reacție instantă. E mai meme. E mai video. Desigur, în prezent și textele aici au devenit mai… gif. E 2016.

Cadoul nostru pentru noi care pierdem vremea cu folos pe La Colțul Străzii este să oferim câteva snipuri din statisticile noastre despre noi toți cei de aici. Continuă lectura


3 comentarii

Transparență, ștampilă, intenții bune și comunicare proastă

memorandum transparență lipsăÎn ședința de cabinet de ieri, Guvernul a adoptat un Memorandum inițiat de noul Minister pentru Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC), prin care autoritățile publice centrale, ministere și instituții coordonate de acestea, se angajează să publice din oficiu mai multe informații de interes public și într-un format mai ușor de înțeles de către cetățeni. Din dezbaterea premergătoare aprobării, știm că inițiativa este una bună, care poate aduce progres în domeniu. Am privit însă amuzat cum intenția bună este lesne acoperită de o comunicare defectuoasă, dar și trist la prăpastia ce există încă între felul cum gândește administrația, chiar și la cel mai înalt nivel, și felul în care funcționează lumea în care trăim.

Bucuros de reușită, și probabil avid de imagine publică, MCPDC s-a grăbit să anunțe printr-un comunicat de presă că a fost aprobat Memorandumul în cauză. Dar graba strică treaba, și comunicatul nu a inclus tocmai textul documentului adoptat. Nu îți trebuie cunoștințe juridice ca să sesizezi ridicolul situației: Guvernul se laudă că ia măsuri pentru transparență, dar uită să publice tocmai Memorandumul respectiv. Am capturat acest ridicol în mesajul din cartonul alăturat, publicat tot aseară, pe Facebook: „Guvernul a aprobat Memorandului privind creșterea transparenței. Textul documentului nu a fost făcut public.” Textul care însoțește imaginea trimite chiar la comunicatul de presă de pe pagina MCPDC, unde oricine poate vedea că lipsește documentul.

Previzibil, textul a prins. Faptele sunt clare, mesajul e ușor de înțeles. Hazul de necaz vine de la sine. Cartonul ăsta a devenit un mic viral. De ieri seară și până azi dimineață are 100 de distribuiri, 109 reacții și aproape 23.000 de vizualizări. A fost distribuit inclusiv de persoane publice. E o gafă de comunicare a unei instituții publice, taxată ca atare de cetățeni.

În timpul ăsta, un reprezentant al Ministerului s-a apucat de zor să comenteze pe oriunde a găsit poza. Într-un limbaj politicos, dar cam lemnos, ne spune că nu au publicat memorandumul pentru că ședința de guvern s-a încheiat „în a doua parte a zilei” și premierul nu a apucat să-l semneze. Aici am rămas uimit de inadecvarea la realitate. Adică ce vor face, vor scana documentul cu semnătură și ștampilă și doar pe acela îl vor pune pe site? Nu este posibil să adauge textul, fie și într-un PDF, integral, fără semnătură? Nimeni nu vrea să meargă cu el în fața justiției, ci doar să se informeze despre conținut. Semnătura premierului este complet irelevant acestui scop. Puteți să urmăriți dialogul în comentariile la imaginea postată pe Facebook.

S-a făcut aproape prânzul zilei următoare. Textul Memorandumului încă nu a fost publicat. Cine știe, poate premierul n-a venit la birou, n-a apucat să semneze. Sau nu se găsește ștampila guvernului pe nicăieri, să certifice textul.

Lăsând gluma, mai spun o dată că cel puțin în varianta inițială (că pe cea finală, dacă nu ați înțeles, încă n-am văzut-o), Memorandumul e o inițiativă bună. Sper să o vedem și implementată, adică să vedem mai puțin preocupare pentru comunicare cu orice preț și mai multă pentru acțiuni concrete.


Un comentariu

Cand filtrul e mai fin decat trebuie – sau despre Vodafone numai de bine

Astazi in jurul orei 10 am facut putina navigare pe Internet de pe telefonul mobil. Las la o parte livrarea (a se citi bagarea pe gat) a unei solutii de asa zisa securitate de catre provider-ul de Internet fara de care navigarea devine imposibila. Printre altele am incercat sa citesc site-ul Hotnews. Surpriza a fost ca am fost redirectionat catre o alta fereastra in care aparea Vodafone si nu aveam optiune de continuare (uneori cand programul care chipurile asigura securitatea sesizeaza ceva in neregula esti atentionat insa esti lasat sa continui pe propria raspundere). Instantaneu am primit si un mesaj text (SMS) care avea urmatorul continut:
Fisierul accesat in 05Oct15 h09:58 la http://www.hotnews.ro este periculos si a fost blocat de Secure Net. Detalii pe http://www.vodafone.ro/securenet.
Am mai incercat de 2 ori in urmatoarele 2 minute si am primit inca 2 SMS-uri si tot n-am reusit sa am acces. Dupa 5 minute problema disparuse. Mi se pare total neprofesionist ca un astfel de produs software sa blocheze accesul la o pagina absolut onorabila (n-am incercat nici RTV nici A3…). Daca-i eroare de creare a unei liste, atrag atentia, pe aceasta cale, de situatiune. La alt motiv nici nu vreau sa ma gandesc. Si uite asa cateodata progresul tehnic (si automatizarile) nu inseamna neaparat mai bine pentru individ.


7 comentarii

Cum ne-au curtat mercenarii de care vorbea ieri Tolo: „Vă mulțumim că ne citiți!”

Nu-i de mirare că Elena Udrea își tocmise postaci când ea însăși se dădea un ascultător anonim spunându-și oful obsesiv-narcisist într-o celebră intervenție la radio.

Acum vreo cinci ani mă entuziasmam într-un scurt monolog bloggerist de ideea unui București femeie. Mi-ar plăcea să pot folosi adjectivul posesiv la feminin precum Timișoara mea, Constanța mea fiindcă eu cred că diva rămâne brandul Bucureștiului, dar asta e altă poveste. În acel context, într-un paragraf nefericit aminteam aiurea de Elena Udrea pe care o bântuia nestăvilita-i ambiție a unei candidaturi la Primăria Capitalei. O femeie reprezentativă pentru București, nu? Nu.

Și uite așa pe acea obscură postare telegramă a unui blog atunci la început, ne-am trezit vizitați de oastea digitală a doamnei Udrea. Blogul o fi fost el proaspăt în peisaj dar anii în care m-am hârșâit pe tot felul de forumuri mi-au ascuțit flerul pentru trolli sau postaci. Nu zic că nu mă mai provoc dar am nevoie de un troll mai deștept de atât ca să-mi consume nervii. Și-apoi ăla își merită timpul și nervii dacă chiar pornește o polemică deșteaptă.

Însă postacii de atunci erau rudimentari în mijloace, i-am șters plictisit de cât de plictisiți spamau pe subiectul candidaturii „lu’ Duamna”, cu U de la Udrea. După ping-pong-ul moderării, unul din ei, zis gica a răbufnit atunci isteț cu un  comentariu hâtru cu care și-a câștigat dreptul la vizibilitate.Postac

De la Tolo citire:
O persoană anonimizată în referatul procurorilor, ”care se ocupa de comunicare pentru PD-L București și, apoi, pentru Elena Udrea”, primea 3.000 de euro pe lună, banii săi.
În plus, tot din șpagă, alți pînă la 10.000 de euro lunar mergeau la o echipă de ”postaci” cărora persoana de la comunicare le indica în fiecare zi, în scris, care era mesajul pe care urmau să-l propage.
”Postacii” erau monitorizați și plătiți ”la bucată”. Rapoartele cu frecvența în care ei intrau pe siteuri și bloguri și încercau să influențeze discuția ajungeau și la Elena Udrea. Chiar fostul ministru recunoaște că-i veneau rapoartele comentariilor de pe net, dar susține că nu le citea ”pentru că erau mii de mesaje”.

Fiindcă treceam chiar prin vârtejul crizei, sper că gica al meu și-a încasat norma pentru acel mesaj, asta dacă n-om fi stat la taclale chiar cu șeful comunicării și deci coordonatorul armatei de postaci, cel cu 3000 Euro pe lună. Despre care acum aflăm că erau bani publici, într-o Românie a lui 2010 care tocmai tăiase salariile și pensiile.


Scrie un comentariu

Programator, activist sau pur și simplu îți pasă? Hackathon pe 21-22 februarie

Open Data DayUn hackathon este un maraton de programare, eveniment în cadrul căruia programatori, designeri, activiști, în general oameni cu idei lucrează intensiv pentru a crea aplicații software pe diverse teme. În week-end-ul următor, pe 21-22 februarie, în București, la ASE, Facultatea de Cibernetică, va avea loc un hackathon prilejuit de Ziua Internațională a Datelor Deschise (Open Data Day).

Evenimentul își dorește să popularizeze datele deschise și să construiască aplicații utile pentru guvernare deschisă, adică pentru transparență, participare, comunitate și instituții prietenoase. Participarea este liberă și sunt invitați în primul rând programatori, dar și studenți, activiști, jurnaliști sau pur și simplu oameni cărora le pasă. Oricine poate propune o idee de proiect, singur sau într-o echipă, sau se poate alătura uneia deja propuse în pagina cu proiecte a evenimentului. Iată câteva exemple:

  • harta codurilor poștale
  • catalog școlar on-line
  • trasee cu bicicleta în București
  • Fix my street! România
  • harta ONG-urilor culturale
  • școli și rezultate școlare

Fiind un eveniment de programare, sigur că cei pricepuți la acest lucru sunt la mare căutare. Dar oricine poate participa, pentru că fiecare proiect are nevoie de voluntari care să ajute cu identificarea și curățarea datelor, sugestii de funcționare sau cu testarea aplicațiilor. Există și un proiect care nu necesită deloc cunoștințe de programare – City Open Data Index.

Pentru a propune o idee nouă sau pentru a vă înscrie la unul din proiecte, vizitați pagina cu proiecte. Puteți să anunțați participarea și să vă decideți la fața locului, intrând în echipa proiectului „Vreau doar să particip”.

Vineri, în preziua hackathonului, va avea loc și o conferință despre guvernare deschisă, cu cinci secțiuni tematice: transparență, justiție, exploatarea resurselor naturale, cultură și business. Detalii despre organizatorii evenimentelor și înscriere găsiți aici.


7 comentarii

Cum am devenit „deținător de infrastructură cibernetică” și cât mă costă asta

cyber crimeAstăzi, Parlamentul a adoptat proiectul de lege privind securitatea cibernetică a României, acesta mergând la promulgare. Citind mirificul act normativ, constat că mica mea firmă, cu zero angajați și activitate ocazională, pentru că are un laptop, ar putea fi pusă la niște cheltuieli în plus, în scopul nobil al securității cibernetice.

După cum îi spune numele, actul normativ se ocupă cu organizarea acelor structuri care să ne apere țara de atacuri cibernetice. În principiu, e un rău necesar: astfel de atacuri există (vezi cazul Sony Pictures, care explodează în aceste zile), deci trebuie să ne pregătim pentru ele. Sunt niște instituții cu rol în acest domeniu, iar legea le-ar oferi un cadru modern de cooperare. În același timp însă, legea trebuie astfel gândită încât să apere cetățenii, nu să ofere instituțiilor respective puteri sporite tocmai împotriva celor pe care se presupune că îi slujesc. Un echilibru este necesar și dificil de găsit, și toate țările democratice îl caută permanent. România, care în astfel de situații este mai degrabă o țară cu epoleți decât una liberă, pare mai degrabă preocupată de bunăstarea serviciilor în cauză.

Proiectul de lege are în primul rând probleme în zona drepturilor fundamentale, la fel ca mai toate actele izvorâte din gândirea profundă a SRI. Legea „Big Brother” sau legea înregistrării utilizatorilor de cartele telefonice sau wi-fi gratuit au fost declarate neconstituționale de CCR. Nu știu ce soartă va avea această lege, îi las pe cei ce se pricep la drepturile omului să analizeze. Pe mine, în calitate de mic întreprinzător, m-a izbit o prevedere aparent inocentă a legii, dar care e foarte posibil să mă usture la buzunar. Articolul 2 ne spune cui i se aplică legea: Continuă lectura


Un comentariu

Raed Arafat vs Google AdSense. Cum se lipește hâtru o reclamă din 2014 pe o știre din 2012

arafat iphoneUna scurtă despre cum vede Google știrile de acum de mai bine de doi ani. Și cum le aranjează el Google făcând robotic legătura după cuvinte cheie. Și declarații cheie. La care Google își asezonează iscusit mesajele publicitare cheie.

Să luăm de exemplu protestele din ianuarie 2012, cele stârnite de scânteia Raed Arafat. Cele în urma cărora a picat Guvernul Boc (ceea ce n-a fost un lucru rău în sine) și prin care în câteva luni îl aveam deja pe Ponta drept premier.

Desigur, scripturile Google nu au modul de detectat minciunele în limba română și uite-așa mă trezesc că dau cu degetul mare pe telefon după o știre mai veche din 2012 ce vine aranjată frumos la pachet cu o reclamă din noiembrie 2014, într-un desăvârșit ikebana electoral. Poftiți atașat un printscreen de pe telefon.

Pornesc laptopul, dezactivez temporar Adblock și mă dau pe net pe aceleași știri despre protestele din ianuarie 2012 admirând splendoarea ironiei sugerate de nenea Google azi, noiembrie 2014, în plină campanie prezidențială. Și bucurându-mă că Google face mișto de ei pe banii lor potrivindu-le declarațiile la marele fix.

Raed Arafat 2012 vs 2014

Raed Arafat 2012-2014

Despre susținerea „onorantă” a lui Raed Arafat pentru candidatul Victor Ponta puteți citi aici.

 


4 comentarii

Vă recomandăm: Blogul lui lloopp

Power of WordsVă recomandăm să urmăriți Blogul lui lloopp (lloopp.wordpress.com). Cititorii obișnuiți de La Colțu’ Străzii vor recunoaște pseudonimul (fostului?) nostru colaborator, cel care a scris 84 de articole din septembrie 2011 și până acum. Nu știu pe ce căi ale Internetului a ajuns Lloopp la colțul nostru virtual, dar știu că i-am remarcat mai întâi comentariile pertinente la alte articole, apoi l-am invitat să scrie și el. Recent, lloopp a fost foarte activ cu seria Ajută-ți aproapele, în care se preocupă de cum putem câștiga coeziunea socială ce ne lipsește în România. Seria a avut destul de mulți cititori, dar, fără să contestăm utilitatea subiectului, am avut o discuție în interiorul grupului de autori despre cât de compatibilă este tematica și abordarea ei cu conținutul general al blogului. În urma acestei discuții, lloopp a decis să își deschidă propriul blog.

Am dat aceste detalii pentru a sublinia că apreciem efortul lui lloopp, chiar dacă nu suntem de acord  întotdeauna cu abordarea propusă. De asemenea, am vrut să dau un exemplu în care un comentator devine colaborator (nu e singurul, chiar dacă nu toți cei invitați și-au făcut curajul de a scrie). Ba chiar e un exemplu de succes, pentru că, iată, llopp și-a descoperit propria zonă de interes și pornește pe cont propriu. Îi urez mult succes și invitația de a scrie din când în când la Colț rămâne deschisă. Până atunci, iată cel mai recent articol al lui lloop, pe care a ales să îl trimită prin email (în ortografia autorului): Continuă lectura


3 comentarii

SRI se luptă mai mult cu drepturile cetățenilor decât cu ciber-teroriștii

maior-ungureanu-2-mediafax-foto-andreea-alexandruSăptămâna trecută a trecut mai puțin băgată în seamă, acoperită fiind de condamnarea lui Voiculescu, o știre cu titlul „România – ținta unui atac cibernetic din partea unor grupări extremist-teroriste”. În presa românească, primii care au vorbit despre acest subiect sunt cei de la România TV, care au obținut declarații de la purtătorul de cuvânt al SRI și de la un membru al comisiei de control a activității SRI din Camera Deputaților, nimeni altul decât patronul postului în cauză. De altfel, este canalul media care face permanent reclamă marii personalități a șefului SRI, George Maior (foto Mediafax). Nu e deloc de mirare că știrea dată de România TV este despre vigilența și eficiența Serviciului, iar deputatul Ghiță profită să promoveze ideea că „nu suntem pregătiți”, insinuând că trebuie să facem ceva – spre exemplu, adaug eu, să aprobăm legislația de supraveghere cerută de SRI.

Doar că, urmărind firul știrii, descoperim că lucrurile sunt cam ca la radio Erevan: nu doar România, ci SUA, UE și aliații lor sunt ținta; atacul are cel puțin 10 luni vechime, iar informații publice au apărut de cel puțin șase luni; au reapărut informații despre atac pentru că o firmă de securitate IT a publicat un raport detaliat, inclusiv cu exemple din România; există suspiciune puternice că nu e vorba de grupări teroriste, ci chiar de Rusia; România este una dintre țările cu multe victime pentru că lipsesc educația și bunele practici în domeniul IT în instituții publice, lucru pentru care SRI nu face nimic; în fine, deși știe de cel puțin jumătate de an de problemă, SRI nu reușește să ajute instituțiile afectate să scape de programele spion. În schimb, prin postul de televiziune prieten, SRI și avocații (era să scriu agenții) săi din Parlament acoperă știrea profitând pentru a promova ideea că trebuie să facem ceva, exact când în discuție sunt legile despre securitate cibernetică sau cea privind folosirea de cartele pre-pay sau accesul la rețelee Wi-Fi doar cu buletinul. Ca o coincidență ironică, tot săptămâna trecută a apărut și știrea că astfel de legi au fost trecute recent tot de Rusia. Continuă lectura


6 comentarii

Vicepremierul Rus față cu Internetul Românesc

Tre’ să fie un pic nașpa ca tu ditai vicepremierul rus să-ți lași avionul parcat și să pleci resemnat cu un biet avion de linie, ca toți muritorii.

O fi fost febra dată de sărbătoarea națională a Zilei Victoriei sau adrenalina pompată de titulara deja istorică de omul care a readus peninsula Crimeea la Mama Rusie. Altfel nu s-ar fi provocat copilărește făcând atâtea valuri digitale într-o liniștită sâmbătă de mai, pe când punea la propriu țara la cale prin Tiraspol.

La acest nivel provocarea înseamnă slăbiciune evidentă. Lasă glumița țanțoșă cu bombardierul, că nu intra ăla în spațiul NATO cum nici avionul lui nebombardier n-a putut decât să se-ntoarcă docil din spațiul aerian ucrainian. Dar rămâne asta cu „vedeți voi în curând”, gen. Sau mai precis: „Ei bine… Sirs from Romania, we’ll soon explain it all to you – who you are and what we think of you

Mie îmi pare mai mult o bătaie în obraz. Păi una vorbim alta facem?

Continuă lectura


2 comentarii

De la date deschise la aplicații utile

Scriam săptămâna trecută despre hackathonul cu date (publice) deschise, mă simt dator cu răspunsul la întrebarea care a fost rezultatul evenimentului. În cele două zile au participat cam 50 de persoane; dintre ei, mai mult de 30 au lucrat direct la 11 proiecte care să transforme seturile de date de pe portalul guvernamental în aplicații utile. Desigur că nu toate proiectele au fost finalizate în cele două zile, dar pentru cele mai simple deja se văd primele rezultate.

O scurtă descriere a celor 11 aplicații este disponibilă în acest articol, iar organizatorii au promis să actualizeze constant pagina datedeschise.ro cu link-uri la proiectele finale. Iată care sunt primele proiecte deja funcționale:  Continuă lectura


2 comentarii

Hackathon cu date deschise în acest week-end

Pe 22 februarie este ziua internațională a datelor deschise. Lansat la sfârșitul lunii octombrie, portalul guvenamental de date publice deschise – data.gov.ro – a strâns deja peste o sută de seturi de date (103, astăzi), publicate de diverse instituții guvernamentale. Așa cum am mai spus, valoarea datelor, înțeleasă ca oportunități de reutilizare, este diferită de la un set la altul, dar găsim seturi de date foarte interesante. Pe baza lor pot fi construite aplicații utile pentru public și Open Data Day este un moment excelent pentru a face acest lucru.

Un hackathon este un eveniment în cadrul căruia programatori și alte persoane interesate lucrează intensiv pentru a crea aplicații software. În ciuda particulei „hack” nu este vorba despre hackeri, despre spart parole sau altele asemenea. Hackathonul este despre programare, de aceea i se mai spune și codefest. Un astfel de eveniment va avea loc în acest week-end, în organizarea unor organizații non-guvernamentale reunite sub umbrela Coaliției pentru Date Deschise. Site-ul evenimentului este www.datedeschise.ro

Participanții sunt invitați să propună idei de proiecte sau să se alăture celor deja inițiate. Exemple de proiecte interesante: Continuă lectura


9 comentarii

Facebook dislike politica

dislikeÎn România, Facebook a prins foarte bine, e la modă. Prin urmare, în marketing este deja obligatoriu să fii prezent pe rețea. De aici s-a transmis în marketingul electoral și în comunicarea politică în general. Oricine e implicat în politică și are puțină ambiție – politicieni, consilieri, analiști de ocazie – au măcar un cont de Facebook, dacă nu și pagină (sau pagini). E așa simplu să îți faci pagină de „persoană publică” pe rețea, doar câteva clickuri! Apoi strâng cu migală like lângă like, bucuroși să se vadă crescând în ochii poporului. Narcisismul funcționează teribil de bine, pentru că nu există opțiunea dislike. Aici e o problemă.

Să zicem că X scrie ceva pe Facebook. Un fel de declarație politică modernă, sau altă vorbă de duh. Din partea susțintărilor apar like-urile sau chiar mesajele de încurajare. Cei care nu sunt de acord, ce ar putea să facă? Dislike nu există, deci rămâne doar varianta unui comentariu dezaprobator. Trecerea de la dislike-ul anonim la comentariul asumat e un pas important și nu îl fac mulți. Îndrăzneții au alte pericole de înfruntat. Etichetele de băsist/uselist se aruncă instant, autorul șterge și blochează comentatorii „ostili”, iar grupul de susținători îi apostrofează, prea des agresiv.  Continuă lectura