La colțu' străzii


3 comentarii

Despre Teodor Meleșcanu, ministrul român de Externe

blog

Pe când era director al SIE, presa a scris că Teodor Meleșcanu strângea ilegal semnături pentru a candida la președinție, cu ajutorul lui Mircea Dogaru, fost general, actual mare admirator și amic al lui Alexandr Dughin, nimeni altul decât teoreticianul eurasianismului și consilier al președintelui Dumei de Stat. Același Mircea Dogaru a fost printre invitații extremei drepte europene la reuniunile organizate de aceștia în România.

La începutul protestelor, Teodor Meleșcanu l-a chemat pe ambasadorul SUA la București să-l avertizeze cu privire la declarațiile acestuia din media.

Ieri, Teodor Meleșcanu a mințit la Bruxelles despre OUG 13 adoptată de guvernul de la București. Tot ieri, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a anulat întâlnirea cu Meleșcanu.

Azi, Teodor Meleșcanu le-a interzis miniștrilor și funcționarilor din ministere să mai aibă vreo întâlnire cu ambasadorii acreditați la București fără avizul lui.

Teodor Meleșcanu este acum membru ALDE. Președintele partidului, Călin Popescu Tăriceanu, plănuia, după publicarea raportului MCV, o întâlnire cu președintele Camerei Deputaților și cu premierul, pentru a informa Comisia Europeană că România nu mai vrea să coopereze în cadrul MCV. Nu este prima dată când, din spatele unui aparent ștaif liberal, Călin Popescu Tăriceanu promovează un antieuropenism meticulos elaborat.

Doar fapte. Și o întrebare: care sunt mizele luptei împotriva Justiției și ale cui?

Reclame


Un comentariu

Decizia Curții Constituționale, resetare a clasei politice de la Chișinău?

11055375_10207692164408518_7943622103699461948_oRepublica Moldova este, uneori, o țară prea mică pentru toate interesele care se intersectează, în diferite configurații, pe teritoriul ei  : personale, politice, de business, strategice. Vineri, Curtea Constituțională de la Chișinău, analizând o sesizare depusă în noiembrie 2015 de PLDM privind constituționalitatea alegerii președintelui  prin modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova în anul 2000 , a decis, cu trei săptămâni înainte de expirarea mandatului actualului președinte, să anuleze modificările din 2000 și să se revină la alegerile prezidențiale prin vot direct. Adică, atunci când toată lumea fie calcula majorități parlamentare care ar putea învesti noul președinte, fie  planifica proteste de amploare care să blocheze procesul și să declanșeze alegeri anticipate, Curtea Constituțională, la sesizarea PLDM, spune stop joc. Continuă lectura


2 comentarii

Asteptandu-l pe Godot sau despre hainele noi ale imparatului?

Am cautat recent informatii oficiale despre pavilionul Romaniei la Expo 2015 dinpavilion-romania-expo-milano-2015 Milano. Am aflat astfel ca acest demers are un buget relativ generos (3,5 milioane euro). N-am avut placerea sa vad cu proprii ochi aceasta tarasenie. Spun tarasenie pentru ca am incredere deplina in comentariile pe care le-am primit de la un bun prieten nascut, crescut si traitor intr-o tara membra fondatoare a UE. Dupa ce am avut placerea de a-l avea musafir (placut impresionat de Delta Dunarii de data asta) in Romania, a mers in directia Milano pentru ca avea de vizitat Milano Expo 2015.

Voi incerca o parafraza a mesajului primit zilele acestea. Continuă lectura


6 comentarii

Moldova: beneficiile guvernării cu comuniștii

chiril gaburiciRepublica Moldova și-a ales astăzi un nou guvern, evitând o criză politică ce ar fi putut duce la alegeri anticipate. Noul premier, Chiril Gaburici, are în Cabinet miniștri propuși de două partide, Liberal-Democrat (PLDM) și Democrat (PDM), considerate pro-Europene, și a fost susținut în Parlament de un al treilea, al Comuniștilor (PCRM), considerat pro-rus. Situația este încâlcită și guvernarea va fi dificilă, cu negocieri la fiecare pas. Pe de altă parte, atragerea PCRM într-o alianță în care nu sunt cel mai important partid poate avea beneficii pe termen mediu și lung. Continuă lectura


4 comentarii

Syriza are propria alegere de făcut: radicalizare sau moderație

syrizaLogoSYRIZA, partidul auto-declarat „stânga radicală”, a primit cele mai multe voturi la alegerile generale din Grecia, conform sondajelor. Așteptăm rezultatele finale pentru a afla numărul exact de mandate, dar cel mai probabil va fi sub 50% (nu cu mult), dar mai mult ca orice alt partid. SYRIZA se pregătește de guvernare.

SYRIZA este acronimul de la Coaliția pentru Stânga Radicală, un nume suficient de beligerant încât să pună în gardă o lume obișnuită ca radicalismul să nu fie cel mai important curent politic. Să notăm că la alegerile din Grecia a participat și un Partid Comunist, care ideologic este mai aproape de forma leninistă a stângii cu care ne-am obișnuit noi, aceea preocupată mai mult de monopolul asupra puterii. SYRIZA este mai degrabă o mișcare marxistă, preocupat de lupta împotriva capitalismului ca sistem și de redistribuirea bunurilor până la disoluția proprietății. Pe de altă parte, programul SYRIZA recunoaște principiile democrației și separației puterilor și pune accent pe drepturile fundamentale ale persoanelor.

Din lecțiile istoriei, sunt multe probleme practice cu programele de acest tip. Niciodată nu s-au potrivit cu realitatea și că atunci când au ajuns să le implementeze, fără excepție, primele principii la care au renunțat partidele respective au fost cele legate de drepturi și libertăți. Apare apoi problema firii oamenilor, căci redistribuirea nu o fac roboții; nu e de mirare că toate sistemele centralizate suferă de corupție generalizată. Răspunsul ideologilor este că renunțăm temporar la anumite puncte din program, în numele viitorului luminos de după câștigarea luptei cu… oricine ar fi dușmanul (de obicei, capitaliștii, străinii, America, everii, masonii etc.). Pericolul radicalismului stă tocmai în acest tip de derapaj autoritar. UPDATE. Două ore mai târziu, SYRIZA a anunțat alianța cu naționaliștii de la ANEL. Lucrurile încep prost.

SYRIZA are la dispoziție și alt traseu, al moderației. Continuă lectura


2 comentarii

Alegeri locale în Canada

Guest-post: Stelică

Preambul: In 1992, 1996 si in 2000 am incercat acolo unde eram sa ma implic in calitate de observator sau membru in comisiile electorale. Totdeauna am fost primit cu amabilitate, mi s-au luat datele de contact, dar atit. De fiecare data am subliniat ca vreau sa o fac benevol, necerind nici un ban. Intre timp am schimbat tara. 

Si acum continuarea: alegeri locale in provincia Quebec in 2013.

Am aflat ca pe site-ul primariei a aparut anuntul ca pentru alegerile locale din 3 noiembrie-2013 se fac angajari: personal pentru alegerile locale.

Am intrat pe site-ul primariei la sectiunea alegeri si am facut o aplicatie pe net in 23 august. Un formular extrem de simplu, cu niste date generale si cu o intrebare daca am mai participat la alegeri locale si daca da in ce functie. De asemenea erau trecute functiile si tu bifai ce vroiai. (Eu am bifat atit pentru ziua de vot cit si pentru ziua de vot anticipat).

I-am spus unui amic de asta si ca astept. Ne-am amuzat zicind ca nu voi fi ales, ca sunt emigrant de prea putina vreme si nu stiu legea electorala… Imi vine mereu in cap Martin Eden a lui London si teoria expusa in carte cu angrenajul perfect setat sa te arunce si dintr-o data se rupe un dinte si nu mai te sare, si asa esti ales.

In 9 oct primesc un plic cum ca am fost angajat pentru a fi membru intr-o comisie de vot aici unde locuiesc si ca miercuri 16 oct trebuie sa merg la instruire ce va dura vreo ora si ceva. Nu ma mai asteptam. Din 23 august pina acum… Dar de, cind nu te astepti se intimpla. (Martin Eden, angrenajul si-a rupt un dinte si sunt ales). Continuă lectura


Un comentariu

Iar vin chinezii!

Ponta în ChinaȘtiți bancul cu poporul chinez? Hai că vi-l spun la final. Premierul Ponta se află din nou în vizită de lucru în China, de unde aruncă pe piața media din România săgeți de miliarde de euro, bani chinezești investiți la noi în țară. Dar nu e prima dată când se întâmplă asta. În iulie 2013, Ponta și-a terminat turneul prin dictaturile asiatice cu o vizită în China. De acolo, ne-a spus că investitorii chinezi abia așteaptă să vină în România și să facă mega-proiecte, precum Cernavodă (energie nucleară), Târnița (hidro), autostrăzi, linii de tren de mare viteză sau privatizarea Oltchim. În noiembrie anul trecut, România a organizat forumul China – Europa de Est, ocazie cu care chiar au venit chinezii cu geamantanul plin de promisiuni. Pentru buna desfășurare a show-ului mediatic, au fost semnate un teanc de memorandumuri și protocoale, niciunul cu valoare juridică ridicată, în care era vorba de investiții posibile de 8,5 miliarde de euro, majoritatea în energie. Din listă dispăruseră autostrăzi sau căi ferate, dar intraseră termocentrale (Rovinari, Deva) și un parc eolian (singurul proiect care implică o firmă privată, poate merită semnalată coincidența că patronul ei este domnul Păunescu, implicat și la B1TV). Prin martie anul acesta, vicepremierul Dragnea a vizitat China, de unde ne-a povestit din nou despre aceleași proiecte în energie, ba a mai semnat un nou acord cadru, în urma căruia chinezii ar putea să se gândească să înceapă analiza tehnică pentru demararea procedurilor de începere a lucrului la linia de tren de mare viteză. Dragnea vorbea deja de acorduri de peste 20 de miliarde de euro.

Între timp, toate investițiile majore programate au rămas la stadiul de acorduri de principiu, cu excepția notabilă a celor din zona IT și telecom, care sunt făcute de firme private fără implicarea statului român. De la autostrăzi chinezii s-au retras, de cale ferată nici nu s-au apucat, în energie se gândesc să înceapă studiile de fezabilitate. Altfel, chinezii rămân investitori mici, iar deficitul comercial al României în relația cu China se menține la peste 1,5 miliarde de euro – bani reali, nu pe hârtie. Astăzi, Victor Ponta este din nou la Beijing și vorbește cu încredere de investițiile chineze în România. Proiectele nu lipsesc: Cernavodă, Târnița, Rovinari, Deva, autostrăzi, tren de mare viteză… stați puțin, tot astea? Sigur, detaliile se mai schimbă: în loc de autostrada Comarnic-Brașov, de unde chinezii au dat bir cu fugiții, vorbim de Pitești-Craiova (imediat o trece Rus pe master-planul lui Șova!); în loc de calea ferată București-Constanța, acum e vorba de București-Iași-Chișinău (că doar votează și frații de peste Prut); iar chinezii au obținut și tehnologie canadiană pentru Cernavodă, gata, s-a rezolvat. Mai noi, chinezii sunt interesați și de imobiliare, dar nu oriunde, ci la Craiova, poate la capătul autostrăzii.

Între timp, vicepremierul Dragnea îi asigură pe chinezi că găsim noi o soluție și la regulile astea europene, o pacoste pe capul nostru, iar spre exemplificare primarul din Craiova spune că investiția imobiliară este de fapt cu bani publici, iar contractul va fi negociat direct, nu prin licitație publică. Facem orice, doar-doar or veni chinezii. Dar chiar dacă nu vin, nu-i bai. Ponta se alege președinte și organizează un nou mare Forum regional cu prietenii asiatici. La anul o ia pe Daciana de mânuță și mai dă o fugă în China, de unde ne va anunța că vin chinezii la Cernavodă, Tarnița, Rovinari, Deva, autostrăzi, căi ferate ș.cl.  Continuă lectura


7 comentarii

Corina Crețu poate fi un punct important câștigat de Ponta

Corina CrețuDe când este prim-minstru, Ponta s-a făcut remarcat în politica externă mai degrabă prin bâlbe decât prin realizări. A venit la putere cu un bagaj de neîncredere în relația cu partenerii europeni și americani, obținut atât din acțiunile din vara lui 2012 cât și din mitomania proprie, de la doctoratul plagiat la obișnuința discursului dublu, unul pentru europeni, altul pentru români. A încercat să refacă relațiile, dar pentru fiecare pas înainte a găsit mereu ocazia să facă unul înapoi, fie prin greșeli proprii, cum sunt legile dubioase trecute prin Parlament sau, mai rău, prin ordonanțe de urgență, fie prin contre puse de președinte. L-a angajat pe Tony Blair, care i-a adus o strângere de mână cu Obama și câteva articole naive plasate de „analiști americani”. A sperat că amicii socialiștii vor câștiga alegerile europene, dar n-a fost să fie. A avut cumva noroc cu Putin, care ne-a forțat pe toți să strângem rândurile în fața amenințării directe, dar chiar și acest noroc este cu probleme pentru Ponta, care tocmai încerca să își construiască imaginea de legătură între est și vest. În timp ce negocia o vizită în Rusia, pentru „relansarea relațiilor”, Putin s-a gândit să invadeze Ucraina, bucată cu bucată. S-a făcut prietenul lui Erdogan în timp ce acesta își crește autoritatea și autoritarismul și are periodic episoade de violențe de stradă. I-a mai rămas China, dar de la chinezi a obținut până acum doar vorbe, căci doar cu vorbe s-a dus; „Putem să înţelegem că nu vă este uşor cu legislaţia europeană, nici nouă nu ne-a fost uşor”, le-a spus Dragnea chinezilor, ceea ce sintetizează excelent problema de fond a lui Ponta.

Iată însă că oportunitatea vine de unde ne așteptam mai puțin, adică de la componența noii Comisii Europene, condusă de un creștin-democrat și nu de un socialist. Aparent, președintele Băsescu a mai punctat o dată, lăsând impresia că și-a folosit influența pentru a negocia păstrarea portofoliului Agricultură pentru Dacian Cioloș. Însă contextul i-a fost favorabil lui Ponta. Mai întâi, că noua Comisie este rezultatul unui compromis între populari și socialiști, ceea ce lasă o marjă importantă de manevră pentru guvernele cu o majoritate solidă într-o direcție sau alta. Apoi, Juncker a apucat să promită că va avea în Comisie cel puțin jumătate din poziții ocupate de femei, dar statele membre nu se grăbesc deloc să propună femei. Așa că același Juncker a rugat frumos statele să facă măcar două propuneri, să fie loc de negociere, dar puțini au dat curs rugăminții. Ei bine, chiar și echipa lui Ponta, care altfel s-a dovedit mai degrabă naivă în afaceri externe, a văzut oportunitatea de a îl ocoli pe Băsescu în relația cu noul șef al Comisiei, ajutându-l pe acesta din urmă să își construiască echipa. Corina Crețu e femeie, are experiență politică, reprezintă socialiștii într-o țară dominată de partidul afiliat acestora și, de bine de rău, e eligibilă pentru postul propus.

Știrea zilei este că Juncker a acceptat-o pe Crețu și va urma audierea în Parlamentul European. Ne putem pune întrebarea ce treabă are Crețu cu politicile regionale, amintindu-ne cum s-a întors Vosganian cu coada între picioare din excursia similară la Bruxelles. Mi se pare o falsă problemă, sunt diferențe majore. Fără să fie tehnocratul perfect, cum era Cioloș la Agricultură, Crețu rămâne o politiciană cu experiență în PE, unde este din 2007 și a avut timp să-și consolideze relațiile. Nu este căzută din necunoscut, ca Vosganian, este din interiorul sistemului și e puțin probabil ca în contextul înțelegerii între populari și socialiști să aibă cineva interesul să dărâme pe una de-a lor. Experiența politică transformată în capacitatea de a construi o echipă viabilă este atu-ul Corinei Crețu, prin care balansează lipsa experizei tehnice în domeniul vizat. Nu în ultimul rând, Crețu este o politiciană decentă, care nu crează probleme de imagine Comisiei (pentru că extrasele ilicite din viața personală, care vor abunda la noi, contează mai puțin într-o lume așezată sau, dimpotrivă, chiar ajută).

Dacă la final Corina Crețu va obține poziția de Comisar, Ponta marchează primul punct important într-o zonă în care, până acum, Băsescu a reușit să-l facă să pară insignifiant. Rămâne de văzut dacă va reuși să anuleze avantajul prin alte gafe, de la ordonanțe din pixul lui Dragnea la vizite prin China fără rezultate concrete.


Un comentariu

Ne apropiem de al treilea razboi mondial ?

Istoria se repeta de cele mai multe ori pentru ca nimeni nu a invatat lectia de prima data. Asemanarile zilelor noastre cu starea lumii de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial sunt izbitoare.

Criza economica : Marea Depresiune a durat din 1930 pana prin 1940 (in unele tari chiar pana prin 1945) iar al doilea razboi mondial(RM2) a inceput in 1939. Recesiunea globala din zilele noastre a durat din 2008 pana in 2012, unele tari ne-revenindu-si nici acum (2014). Continuă lectura


6 comentarii

Vicepremierul Rus față cu Internetul Românesc

Tre’ să fie un pic nașpa ca tu ditai vicepremierul rus să-ți lași avionul parcat și să pleci resemnat cu un biet avion de linie, ca toți muritorii.

O fi fost febra dată de sărbătoarea națională a Zilei Victoriei sau adrenalina pompată de titulara deja istorică de omul care a readus peninsula Crimeea la Mama Rusie. Altfel nu s-ar fi provocat copilărește făcând atâtea valuri digitale într-o liniștită sâmbătă de mai, pe când punea la propriu țara la cale prin Tiraspol.

La acest nivel provocarea înseamnă slăbiciune evidentă. Lasă glumița țanțoșă cu bombardierul, că nu intra ăla în spațiul NATO cum nici avionul lui nebombardier n-a putut decât să se-ntoarcă docil din spațiul aerian ucrainian. Dar rămâne asta cu „vedeți voi în curând”, gen. Sau mai precis: „Ei bine… Sirs from Romania, we’ll soon explain it all to you – who you are and what we think of you

Mie îmi pare mai mult o bătaie în obraz. Păi una vorbim alta facem?

Continuă lectura


8 comentarii

Anti-americanismul, între confuzie și un efect Pygmalion inversat

captain.trace.1Dacă acum câteva zile colegul moromitic ne amintea de mica ipocrizie din piesa trupei Vama Veche, aceea cu “Americanii’s de vină…”, mi-am propus azi să fac pe avocatul diavolului. Că SUA = „imperiul răului” sau antichristul, devine o părere tot mai des întâlnită, nu doar la oameni precum Aleksandr Dughin, ci și la nivelul „cetățenilor simpli”, din China via Afganistan și până în România.

Confuzii și omisiuni în argumentul politicii externe

Prima întrebare ce trebuie pusă este „De ce este totuși anti-americanismul atât de la modă în ultima perioadă?”

Să fie de vină oare politica externă predispusă la intervenționism militar? Continuă lectura


9 comentarii

Daca doriti sa revedeti Revolutia in direct …

… urmariti sirul actiunii evenimentelor din Ucraina. Scenariul este similar, populatia protesteaza pe strada in marile orase, puterea organizeaza contra-manifestatii, populatia revolutionara are mai multa determinare decat contra-revolutionarii, apar teroristii, se trage cu munitie de razboi. Diferenta este ca „teroristii” sunt de partea puterii post/neo-comuniste deja instalate, nu contribuie la instalarea ei, o ajuta sa isi pastreze puterea. Foarte probabil ca lucrurile sa degenereze in razboi civil pe linia aproximativa : Continuă lectura


6 comentarii

Criza din Ucraina: în mijlocul haosului din Kiev, o luptă pentru libertate

                                                                                 Guest-post: Andrii Ignatov (Ucraina)

Așa ar fi trebuit să arate Revoluția română din 1989”, gândesc pe 19 Ianuarie 2014 pășind  în centrul Kievului pentru prima dată de la începutul protestelor. O mulțime compactă de protestatari din diferite regiuni ale țării adunată pe Maidan (Piața Independenței) și pe străzile adiacente pentru a 58-a zi, pentru a 58-a oară.

1

Bunii mei prieteni, el programator, ea funcționar, observă cum s-a schimbat, peste noapte, orașul de acum o lună.  Poartă căști de protecție pentru a sfida  legile proaspăt adoptate ce interzic tocmai purtarea acestor căști în spațiile publice. Ne plimbăm pe străzile Instytutska, Khreschatyk și  Hrushevsky fotografiind protestatarii și trupele speciale de poliție care baricadează cartierul guvernamental cu camioane, mașini și garduri de metal. Peste tot , un miros greu de lemn și de cărbune ars pe care protestatarii  și forțele de ordine le-au aprins pentru a se încălzi.  Un rând de corturi mari, kaki, ocupa jumătatea estică a bulevardului Khreschatyk, artera principală din centrul orașului, acum pe jumătate blocată. Un grup de tineri mascați, cu bâte din lemn în mâini, trece pe lângă noi.  E frig. 5 grade Celsius.  Gerul pune încet, încet stăpânire pe noi și plecăm să ne adăpostim într-un birou micuț al unuia dintre prieteni.

Continuă lectura


3 comentarii

Cum mi-am petrecut codul portocaliu

Manifestare de solidaritate cu revoltele din Ucraina, București, 26.01.2014

În plin cod portocaliu, când la ştiri drama înzăpezirii se derula nestingherită, în Bucureşti un grup de oameni s-au adunat la fântâna de la Universitate ca să atragă atenţia că în Ucraina situaţia e complicată. Duminică, 26 ianuarie 2014, la ora 16:00 a avut loc o scurtă acţiune de solidarizare cu protestatarii paşnici din Ucraina. De ce scurtă? Pentru că ar fi prea multe de spus în legătură cu ceea ce se petrece acolo şi pentru că, fiind o manifestare constituită adhoc de un grup de 4 persoane, am decis că e mai bine să ne limităm la jumătate de oră pentru a evita orice fel de incidente care ar fi putut fi provocate de grupuri cu doleanţe mai mult sau mai puţin radicale. Continuă lectura