La colțu' străzii


18 comentarii

Kovesi, plagiatul, Timișoara

Chestiunea acuzației de plagiat la adresa dnei. Kovesi este una serioasă și nu ar trebui să ne facem că nu există sub scuza simplistă „doar nu ne uităm în gura lui Ghiță și Băsescu”.

Cu aceștia doi vârf de lance, subiectul va fi rostogolit pe televiziuni și va face mult rău credibilității unor domenii esențiale: justiția și educația. Progresul anti-corupție este reversibil dacă pierde sprijinul popular. Iar cercetarea românească are mare nevoie să se continue micile succese anti-plagiat.

Apărarea procurorului-șef DNA este subțire pentru că se bazează pe decizia unei comisii care a spus, cam în aceeași perioadă și aceleași condiții, și despre un alt demnitar, d. Ponta, că nu a plagiat. Ulterior, s-a dovedit contrariul în cazul dlui. Ponta. La fel se poate întâmpla în cazul dnei. Kovesi.

Pentru a lămuri subiectul, avem nevoie de o nouă analiză. Probabil este dificil, legal vorbind, să fie începută de CNATDCU. Tot cazul Ponta ne arată cum se poate descâlci problema. Comisia de Etică a Universității București, unde a primit Ponta titlul, a inițiat o nouă verificare.

Dna. Kovesi și-a primit doctoratul la Universitatea de Vest. Aceasta are o Comisie de Etică. Ar fi momentul ca aceasta să arate că există oarece demnitate sub sloganurile care preamăresc calitățile bănățenilor.

Anunțuri


2 comentarii

Orgolii curriculare

(1) Între 2009-2011, CNEE a cheltuit 4 milioane de euro din bani europeni pe un proiect din care a ieșit un cadru curricular (adică programa școalară, mai popular spus). A rezultat o serie de studii, publicate ulterior.

(2) În 2011, după adoptarea legii educației, ministrul a văzut că nu sunt bune, a făcut altă echipă, care să ia de la capăt.

(3) A picat guvernul, au venit unii mai preocupați de bunăstarea universităților private, discuția s-a mutat în planul secund și, în mod fericit, a ajuns la Institutul de Științele Educației, unde niște oameni lucrează și azi – cam dezlânat – la programe, ba chiar au pus recent în dezbatere planurile cadru pentru gimnaziu.

(4) A venit guvernul tehnocrat, noul ministru a adunat niște minți luminate și/sau oameni exagerat de activi pe bloguri, să coordoneze curriculum.

Ei bine, între cele patru echipe suprapunerile sunt minime, atunci când se întâmplă! Adică de fiecare dată când se schimbă guvernul, noul ministru vine cu propria trupă de înțelepți și o ia de la capăt.

Ghici ce se va întâmpla în noiembrie anul ăsta, când se termină tehnocrația.


12 comentarii

Demagog vs Pedagog. Și uniformele Hermes de la Colegiul Șincai din Baia Mare

Un liceu de prestigiu din provincie introduce uniforma școlară. Elevii se revoltă, primarul li se alătură și îl batjocorește vesel-impertinent pe directorul școlii chiar în fața elevilor săi. Umilit, dascălul își dă demisia de onoare. Bine-ați venit la Colegiul Național Gheorghe Șincai din Baia Mare! Unde primarul le vrea pe fete admirate nu pentru uniforma lor. Câteva secvențe video mai jos:

Deși aparent bruscă, această decizie vestimentară s-a luat în consiliul de administrație al școlii după mai mulți ani de ezitări, după consultări cu părinții precum și cu reprezentanți ai elevilor. Nu știm care și cât de reprezentativi, dascălii își pot face mea culpa pentru comunicarea cu elevii a acestei hotărâri. Fiindcă într-adevăr adolescenții resping puternic ideea. Sau cel puțin cei mai gălăgioși dintre ei. Intră în scenă Șerb… să-i zicem Nepotul. Care nepot își agită colegii pe Facebook prin mesaje eurofile – în sensul trimiterii la UE a directorului școlii, chemându-i luni dimineață în sala amfiteatru a Colegiului pentru a se revolta. Continuă lectura


11 comentarii

Șefă de promoție pierdută între „să nu pârăști” și „să nu furi”

decalogul-taceriiAm o prietenă care e nemulțumită de învățătoarea de la clasa copilului pentru că „îi cam învață să fie pârâcioși”, adică îi îndeamnă să spună atunci când colegii lor încalcă regulile. Cazul șefei de promoție eliminată de la Bac pentru că i-a lăsat pe colegi să copieze ar trebui să o facă să se gândească de două ori despre ce valori învață copiii la școală. Continuă lectura


Scrie un comentariu

N-o să-ți vină să crezi ce-au făcut în Dubai niște liceeni din Bârlad și Piatra Neamț!

sau Cum i-au răsfățat șeicii pe niște liceeni români? sau Liceenii români au dat un fabulos tun de sute de mii de dolari în Dubai! 

… sau în fine, orice alt  titlu momeală care măcar ar atrage un pic de atenție și bunăvoință a presei românești asupra unor subiecte bune, de bine, în sensul ăla vechi și propriu al cuvântului. Înțeleg că nu e știre dacă nu-i cu sex, scandal, violență sau abuzuri dar lucrurile astea bune se întâmplă deja de doi ani la rând, se preiau pe fluxuri străine de tot felul dar nu și în românește, nu! în România jurnalismul înseamnă perfecționarea traducerilor din Daily Mail și alte tabloide. Închid paranteza editorializată și acest paragraf introductiv ca să vă redau știrea care n-a existat niciodată. Ca să încheiem frumos   un alt an școlar. Continuă lectura


4 comentarii

Educație: România se împrumută la Banca Mondială deși puteam lua bani gratis de la Uniunea Europeană

Capută din site-ul Băncii MondialePe agenda ședinței de guvern de ieri este un Memorandum care prevede semnarea unui acord de împrumut de 200 milioane de euro de la BIRD (parte a grupului Băncii Mondiale), pentru Proiectul privind învăţământul secundar. La o privire superficială, poate părea un lucru bun: iată, investim în educație. Analizând mai atent, trebuie să ne întrebăm de ce împrumutăm acești bani, pe care îi vom restitui apoi cu dobândă (mică, dar dobândă), deși am putea să facem aceleași lucruri cu bani (aproape) gratis de la Uniunea Europeană, fie din fondurile ce rămân necheltuie în acest exercițiu bugetar, fie din noile programe operaționale. Inevitabil, răspunsul la această întrebare ne duce către incompetență, dar și către suspiciuni de conflict de interese.

Să remarcăm mai întâi că Ministerul Educației, beneficiarul finanțării, este ca de obicei complet opac cu privire la acest subiect. Un împrumut de o astfel de dimensiune este o chestiune de interes public. Nicăieri în comunicările publice ale Ministerului nu găsim referiri la acest proiect, iar de dezbateri publice nu poate fi vorba. Este, din păcate, regula și nu excepția la acest Minister. Găsim însă informații despre proiect de pe site-ul Băncii Mondiale (se deschide în pagină nouă), care este obligată de regulile de funcționare să lucreze transparent și, spre deosebire de autoritățile românești, chiar respectă aceste reguli.  Continuă lectura


8 comentarii

Politică, educație și afaceri cu doctorate

culmeaextremeiurgenc5a3e3a0apremierulpontaaemis0ac3aentrecc3a2rnac5a3ic59fipiftie0aordonanc5a3adeurg-defaultPovestea a făcut deja știre. Între Crăciun și Anul Nou, guvernul Ponta a modificat, din nou, pentru al treilea an consecutiv, Legea Educației Naționale printr-o ordonanță de urgență de tip fantomă, adică despre care aflăm doar în ziua ședinței de guvern și al cărei text în citim doar în Monitorul Oficial. În plus față de anii precedenți, una din prevederile ordonanței se aplică, până acum, exclusiv premierului Ponta. Începând de săptămâna trecută, i se permite deținătorului unui titlu de doctor să renunțe la el fără alte explicații.

Este deja știre și povestea mai largă, a plagiatului lui Ponta. Acum doi ani au ajuns în presă dovezi cu privire la copierea unei părți consistente a tezei de doctorat de către Victor Ponta. Încă de atunci premierul a abuzat fără scrupule de poziția sa, desființând o comisie academică ce urma să discute cazul, în noaptea de dinaintea ședinței. Ulterior, Comisia de Etică a Universității București a dat un verdict științific de plagiat, solicitând Ministerului Educației retragerea titlului. Un alt abuz s-a petrecut atunci. O Comisie a ministerului a făcut o solicitat a procedurilor și nu a textului lucrării, concluzionând că aceasta nu e plagiat. Decizia s-a bazat pe un raport „independent” al „expertului” G. Mateuț, cunoscut mai degrabă pentru că i-a reprezentat fără succes în instanță pe corupții A. Năstase, D. Voiculesc, R. Fenechiu, O. Hayssam și alții.

După ce a pierdut alegerile, în cadrul unui efort susținut de refacere a imaginii, Ponta a trimis în mod neașteptat o scrisoare Universității București, prin care anunță că renunță la titlul de doctor. Spun neașteptat, pentru că timp de doi ani Ponta a susținut că totul e în regulă. Însă conform legii, nu exista renunțare la titlu, ci doar anulare, în baza dovezilor de plagiat. Ori Ponta refuză să spună cuvintele magice „da, am greșit”. Dincolo de egoul premierului, se pare că miza e mai mare. Jurnalistul Cătălin Prisăcariu arată că premierul Ponta a intrat în Barou fără examen, în baza unei prevederi care permite să devină avocați deținătorilor de doctorate în drept. Dacă ar exista un verdict care califică titlul ca obținut prin fals, se poate pune în discuție legalitatea carierei lucrative de avocat a lui Ponta, chiar dacă acum nu mai practică. Ajungem deci la un nou abuz, prin care premierul încearcă să închidă cazul, emițând un act normativ în beneficiu personal. Continuă lectura


2 comentarii

Educația: „prioritate națională” mărunțiș la negocieri

education priority„Educația este prioritate națională” a devenit un clișeu al politicii românești, găsit într-o formă sau alta în toate programele și în toate discursurile de investire ale cabinetelor, indiferent de culoarea politică. La fel de ușor precum este spusă, propoziția este ignorată de acțiunile tuturor guvernelor. Educația e un portofoliu greu, cu multe probleme de rezolvat și puține resurse, care poate distruge cariere politice atât prin rezultate, cât și prin lupta permanentă cu propriile filiale de partid, care doresc să controleze funcțiile administrative (inspectori, directori) în județele lor. Nu e de mirare că nimeni nu mai dorește cu adevărat portofoliul. Ce se întâmplă la negocierea cabinetului Ponta IV este elocvent.

Vorbeam acum mai bine de doi ani, la instalarea primului cabinet Ponta, de profilul ministrului educației și spuneam că una din calitățile cele mai importante este influența politică în propriul partid și în coaliția de guvernare. Încercările cu tehnocrați apolitici sau politicieni minori nu au funcționat. Astfel de miniștri nu au puterea să își convingă colegii să promoveze proiecte necesare și să le finanțeze și nici nu pot să se lupte cu nenumăratele interese din interiorul sistemului. Exemplul Pricopie este elocvent. Continuă lectura


10 comentarii

Ordonanțe de urgență și drepturi fundamentale

victor ciorbeaConstituția României îmi părea destul de precisă cu privire la utilizarea ordonanțelor de urgență în domeniul drepturilor fundamentale. Articolul 115 prevede expres că „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”. S-ar zice că textul este destul de clar: domeniile enumerate nu pot fi reglementate prin ordonanță de urgență. Am aflat astăzi, prin bunăvoința lui Victor Ciorbea, Avocatul Poporului, că nu e așa simplu, iar Curtea Constituțională are altă opinie.

Folosirea verbului „afectează” de către legiuitor dă naștere unei discuții juridice. Unii specialiști consideră că interdicția de a folosi ordonanțe de urgență se aplică doar dacă actul are consecințe negative – deci, „afectează”. Altfel, dacă rezultatul e pozitiv, ele ar fi permise. În 1998, Curtea Constituțională a admis această interpretare. Se ridică însă întrebarea esențială: cine evaluează dacă rezultatul este pozitiv? Potențialul de abuz este uriaș, mai ales în domenii controversate. Și tocmai Victor Ciorbea ne arată, involuntar, cât de serioasă este această întrebare, analizând ordonanța privind legea educației. Continuă lectura


4 comentarii

O țară veselă: sfânta primă zi de școală

PontaIeri a început noul an școlar. Preafericită coincidență, 15 septembrie a picat în prima zi din săptămână și în ajunul campaniei electorale. Politicienii de toate culorile nu au ratat ocazia de a se afișa prin circumscripție, la concurență cu preoți de o singură culoare, dar bine aleasă. Evident că nu au ratat nici ocazia să se facă de râs, că doar de-aia sunt politicieni. Rețelele sociale au fost ieri animate de imagini și citate din gândirea marilor oameni de stat și biserică (cele două se confundă adesea). Nici pagina noastră de Facebook (lăsați și un like, dacă tot treceți pe acolo) nu a făcut excepție. Am selectat câteva astfel de instantanee pentru posteritate.

Să începem chiar cu întâi stătătorul prim-ministru, cel care s-a deplasat în propriul colegiu electoral, la o școală din Tg. Jiu, de unde ne-a blagoslovit astfel: „Nu știu dacă mai e vreun copil, chiar și de clasa întâi, care să nu știe să umble pe computer, să nu aibă telefon cu Internet”. Spre informarea premierului, în anul 2012 organizația Salvați Copiii estima că jumătate dintre copiii de vârstă școlară din România se află în risc de sărăcie. În traducere pentru Ponta, asta înseamnă că au probleme în a-și asigura mâncarea de zi cu zi, ce să mai vorbim de telefonul cu Internet. România rămâne țara din UE cu cel mai ridicat nivel al abandonului școlar din motive de sărăcie, în ciuda (sau și din cauza?) celor doi ani de glorioasă guvernare Ponta.

Continuăm cu subalternul pe linie guvernamentală (și nu numai), ministrul educației, Remus Pricopie. Continuă lectura


21 comentarii

Dependența de manuale

Azi începe școala. În loc de plictisitorul festivism cu care ne-am obișnuit, avem un mic scandal autohton: la primele două clase nu sunt manuale. Pentru că anul trecut s-a schimbat programa școlară, vechiel manuale sunt cam depășite. Ministrul Pricopie a încercat să introducă manuale digitale dacă tot facem manuale, dar proiectul său – singurul său proiect propus chiar de el, nu de alții – s-a transformat într-un fiasco. Începe școala și nu avem manuale. Dar de ce ne trebuie manuale? V-ați întrebat vreodată de ce este obligatoriu ca elevii să lucreze de pe manual?

De fapt, din punct de vedere legal, dar și din perspectiva rațională, manualul nu este deloc obligatoriu. Legea spune că trebuie să ai programă și profesor. Prima descrie ceea ce trebuie să știe elevul la finalul cursului, iar cel de-al doilea își folosește competențele pentru a parcurge traseul clasic: evaluarea inițială a elevului, educarea pe parcursul anului, evaluarea finală, să vedem dacă am atins obiectivele. Manualul este doar un instrument de parcurs, ca oricare altul. Un profesor cu adevărat bun este mai mult încurcat de manual, pentru că el trebuie să lucreze diferit cu fiecare elev în parte, în funcție de nivelul său la un moment dat, iar manualul, care este static, îi poate impune o uniformizare nedorită.

Din păcate, nu părem pregătiți să facem acest pas. În primul rând, prea mulți profesori lucrează „după manual”, nu „după programă”. Așa s-au obișnuit, așa e mai simplu, așa pot să explice părinților, așa au un reper. De obicei, aceștia nu fac educație de calitate, pentru că în loc să adreseze în principal nevoile individuale ale elevilor, preferă un reper extern. Este și nu este vina lor: înainte de a-i pune la zid, să ne gândim că este un efect de sistem. De la pregătirea inițială, din facultate, care e foarte precară, până la practica curentă a inspecțiilor formale, prea puține lucruri îi îndeamnă să se schimbe. Au de suportat și presiunea unui public needucat despre educație. „Sincer, nu-mi vine să cred că suntem în această situație. Să înceapă școala și copilul meu să nu aibă de pe ce învăța”, spune un părinte; „trebuie să rezolve într-un fel, nu se poate să nu aibă copii de pe ce învăța. Mâine vom da banii pentru toate, la ședință”, adaugă altul. Ambele interviuri sunt făcute în București (sursa) și surprind foarte bine starea de spirit a părinților. Pe elevi nu i-a întrebat nimeni ce părere au despre absența manualelor; în general, ei sunt doar obiectul educației.

E interesant că, pus cu spatele la zid, ministrul a vorbit despre soluția corectă: „copii vor lucra de pe fișe”, a spus el într-un interviu televizat. Altfel spus, învățătorii vor pregăti fiecare lecție folosind orice surse vor considera necesar, nu neapărat manualul. Vor organiza conținutul orei așa cum e mai bine pentru momentul la care se află. Vor putea să dea fiecărui elev sarcini individualizate. Pe scurt, vor face educație cu concepte moderne, dincolo de limitările manualului, care rămâne doar una din multele cărți disponibile. Sigur că acest lucru ridică probleme logistice suplimentare, de la banala întrebare cine plătește multiplicarea fișelor (banală, dar care poate să omoare discuția din start), până la serioasa dilemă dacă învățătorul este în stare să producă fișele respective.

La această ultimă întrebare nu știm să răspundem. Poate învățătorul să producă fișele? Ne referim desigur la conținutul lor. Nu știm pentru că nu s-a preocupat nimeni de o astfel de abordare. E mai simplu pentru toată lumea să îi dai un manual, decât să-ți bați capul să pregătești fiecare învățător în parte. Așa cum e mai simplu pentru educator să ia manualul de-a gata, decât să își folosească timpul pentru a concepe fișele, altele în fiecare zi (deși jumătate din normă ar fi acoperită de timpul de pregătire al orelor…). Iar părinții oricum nu înțeleg fișele, dar înțeleg manualul: e un concept simplu, o carte; e palpabil; e certificat de cineva, nu se știe de cine; și costă bani, deci trebuie că valorează ceva. Rămânem deci dependenți de manuale. Ceea ce e rău.


Un comentariu

Câtă încredere aveți în universitățile din România?

Aracis Diploma SNSPAN-am văzut întrebarea asta în niciun sondaj: câtă încredere aveți în universitățile din România? Au fost testate nenumărate instituții și organizații, uneori întreg „sistemul de educație”, niciodată universitățile. Intuitiv, cred că ar fi rezultat o încredere relativ mare, declarativ, mai ales universitățile sunt așezate lângă partide și parlament. Dar după ce am văzut zilele acestea, în urma acțiunii numite de presă „facultatea fără bac”, încrederea se arată destul de scăzută. Nici măcar universitățile nu au încredere una în alta, dimpotrivă, se arată convinse că ceilalți vor trișa. De fapt, întreaga esență a întregului scandal este de încredere și mă tem că este foarte bine fundamentată. Continuă lectura


6 comentarii

Manuale digitale: cum și-a îngropat Pricopie singurul proiect original

pricopieÎn aproape doi ani de mandat în care s-a dovedit un de om de paie și nu un om de stat, Remus Pricopie a avut un singur proiect original, nedicatat de unul din șefi: manualele digitale. A ieșit public cu această propunere încă de la începutul lui 2013, promițând că vor fi gata până la 15 septembrie 2013. Cu totul nesperat, a avut reacții pozitive din toate părțile, chiar dacă era consens doar pe idee, nu și pe implementarea ei. Suntem, iată, aproape de 15 septembrie 2014 și mai durează până vom avea noi manuale. Proiectul condus de Pricopie, unicul lui proiect original, este aproape de final, dar singurul care mai crede în forma cu care a ajuns aici este doar ministrul. Mai grav, Pricopie a reușit contraperformanța de a decredibiliza chiar ideea de manuale digitale, în ciuda susținerii inițiale. A ajuns aici printr-o succesiune de greșeli a căror responsabilitate o poartă în întregime.

Pricopie a preluat portofoliul Educației într-un moment delicat. Reforma începută în 2011, odată cu adoptarea noii legi a educației naționale, era undeva pe drum. Sub ministreriatul lui Funeriu adminsitrația reușise, cu multă greutate și întârziere, să adopte cam o treime din normele necesare pentru aplicarea legii și apucase să aplice o parte din ele, mai ales în mediul universitar. În rest, lucrurile erau și sunt în continuare confuze. Prevederi ale noii legi coexistau cu norme vechi, sprijinul „sistemului” pentru reformă nu era pe deplin asigurat, se schimbase guvernul și nu mai era clar nici sprijinul politic. În preuniversitar, toate proiectele majore, începând cu curriculum național, erau blocate de indecizie. Un astfel de context este în același timp periculos și plin de oportunități pentru un politician. Este locul în care poate arăta că are anvergură sau că nu-și poate depăși condiția. Pricopie avea în față în primul rând o decizie strategică majoră: înainte cu reforma Miclea, înapoi la reglementarea anterioară sau o cu totul nouă reglementare. Din nefericire și pentru el, și pentru noi, în aproape doi ani de mandat a fost paralizat: n-a făcut nimic din proprie inițiativă. Lucrurile sunt astăzi, cu câteva zile înainte de începerea școlii, la fel de confuze ca în 2012. Continuă lectura


31 comentarii

Catre Ioana Petrescu

Articolul acesta este dedicat colegei blogger de pe WordPress, Ioana Petrescu. Colegei de generatie naIoana-Maria Petrescuscuta in 1980, care in iarna lui 1989-1990 poate ca se uita in acelasi timp cu mine la televizor bucuroasa si fascinata de abundenta de desene animate. Care a invatat in acelasi timp cu mine sa ii spuna invatatoarei doamna in loc de tovarasa. Care poate ca a invatat in gimnaziu dupa aceleasi manuale de Educatie Civica pe care le-am citit si eu. Nebunei si idealistei care crede ca si mine ca poate schimba Romania in bine, si care, mai mult decat atat, a pus pe pauza o cariera academica in tara cu cel mai mare PIB din lume pentru a face asta. Am incredere in tine ca poti avea o contributie majora la schimbarea in bine a Romaniei.  Continuă lectura


3 comentarii

Ajuta-ti aproapele saptamana a 6-a

Saptamana aceasta nu am avut ocazia sa vad prea multe fapte bune, doar vreo 3. As putea sa va spun ceea ce am facut, dar lauda de sine nu miroase prea bine. Asa ca o sa citez pe altcineva, cititoarea noastra arakelian, mai ales ca nu este genul de persoana care sa se umfle in pene. Continuă lectura