La colțu' străzii


Scrie un comentariu

Lobby și bumerang bancar

În mai 2015, Parlamentul a adoptat legea insolvenței persoanelor fizice („falimentul personal”). Ar fi trebuit să intre în vigoare în decembrie 2015. În urma lobby-ului agresiv al băncilor, guvernul (ăsta tehnocrat) a amânat intrarea în vigoare pentru decembrie 2016, prin OUG (da, mare urgență!).

Ulterior, la 12 octombrie, Parlamentul a decis să intre totuși în vigoare la 31 octombrie. Dar astăzi, în ultima zi, Președintele a trimis înapoi legea în Parlament. Lobby-ul bancar ține cu dinții de status-quo.

Doar că, între timp, nemulțumirea populară a lovit prin alte căi: legea dării în plată și legea conversiei creditelor în CHF. Ambele sunt exprimări ale aceleiași probleme: sunt persoane care nu mai fac față datoriilor și ar avea nevoie de un cadru legal care să le protejeze până se pun pe picioare.

Băncile nu au dorit așa ceva, ci doar să își jumulească clienții. Au respins involvența până când s-au trezit că vor avea și insolvență, și dare în plată, și conversie a creditelor… și ce-o mai inventa Parlamentul până în decembrie. Se poate spune că și-o fac cu mâna lor.

 banca-lesa

Reclame


13 comentarii

Legea Dării în Plată ESTE constituțională. Retrospecții despre maneaua retroactivității

Scriu această postare să am link de dat pe facebook când iar și iar revine discuția despre legea dării în plată. Am așteptat curios decizia Curții Constituționale pe chestiune.

Chiar în prag de alegeri parlamentare, legea Dării în Plată (DIP) ne arată cea mai hulită instituție publică, Parlamentul pus la treabă, această lege fiind printre puținele exerciții parlamentare (singurul?) de tip  grassroots finalizate cu succes. Arareori se bifează atât de intens toții pașii dezbaterii publice, parlamentare, constituționale precum în urcușul legislativ al acestei legi. Un caz de manual pentru democrația românească.

miting-legea-dip

Foto: Adevarul.ro

Decizia Curții încheie saga unor mii de oameni

…care în mai mulți ani de zile s-au organizat întâi pe forumuri, apoi pe grupuri de yahoo, apoi pe facebook și au reușit pas cu pas să obțină mai întâi celebra Ordonanță 50/2010 iar acum legea DIP. La baza ei stă însă o lege a fizicii, principiul acțiunii și reacțiunii. Oare credea cineva că comisioanele ilegale, contractele prezentate fix la semnare, dobânzile aleatoare, evaluările măsluite și câte și mai câte acțiuni abuzive ale băncilor din România vor rămâne la nesfârșit fără reacțiune? Orice inginer ar fi sesizat că tot acest potențial se va descărca violent într-un fel sau altul.

Din fericire, descărcarea s-a întâmplat instituțional, societatea românească trecând un test de maturitate. Poate în timp vom învăța să mânuim mai dibace unealta parlamentară.

Am tot urmărit argumentele și pro și contra legii Dării în Plată încă de când a apărut ca proiect. Mai mult contra, deoarece o singură voce a reușit să prezinte elocvent  motivele din spatele acestei inițiative legislative confirmată în această săptămână ca lege constituțională. În timp și această voce a avocatului Piperea a împrumutat discursul înveninat al adversarilor, lăsându-mă abandonat într-o junglă informațională de termeni juridici și pretinse clarificări atât de evident-partizane de ți-era jenă de ipocrizia lor înverșunată, de ambele părți. Continuă lectura


9 comentarii

Incredibil! N-o să-ți vină să crezi ce spun acești ziariști despre taxele lor!

S-a scurs în presă un document de lucru al Ministerului Finanțelor care propune schimbări ale Codului Fiscal. Titlurile sunt în general senzaționaliste și alarmiste, dar citind conținutul am găsit în principiu idei bune: clarificări, simplificări, utilizarea Internetului, combaterea evaziunii.

Chestiunea sensibilă este cea a contribuțiilor sociale. Reamintesc că la începutul reformei fiscale guvernul (Ponta) a promis că va reduce contribuțiile din 2017, dacă economie merge bine. Aparent, economia merge bine, deci guvernul trebuie să discute subiectul.

Propunerea ce circulă azi în presă are două fețe: reduce contribuțiile pentru cei cu contract de muncă, de la 25,8% la 21,7%. În același timp, renunță la ficțiunea fiscală a împărțirii între „contribuțiile angajatorului” și „contribuțiile angajatului”, unind cele două într-o singură contribuție, a angajatului. Acest lucru are implicații asupra celor ce au alte tipuri de contracte: PFA, profesii liberale, drepturi de autor, convenții civile. De la caz la caz, ei neavând angajator, plăteau contribuții mai mici, și unii dintre ei (nu toți!) vor plăti mai mult în viitor.

Aici este și o sursă importantă de evaziune fiscală, numeroase persoane mascând raporturi de muncă prin altfel de contracte. Acest lucru se întâmplă pe scară largă în mass-media. Și așa ne întoarcem la titlurile alarmiste și senzaționaliste: măsura, bună pentru buget și pentru cei ce plătesc corect taxe, îi va afecta pe cei ce ciupeau din contribuții. Adică pe mulți dintre cei ce-și dau cu părerea pe site-uri și televiziuni.

Trebuie spus că pentru angajații cu contract de muncă, statul obligă angajatorul să le crească salariul brut așa încât să compenseze creșterea „contribuției angajatului” și să nu le se modifice salariul net. Deci salariul nu scade. Ar putea să crească, dacă se înțeleg cu angajatorul să împartă diferența de 4%, care e scăderea totală a contribuțiilor.

Așa că să nu ne surprindă dacă vom vedea la unison analiști, experți, specialiști, anteniști, criticataci și contributori criticând aspru propunerea de Cod Fiscal a guvernului tehnocrat. Această uniune trans-ideologică are ca punct comun buzunarul personal al opiniologilor.

pisici-si-taxe


13 comentarii

Ikea: cum să crești prețurile, dar să prezinți asta ca o reducere

De la 1 ianuarie 2016, TVA va scădea de la 24% la 20%. Dacă vânzătorii vor menține același preț de bază, clienții ar trebui să vadă o reducere la raft de 3,3% din prețul total. Unii vânzători vor fi însă tentați să crească prețul de bază, așa încât prețul total să rămână neschimbat, iar scăderea TVA să se ducă în profit. E dreptul lor, pe piață e concurență, fiecare își face strategia. Dar am găsit și un exemplu de tupeu de marketing la IKEA: crește prețul de bază, dar prezintă mișcarea ca pe o mare reducere.

Citez din comunicatul de presă pe care îl publică b365.ro:

Scăderea medie de preț pentru întreaga gamă IKEA, formată din 9.415 produse, va fi de 2,3% începând cu 18 decembrie. 4.323 de produse care costă mai puțin de 100 de lei vor avea prețuri mai mici cu 0,09 lei, adică o reducere de 0,53%. Alte 3.154 de produse cu prețuri mai mari de 100 de lei vor beneficia de o reducere de 2,4%. 1.594 de produse își vor păstra același preț după 18 decembrie. 344 de produse, cele mai îndrăgite și căutate de clienții noștri în ultimii trei ani, vor beneficia de o scădere medie a prețului de 15,5%.

Prima frază e cea mai importantă: IKEA scade prețurile totale în medie cu doar 2,3%, nu cu 3,3%. Deci din cele 4 procente de TVA la care renunță statul, IKEA distribuie 1,25% în profitul său, și doar 2,75% în buzunarele clienților. Urmează apoi o enumerare din care rezultă că la marea majoritate a produselor, vânzătorul va crește prețul de bază, deci și profitul său, și doar la o mică parte oferă o reducere. Ce-i drept, reducerea e mai mare decât scăderea TVA, dar probabil că, în medie, distribuirea produselor va conduce la un profit chiar mai mare pentru vânzător, din scăderea TVA, decât 1,25%.

După cum ziceam, fiecare are dreptul să-și facă propria strategie de prețuri. Cui nu-i convine, nu cumpără. Mi se pare însă dezgustător să prezinți o creștere de prețuri drept o reducere.


10 comentarii

“Profesionalism” de #BCR sau cum să te înveți să nu mai faci economii

Screen shot 2015-07-24 at 13.14.34

Asta ca să mă învăț minte să mai fac econnomii!!!!!!!

Cum am ajus eu să nu mai vreau să fac economii

Am ajuns și eu să mă înscriu în rândurile celor care caută să își cumpere o casă. Așa că am pornit în identificarea economiilor. Cu ceva timp în urmă am făcut un contract de economisire cu BCR locuințe cu gândul la acest moment. Am pornit deci să văd ce trebuie să fac ca să îmi recuperez banii.

Nimic mai dificil se pare. Am primit doar răspunsuri contradictorii, ridicări din umeri și sictir.

Continuă lectura


13 comentarii

Întreprinderile publice de fotbal

Dacă am decis să abordez, probabil pentru prima dată pe acest blog preponderent politic, subiectul fotbal este doar pentru că de ceva vreme există voci care pun în discuție finanțarea, sub diverse forme, a unor cluburi de fotbal de către autorități publice locale. Sunt microbist (susțin un club implicat în lupta pentru evitarea retrogradării), deci aș putea fi subiectiv, așa că voi încerca să fiu cât mai tehnic cu putință.

Dezbaterea, sau mai degrabă semnalarea dubiilor unora, cred că a pornit de la momentul  în care autoritățile locale au finanțat un ONG pentru a premia Petrolul Ploiești cu ocazia câștigării Cupei României în 2013. Apoi a fost discuția despre posibila înființare a unei secții de fotbal a CSA Steaua în războiul dintre Armată și FCSB. Mai nou, odată cu accederea ASA Targu Mureș pe primul loc în Liga 1, subiectul a ajuns și în presa de sport centrală.

În esență, din câte înțeleg eu, finanțările de la autoritățile publice locale se acordă unor ONG-uri care ulterior le transferă clubului de fotbal sau clubul de fotbal e organizat ca ONG și primește direct finanțarea. Probabil că aceasta este ”găselnița” identificată pentru a nu încălca legislația privind finanțele publice locale. Finanțările se acordă fie în mod curent, regulat, fie ocazional, la atingerea vreunei performanțe. Continuă lectura


4 comentarii

Trucul Black Friday pe scăderea TVA

Sau cum previzibil pică Guvernu’ de fraier și cu banii și cu efectele populismelor, lipsă: înainte de data scăderii TVA la alimente, retailerii cresc susținut prețurile acestor produse.

Deși Ponta își ține scăderea TVA afiș sus pe headerul de la facebook, se întâmplă inevitabil prognoza cum că marile lanțuri de magazine vor înghiți mare parte din scăderea TVA înghesuind la un capăt producătorii și la celălalt clienții. Dar așa-i când guvernezi fără niciun fel de studii de impact sau planificare, doar pe după metoda „las’ că ne-om descurca noi„. Nici măcar nu-i poți acuza de oligopol pe retaileri, că greu demonstrezi o astfel de înțelegere, mai ales când intuitiv o vor face toți, de la atotaprovizionatul CareFură până la ultimul șaormist. Că și ăla va înțelege că toate din „cu de toate” poartă TVA iar el e ultima verigă din lanț, cel care va încasa propriu-zis mai puțin cu 15%. Nici măcar nu e ceva nou. Scamatoria cu reducerea iluzorie care țâșnete din pălăria magazinelor ce au mărit prețul în prealabil se repetă an de an în mult trâmbițata Black Friday, cum i-am prins pe unii în fapt și pe aici.

Abia după ce distribuitorii și producătorii își vor regla conturile în noul cadru comercial, vor rezulta și eventualele firimituri pentru cumpărător, puțin probabil un rest proporțional cu scăderea oficială. Guvernul ar putea să-și asmute Consiliul Concurenței sau Fiscul pe comercianți dar ar trage contabilicește vorbind gloanțe oarbe. Să-i fie de bine, de-ajuns toți anii ăștia când statul a înfulecat un sfert din fiecare masă a fiecărui român. Chit că până la urmă ajung la firme sau la consumatorii finali, banii ăștia rezultați din scăderea substanțială a TVA la alimente stau mai bine în portofelul persoanelor fizice sau juridice, decât în pixul și cheremul bugetar.

Recunosc, nu mă deranjează că Ponta fură idei liberale, chiar și plagiind.

ponta tva


22 comentarii

Paradoxul ING: nu poți să fii client dacă ești deja client

Am nevoie de un credit ipotecar. Zilele trecute, am coborât frumos din tramvai pe Ștefan cel Mare, unde sunt din două în două uși e o bancă, și am investit două ore pentru a primi oferte. Știu că există și opțiunea teoretică a brokerului de credite, dar nu știu de unde să iau unul de încredere, așa că m-am dus direct la bănci.

Se întâmplă că am economisit mai bine de două treimi din valoarea apartamentului pe care vreau să-l cumpăr și îmi trebuie doar diferența. Sunt deci un client solvabil, adică atractiv, pentru că, în aceste condiții, nu are cum să scadă valoarea imobilului ipotecat sub suma împrumutată. În plus, nu am niciun fel de alt credit. Funcționarii bancari au reacționat previzibil la această situație, adică mi-au făcut oferte, au rulat simulări de credite, au încercat să mă momească cu mici „bonusuri” de tipul „un comision de analiză dosar mai mic” – adică îmi iau mai puțini bani pentru că mă bagă în seamă. Da, sunt rău și nu îmi plac deloc băncile.

În ciuda opiniei mele proaste despre bănci, trebuie să recunosc că lucrurile îmi par bine așezate în beneficiul clientului. Indicatorul DAE (dobânda anuală efectivă) impus de BNR este clar și nu lasă loc pentru ascunderea unor costuri. Toate băncile au avut oferte cu o dobândă compusă identic, dintr-un factor variabil, dar independent de bancă (ROBOR) și o marjă fixă a băncii. Toți mi-au spus că oferă și credite în euro, dar recomandă creditele în lei; nimeni nu a încercat să îmi ofere altă monedă. O singură bancă (sucursală a uneia grecești) a încercat să sugereze că la suma asta aș putea avea și un credit de nevoi personale, mai ușor de acordat, dar cu dobândă dublă. Comisioanele sunt de doar două tipuri, de analiză a dosarului (la unele e zero) și de administrare anuală. Costurile fixe (evaluare, asigurare, norariale) sunt și ele clare. Pe scurt, cel puțin în ce privește informarea potențialului client, am rămas plăcut impresionat.

Singura excepție a fost ING. Întâmplarea face ca la această bancă să am o parte din banii economisiți. Deci sunt deja client, dar la altă filială decât Ștefan cel Mare. Ei bine, doamnele de la filiala în cauză mi-au spus senine că nu pot să îmi dea o ofertă personalizată, similar cu ce am primit de la alte câteva bănci, pentru că… sunt deja client la altă filială. Să fac eu bine să întreb acolo. Nu au simțit că ar fi ceva în neregulă cu această cerință, nici măcar când le-am explicat că în mod evident nu voi traversa orașul, ci voi intra la concurența bine reprezentată în jur.

Am primit un fel de descriere generală a ofertei. Am citit cu interes că marja fixă a ING, ca ofertă inițială, este cam de două ori mai mare decât la celelalte bănci. Dar, dacă îmi fac asigurarea de viață aferentă (toate băncile o cer) în grupul lor, se reduce marja respectivă cam la jumătate. Adică la nivelul celorlalte bănci. Am ezitat puțin dacă să plec pur și simplu sau să le explic cum m-am păcălit deja cu ING Asigurări și nu intenționez să repet greșeala. Până la urmă, am plecat. Sunt convins că ING va rezolva în curând problema: va schimba numele băncii, așa cum face cu numele companiei de asigurări, ca să uite clienții de prostiile făcute anterior.


9 comentarii

Cei mai importanți investitori străini din România sunt expații români

Căpșunarii, cum li s-a zis. Nu voi conteni să repet o știre de ăsta vară, confirmată de Banca Națională a României:românii care lucrează peste graniţă au trimis anul trecut în ţară 4,2 miliarde de euro, adică mai mulţi bani decât au investit străinii la noi.  Acest fapt economic ar trebui recitat zi-lumină de fiecare ministru și secretar de stat din guvern, de fiecare funcționar public, nu numai cei din BNR. Ce facilități bancare li se oferă, măcar la transferurile acasă? Ce ajutoare de stat, precum marilor investitori? Ce tratament, ce asistență, ce logistică, din partea Statului Român? Nici măcar formulare și ștampile de vot nu merită.

Nicio strategie guvernamentală n-ar trebui să-i ignore pe cei trei milioane de expați români. Cei trei milioane de refugiați români. Care mai sunt încă o dată umiliți pe unde locuiesc că deh români buluc la coadă, ăștia nu știu să se organizeze decent… Iar ai lor oficiali mândri că sunt români cu post prin ambasadele României mai pun și poliția pe ei.  Imaginile, clipurile din Paris, Londra, Munchen, Bruxelles etc. le-ați văzut.

În acest primul tur al alegerilor prezidențiale, Guvernul Ponta a ținut să-și arate recunoștința față de „investitorii străini” cei mai importanți în și din România. De acasă, unde pe fundalul unor proteste spontane se aude o scandare nouă: „Democrație, nu oligarhie!”

diaspora


31 comentarii

Catre Ioana Petrescu

Articolul acesta este dedicat colegei blogger de pe WordPress, Ioana Petrescu. Colegei de generatie naIoana-Maria Petrescuscuta in 1980, care in iarna lui 1989-1990 poate ca se uita in acelasi timp cu mine la televizor bucuroasa si fascinata de abundenta de desene animate. Care a invatat in acelasi timp cu mine sa ii spuna invatatoarei doamna in loc de tovarasa. Care poate ca a invatat in gimnaziu dupa aceleasi manuale de Educatie Civica pe care le-am citit si eu. Nebunei si idealistei care crede ca si mine ca poate schimba Romania in bine, si care, mai mult decat atat, a pus pe pauza o cariera academica in tara cu cel mai mare PIB din lume pentru a face asta. Am incredere in tine ca poti avea o contributie majora la schimbarea in bine a Romaniei.  Continuă lectura


2 comentarii

De ce e buna absorbtia fondurilor europene chiar si pentru politicienii corupti

Ca sa treci puntea, cateodata e nevoie sa te faci frate si cu diavolul. Asa ca voi explica politicienilor corupti de ce este bine inclusiv pentru ei ca Romania sa aiba o buna absorbtie a fondurilor europene. E adevarat, nu la prima mana, nu puteti baga nimic direct in buzunar, v-ati prins, si de aceea stati deoparte. Totusi, indirect, o absorbtie buna a fondurilor europene va insemna o situatie mai buna inclusiv pentru corupti, asa ca este cazul sa puneti osul la treaba si in aceasta directie. Randurile urmatoare vor explica mecanismul.

Continuă lectura


11 comentarii

Sa fie bine, si sa nu fie rau

Cam asta doreste tot romanul, sa fie bine, si sa nu fie rau, nu-i asa? Cum putem defini acest bine? Ca raul il cam cunoastem. Ca orice scop in viata, ca sa il putem atinge, e nevoie sa stim care este acela, sa il definim.

PIB-ul aduna poluarea aerului, reclamele la tigari, ambulantele care descarcereaza accidentatii, yalele sofisticate de la usile noastre si puscariile pentru cei care sparg aceste yale, taierea padurilor noastre si distrugerea haotica a padurii noastre. PIB-ul nu aduna sanatatea copiilor nostri si calitatea educatiei pe care o primesc si bucuria lor de a se juca. Citare aproximativa din engleza tradusa in romana din sursa.

Continuă lectura


3 comentarii

Ministerul de finanțe are date detaliate despre cheltuieli, dar nu le publică

liviuvoineaO ordonanță de urgență din octombrie și o serie de ordine de ministru (al finanțelor) din decembrie au încrucat viața primarilor și a simplificat-o pe cea a funcționarilor din aparatul central: autoritățile locale trebuie acum să facă raportări cu mult mai detaliate despre felul în care cheltuiesc banii publici. Povestea am citit-o pe gandul.info. Am făcut aici doar un rezumat într-o frază, citiți articolul pentru detalii și pentru citate spumoase din primari nervoși. Eu vreau să fac câteva comentarii suplimentare. Continuă lectura


11 comentarii

Guvernul, taxele și specialiștii

Liviu VoineaBănuiesc că niște specialiști părelologi de pe la guvern au conchis că președintele are câștig de cauză – citește sprijin popular – în chestiunea creștereii accizelor, deci poporului trebuie să i se explice mai bine cum e situația. Așa se face că astăzi marii specialiști în economie L. Voinea, ministrul bugetului, și C. Socol, consilier al primului-ministru, ne-au explicat foarte clar la televiziune, unul la ProTV, celălalt la TVR.

Pentru că încasările preconizate sunt mai mici decât costurile, spun specialiștii, Guvernul avea de ales între propunerea nemernicilor de la FMI de a mări impozitul pe profit cu două procente, de la 16% la 18%, și cea a marilor specialiști, de a crește acciza la combustibili cu 7 eurocenți (plus taxa pe construcții speciale, dar pe asta n-o mai băgăm în seamă, că președintele n-a zis nimic de ea, oricum companiile trebuie jumulite, mama lor de capitaliști). Deci e vina FMI (și probabil și a lui Băseescu, din principiu).

Desigur că specialiștii nu au spus nimic de soluția evidentă oricărui amărăștean care a constatat că nu-i ajung banii pentru tot ce i-ar dori sufletul: Continuă lectura


27 comentarii

Black Friday 2013: Cum umflă unii prețurile înainte, ca să aibă de unde face „reduceri”

Vine Black Friday 2013, celebrarea consumerismului, sărbătoarea  negustorilor, festivalul marilor reduceri. Sau nu. În anii trecuți am bătut obrazul celor de la Flanco și al altora puși pe aburit etichetele cu false reduceri dar am și notat lucrurile bune de la emag sau F64.

Cum nebunia smartphone din trecut s-a estompat, majoritatea deținând unul, în prezent se așteaptă ca tabletele să-și ia mare avânt de vânzări aici ca și afară. Paranteză: printre altele, popularitatea crescândă a tabletelor poate fi luminița de la capătul tunelului pentru mass-media și sfârșitul tranziției acestui domeniu lovit puternic de criză și de apariția internetului. O schimbare de paradigmă. Închis paranteza.

Anul acesta, printr-un artificiu de marketing, evomag fură startul. Și nu numai. Continuă lectura