La colțu' străzii


22 comentarii

Unde a plecat blogul nostru?

În 2009, când am deschis pagina de Facebook, i-am pus o descriere glumeață „Blogul La colţul străzii are o faţă de carte”. Era doar locul unde re-publicam articolele de pe blog, pentru a ajunge la mai mulți oameni. Acum, dacă ne uităm la dinamica și numărul de interacțiuni cu cititorii, poate ar trebui să spunem că pagina are și un blog. Unde se duc blogurile când se duc?

Activitatea pe blog a scăzut încet, dar sigur. Autorii au plecat, poate nu mai des ca în trecut, dar nu au mai venit alții noi. Nici nu am mai căutat activ, ca înainte. Cei vechi au scăzut ritmul postărilor, fiecare din motivele lui. În ultimele luni, articolele sunt ocazionale. Se zărește o regulă empirică: apare un articol când cineva se enervează suficient de tare de ceva ce vede în jur încât se mobilizează să scrie.

Blogul trăiește mai mult prin câteva articole vechi, care atrag încă trafic și dezbateri. Vedeta e venerabilul „Cum m-am păcălit cu ING Asigurări”, scris în 2012, dar care are câteva comentarii în fiecare săptămână. Sezonier, când vine vremea înscrierii la școală, se discută despre „Tu la ce școală privată ți-ai înscrie copilul?”. Ocazional, cititorii revin la „Aparținător într-o clinică privată” sau la „Riscul de incendiu la blocurile reabilitate termic”. Am dat exemplele pentru că știrea e că temele longevive sunt cele sociale, chiar dacă blogul se prezintă sau se dorește mai degrabă unul politic.

Viața pe Facebook e mult mai dinamică, dar e altă lume. Pagina – că nu pot să-i spun blogul – comunică mai ales prin „cartoane”, adică scurte mesaje text puse pe un fundal colorat. Am început cu Citate alese, unde punem mici fragmente relevante din discursul personalităților publice, apoi am continuat cu Întâmplări din România, unde avem fragmente de realitate, și, mai nou, cu Scurt pe roz, o variantă un pic mai colorată a întâmplărilor. Dar pagina comunică constant prin multe alte imagini și chiar filme. Unele din ele au devenit mici virale, cu zeci de mii de vizualizări și sute de like-uri și distribuiri. Dar când am adus într-un articol un carton cu peste 35.000 de interacțiuni, abia a strâns 300 de vizitatori unici. Pe de altă parte, viața pe FB e efemeră, rareori se întoarce cineva la postări vechi – poate câte un like când descoperă albumele cu cartoane.

Așadar, lucrurile s-au schimbat. Nu a fost programat, nu deplâng vechea ordine, nu promit că vom reveni la vârsta de aur. Lucrurile se întâmplă, mergem mai departe. Nu știu cât timp blogul va mai fi aici. Probabil că fizic da, că serverele WordPress sunt stabile. Dar cred că datorăm cititorilor la fel de vechi ca și noi, acelora ce trec pe aici din obișnuință, celor ce încă ne mai au în RSS Reader, chiar și când RSS-ul însuși e pe ducă, le datorăm măcar o discuție. Eu o încep cu întrebări.

Unde a plecat blogul nostru? A observat cineva că a plecat? Îi simte cineva lipsa? L-a urmărit cineva pe Facebook? A plecat doar el sau pleacă blogurile, în general, că și așa e inflație de site-uri de opinie? Vrea cineva să scrie aici (merită să încerc, nu?)? Știați că pagina de Facebook are și un blog? Cu asta, ultima, voi începe când postez articolul pe FB.


Un comentariu

Cand filtrul e mai fin decat trebuie – sau despre Vodafone numai de bine

Astazi in jurul orei 10 am facut putina navigare pe Internet de pe telefonul mobil. Las la o parte livrarea (a se citi bagarea pe gat) a unei solutii de asa zisa securitate de catre provider-ul de Internet fara de care navigarea devine imposibila. Printre altele am incercat sa citesc site-ul Hotnews. Surpriza a fost ca am fost redirectionat catre o alta fereastra in care aparea Vodafone si nu aveam optiune de continuare (uneori cand programul care chipurile asigura securitatea sesizeaza ceva in neregula esti atentionat insa esti lasat sa continui pe propria raspundere). Instantaneu am primit si un mesaj text (SMS) care avea urmatorul continut:
Fisierul accesat in 05Oct15 h09:58 la http://www.hotnews.ro este periculos si a fost blocat de Secure Net. Detalii pe http://www.vodafone.ro/securenet.
Am mai incercat de 2 ori in urmatoarele 2 minute si am primit inca 2 SMS-uri si tot n-am reusit sa am acces. Dupa 5 minute problema disparuse. Mi se pare total neprofesionist ca un astfel de produs software sa blocheze accesul la o pagina absolut onorabila (n-am incercat nici RTV nici A3…). Daca-i eroare de creare a unei liste, atrag atentia, pe aceasta cale, de situatiune. La alt motiv nici nu vreau sa ma gandesc. Si uite asa cateodata progresul tehnic (si automatizarile) nu inseamna neaparat mai bine pentru individ.


9 comentarii

Șase ani la Colțul Străzii

ChibițiiAcum 6 ani, pe 11 ianuarie 2009, am scris primele două rânduri la Colțul Străzii. Atât are primul articol al acestui blog, două rânduri. Sincer, nu mai țin minte ce am avut în minte când am compus acest articol introductiv și de ce m-am oprit la cele câteva cuvinte. Cu siguranță a fost ceva foarte complex care trebuie citit printre rânduri. Ca dovadă, iată, șase ani mai târziu numără 1.905 articole (plus acesta) care însumează atât de multe rânduri că nu le mai pot număra.

Dintre statistici, îmi place mai mult să văd că au fost 1.670.681 vizualizări și 28.294 de comentarii. Chiar dacă cifrele astea nu se referă la cititori unici și includ și comentariile noastre, ale autorilor, tot îmi dau sentimentul că nu scriem chiar degeaba. Avem și 202 abonați la blog, prin WordPress. La un moment dat, înainte să dispară Google Reader, notasem 315 abonați la fluxul RSS; acum nu mai știu câți sunt. Înseamnă însă că am convins destui oameni să citească fiecare articol. Pagina de Facebook, concepută inițial ca o anexă a blogului, are azi 3.341 de likes și se putea spune că are o viață proprie, pentru că o folosim pentru reacții scurte, mai ales prin imagini. Mai ales albumul cu Citate alese are mare succes.

Am numărat 37 de autori care au scris cel puțin un articol, fie prin contul propriu, fie trimis prin email. Ce-i drept, doar 12 au scris mai mult de 10 articole; iar dacă ridicăm pragul la 20, mai rămânem doar 8. Unul din obiectivele inițiale a fost să avem o diversitate a perspectivelor asupra lucrurilor din jurul nostru. Încă nu ne-a ieșit așa de bine (mi s-a spus și că scriu prea mult), dar mai încercăm.

Mulțumim tuturor celor care scriu, citesc și comentează!

Acum, că tot suntem la aniversară, mi-ar plăcea un cadou din partea cititorilor, constând în câteva rânduri despre colțul străzii, într-un comentariu la acest articol. Știu că nu e ușor să începi cu pagina goală, așa că îmi permit să formulez câteva întrebări:

1. Ce îți place cel mai mult la Colț și ai vrea să vezi mai des?

2. Ce îți place mai puțin și ai vrea să încetăm să facem?

3. Dintre autorii care scriu mai rar, pe cine ai vrea să citești mai mult?

4. Tu când începi să scrii?

Desigur, întrebările nu sunt obligatorii.

Îndemnul de a ne spune câteva vorbe despre Colțul Străzii se adresează atât cititorilor, cât și colegilor autori de Colț. Pe aceștia din urmă i-aș îndemna să dea un exemplu și să fie printre primii care răspund. Mărturisesc că aș vrea să aud și de la cei două-sute-și-ceva de abonați tăcuți.


31 comentarii

Catre Ioana Petrescu

Articolul acesta este dedicat colegei blogger de pe WordPress, Ioana Petrescu. Colegei de generatie naIoana-Maria Petrescuscuta in 1980, care in iarna lui 1989-1990 poate ca se uita in acelasi timp cu mine la televizor bucuroasa si fascinata de abundenta de desene animate. Care a invatat in acelasi timp cu mine sa ii spuna invatatoarei doamna in loc de tovarasa. Care poate ca a invatat in gimnaziu dupa aceleasi manuale de Educatie Civica pe care le-am citit si eu. Nebunei si idealistei care crede ca si mine ca poate schimba Romania in bine, si care, mai mult decat atat, a pus pe pauza o cariera academica in tara cu cel mai mare PIB din lume pentru a face asta. Am incredere in tine ca poti avea o contributie majora la schimbarea in bine a Romaniei.  Continuă lectura


Scrie un comentariu

despre I si Q

autoAm aflat cu destula surprindere saptamana trecuta (de aici) ca in combinatiile pentru placutele de inmatriculare ale vehiculelor din Romania este interzisa (alaturi de altele) intreaga lista care incepe cu I. De atunci mergand pe drumurile patriei am cautat sa mai urmaresc si altele care nu apar si am constatat ca litera Q este interzisa de-a binelea. Daca litera I este interzisa a fi pe prima pozitie la Q interdictia e totala.
Stau si ma gandesc la motivatie. Insa ori am IQ-ul prea mic ori nu-mi pica fisa. Despre Q ar putea fi o treaba legata de ocerizare (scuzati-mi englezismul inexistent, inca, in DEX). Stim ca o parte din companiile care ne trimit amenzi se bazeaza pe transliterarea unei fotografii intr-o combinatie valida de numar de inmatriculare. Insa interdictia cu I si Q e de la inceputurile versiunii literate (introdusa la inceputul anilor ’90) a numerelor de inmatriculare. Am mai cautat si wiki spune ca nu se foloseste Q pentru ca poate fi usor confundat cu O si I cu 1. Explicatia nu e prea rationala (chiar daca tot de la articolul de pe wiki se subintelege ca pana in 1999 nu era permisa utilizarea lui I in totalitate – nu doar la primul digit – si lui O la fel – pentru ca se confunda cu 0).
Dincolo de argumentatiile (solide uneori din partea autoritatilor) pentru a interzice unele combinatii exista creativitate si inventivitate.
Insa desi pot fi confundate cu 1, cu O sau cu 0 interdictia IQ-ista nu poate fi argumentata cu facilitate. Sau poate nu m-am ridicat eu la nivelul cerut.

PS Combinatia din poza mi-a fost sugerata de un bun prieten – Adrian C. – cu mult timp in urma (sa tot fie vreo 15 ani).


Un comentariu

Ne apropiem de al treilea razboi mondial ?

Istoria se repeta de cele mai multe ori pentru ca nimeni nu a invatat lectia de prima data. Asemanarile zilelor noastre cu starea lumii de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial sunt izbitoare.

Criza economica : Marea Depresiune a durat din 1930 pana prin 1940 (in unele tari chiar pana prin 1945) iar al doilea razboi mondial(RM2) a inceput in 1939. Recesiunea globala din zilele noastre a durat din 2008 pana in 2012, unele tari ne-revenindu-si nici acum (2014). Continuă lectura


5 comentarii

“Gorila” de Liviu Rebreanu – impresii si concluzii personale

” Viata neamurilor, ca si a individului, este o lupta eterna. Cel mai vrednic invinge si traieste, celelalte sunt sortite pieirii ! Apoi daca e asa, spuneti d-voastra, sincer, deschis, brutal, fara nici o minciuna patriotica : suntem noi oare mai vrednici, mai puternici, mai disciplinati ca altii? Poporul nostru nu mai are nici un ideal si nu mai crede decat in burta plina … E bine? Cu idealul burtii pline credeti d-voastra ca vom putea pastra unitatea neamului si vom realiza cultura romaneasca adevarata, care sa dea sens existentei noastre? Burta plina nu poate fi idealul unui neam”.

Continuă lectura


11 comentarii

Sa fie bine, si sa nu fie rau

Cam asta doreste tot romanul, sa fie bine, si sa nu fie rau, nu-i asa? Cum putem defini acest bine? Ca raul il cam cunoastem. Ca orice scop in viata, ca sa il putem atinge, e nevoie sa stim care este acela, sa il definim.

PIB-ul aduna poluarea aerului, reclamele la tigari, ambulantele care descarcereaza accidentatii, yalele sofisticate de la usile noastre si puscariile pentru cei care sparg aceste yale, taierea padurilor noastre si distrugerea haotica a padurii noastre. PIB-ul nu aduna sanatatea copiilor nostri si calitatea educatiei pe care o primesc si bucuria lor de a se juca. Citare aproximativa din engleza tradusa in romana din sursa.

Continuă lectura


Scrie un comentariu

Admitere la liceu, greseli, educatie si incredere

Articolul este dedicat celor care au inteles articolul precedent, si s-au simtit vreodata atinsi de frica. Voi incepe cu o poveste spusa de profesorul meu de biologie, domnul Țurcanu, in primul an de liceu. S-au dat niste teste de inteligenta, invatare, si alte aptitudini similare unor elevi la inceputul liceului. Apoi au fost impartiti in 2 clase, clasa A si clasa B. Celor din clasa A li s-a zis ca ei sunt cei mai buni, si au fost tratati ca atare, pe tot parcursul liceului. Celor din clasa B li s-a spus ca ei sunt cei din a doua jumatate, si au fost tratati ca atare pe tot parcursul liceului. Ca rezultat, cei din clasa A au avut rezultate extraordinare, cum era de asteptat, iar cei din clasa B, cel mult peste medie. Cel mai bun din clasa B cu greu se ridica deasupra mediei celor din clasa A. Va intrebati cum de cel mai bun din clasa B era peste media din clasa A, cand de fapt el trebuia sa fie sub cei din clasa A? E simplu, in clasa A au fost alocati numerele pare de la evaluare, si in clasa B au fost alocati numele impare. Adica cel cu potentialul cel mai mare, dupa 4 ani in care i s-a spus ca e printre cei mai slabi, cu greu a depasit media celor care li s-a spus timp de 4 ani ca sunt cei mai buni. Cei cu potential mediu pentru ca li s-a spus timp de 4 ani ca sunt cei mai buni, au obtinut rezultate mai bune. Continuă lectura


13 comentarii

Despre educatie si perpetuarea traditiilor familiale

Vorbeste mai incet ca ne da nenea paznicu’ afara! Stai potolit ca se uita lumea la noi, ne facem de ras! Daca te impiedici si cazi te rup in bataie! Nu te urca singura pe tobogan, o sa cazi, sa nu ai incredere in tine niciodata, stai aici langa bunica! Cum adica „de ce?”, pentru ca ti-am zis eu, de aia! Al lu’ cutare e mai bun ca tine, are numai 10, tu vii numai cu 7, sa pui burta pe carte ca altfel nu ajungi nimic in viata!

Suna familiar? Ce sta in spatele tuturor acestor cuvinte? Frica lasata mostenire de-a lungul generatiilor intregi. Si pe mine m-au batut ai mei de m-au stins, si uite, am ajuns bine, o sa ii altoiesc si eu pe copiii mei. Continuă lectura


3 comentarii

Idei despre cum iti poti ajuta familia, prietenii si colegii de serviciu

Pana acum am vorbit mai mult despre cum poti ajuta pe necunoscuti. Cine nu are incredere in ea insasi/el insusi greu poate avea incredere in altcineva. Cel de alaturi, indiferent ca este din familie, grupul de prieteni sau coleg de serviciu poate fi ajutat sa creasca increderea in fortele proprii, face mai multe, si bineinteles, fi mai fericit. Cand cei din jurul tau sunt mai increzatori si fericiti vei simti si tu asta. Mai ales cand stii ca ai contribuit la fericirea lor, si simti ca au mai multa incredere si in tine. Ce putem face pentru cei mai apropiati, pentru familie si prieteni? Cum putem creste coeziunea familiei, grupului de prieteni, vecinilor de pe scara/strada? Cum ii putem face pe cei dragi un pic mai fericiti?

Ce apreciezi tu de fapt la cei apropiati? Cat de des le-ai spus asta? Continuă lectura


Scrie un comentariu

The Corporate Hitchhiker’s thoughts on Corporations, Nazism and Communism

After the previous Hitchhiker’s article some might have left with the impression that Corporations are a bad thing. Like many other things, it is not a social system per se that is bad, but the people in that system. A Corporation, Communist or Nazist society is only as bad as the people in it. What do these have in common ?

Planning would be the first. Nazism had the „Four Year Plan”, Communism had the series of „Five-Year Plans”, Corporations are using Strategic Planning and splitting the Fiscal Year in quarters. Planning would be the best way in achieving goals, in any situation whatsoever. The difference is how you reach your goal, how realistic you are, and how people are treated along the way. Continuă lectura


2 comentarii

Tot despre educatie, modele si ajutat aproapele

Omul este un animal social, si are nevoie de coeziune sociala. Ori aceasta coeziune se construieste numai prin interactiuni pozitive, si lucrul in echipa. Educatia este un proces continuu, nu se termina niciodata. Model poate fi oricare dintre noi, profesional, si de comportament. Ajutatul aproapelui iti creste increderea in tine, iti creste numarul de pontentiali parteneri cand vei avea nevoie de ajutor la randul tau. E important ca educatia sa fie de calitate, modelul sa fie bun, si ajutorul dat fara asteptarea unei recompense directe pe termen scurt. Ce se mai poate face, mai concret? Sa vorbim un pic despre proaspetii absolventi, ca tot am vazut cateva palarii ca cea de mai jos zilele trecute.

File:Graduation hat.svg

Sa fie ei de facultate, liceu, scoala profesionala, sau orice altceva. Care nu au mai muncit pana acum, si poate ca nu vor gasi loc de munca prea curand. Continuă lectura


8 comentarii

De ce boicotul la europarlamentare a fost un lucru bun

Nu stiu de voi dar pe mine m-au durut urechile de vaietele si anatemele aruncate asupra celor care au declarat sus si tare ca vor sa voteze si nu au cu cine, si de aceea fac #grevacetateneasca. Sustin ideea de mers la vot si respect decizia celor care au declarat ca nu vin, si au spus si de ce. Mai ales ca datorita lor prezenta a fost mai mare, pentru ca cetatenii activi, printre care ma numar si eu, s-au agitat mai tare, convingand cunostintele sa mearga la vot. Argumentele pro-vot din mass-media au crescut de asemenea procentele de prezenta. Prezenta finala la alegerile europarlamentare a fost de 32,16%, cu aproape 5 puncte procentuale mai mult fata de prezenta de la europarlamentarele din 2009 (27,21%). Dragi grevisti, va foarte multumesc !

File:Lentz Strike.jpg

sursa foto

Voturile nule au fost 344.980 (5,83%). Sunt multi altii care nu declara ca fac greva cetateneasca, dar o fac, de ani de zile. „Nu s-au prezentat la vot, deși erau în țară, 47,5% din totalul românilor aflați pe liste (peste 8 milioane persoane).” Ei bine, grevistii nostrii au ales sa si vocifereze contra motivelor care ii fac sa nu doreasca sa voteze, spre deosebire de ceilati. Sa presupunem ca cei care au sustinut #grevacetateneasca au fost la fel de multi cate ca si numarul de voturi anulate, 344.980.

Continuă lectura


7 comentarii

Cum poate fiecare din noi sa faca Romania un loc mai bun fara efort?

Am un vis, ca Romania sa fie tara in care sa ne fie drag tuturor sa traim. Sa ne simtim acasa si doriti in propria tara. Sa ne simtim in siguranta in propria tara. Sa ne simtim pretuiti de cei din jurul nostru. Sa pot lasa unui vecin, despre care nu stiu decat ca este cetatean roman, cheile de la casa sa imi ude plantele cand sunt plecat o luna, sau bani sa imi plateasca intretinerea (pardon, intretinerea vreau sa o platesc online prin direct debit, ca si taxele, de altfel). Ceea ce ne lipseste este increderea in noi si in cei din jurul nostru. Coeziunea sociala. Credinta ca cel de aproape este o persoana buna, si ca te va prinde cand vei cadea.

https://i2.wp.com/www.meredithmanor.edu/about/campusact/FaithWalk07/trustfall.jpg

Continuă lectura