La colțu' străzii


Scrie un comentariu

Cum s-a cântat Criza în românește? 7 hituri pentru 7 ani de criză

Că tot se cântă azi în finala marelui concurs muzicalo-geo-politic Eurovision. Care cântece de criză v-au rămas, care-s doinele crizei financiare așa cum s-a simțit ea în spațiul carpato-dunărean, ce fredonați instictiv în românește la această întrebare? Pentru grăbiți sau leneși, dați direct cu degetul mai jos pentru culegerea mea de videoclipuri de criză.

Dacă anii ’90 au intuit bine ploaia care va veni, că gașca de la bloc nu mai e deloc, azi serbăm iar victoriaaaa… banii vorbeeeesc, fericirea-i la bursă (dar nici p-aia n-o am!), țara te vrea prost și emigrant iu es eeeii, nu pot să nu mă întreb generația asta douămiistă ce refrene sociale îngână? Cam pauză, când compari cu anii ’90 dar să zicem că nici tumultul social nu mai e ce-a fost. Sau poate m-am blocat eu în logica bătrânicioasă a lui „pe vremea mea”. Continuă lectura

Reclame


2 comentarii

Cultură și compromis pe bani publici

Bibliotecă prăfuităSăptămâna asta Parlamentul a votat discret legea pentru finanţarea revistelor de cultură reprezentative din România. Legea spune că se vor aloca anual minim 4.500.000 lei, sumă indexată cu inflația (deci aproximativ un milion de euro) pentru finanțarea editării revistelor de cultură. Proiectul a fost depus la Senat în martie și adoptat în septembrie acest an. Iată că acum trece și de Cameră, cu un parcurs foarte rapid pentru viteza de lucru a Parlamentului. Aparent, parlamentarii au devenit brusc interesați de susținerea revistelor de cultură. Problema e că doar anumite reviste vor fi finanțate, ceea ce ne duce cu gândul mai mult la interese de grup decât la interes public.

Acel „reprezentative” din titlul legii ridică automat un semn de întrebare. Cine decide ce e reprezentativ? Dar de ce sunt ele reprezentative pentru cultura română? Astea au fost întrebările imediate ale unei profesioniste în management cultural pe care am enervat-o sâmbătă seara spunându-i de legea asta. Parlamentarii au rezolvat administrativ dezbaterea de principiu, stabilind că reprezentative sunt revistele nominalizate de membrii Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori, adică șase Uniuni reprezentând Arhitecții, Artiștii Plastici, Cineaștii, Compozitorii și Muzicologii, Scriitorii și Teatrologii. Doar 10% din fonduri vor merge către reviste independente, ale unor editori sau producători neafiliați acestor organisme colective.  Continuă lectura


5 comentarii

“Gorila” de Liviu Rebreanu – impresii si concluzii personale

” Viata neamurilor, ca si a individului, este o lupta eterna. Cel mai vrednic invinge si traieste, celelalte sunt sortite pieirii ! Apoi daca e asa, spuneti d-voastra, sincer, deschis, brutal, fara nici o minciuna patriotica : suntem noi oare mai vrednici, mai puternici, mai disciplinati ca altii? Poporul nostru nu mai are nici un ideal si nu mai crede decat in burta plina … E bine? Cu idealul burtii pline credeti d-voastra ca vom putea pastra unitatea neamului si vom realiza cultura romaneasca adevarata, care sa dea sens existentei noastre? Burta plina nu poate fi idealul unui neam”.

Continuă lectura


13 comentarii

Despre educatie si perpetuarea traditiilor familiale

Vorbeste mai incet ca ne da nenea paznicu’ afara! Stai potolit ca se uita lumea la noi, ne facem de ras! Daca te impiedici si cazi te rup in bataie! Nu te urca singura pe tobogan, o sa cazi, sa nu ai incredere in tine niciodata, stai aici langa bunica! Cum adica „de ce?”, pentru ca ti-am zis eu, de aia! Al lu’ cutare e mai bun ca tine, are numai 10, tu vii numai cu 7, sa pui burta pe carte ca altfel nu ajungi nimic in viata!

Suna familiar? Ce sta in spatele tuturor acestor cuvinte? Frica lasata mostenire de-a lungul generatiilor intregi. Si pe mine m-au batut ai mei de m-au stins, si uite, am ajuns bine, o sa ii altoiesc si eu pe copiii mei. Continuă lectura


4 comentarii

Furatul Miresei, Canalizarea, Legea si Alegerile

Cine a fost la o nunta romaneasca la care nu „s-a furat mireasa” poate confirma ca a fost o exceptie. Acum se fura mireasa in timpul nuntii de catre nuntasi, pentru spectacol. Era o vreme cand fetele de maritat erau furate efectiv, cu sau fara voia si concursul lor, dar clar impotriva vointei parintilor. Scopul era casatoria, si de multe ori parintii fetei se impacau cu ideea, dandu-si acordul intr-un final. Detalii foarte frumoase despre traditiile nuntii la romanii basarabeni pot fi gasite aici.

Se mai intampla cateodata ca furtul efectiv sa se intample in preajma/timpul nuntii, de catre un pretendent neagreat de parinti sau de fata. Daca viitorul ginere era indeajuns de vrednic sa o redobandeasca, planul ramanea in picioare, daca nu, de multe ori, fata „alegea” pe cel mai puternic sau vrednic. O frumoasa istorisire despre un astfel de caz gasim in Fratii Jderi a lui Sadoveanu, rapirea jupanitei Marusca de catre Niculaies Albu, in care Simion Jder isi confirma statutul de mascul alfa si isi recapata aleasa inimii prin lupta dreapta. Continuă lectura


3 comentarii

Alerg – cronica maratonului prin anii ’80, ’90, 2000

N-am mai servit de ceva vreme cronici popcult, așa că în liniștea primăvăratică a weekendului, mă aplec cu întârzierea de rigoare asupra clipului „Alerg” colaborare triphop (?) între Afo, Bean, Chimie și Vali Umbră. Fiindcă merită să mai asculți și artiști underground, măcar pentru materialul altfel, autentic. Să dăm play, zic.

Videoclipul pornește cu Pegasul pe lângă calea ferată, imagine elocventă pentru mulți 30+  ca și cornetele pe țeavă sau legătura între creion și casetă. Continuă lectura


Scrie un comentariu

“Groapa” de Eugen Barbu – impresii si concluzii personale

Este un roman care pentru mine explica unele lucruri. Sunt cateva idei care au reusit sa se ancoreze bine in imaginea a ceea ce stiu despre Bucuresti. Este un roman inedit, despre viata pionierilor care au stat la baza extinderii marilor orase. A, sa nu va inchipuiti ca a fi un astfel de pionier este un erou liric. Nu, in aceeasi categorie cu emigrantii care au populat America si alte colonii, primii ocupanti ai cartierelor marginase bucurestene au fost impinsi de nevoi si de saracie sa isi paraseasca locul de bastina (satul sau alt cartier/oras) ori pentru ca nu aveau o solutie mai buna, sau pentru a se capatui. Puteti vedea in poza de mai jos femeie „capatuita” din acest cartier. Continuă lectura


8 comentarii

Ce cauți tu băi, Sinistrul Culturii, în Club A?

Cei din Cluj te-au ratat la mustața aia nerasă până să fugi în mașină. Cum te-ai gândit fix la Club A? Păi puteai să mergi direct între manifestanții din rondul de la Universitate, dacă tot ai așa curaj politic și chef de dezbatere cu musca pe căciulă, într-o vreme când restu’ politicienilor, de la primar de comună la premier și președinte fug de mulțime ca dracu’ de tămâie. Chiar, e ca și cum te-ai duce satanist să predici în biserică. Sau stelist să jignești oamenii în peluza roș-albă din Ștefan cel Mare.

Pe tine trebuiau să te ridice jandarmii băi politruc iresponsabil, pentru provocare. E încadrare contravențională, e în manualul Jandarmeriei, așa se procedează dacă vreun opozant agresiv instigă jignind o mulțime: îl iei pe sus și-l bagi în dubă pentru provocarea publicului. Tupeul cu siguranță nu-ți lipsește, că timp de 14 ani, niciun alt ministru al culturii n-a avut inconștiența să avizeze grozăvia ăia de proiect propus pentru Roșia Montană. Tu într-un an și-o semnătură, razi două mii de ani de istorie românească.

Continuă lectura


11 comentarii

De ce n-ar merita “cea mai mare clădire din lume după Pentagon” pe cel mai bun arhitect peisagist din lume?

De ani buni încoace, seară de seară se vede limpede cum Centrul Vechi a învins Centrul Civic al lui Ceaușescu. Cu ruinele sale de la Țepeș încoace, cu străduțele negustorilor, cu hanurile, pivnițele și palatele sale cu tencuiala scorojită, Centrul Vechi înseamnă culoare, muzică, veselie, viață. O răzbunare simbolică față de Centrul Civic betonat de ceaușiști în anii ’80 peste sute de ani de istorie și cultură. Dacă n-ar fi fost buldozerele comuniste, Centrul Vechi s-ar fi continuat natural, sus pe dealul pe care s-a cocoțat Palatul Parlamentului, printre vile boierești, palate și hanuri și ganguri la fel de pitorești. Inclusiv printre străduțele înguste cu trotuare în trepte, dispărute complet din București, odată cu demolarea cartierului Uranus.

Însă pe cât de detestabilă și pe cât de vie va rămâne amintirea agresiunii, încet-încet Bucureștiul își va adopta gigantul de beton născut din acest viol urbanistic. Continuă lectura


3 comentarii

Le Concert

un film de Radu Mihăileanu

Le Concert

Am vizionat de curand filmul Le Concert regizat de Radu  Mihăileanu. Sublim, o opera de arta! Nu cititi recenzii sau altceva despre acest film. Duceti-va sa vizionati, apoi intoarceti-va la acest articol sa cititi/comentati. Daca l-ati vazut, continuati lecturarea articolului.

Un film plin cu multe sabloane si confirmari de idei preconcepute despre oameni. Tiganii sunt hoti si se descurca de minune sa faca rapid rost de orice, de la pantofi pana la pasapoarte cu viza. Evreii se plang constant de cat de oprimati au fost si le e gandul numai la facut afaceri si bani. Rusii sunt niste betivani galagiosi si mitocani, nostalgici dupa vremurile comuniste apuse. Mafia ruseasca a pus stapanire pe resurse cheie ale Rusiei si competitia in afaceri se rezolva prin mitralierea competitiei la nunti. Fostii KGB-isti inca trag sfori destul de groase prin Rusia, etc samd. Restaurantele din Paris cu specific tipic frantuzesc sunt inlocuite de unele patronate de arabi care servesc cus-cus. Comunistii francezi beneficiaza din plin de progresul capitalismului dar viseaza sa puna in practica conceptele lui Fourier (Charles, nu Joseph) la scara nationala, crescand numarul de votanti de la 2% la 100% dupa model sovietic.

Continuă lectura


8 comentarii

De ce dau share

Social Media IconsÎmi iau majoritatea știrilor din online, la fel ca mulți utilizatori de Internet. Nu prea mai am timp să mă uit la televizor și, oricum, majoritatea posturilor de știri afișează un partizanat politic agresiv. Mi-am făcut o listă de surse online disponibile prin RSS și le „agreg” cu un „RSS reader” (eu îl folosesc pe cel de la Google). Citesc în drum spre și de la serviciu cât pot de multe. Am un client RSS pe Android (gReader), care îmi permite să încarc articolele acasă pe WiFi, astfel încât să folosesc comunicația de date GSM doar atunci când doresc detalii suplimentare (imagini, link-uri).

Sunt nevoit totuși să marchez ca și citite multe alte articole pe care nu reușesc să le parcurg. Paradoxul timpurilor noastre este că există foarte multă informație, dar puțină cunoaștere. Este foarte greu să selectezi bucățile relevante de informație, în special atunci când nu știi exact ce cauți, cum este cazul știrilor. Sunt foarte multe analize pertinente care rămân într-un con de umbră, fiind acoperite de perdeaua de fum a știrilor incendiare sau mondene. Continuă lectura


9 comentarii

La Parastasul Culturii Naționale

program15ianuarieCu siguranță ați observat importanța morților în viața românilor (dacă nu, mai lăsați naibii Internetul și vedeți ce se întâmplă în jurul vostru). Înmormântările și succesiunea de pomeniri ce ține șapte ani după plecarea răposatului sunt evenimente care reunesc familiile mai abitir decât nașterile sau nunților sau orice altceva. Eforturile de muncă și financiare implicate sunt considerabile, adesea după reguli întortocheate. Niciodată nu sunt bisericile mai pline decât la cele câteva „sâmbete ale morților” de peste an. Este mare fală să ai cel mai mare mormânt al familiei, cea mai largă afluență de participanți la înmormântare, cea mai bogată pomană (sau mare rușine să n-ai, depinde cum privești). Când mătuși, veri și nepoți se adună în alte ocazii, amintirea morților este un subiect sigur de discuție, cu precădere încărcat de regrete date deopotrivă de absența celor pierduți și de schimbarea moravurilor.

Bine, bine, dar ce are moartea cu Cultura Națională, tocmai de aniversarea lui Eminescu? Începând cu 2010, prin înțeleapta decizie a Parlamentului, 15 ianuarie a fost declarată Ziua Culturii Naționale – uite-așa, cu majuscule, să se înțeleagă importanța momentului. Așa încât orice politician populist (scuzați pleonasmul) din țara asta se simte dator să vibreze patriotic de două ori astăzi, o dată pentru Poet, a doua oară pentru Cultură. Ambele vibrații sunt încărcate deopotrivă de condescendență și regret: participanții aduc omagiu și regretă dispariția răposaților Poet și alți Mari Reprezentanți ai Culturii Naționale, că așa cum nu erau ei nu se mai fac în vremurile de azi. Continuă lectura


4 comentarii

România la Târgul internațional de carte – Frankfurt 2012

Guestpost: CM

Targul international de carte, Frankfurt, Octombrie 2012. Asteptarile organizatorilor: mai mult de 300.000 de vizitatori in cele 5 zile de expozitie, peste 7.000 de participanti internationali si undeva la 3.200 de evenimente.

Asteptarile mele personale: cateva carti interesante, discutii vii despre o pasiune comuna (cititul) si un stand adecvat al Romaniei, unde poti gasi cateva exemplare frumoase si avea un moment de romanitate in mijlocul unui ‘melting pot’.

Continuă lectura