La colțu' străzii


11 comentarii

Votul meu: Nicușor Dan, USB și Marean Vanghelie

Duminica asta, pe 5 iunie, sunt alegeri locale. Eu votez în București. Am patru voturi și le folosesc pe toate. Trei sunt voturi pozitive: Nicușor Dan pentru Primar General și listele USB pentru Consiliul General și Consiliul Local Sector 5. Al patrulea este unul negativ și nervos: Marean Vanghelie pentru Primar Sector 5.

Înainte de a vă povesti pe scurt cum am ajuns la alegerile acestea, am trei informații utile:

  • Dacă vreți să aflați la ce secție de votare sunteți arondat (în orice localitate), folosiți site-ul oficial al Registrului Electoral. Introduceți CNP și numele (nu sunt probleme, e un site al statului, ei deja au aceste date) și aflați secția de votare.
  • Dacă aveți reședința în altă localitate și este declarată (spre exemplu: student cu viză de flotant), aveți dreptul să votați în localitatea de reședință, indiferent dacă v-ați înregistrat sau nu în Registrul Electoral. În acest caz, veți apărea cu adresa de domiciliu în Registru și trebuie să căutați singuri secția cea mai apropiată de adresa de reședință. Pentru București, puteți folosi harta de la Hotnews.ro.
  • Pe site-ul Biroului Electoral Central, la secțiunile Candidați și Statistici puteți afla minime informații despre candidații din localitatea unde votați. Măcar aflați numele și îi căutați apoi pe net. Pentru candidații la primar în București, inclusiv primăriile de sector, vă recomand pagina votez.info.

Continuă lectura

Anunțuri


12 comentarii

Ce alegi: trotuar, spațiu verde, pistă de biciclete, parcare, stradă sau tramvai?

OptarUneori e nevoie să alegi, că nu le poți avea pe toate. Această dilemă mi-a fost inspirată de imaginea de mai sus, culeasă de la Asociația Optar. Aceasta cere, legitim, ca primăria să respecte normativele în vigoare cu privire la lățimea minimă a rampei pentru persoane cu dizabilități și a trotuarului. Se pregătește să meargă în justiție și poate avea câștig de cauză. Dar să privim în perspectivă: dacă după ce aplicăm toate normativele, rezultă că strada ideală e binișor mai lată decât cea reală? La ce renunțăm?

Iată un exemplu teoretic mai jos. Spun teoretic pentru că nu știu exact lățimea bulevardelor din București, dar am calculat destul de bine lățimea minimă a diverselor componente ale străzii ideale: rampa pentru persoane cu dizabilități, trotuarul, spațiul verde, parcarea pentru locuitorii din zonă și vizitatorii lor, pista de biciclete, câte două benzi pentru autoturisme și șinele de tramvai. Săgețile nu sunt chiar la scară, dar înțelegeți ideea:

strada ideala

Strada noastră ideală trebuie să aibă o lățime de minim 35 de metri (nu am calculat și bordurile!). Strada reală are cam 20 de metri. Așa încât planificatorul urban are o dilemă: la ce renunță? Sau poate trebuie să dărâme niște clădiri?

Să zicem că tu, cititorule, ești planificatorul urban. Ce alegi? Și de ce?


2 comentarii

Primăria Capitalei și corupția

sorin-oprescu-dnaÎn luna iunie, Mădălin Dumitru, Directorul Direcției Infrastructură din Primăria Capitalei, a fost reținut de DNA. El este acuzat de fals in declarații, efectuarea de acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, participare la delapidare în formă continuată, luare de mită, abuz in serviciu și trafic de influență. Prin vorbe simple, Dumitru cerea comisioane de la firme private la acordarea lucrărilor publice de care era responsabil.

În iulie, Andrei Creci și Catia Fălan, șef serviciu în cadrul Direcției Juridice a Primăriei Capitalei au fost puși sub control judiciar, fiind acuzați de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave. Măsura ce control judiciar vine după ce DNA a constatat că cei doi au întocmit acte false, pe care le-au transmis procurorilor după ce au fost semnate de primarul Oprescu, cu scopul de a acoperi faptele anterioare. Fapta de care sunt acuzați cei doi este restituirea ilegală a unui teren în zona Herăstrău.

Tot în iulie, DNA a început cercetările penale în cazul rețelei de fibră optică NetCity, în urma unui plângeri a Asociației Națională a Internet Service Providerilor. În acest dosar, procurorii analizează faptele, fără a fi pus sub acuzare vreo persoană. Încă.

La începutul lunii septembrie, Continuă lectura


11 comentarii

Sa fie bine, si sa nu fie rau

Cam asta doreste tot romanul, sa fie bine, si sa nu fie rau, nu-i asa? Cum putem defini acest bine? Ca raul il cam cunoastem. Ca orice scop in viata, ca sa il putem atinge, e nevoie sa stim care este acela, sa il definim.

PIB-ul aduna poluarea aerului, reclamele la tigari, ambulantele care descarcereaza accidentatii, yalele sofisticate de la usile noastre si puscariile pentru cei care sparg aceste yale, taierea padurilor noastre si distrugerea haotica a padurii noastre. PIB-ul nu aduna sanatatea copiilor nostri si calitatea educatiei pe care o primesc si bucuria lor de a se juca. Citare aproximativa din engleza tradusa in romana din sursa.

Continuă lectura


3 comentarii

Alerg – cronica maratonului prin anii ’80, ’90, 2000

N-am mai servit de ceva vreme cronici popcult, așa că în liniștea primăvăratică a weekendului, mă aplec cu întârzierea de rigoare asupra clipului „Alerg” colaborare triphop (?) între Afo, Bean, Chimie și Vali Umbră. Fiindcă merită să mai asculți și artiști underground, măcar pentru materialul altfel, autentic. Să dăm play, zic.

Videoclipul pornește cu Pegasul pe lângă calea ferată, imagine elocventă pentru mulți 30+  ca și cornetele pe țeavă sau legătura între creion și casetă. Continuă lectura


11 comentarii

Întrebare de 8 Martie pentru Metrorex. Câte stații de metrou poartă nume de femei?

Exact, niciuna. Nici în prezent și nici pentru viitoarele magistrale. Nicio stație de metrou nu poartă numele unei femei. Deși dincolo de toponimele cartierelor, avem opt stații denumite după mari bărbați români (unsprezece cu tot cu conducătorii Basarab, Ștefan cel Mare și Mihai Bravu). Metrorex nu le are cu femeile.

Cine împarte parte-și face, ține de breaslă, avem așadar ingineri: Costin Georgian, Aurel Vlaicu, Petrache Poenaru, Anghel Saligny sau Dimitrie Leonida. Doar bărbați. Deși chiar din domeniul drumuri și poduri avem prima femeie inginer din Europa, Elisa Leonida Zamfirescu. Fără femei, la metrou ca-n altar! fiindcă se știe, inginerii și mai ales cei șantieriști sunt precum sfinții călugări: nu ridică privirea la femei nici măcar de-o uitătură vinovată sau de-un fluierat admirativ. Mai mult, înțeleg din harta Metrorex că pentru noile stații se vor mai propune încă trei nume: Tudor Vladimirescu, Hasdeu, I.C. Brătianu. Din nou, nicio femeie. În București n-au existat femei.

Dacă domnii de la Metrorex primesc idei răsărite de pe internet, le-aș recomanda o bucureșteancă faimoasă nu numai în urbea de pe malul Dâmboviței, ci în toată România și mai mult, în lumea mare. Ar fi o isteață mutare de imagine și ar suna foarte bine: Atenție, se închid ușile. Urmează stația Maria Tănase, cu peronul pe partea…


Scrie un comentariu

“Groapa” de Eugen Barbu – impresii si concluzii personale

Este un roman care pentru mine explica unele lucruri. Sunt cateva idei care au reusit sa se ancoreze bine in imaginea a ceea ce stiu despre Bucuresti. Este un roman inedit, despre viata pionierilor care au stat la baza extinderii marilor orase. A, sa nu va inchipuiti ca a fi un astfel de pionier este un erou liric. Nu, in aceeasi categorie cu emigrantii care au populat America si alte colonii, primii ocupanti ai cartierelor marginase bucurestene au fost impinsi de nevoi si de saracie sa isi paraseasca locul de bastina (satul sau alt cartier/oras) ori pentru ca nu aveau o solutie mai buna, sau pentru a se capatui. Puteti vedea in poza de mai jos femeie „capatuita” din acest cartier. Continuă lectura


4 comentarii

Vai, ninge, să ne facem că lucrăm, domnule Oprescu!

La mijlocul lui ianuarie ninge – ce supriză! Ce-i drept, ninge mai tare, bate și vântul, e cod portocaliu de viscol. Dar ninge de două zile, nu de două săptămâni. Ninge la sfârșit de săptămână, când lumea stă acasă și drumurile sunt mai libere. Metereologii anunță că ninsoarea se va domoli spre seară, iar în următoarele două zile vremea va fi liniștită.  Administratorii Capitalei au în față o muncă dificilă, dar nu imposibilă, și fără complicații intelectuale. Au o noapte de duminică să curețe străzile, așa încât luni dimineața viața să se desfășoare normal, ca pentru o zi obișnuită de iarnă. Se vede însă treaba că nu e cazul să așteptăm de la ei de competență și hărnicie; n-avem de unde.

Primarul Oprescu și prefecta Gavrilă au recomandat, la unison, Inspectoratului Școalar să suspende cursurile „din cauza vremii nefavorabile”. Primarul a cerut „mai mult timp pentru degajarea arterelor”. Inspectoratul s-a conformat: în București toate școlile (inclusiv licee!) și grădinițele publice sunt închise luni și marți. Nu ne interesează când recuperează copiii; nu vrem să știm cum se vor descurca părinții să îi supravegheze în cele două zile; în general, nu contează decât că Oprescu trebuie să arată că se preocupă.

Suntem la jumătatea lui ianuarie. Până acum a fost o iarnă blândă, cu temperaturi ridicate și fără ninsoare. A venit și prima zăpadă și trebuie să se facă și domnul Oprescu că muncește, nu?


14 comentarii

Atenție, se închid ușile. Urmează stația Maria Tănase… Când?!

maria tanase - coffeeDar mai întâi o stație două mai lungi, de introducere pe traseul acestei întrebări-apel.

Născută și crescută în București. A cutreierat toate cârciumile cu ștaif ale capitalei și a schimbat chiriile între ele mai abitir ca un proaspăt absolvent din provincie. A cântat din Obor în Ferentari și de la Capșa în Buzești. Artista interzisă și de legionarii Gărzii de Fier și de regimul comunist s-a dovedit mai puternică decât două dictaturi care n-au putut învinge forța sa populară. În ciuda cenzurii de stat, funeraliile Mariei Tănase au luat proporții gigantice, străzile Bucureștiului fiind inundate de sute de mii de oameni până la linia orizontului. Căutați imaginile sau clipurile de pe net. Poți înțelege teama Securității în fața acestei mulțimi și cenzura strictă inclusiv post-mortem. Continuă lectura


8 comentarii

E momentul să adoptăm un consilier

Adoptă un consilierConsiliul General al Municipiului București are 52 de membri. De obicei despre ei vorbim sub forma de mulțime „consilierii generali”, „consiliul” și alte asemenea. Uneori mai apare câte un nume, al unui șef de clan (citește: grup al unui partid politic) ce se evidențiază ca cel ce spune grupului cum să voteze. Altfel, consilierii votează. Bine, bine, dar conștiință n-au? În afară de ordinul de sus – și eventual sfânta șpagă – ce-i determină pe consilieri să voteze cum votează? Cert e că ei, consilierii, au nume și prenume. Asta înseamnă că probabil sunt oameni, poate chiar vor să spună și ei ceva. E momentul să aflăm.

Așa ajungem la simpatica inițiativa Centrului de Resurse pentru Participare Publică (o organizație cunoscută sub numele de cod „fetele de la CeRe”, foarte activă în ajutarea grupurilor de inițiativă cetățenești). Zic că e simpatică inițiativa nu doar pentru că are un nume inspirat – Nu aștepta supereroi – ci și pentru că vrea să facă un lucru util, să îndemne cetățenii să-și ia orașul în mâini. Una dintre acțiunile inițiativei este „Adoptă un consilier”.

E simplu: iei un consilier în grijă și încerci să afli cât mai multe informații despre cine este și ce vrea de la politică. Teoretic, consilierul trebuie să răspundă, că doar discută cu cetățeanul. În practică, vom vedea cum stăm cu democrația la nivel local. Instrumentele sunt emailul, telefonul, poate chiar o întâlnire în programul de audiențe. Implicarea civică nu cere nici costuri mari, nici timp mult.

În pagina acțiunii găsiți lista de consilieri și instrucțiunii pentru „adopție”. După cum se poate vedea, sunt destui consilieri neadoptați. E momentul să adoptăm un consilier.


Scrie un comentariu

O țară veselă: București, orașul recordurilor

Astăzi, la București, a fost doborât un nou record: cea mai mare plăcintă de dovleac din lume. A avut jumătate de tonă și peste zece metri.

Această măreață realizare se adaugă altor înfăptuiri ale bucureștenilor înscrise cu litere de aur în Cartea Recordurilor: cel mai lung cârnat, cel mai greu tort, cea mai mare salată, cea mai mare pască, cea mai mare ciorbă de burtă, cel mai lung lanț de pizza și, la desert, cel mai mare „bănuț” de ciocolată.

Ca să nu credeți că locuitorii Capitalei sunt recordmeni doar la îmbuibare, să amintim și cea mai mare instalație de Crăciun sau cei mai mulți oameni deghizați în Moș Crăciun adunați la un loc. Sau, din altă perspectivă, cele mai multe nunți oficiate simultan, cea mai lungă trenă Să nu uităm recordul pe care l-am putea numi „cea mai mare cireașă de pe cel mai greu tort”: cel mai lung lanț de prezervative din lume, cu peste 3 kilometri de prezervative legate unul de altul.

De cel mai curat oraș cu cel mai cinstit primar nu o să auziți vreodată la București.


4 comentarii

Unirea face puterea; UnitiSalvam … toata Romania

A sosit timpul sa va mai povestesc despre visul meu de a infaptui unirea Republicii Moldova cu Romania.  Duminica, 20 Octombrie am participat la marsul de anul acesta din Bucuresti. Am plecat cu inima stransa catre locul de adunare, deoarece tatal meu nu a dorit sa participe, inhibat de fricile adunate de-a lungul vietii de basarabean refugiat, deportat si dusman al poporului. Daca vreti detalii despre marsul in sine, le puteti gasi destul de bine relatate in articolul acesta. Sunt totusi unele detalii fine, pe care voi incerca sa le redau eu.

Continuă lectura


11 comentarii

De ce n-ar merita “cea mai mare clădire din lume după Pentagon” pe cel mai bun arhitect peisagist din lume?

De ani buni încoace, seară de seară se vede limpede cum Centrul Vechi a învins Centrul Civic al lui Ceaușescu. Cu ruinele sale de la Țepeș încoace, cu străduțele negustorilor, cu hanurile, pivnițele și palatele sale cu tencuiala scorojită, Centrul Vechi înseamnă culoare, muzică, veselie, viață. O răzbunare simbolică față de Centrul Civic betonat de ceaușiști în anii ’80 peste sute de ani de istorie și cultură. Dacă n-ar fi fost buldozerele comuniste, Centrul Vechi s-ar fi continuat natural, sus pe dealul pe care s-a cocoțat Palatul Parlamentului, printre vile boierești, palate și hanuri și ganguri la fel de pitorești. Inclusiv printre străduțele înguste cu trotuare în trepte, dispărute complet din București, odată cu demolarea cartierului Uranus.

Însă pe cât de detestabilă și pe cât de vie va rămâne amintirea agresiunii, încet-încet Bucureștiul își va adopta gigantul de beton născut din acest viol urbanistic. Continuă lectura


6 comentarii

Roșia Montană colţ cu strada Dreptăţii

În București, duminica asta marșul împotriva proiectului ilegal de la Roșia Montană continuă în Sectorul 6. Unde, la un colț de stradă s-a întâmplat rezumatul acestui proiect într-o singură imagine care, clișeu, chiar face o mie de cuvinte.

Rosia MontanaDespre asta e vorba la aceste proteste din toamna lui 2013: despre intersecția Roșia Montană cu strada Dreptății.

Fotografia aparține Alinei. Iar dacă dați Share mai departe, nu uitați să adăugați hashtag-urile #unitisalvam și #rosiamontana.