La colțu' străzii


Scrie un comentariu

Guvernul ne îndeamnă să ne spionăm vecinii

(articol preluat de pe www.inovarepublica.ro)

Mai țineți minte bancul cu virusul albanez? „Vă rugăm să vă ștergeți singuri toate fișierele de pe calculator”. Așa și cu Guvernul României și aplicația de monitorizare a bolnavilor. S-a transformat dintr-un app, într-un site pe care suntem rugați să ne înregistrăm și să ne dăm singuri datele medicale, ale noastre și ale familiei și prietenilor și vecinilor și străinilor.

Dincolo de glumă, pagina http://www.jurnalmedical.ro, administrată de Autoritatea pentru Digitalizarea României, ridică numeroase semne de întrebare legate de folosirea datelor cetățenilor, mai ales atunci când ei nu știu că cineva îi urmărește și îi raportează către Guvern.

Aplicația este simplă: te înregistrezi și completezi, cât mai des, un chestionar despre: dacă suferi de anumite boli; dacă ai simptome asociate Covid-19; când și de ce ieși din casă (motivul, ora ieșirii și ora revenirii).

Date reținute despre utilizator

Datele rămân pe serverele Guvernului pe durata pandemiei, și pot fi transmise către orice instituție publică, în condițiile legii: „Autoritatea pentru Digitalizarea României va furniza datele personale pe care utilizatorii le-au înregistrat către Ministerul Sănătății și Direcțiile de Sănătate Publică județene.  […] Datele pot fi furnizate și către instituții sau autorități publice, precum și altor organe abilitate ale statului, în baza și în limitele prevederilor legale, ca urmare a unor cereri expres formulate de acestea.”

Până aici totul pare ca în gluma cu virusul albanez: statul nu e în stare să colecteze date, așa că ne roagă pe noi să le introducem. Doar că cine dorește poate să introducă date despre oricine altcineva: familie, prieteni, vecini, sau pur și simplu străini. Orice tip de relație e permisă.

Orice tip de relație e permisă

Trebuie să adăugăm numele persoanei, numărul de telefon, localitatea și să completăm exact același chestionar: boli, simptome, pe unde umblă…

Adică, dacă vreau, pot să mă apuc acum să spionez vecinii și să notez conștiincios în aplicația Guvernului orele la care intră și iese din casă și motivul – prezumat de mine – plimbării în afara domiciliului.

Aplicația poate lesne să devină raiul indiscreților. Oricine se plictisește acasă, poate să își țină un mic jurnal cu deplasările vecinilor, direct pe serverul Guvernului.

Termenii și condițiile aplicației sunt vagi și departe de standardul impus de Regulamentul General privind Protecția Datelor. Este neclar dacă aplicația este administrată de ADR sau de altă organizație/instituție. Nu se știe cine este ofițerul însărcinat cu protecția datelor (DPO), nici dacă ADR (sau administratorul) are competențele și a pus la punct procedurile necesare pentru prelucrarea datelor cu caracter special.

Iar în cazul persoanelor ale căror date sunt introduse de „binevoitori”, nici măcar nu au posibilitatea să afle de acest lucru, cu atât mai puțin să se opună prelucrării lor de către Guvern.

(articol preluat de pe www.inovarepublica.ro)


Un comentariu

Avem nevoie de scenarii individuale pentru deschiderea școlilor

Nu înțeleg nicicum de ce singurul scenariu pentru începerea școlii este că toate școlile vor face la fel. Dimpotrivă, ar trebui să fie evident că trebuie pregătite scenarii diferite, în funcție de situația din fiecare localitate.

Sunt multe comune și chiar orașe mici care nu au niciun caz de Covid, sau sunt cazuri izolate, iar numărul de elevi într-o clasă este rezonabil. Toate aceste școli pot să înceapă cursurile normal, dar cu măsuri suplimentare de siguranță. Dezinfecția și educarea elevilor pentru igienă și menținerea distanței sunt obligatorii. Ar fi de dorit ca profesorii să fie testați la două săptămâni.

Sunt apoi localitățile cu cazuri puțin și izolate, dar în care sunt școli cu clase aglomerate. Aici trebuie găsită o soluție pentru a separa elevii: fie sunt create clase noi, dacă se găsesc spații (preferabil), fie merg pe varianta participării prin rotație. Soluțiile trebuie alese de la caz la caz, în colaborare cu autoritățile locale. Trebuie alocate resurse pentru profesori noi, dacă se fac clase noi. Lucrurile astea trebuie făcute din timp, nu pe 15 septembrie.

În fine, situația cea mai dificilă este a localităților cu cazuri multe, mai ales dacă sunt și clase aglomerate. Alternanța și școala online vor fi regula.

E foarte posibil ca o școală să treacă succesiv prin diverse etape, în funcție de incidența bolii în localitatea respectivă. Primarii, directorii și profesorii trebuie să se pregătească pentru asta, să aibă un mecanism de decizie și instrucțiuni clare.

Nimic din aceste lucruri nu se întâmplă. Cine știe, poate la Ministerul Educației, în spatele ușilor închise, cineva analizează scenarii. Dacă se întâmplă asta, ar cam fi cazul să vină și cu niște concluzii, că timpul trece repede. Mi-e teamă însă că la Ministerul Educației, în spatele ușilor închise, e doar multă incompetență.


2 comentarii

Partidul București 2020 pentru Robert Negoiță?

Dl. Robert Negoiță, primarul sectorului 3, a anunțat că mâine, 9 iulie, ne va spune din partea cărui partid, altul decât PSD, va candida în acest an.

Partidul București 2020 a primit undă verde de la Tribunalul București pe 9 iunie, acum o lună, deci ar fi timp suficient pentru comunicarea deciziei și epuizarea perioadei de apel. Este înființat de doi directori și un sportiv de la Dinamo: Vlad Pelinescu-Onciul, Andrei David și Bogdan Neacșu. Patronul clubului Dinamo este dl. Negoiță.

Este interesant că o echipă de doi angajați și un consilier de la primăria sector 3 (Cotigă, Ciobîcă și Ciolac) au încercat să înregistreze Partidul Alianța Sector 3. În cazul lor, demersul a fost respins de instanță, cel mai probabil pentru că nu au avut un statut bine întocmit.

Actele pentru înregistrarea Partidului Alianța Sector 3 au fost depuse în noiembrie anul trecut, iar cele pentru Partidul București 2020 în ianuarie anul acesta, după ce primul partid a fost respins prima dată de Tribunalul București (cei trei fondatori au făcut apel, care tocmai a fost respins definitiv săptămâna aceasta).

Pare că dl. Negoiță a avut un plan mai vechi pentru a avea un vehicul electoral înainte de alegerile locale. Cred că mâine ne va anunța că va candida din partea Partidului București 2020.


Un comentariu

În 2006, CCR a declarat constituțional articolul privind carantina și spitalizarea forțată

În 2006, Guvernul, Parlamentul, și Curtea Constituțională au ratat ocazia să rezolve problema cu care ne confruntăm azi, deși au avut în discuție exact articolul în cauză.

Să ne amintim: CCR a declarat neconstituționale prevederile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu privire la „stabilirea măsurilor privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii, precum și bolile transmisibile, pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii”. Conform Art. 25, alin. (2) al legii, acestea sunt stabilite prin ordin de ministru, ceea ce încalcă Constituția.

Să ne întoarcem în timp, în 2006. Legea privind reforma în domeniul sănătății a fost adoptată prin angajarea răspunderii guvernului, deci nu prin dezbaterea obișnuită. Prim-ministru era dl. Tăriceanu, iar ministru al sănătății dl. Nicolaescu, ambii de la PNL.

Opoziția de la acea vreme – PSD și UDMR – a sesizat, prin 37 de senatori (în frunte cu dl. Iliescu și dl. Iorgovan), Curtea Constituțională, cu un amplu document. S-au referit și la problema de ansamblu, folosirea angajării răspunderii, dar și la anumite articole. Între altele au arătat că:

„Elementele de substanță ale armăturii juridice la care se referă alin. (3) al art. 34 din Constituție sunt stabilite, la final, nu prin lege, cum cere textul constituțional, ci prin norme de sorginte ministerială sau guvernamentală, deci, prin acte administrative normative, fapt ce face legea neconstituțională în ansamblul său”.

Și au dat mai multe exemple (zeci de exemple) de astfel de articole, inclusiv pe cel referitor la „stabilirea măsurilor privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii, precum și bolile transmisibile, pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii”. (la acel moment, era art. 24, a devenit 25 după renumerotare).

Da! Curtea Constituțională a fost sesizată în 2006 exact cu articolul pe care l-a declarat neconstituțional azi.

Autorii sesizării au arătat și că, anterior, asemenea măsuri erau de domeniul legii, conform legislației din 1978 (Legea privind asigurarea sănătății populației) și 1988 (Legea privind asistența de sănătate publică), și că este neconstituțional să fie trecute la nivel de ordin de ministru.

De vreme ce legea a fost în vigoare 14 ani, e limpede ce a decis CCR: a respins toate cele sesizate de cei 37 de senatori, ca fiind neîntemeiate. În legătură cu numeroasele trimiteri la ordine de ministru, inclusiv cel de care ne împiedicăm astăzi. Zicea așa CCR. în 2006:

„Curtea însă are în vedere că, potrivit art.108 alin.(2) din Constituţie şi art.75 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.777 din 25 august 2004, se impune ca aceste reglementări să fie emise numai pe baza şi în executarea legii. Aceste reglementări, fiind norme secundare, emise în aplicarea şi executarea legii, trebuie să aibă caracter tehnic. În plus, Curtea reţine că autorităţile publice au obligaţia constituţională de a-şi exercita atribuţiile cu bună-credinţă, în limitele competenţei, neputându-se, aşadar, prezuma elaborarea acestor acte juridice cu încălcarea Constituţiei. Examinarea constituţionalităţii unor asemenea reglementări este un act subsecvent emiterii lor, putând fi realizată de către instanţele judecătoreşti, potrivit competenţei acestora, numai în raport cu conţinutul normelor ce vor fi elaborate.”

Între timp, s-a răzgândit Curtea. Între timp, s-a răzgândit și dl. Tăriceanu, și acum contestă legea pe care și-a asumat răspunderea. Aparent, doar dl. Iliescu a rămas constant.


2 comentarii

Când Ministrul semnează ca Primarul

OMS spune că nu recomandă tunelurile de dezinfecție, pentru că pot fi periculoase.

Ministrul Educației și Ministrul Sănătății au semnat un ordin comun prin care recomandă tunelurile de dezinfecție, printre alte măsuri de prevenție. A apărut în Monitorul Oficial.

Unele primării – Suceava, Sector 4 – s-au apucat și au cumpărat și instalat tuneluri de dezinfecție la toate școlile din subordine.

Ministrul Educației se jură că nu știe despre ce e vorba, nu a spus niciodată despre tuneluri de dezinfecție.

Ce să mai comentezi?


Scrie un comentariu

Ministerul Educației este incapabil să planifice

„Nu ne mai putem întoarce la săli de clasă cu treizecișiceva de copii în clasă”, zici ministrul educației într-un interviu. Și apoi tăcere. Nu urmează continuarea firească: „și în acest sens ne-am gândit să…”.

(lasă că nici jurnalistul nu pune vreo întrebare incomodă, să nu cumva să supere demnitarul, dar asta e altă poveste)

Nu trebuie să fii un expert în logistică pentru a vedea pe loc două-trei probleme. Prima e spațiul. O sursă importantă a actualei aglomerări este lipsa sălilor de clasă, în orașele mari. Dacă vrei să faci dintr-o clasă, două, trebuie și două săli. Iar dacă multiplici cu numărul de clase supra-aglomerate, trebuie niște școli noi. Câte? Revin imediat la asta.

O variantă care se discută este lucrul online. O grupă e la școala, alta acasă. Să zicem că profesorii vor învăța să facă și asta, ca să nu fie haosul de acum. Se ridică a doua problemă: oamenii. Este nerealist să crezi că același profesor va reuși să facă orele fizic, apoi și pe cele online. Va ajunge urgent la burn-out. Ai două grupe, trebuie doi profesori. Câți profesori trebuie în total? De unde îi iei?

Și, desigur, lucrurile astea costă. Spațiu mai mari, costuri adminstrative mai mari, și nici nu am discutat de costul igienizării. Profesorii trebuie plătiți. De unde bani, că în buget nu-s?

Nici nu mai vorbesc de criterii – cine stă acasă? cine se mută în altă parte? – că deja e filosofie. Rămân la lucrurile obiective, măsurabile, adică sălile, oamenii și bugetul.

Zice ministrul, în același interviu, că așteptăm, că vom vedea. Lucrurile astea nu se pot rezolva în august. Planurile trebuiau să înceapă acum o lună, iar azi deja să știm de câți oameni și câți bani avem nevoie.

Din nefericire, pot să pariez că dacă, printr-o minune, Președintele întreabă mâine câte clase sunt în această situație și unde sunt localizate, ăștia de la ministerul educației se vor uita speriați unul la altul, apoi vor purcede să trimită un fax cu ștampilă la inspectorate, care vor trimite câte un fax cu ștampilă la școli, să spună fiecare școală câte clase supra-aglomerate are. Apoi se vor certa că n-a fost procedura bună și totul se va bloca.


Un comentariu

Acești incompetenți care ne educă copiii

Să se susțină examenele naționale, în condiții de siguranță sporită, este varianta cea mai puțin rea, ținând cont de context. Mă sperie însă, din nou, incompetența colosală a conducerii ministerului educației.

Atunci când au luat decizia, nu s-au gândit la riscul cel mai ușor de prevăzut: ce se întâmplă cu elevii care nu trec triajul sau sunt izolați din cauză de virus? Din reacția la întrebările ce au venit imediat pe această temă, mi se pare evident că pur și simplu nu s-au gândit, e doar prostie și nimic altceva.

A fost nevoie de scandal public, de teorii ale conspirației, de încă o întâlnire teatrală la Cotroceni, ca să ajungă la concluzia firească: vor da examen mai încolo, peste două săptămâni sau poate la toamnă.

Pentru că nu s-au gândit la asta, nu s-au gândit nici să se coordoneze cu universitățile (deh, autonome), ca acestea să își organizeze admiterea ceva mai la toamnă, nu în iulie, dacă tot nu mai dau examen.

Oare la câte alte posibile riscuri nu s-au gândit? Răspunsul e simplu: la toate. Nu sunt în stare să gândească. Din nefericire pentru noi, se ocupă de educația copiilor noștri.


Scrie un comentariu

Nu mă deranjează să fiu „termoscanat”

Nu mă deranjează să mi se măsoare temperatura la intrarea în magazin. Înțeleg că e o măsură de triaj încercată de mai multe țări. Nu știu dacă funcționează, dar dacă e o șansă să ne protejeze mai bine, trebuie să o încercăm. Avem alternative?

Lucrez tot de acasă, dar dacă ar fi să merg la birou, sunt aproape sigur că nu vom măsura temperatura. Împart biroul cu colegi din mai multe organizații, dar cred că suntem toți suficient de maturi încât să nu ducem la absurd prevederile legii. Și mă aștept să nu vină cineva să ne controleze vreodată, pentru că nu la birouri ca ale noastre se referă legea.

Poate că e aici o măsură de limitare a unui drept, poate intruziune în viața privată, la limită se încalcă cine știe ce virgulă din GDPR. Cu certitudine legea nu acoperă toate cazurile, și dacă ne apucăm să o aplicăm orbește vom ajunge la situații absurde.

Dar dacă ne apucăm să numărăm virgulele alea și să identificăm cele mai ciudate aplicări posibile, înseamnă că am ratat obiectivul principal. Încercăm să ne apărăm cumva, împreună, împotriva unei amenințări de un fel cu care nu ne-am mai întâlnit și pe care nu o înțelegem pe deplin. Dacă renunțăm la a fi rezonabili, avem șanse mari să pierdem.


Un comentariu

Am primit lucrarea dvs.

Ieri, am făcut o solicitare de informații de interes public către Autoritatea Electorală. Cineva amabil* (vezi comentariu) de la registratură mi-a răspuns prompt: „lucrarea dvs. a fost înregistrată cu nr….”
Azi, Jandarmeria mă convoacă la ceva discuție (sper să nu se lase cu bătaie) la ei la sediu. Conținutul mesajulu este: „rog confirmați primirea lucrării”.
De când eram la școală n-am mai primit atâtea lucrări!


Scrie un comentariu

Sceneta cu masca la guvern

Cică la ședința de guvern de ieri, premierul Orban s-ar fi stropșit la ministrul Tătaru (sănătate), că ar fi prea generos cu excepțiile de la purtarea măștii. Vai, ce dur e dl. Orban! – cam asta vrea să ne spună propaganda oficială.
Tot la ședința de Guvern, poate ați văzut că la început e câte o scenetă penibilă, cu presa de față, în care premierul se preface că ar înțelege ce semnează și ia la întrebări câte un miniștru.
Ei bine, sceneta de ieri a fost cu dl. Orban și dl. Câțu. Iar lângă dl. Câțu cine este? Iată un ministru oarecare (cine mai e și ăsta?) cu masca la barbă, model piața de flori, la juma’ de metru de alți miniștri și mai puțin de 3 metri de premier. Iar lângă el, alt ministru, cu masca sub nas.
Am zis 3 metri că așa era excepția dlui. Tătaru de l-ar fi supărat pe dl. Orban, conform propagandei. Păi bine, pe ministrul anonim nu l-a tras nimeni de urechi?


Scrie un comentariu

Ministrul mediului este toxic

Ministrul Mediului, dl. Alexe, este unul dintre cei mai toxici miniștri ai cabinetului Orban. În cel mai bun caz, e complet depășit de toate problemele din domeniul său – poluare, defrișări, importuri de gunoaie, absența reciclării etc. Dar, mai probabil, este conectat la rețelele de interese care scot bani din nerezolvarea acestor probleme.

Așa cum face orice politician toxic, dar cu acces la resurse, a început o campanie de imagine. L-am văzut azi la Digi24, în direct dintr-o pădure, promițând niște lucruri vagi. Avea microfonul Digi24, de parcă era reporter, după modelul Gabriela Firea. Și, din studio, primea doar întrebări care-i ridicau mingea la fileu.

Zilele astea, că tot sunt acasă, am tot deschis televizorul să aud știri pe fundal. Din obișnuință, pe Digi24. A devenit un fel de anexă a PNL. Prezintă necritic toate gogoșile guvernului de parcă ar fi adevărul absolut. Trist.


Scrie un comentariu

ANAF Douăzeci douăzeci

ANAF Sector 5, 2020.

Când am ajuns, 4 persoane la ușă. Portarul ne direcționa pe măsură ce se elibera câte un ghișeu. Decent, m-am gândit.

40 de minute și vreo 10 persoane mai târziu, mi-a venit rândul. Certificatul de rezidență fiscală pentru persoane fizice este la persoane juridice, iar una din cele patru persoane era un domn cu un teanc de declarații pe care insista să le depună pe hârtie, deși ar fi putut să o facă online. Ar trebui să fie o coadă specială pentru cei care refuză să folosească Internetul.

Înăuntru, doar un ghișeu funcționa, ceea ce explică așteptarea. Doamna de la ghișeu mă întâmpină: ați luat bon? Ce bon? De la aparat. M-am dus și am luat bon. Ghișeul 5, zero persoane în așteptare. Mă întorc la doamna. Îi dau cererea, o citește cu atenție, să vadă dacă mi-am copiat corect toate datele din cartea de identitate, că altceva nu era pe cerere. Da, e bine, mă aprobă doamna, mergeți să o depuneți la registratură.

La registratură, altă doamnă plictisită. În drum spre dânsa, am luat bon de la aparat, preventiv. A fost mulțumită de prezența bonului. A pus ștampila din dotare pe cerere și mi-a indicat să-i fac o poză cu telefonul, să nu mai consume hârtie cu exemplarul meu.

Aha, deci asta e marea informatizare de care vorbea ieri ministrul Câțu: propriul meu telefon în slujba ANAF.


12 comentarii

PNL este o rușine națională

După performanța din zilele astea, pentru PNL văd un singur loc meritat: alături de PNȚCD, la groapa de gunoi a istoriei.

Dl. Orban este acum premier interimar și auto-izolat la domiciliu (mă rog, la Vila Lac). Dar nu renunță la scaun. Am fi putut să avem de ieri un cabinet cu puteri depline. Nu pot să îmi amintesc de un om mai slab ajuns în fruntea țării.


2 comentarii

USR-PLUS are o criză de lideri

Acum, că PNL se auto-distruge, ar fi momentul ca USR și PLUS să își revină și să propună o alternativă reală. Trebuie doar să se unească și să găsească niște lideri potriviți, reali, pentru oameni reali.

Doar că… tocmai l-am văzut la televizor pe dl. Barna. A vorbit – sau zbierat – câteva minute bune. A folosit o grămadă de cuvinte potrivite. Dar n-a spus nimic. N-a strârnit nimic. O fi băiat deștept, dar e o catastrofă de lider. Și vorbește de parcă ar fi un funcționar de la Comisie.

Atâția oameni de calitte din alea două partide nu reușesc să se pună la un loc, să se unească, și să găsească 2-3 oameni vii care să îi conducă?

Adică între un fel de birocratul fad, care-i dl. Barna, și un fel de moaște sfinte care e dl. Voiculescu (cel tânăr), nu se găsesc unii care să semene a oameni reali, care să vorbească pentru oameni reali?

Luați-l, frate, pe dl. Nicușor Dan, serios.


Scrie un comentariu

Nu ne omoară doar virusul, ne omorâm singuri

Un domn din București care a mințit despre o călătorie si a declanșat un focar epidemic, infectând inclusiv propria familie.

Un autocar cu români, venit din Italia, care a ocolit prin Grecia pentru a evita carantina.

Mici întreprinzători care oferă pe olx curse către și dinspre Italia, gata să mintă la graniță despre destinație.

Câteva zeci de cetățeni veniți din Italia, care au încercat să forțeze intrarea în țară, la Nădlac, pentru a evita carantina.

Nu ne omoară doar virusul, ne omorâm singuri.