La colțu' străzii


Un comentariu

Nu faceți din pompieri niște eroi! Lăsați foștii colonei ISU să factureze în continuare!

Nu mă refer la băieții de pe autospeciale cei care se aruncă primii în lupta cu focul. Ci la ceilalți purtători de uniformă de pompier, cei responsabili cu Prevenția din acronimul PSI. Cei cu controalele. Cei mai colonei dintre ei. Anti-eroii.

Acei infatuați ISU care acționează precum radarele pitite și amendează fabrici-farmacie pentru un mop uitat pe ruta de evacuare. Pentru un marcaj de pe care s-a luat un deget de vopsea reflectorizantă. Care propun exerciții de simulare la incendiu doar la impecabilele clădiri de birouri din Pipera, pe care apoi și le bifează cu succes. Ei și ceilalți trecuți în privat, care acum își pregătesc chitanțierele. Cei care se simt.

Retoric…

Câte malluri bucureștene au autorizație de securitate la incendiu?

Câte pivnițe de pe centrul vechi au această autorizație?

Câte scări de bloc au lacăt pe ușa de evacuare de pe bloc? Câte asociații de locatari au fost amendate pentru acest lacăt criminal contra hoților de gogoșari de la uscător?

Câți foști colonei ISU facturează “consultanță PSI”? Câți de fapt facturează traficul de influență pe lângă foștii colegi din ISU?

Câte servicii private de pompieri sunt de fapt hârțoage inutile de jupuit firme? Câte firme obligate de această castă plătesc birul birocratic dar sună tot la pompierii militari?

Câte exerciții de simulare la incendiu s-au făcut pe ulițele de pe centrul vechi?

Și câte extinctoare expirate puteți număra în această dimineață la maternitatea Giulești? Câte asistente și medici fumează chiar acum în curtea din spate sub butelia de GPL, chiar lângă semnul cu Fumatul Interzis?


Un comentariu

Marele meci dintre Ungaria și România pentru accederea călăuzelor în Euro

Fie fenomen de mase precum Caritasu’ nouăzecist sau creditu’ cu buletinu’ douămiist, fie niște ponturi vremelnice precum consignația cu marfă din bazarele turcești, comerț în plin embargo iugoslav, mașini second hand de la nemți sau hackereală și videochat, românul rămâne pus pe combinații din religia „money for nothing”.

Și uite-așa cu mult înaintea oricăror reacții ale unor autorități române rămase în concediu, adevăratul grassroots românesc a mai dat o lovitură. Românii au intrat puternic pe piața călăuzelor din sud-estul Europei, amenințând astfel poziția privilegiată a sârbilor, bosniacilor și macedonenilor care abia prinseseră șpilu’ și pleașca de oportunitate de la granițele lor. Nu numai că le-au luat pâinea ilegală de la gură dar microbuzele românești au ajuns la sursă în Siria. Și nu trece ziua fără o știre cu altă dubă românească implicată în trafic de persoane. Ăștia-s ghinioniștii prinși, nimeni nu-i știe p-ăilalți care-au bifat cu succes livrarea unor amărâți în spațiul Schengen. Continuă lectura


Scrie un comentariu

N-o să-ți vină să crezi ce-au făcut în Dubai niște liceeni din Bârlad și Piatra Neamț!

sau Cum i-au răsfățat șeicii pe niște liceeni români? sau Liceenii români au dat un fabulos tun de sute de mii de dolari în Dubai! 

… sau în fine, orice alt  titlu momeală care măcar ar atrage un pic de atenție și bunăvoință a presei românești asupra unor subiecte bune, de bine, în sensul ăla vechi și propriu al cuvântului. Înțeleg că nu e știre dacă nu-i cu sex, scandal, violență sau abuzuri dar lucrurile astea bune se întâmplă deja de doi ani la rând, se preiau pe fluxuri străine de tot felul dar nu și în românește, nu! în România jurnalismul înseamnă perfecționarea traducerilor din Daily Mail și alte tabloide. Închid paranteza editorializată și acest paragraf introductiv ca să vă redau știrea care n-a existat niciodată. Ca să încheiem frumos   un alt an școlar. Continuă lectura


13 comentarii

Despre expații români și tristețea bișnițarului nouăzecist rămas fără slugi

Așa gândesc, așa vorbesc mulți sereliști nouăzeciști despre angajații lor fie că se referă la necalificați, șoferi, secretare, șefii și șefuții care le gospodăresc afacerile: slugi.  Sau sclavi. Periferia creativă înțelegând utilitatea instrumentului angajat le mai acordă totuși demnitatea și ascuțimea unor „săgeți”.

„Păi și tu vrei să fii slugă la stăpân?” îmi amintesc cum m-a lovit mirarea unui astfel de îmbogățit de tranziție, contrariat de hotărârea mea precoce de proaspăt licean de mijlocul anilor ’90 cu planul de carieră  fugă afară, știut încă dinainte de liceu și de facultate. Creșteam  pe vremea neputinței părinților umiliți de inflație, cuponiade și terapii de șoc, pe când la MTV rula refrenul „Go West” al celor de la Pet Shop Boys, cu zece ani înainte să se dea drumul la vize, pe când unii români plecau ascunși sub vagone de tren sau în containere de care aflam la „Actualități”.

expati romani

foto: Guess Who – „Locul Potrivit”

În niciun război România n-a pierdut atâția tineri precum în feudalismul tranziției.  Continuă lectura


8 comentarii

În timp ce Ponta se agață de post, câteva mii din foștii săi colegi acceptă pierderea locurilor de muncă din Complexele Energetice Rovinari și Turceni

Nu mai e nimic de spus, toate patetismele și pamfletele s-au consumat deja trist ca și titlul de mai sus. După ce i-a mințit în campania electorală că disponibilizările de la Complexul Energetic Oltenia rămân doar zvonuri defăimătoare, în această tumultoasă lună iunie 2015, mii de foști colegi ai domnului Ponta își vor pierde posturile. Drept alinare, guvernul le oferă celebrele compensatorii după manualul nouăzecist.

Când au protestat în februarie față de varianta propusă a plecării voluntare din posturi, domnul Ponta s-a indignat și a făcut apel la rațiune și bun simț. Adică fix ce i se cere azi domniei sale înșurubate în scaunul de premier.

Pentru că minerul asistent juridic Ponta se pare că și-a încasat deja compensatoriile, în valoare de două apartamente de lux în capitală, pentru activitatea sa în cadrul CE Turceni sau CE Rovinari, conform rechizitoriului DNA. Nu-i așa ușor să emiți acele faaaacturi-faaacturi cumpărate la ocazie de pe Colentina pentru servicii invizibile tuturor din echipa dedicată complexului energetic respectiv. Ba chiar devine bătaie de cap ca patru ani mai târziu să-ți chinui nervii încercând să măsluiești antedatat rapoarte de activitate pentru 16 luni de muncă fictive și „tehnoredactate prin metoda „copy paste””. Trebuie într-adevăr cineva cu expertiză doctorală în copy-paste. Continuă lectura


Scrie un comentariu

Cum s-a cântat Criza în românește? 7 hituri pentru 7 ani de criză

Că tot se cântă azi în finala marelui concurs muzicalo-geo-politic Eurovision. Care cântece de criză v-au rămas, care-s doinele crizei financiare așa cum s-a simțit ea în spațiul carpato-dunărean, ce fredonați instictiv în românește la această întrebare? Pentru grăbiți sau leneși, dați direct cu degetul mai jos pentru culegerea mea de videoclipuri de criză.

Dacă anii ’90 au intuit bine ploaia care va veni, că gașca de la bloc nu mai e deloc, azi serbăm iar victoriaaaa… banii vorbeeeesc, fericirea-i la bursă (dar nici p-aia n-o am!), țara te vrea prost și emigrant iu es eeeii, nu pot să nu mă întreb generația asta douămiistă ce refrene sociale îngână? Cam pauză, când compari cu anii ’90 dar să zicem că nici tumultul social nu mai e ce-a fost. Sau poate m-am blocat eu în logica bătrânicioasă a lui „pe vremea mea”. Continuă lectura


4 comentarii

Trucul Black Friday pe scăderea TVA

Sau cum previzibil pică Guvernu’ de fraier și cu banii și cu efectele populismelor, lipsă: înainte de data scăderii TVA la alimente, retailerii cresc susținut prețurile acestor produse.

Deși Ponta își ține scăderea TVA afiș sus pe headerul de la facebook, se întâmplă inevitabil prognoza cum că marile lanțuri de magazine vor înghiți mare parte din scăderea TVA înghesuind la un capăt producătorii și la celălalt clienții. Dar așa-i când guvernezi fără niciun fel de studii de impact sau planificare, doar pe după metoda „las’ că ne-om descurca noi„. Nici măcar nu-i poți acuza de oligopol pe retaileri, că greu demonstrezi o astfel de înțelegere, mai ales când intuitiv o vor face toți, de la atotaprovizionatul CareFură până la ultimul șaormist. Că și ăla va înțelege că toate din „cu de toate” poartă TVA iar el e ultima verigă din lanț, cel care va încasa propriu-zis mai puțin cu 15%. Nici măcar nu e ceva nou. Scamatoria cu reducerea iluzorie care țâșnete din pălăria magazinelor ce au mărit prețul în prealabil se repetă an de an în mult trâmbițata Black Friday, cum i-am prins pe unii în fapt și pe aici.

Abia după ce distribuitorii și producătorii își vor regla conturile în noul cadru comercial, vor rezulta și eventualele firimituri pentru cumpărător, puțin probabil un rest proporțional cu scăderea oficială. Guvernul ar putea să-și asmute Consiliul Concurenței sau Fiscul pe comercianți dar ar trage contabilicește vorbind gloanțe oarbe. Să-i fie de bine, de-ajuns toți anii ăștia când statul a înfulecat un sfert din fiecare masă a fiecărui român. Chit că până la urmă ajung la firme sau la consumatorii finali, banii ăștia rezultați din scăderea substanțială a TVA la alimente stau mai bine în portofelul persoanelor fizice sau juridice, decât în pixul și cheremul bugetar.

Recunosc, nu mă deranjează că Ponta fură idei liberale, chiar și plagiind.

ponta tva


7 comentarii

Cum ne-au curtat mercenarii de care vorbea ieri Tolo: „Vă mulțumim că ne citiți!”

Nu-i de mirare că Elena Udrea își tocmise postaci când ea însăși se dădea un ascultător anonim spunându-și oful obsesiv-narcisist într-o celebră intervenție la radio.

Acum vreo cinci ani mă entuziasmam într-un scurt monolog bloggerist de ideea unui București femeie. Mi-ar plăcea să pot folosi adjectivul posesiv la feminin precum Timișoara mea, Constanța mea fiindcă eu cred că diva rămâne brandul Bucureștiului, dar asta e altă poveste. În acel context, într-un paragraf nefericit aminteam aiurea de Elena Udrea pe care o bântuia nestăvilita-i ambiție a unei candidaturi la Primăria Capitalei. O femeie reprezentativă pentru București, nu? Nu.

Și uite așa pe acea obscură postare telegramă a unui blog atunci la început, ne-am trezit vizitați de oastea digitală a doamnei Udrea. Blogul o fi fost el proaspăt în peisaj dar anii în care m-am hârșâit pe tot felul de forumuri mi-au ascuțit flerul pentru trolli sau postaci. Nu zic că nu mă mai provoc dar am nevoie de un troll mai deștept de atât ca să-mi consume nervii. Și-apoi ăla își merită timpul și nervii dacă chiar pornește o polemică deșteaptă.

Însă postacii de atunci erau rudimentari în mijloace, i-am șters plictisit de cât de plictisiți spamau pe subiectul candidaturii „lu’ Duamna”, cu U de la Udrea. După ping-pong-ul moderării, unul din ei, zis gica a răbufnit atunci isteț cu un  comentariu hâtru cu care și-a câștigat dreptul la vizibilitate.Postac

De la Tolo citire:
O persoană anonimizată în referatul procurorilor, ”care se ocupa de comunicare pentru PD-L București și, apoi, pentru Elena Udrea”, primea 3.000 de euro pe lună, banii săi.
În plus, tot din șpagă, alți pînă la 10.000 de euro lunar mergeau la o echipă de ”postaci” cărora persoana de la comunicare le indica în fiecare zi, în scris, care era mesajul pe care urmau să-l propage.
”Postacii” erau monitorizați și plătiți ”la bucată”. Rapoartele cu frecvența în care ei intrau pe siteuri și bloguri și încercau să influențeze discuția ajungeau și la Elena Udrea. Chiar fostul ministru recunoaște că-i veneau rapoartele comentariilor de pe net, dar susține că nu le citea ”pentru că erau mii de mesaje”.

Fiindcă treceam chiar prin vârtejul crizei, sper că gica al meu și-a încasat norma pentru acel mesaj, asta dacă n-om fi stat la taclale chiar cu șeful comunicării și deci coordonatorul armatei de postaci, cel cu 3000 Euro pe lună. Despre care acum aflăm că erau bani publici, într-o Românie a lui 2010 care tocmai tăiase salariile și pensiile.


2 comentarii

Botezul Ortodox al Președintelui Claudiu Ionescu

trafalet BOR patriarhNu degeaba la începutul acestei toamne electorale Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni a cerut ajutorul bisericii pentru numărarea românilor din afara granițelor. Duminica trecută toată lumea a cam înțeles cum stă treaba încă de după-amiază, când Preafericitul a dat-o la-ntors în predica sa cum că Dumnezeu adesea a lucrat pentru români „și prin oameni străini de neam”. Fiindcă se știe există doar un singur Dumnezeu – desigur român și evident ortodox.

Bulversați de non-ortodoxia noului președinte ales, reacțiunea popilor s-a mișcat repede și în pas cu efervescența milioanelor de voturi de pe care nici nu s-a uscat bine cerneala. Hai să votăm petiția prin care se solicită Botezul Ortodox al Noului Președinte Ales al României! #UnițiBotezăm!

Nu e trolling, nu-i dau link dar inițiatorul petiției există, a prostit edituri să-i publice niște cărți și se roagă la ceva Arsenie. Și a tras după el peste o mie de semnături la data când bat asta în tastatură. Nu e Times New Roman deși popii  țin neapărat să falimenteze siteurile de pamflete care au intuit de la început că ăștia-s în stare să-și rebotezeze oportunist până și măreața lor ctitorie în Catedrala Mântuirii Neamțului. Continuă lectura


2 comentarii

Cronica politică a meciului cu Irlanda de Nord

Pentru că politică și fotbal. Pentru că în acest weekend nu se face oficial campanie electorală. Pentru că orice asemănare cu fapte reale dăunează grav sănătății. Redăm mai jos toate declarațiile și evenimentele politice importante în urma meciului cu Irlanda de Nord. Continuă lectura


Un comentariu

Raed Arafat vs Google AdSense. Cum se lipește hâtru o reclamă din 2014 pe o știre din 2012

arafat iphoneUna scurtă despre cum vede Google știrile de acum de mai bine de doi ani. Și cum le aranjează el Google făcând robotic legătura după cuvinte cheie. Și declarații cheie. La care Google își asezonează iscusit mesajele publicitare cheie.

Să luăm de exemplu protestele din ianuarie 2012, cele stârnite de scânteia Raed Arafat. Cele în urma cărora a picat Guvernul Boc (ceea ce n-a fost un lucru rău în sine) și prin care în câteva luni îl aveam deja pe Ponta drept premier.

Desigur, scripturile Google nu au modul de detectat minciunele în limba română și uite-așa mă trezesc că dau cu degetul mare pe telefon după o știre mai veche din 2012 ce vine aranjată frumos la pachet cu o reclamă din noiembrie 2014, într-un desăvârșit ikebana electoral. Poftiți atașat un printscreen de pe telefon.

Pornesc laptopul, dezactivez temporar Adblock și mă dau pe net pe aceleași știri despre protestele din ianuarie 2012 admirând splendoarea ironiei sugerate de nenea Google azi, noiembrie 2014, în plină campanie prezidențială. Și bucurându-mă că Google face mișto de ei pe banii lor potrivindu-le declarațiile la marele fix.

Raed Arafat 2012 vs 2014

Raed Arafat 2012-2014

Despre susținerea „onorantă” a lui Raed Arafat pentru candidatul Victor Ponta puteți citi aici.

 


9 comentarii

Cei mai importanți investitori străini din România sunt expații români

Căpșunarii, cum li s-a zis. Nu voi conteni să repet o știre de ăsta vară, confirmată de Banca Națională a României:românii care lucrează peste graniţă au trimis anul trecut în ţară 4,2 miliarde de euro, adică mai mulţi bani decât au investit străinii la noi.  Acest fapt economic ar trebui recitat zi-lumină de fiecare ministru și secretar de stat din guvern, de fiecare funcționar public, nu numai cei din BNR. Ce facilități bancare li se oferă, măcar la transferurile acasă? Ce ajutoare de stat, precum marilor investitori? Ce tratament, ce asistență, ce logistică, din partea Statului Român? Nici măcar formulare și ștampile de vot nu merită.

Nicio strategie guvernamentală n-ar trebui să-i ignore pe cei trei milioane de expați români. Cei trei milioane de refugiați români. Care mai sunt încă o dată umiliți pe unde locuiesc că deh români buluc la coadă, ăștia nu știu să se organizeze decent… Iar ai lor oficiali mândri că sunt români cu post prin ambasadele României mai pun și poliția pe ei.  Imaginile, clipurile din Paris, Londra, Munchen, Bruxelles etc. le-ați văzut.

În acest primul tur al alegerilor prezidențiale, Guvernul Ponta a ținut să-și arate recunoștința față de „investitorii străini” cei mai importanți în și din România. De acasă, unde pe fundalul unor proteste spontane se aude o scandare nouă: „Democrație, nu oligarhie!”

diaspora


11 comentarii

Ponta. Victor Ponta: Top 10 Declarații pentru istorie

Legenda defunctei Academia Cațavencu spunea într-un reportaj de acum zece ani cum nebunaticul de „Victor” atunci președintele TSD s-ar fi suit pe masa unei petreceri de la tineretul pesedist și ar fi început să cânte. Nimic deosebit, ba chiar cuminte pentru cine nu știe de altele și mai și de pe la tineretul partidelor de tot felul – mai ales că la PSD tradiția școlilor de vară s-a lăsat cu dosare penale gen „Sex cu minore”. Dar ce cânta Victor pe masa petrecerii de atunci? O nouă melodie Paraziții apărută în acel an 2004 cu alegeri prezidențiale, al cărei celebru refren e pe cale să se împlinească acum: „Dacă-aș fi pentru-o zi președinte / V-aș amaneta pe toți și nu m-ați prinde.

E drept că între timp am aflat cu toții că omul și-a dus pasiunea pentru karaoke la extrem, făcând karaoke din propriul doctorat sau recitând mot-a-mot refrene plăcute baronilor pesediști și respectiv falsând mesaje europene în fața omologilor occidentali. Rămânând în zona muzicală, domnul Ponta a scos hit după hit, în special de când a urcat pe scena guvernelor sale. Care ar fi însă acele Oldies but Goldies by Victor Ponta? Se poate face un Top 10? Că tot bate Revelionul la ușă, pentru care ați deschis mai târziu televizoarele sau facebooku’ și le-ați ratat la vremea lor, vă prezentăm mai jos emisiunea „Dacă doriți să revedeți”. Continuă lectura


9 comentarii

Ce zic Șefii. Ce vor să zică Șefii de fapt

Nu degeaba au apărut termeni precum „vorbești afacereza” sau „corporateza”. Politețea organizațională devine ușor ușor o supralimbă ale cărei nuanțe pot deveni zăpăcitoare pentru vorbitorul uzual. Iau de exemplu banalul „te rog” care nu poate lipsi din vocabularul unui superior care ține la maniere, că așa a văzut el că dă bine. „Te rog”-ul îmbibat cu un ton directorial nu mai reprezintă de mult o rugăminte propriu-zisă, o opțiune de considerat a destinatarului, un hatâr făcut emițătorului ci un ordin direct. Deși vorbești aceeași limbă, trebuie să înțelegi și supralimba vorbită de fapt. Nu că n-ar fi fost dintotdeauna așa, și tovarășul manager comunist discuta într-un limbaj de lemn similar, cu propriile răsuciri lingvistice că deh, „nu găsea altă rimă”.

Mai mult, că tot e 2014 anul Brâncoveanu și tocmai s-au împlinit trei sute de ani de la execuția sa: dacă angajatul mediu vorbitor de limbă română din prezent s-ar trezi trimis în timp funcționar la curtea domnitorului, ar pricepe ce și cum, ar înțelege vorbele românești dincolo de arhaisme, dar de fapt n-ar înțelege nimic. Și cel mai probabil că și-ar pierde capul dintr-o gafă comunicațională. Ei bine, în zilele noastre suntem norocoși. Cel mult îți poți pierde jobul.

Șeful - Office Space

Așadar, ce zic Șefii? Și ce vor să zică Șefii de fapt?

Continuă lectura


28 comentarii

De ce Iohannis?

Scriu acum cât am mintea odihnită de august fiindcă în toamnă-iarnă atmosfera publică va fi insuportabilă. Se vede viitura mizeriei electorale de p-acum dar de la distanța de aici parcă se distinge mai limpede și pădurea de copaci.

De ce Iohannis? În primul rând fiindcă apare drept unica varianta decentă și cu ceva șanse. Pentru că adjectivul cosmopolit ar da grozav, un pic de antiteză la neaoș. Mai mult: Continuă lectura