La colțu' străzii


Scrie un comentariu

Maldova eta ya, dar nu prea

Am un obicei destul de urat de la o vreme incoace. De cate ori ma loghez pe Facebook, controlez zilele de nastere ale persoanelor din lista de prieteni. Cand apar nume necunoscute, intru sa vad cine sunt. Raman constant surprins de numarul de relatii indirecte pe care le-am facut, prieteni de-ai unor prieteni, uneori chiar persoane pe care nu le-am cunoscut personal niciodata. Asa ca, de ziua fiecaruia, ii scot din lista de prieteni pe cei cu care, in fapt, n-am nimic de impartit. Chiar si asa, Facebook are obiceiul de a-mi aduce aminte istoria celor 28 de ani de viata, amicitiile si prieteniile legate de-a lungul lor. Uneori, ma obosesc. Nu stiu daca ati avut si voi dorinta sa scapati de toti si de toate si sa va urcati in varful muntelui. Mie mi se intampla relativ des.

Eh, cu gandurile acestea in minte, vreau sa va imaginati ca Republica Moldova este un fel de Facebook. Este greu sa declar ca moldovenii sunt o natie unitara, asa ca varianta Facebook merge de minune. Continuă lectura


8 comentarii

Scandal şi gâlceavă pe nişte aberaţii

Sunt acuzat in diferite cercuri si cu soapte tari ca nu mai scriu. Nu vad de ce s-o mai fac, in situatia in care blogging-ul a inceput sa mi se para un fel de Pepsi trezit la Coca-Cola televiziunilor de stiri. Bine, nici nu prea le mai urmaresc, dar inteleg ca exista o noua drama nationala la care n-am reactionat si pe care tema s-a scris deja destul de mult, chiar si aici. Iulian mi se pare decent in analiza sa, iar celelalte opinii auzite prin gura targului bloggeristic sunt, de asemenea, adecvate, atunci cand impart vina ponderat. Continuă lectura


3 comentarii

3 ganduri scurte

Reducerea numarului de judete si transformarea hartii intr-o structura usor voievodala confirma importanta boierilor locali in afacerile tarii. Ma uit la varianta USL de reorganizare administrativ-teritoriala si, dupa vreo cateva slide-uri in care infiereaza portocala, baietii de la PSD-PNL-PC accepta fara nicio jena fix aceeasi imparteala, dar cu usoare fite gen consilii economico-sociale mega-judetene. Rolul acestora este consultativ, dar consiliile regionale trebuie (dar trebuie, sunt obligate, e musai!) sa le ceara parerea celor dintai: adica, pe romaneste, politizam si noi cat putem, dar mai cu finete. Cand domnii din politica vor construi un spital sau o scoala cu banutii lor si vor spune ca au facut astfel opozitie, atunci ii voi vota. Pana atunci, raman la ideea raului cel mai mic.

Treaba cu referendumul din Bucuresti a fost o prostie de la inceput. Aplaud ideea unificarii capitalei, desi identific in aceasta masura, ca si in cea de mai sus, incercari ale PDL-ului de a strange capital electoral. Din punctul acesta de vedere, exista posibilitatea ca asa-numitele reforme sa nu se materializeze vreodata si sa fim lasati cu ochii in soare de catre guvernanti -sau, mai rau, sa ne trezim cu vreun heirupism clasic pedelist fara substanta. Timpul ne va confirma.

Nu mi se pare o idee rea venirea lui Lazaroiu la Ministerul Muncii si vad numirea lui ca rezultat al unei negocieri nereusite. Diferenta intre dansul si oricare cadru de partid, indiferent de notorietate, este fix aceeasi. In ceea ce priveste numirea consilierilor sai, din partea mea, Lazaroiu ar putea numi si un cal, nu schimba cu nimic realitatea ca va fi mancat de viu de sistem, impreuna cu consilierii bloggeri sau twitteristi sau vanzatori de usi de garaj.


Scrie un comentariu

La identitatea fără leac

Devine din ce in ce mai clar faptul ca internetul nu mai functioneaza ca o retea de calculatoare, ci ca un nor de informatii independente de platforma. Deja ne citim stirile pe telefoanele mobile, luam netul cu noi la cafenea si asa mai departe, tehnologia nu ne mai leaga de birouri si nici informatia nu se mai prezinta pe aceleasi platforme clasice. Ceea ce vreau sa subliniez in acest articol este evolutia dupa era 2.0, ordonarea hiperinformarii actuale dupa surse primare, personale, individuale.

Informatia nu va mai circula din surse separate individului, adica bloguri, ziare si asa mai departe. Aceasta se va separa complet de platformele fizice si isi va gasi sursa in indivizi, pur si simplu. Nu spun ca sursele clasice vor dispare; nici chiar cele noi, daca mai putem considera blogul o sursa noua de informatii. Lucrurile vor evolua si mai departe, in ceva vreme (5-10 ani), iar tendinta va fi una in care indivizii si comunitatile vor forma stirile prin dictatura propriilor opinii. Continuă lectura


8 comentarii

Facebible sau din păcatele netului

Ca parere strict personala, nu prea cred in cele bisericesti sau in religia organizata, ba chiar deplang rolul pe care il are ortodoxia in viata noastra zilnica. Daca acel faimos si mult citat sondaj de opinie de acum nu stiu cati ani mai este exact, atunci romanii au incredere in doua din cele mai nedemocratice institutii ale istoriei, mai exact biserica si armata. De altfel, din punctul acesta de vedere, nici nu ma mira ca mult dezbatuta catedrala a mantuirii neamului se construieste la o lovitura de glont de Ministerul Apararii. Iar asta, in situatia in care coruptia si politizarea sunt practic institutionalizate in intreaga suflare a hartii romanesti, nu ma duce cu gandul decat la faptul ca suntem niste prosti. Ca sa nu-mi aud comentarii mai jos, mentionez ca respect dreptul oricui la absolut orice forma de crez, religie sau secta, inclusiv alea cu adevarat ciudate. Puteti sa va inchinati si la un pepene, din partea mea, chiar cred in dreptul vostru de a o face. Continuă lectura


17 comentarii

Şpagă pentru meserii curate

Am fost astazi sa ma tund si tanti de la frizerie m-a informat ca a picat sala la examenul pentru soferi; nu a stiut detaliile tehnice legate de motor/masina. Am empatizat intr-un mod adecvat pentru o persoana care foloseste obiecte ascutite in jurul capului si i-am dat o spaga la fel de adecvata: 6 lei, adica in jur de 50% din banii ceruti.

Am luat apoi masina din dotare si am traversat bulevardul. Am oprit la spalatoria auto de pe langa cimitirul Sf. Vineri si am cerut serviciul complet, adica interior si exterior, masina fiind ceva mai murdara decat Adrian Severin pe camera ascunsa. Cumparasem, anterior, o cola la jumate si Adevarul de sambata de la un mic.ro, pentru ca imi place sa dau bani viitorilor fosti deputati penelisti, pardon, adica vanzatorilor din magazinele lui Patriciu. Eh, si m-am asezat pe scaunul din plastic si am privit cum imi spala un gigel masina.

La scurt timp, a aparut in spalatorie un mertzan negru, cu geamuri fumurii si cu numarul B-nustiucat-TAI, din care a coborat un evident intelectual cu pantofi ascutiti din piele, o camasa de Charlie Sheen din Doi oameni si jumatate, blugi rupti, jeaca de piele si ochelari de pitiponc. L-am masurat din cap pana-n picioare si am continuat sa citesc ziarul lui Patriciu, care cu exceptia catorva articole decente de politica externa, nu se evidentia decat prin semnatura de handicapat a lui Cartianu.

Am dat mana cu patronul spalatoriei, vecin de cartier si om destul de serios si educat de felul lui, desi ceva mai intransigent, care a comentat la mica barfa, vazand un articol cu europarlamentarul nostru murdar ca „pe ei nu-i intereseaza bunul simt. Cum dom’le sa te huiduiasca toti aia si sa nu-ti dai demisia?” Am empatizat si cu el, de data asta chiar interesandu-ma subiectul si fiind in total acord.

Gigelul mi-a terminat masina, i-am dat banii plus spaga obligatorie de 30% din suma si m-am indreptat spre casa. Abia cand am parcat in fata casei mi-am dat seama ca am dat doua spagi complet inutile si ca eram imbracat mult mai decent, desi nu foarte diferit ca elemente generale, fata de pitiponcul din mertzan. Poate ca o educatie te invata sa porti pantofi cu varfuri neascutite, dar nu scoate spaga din roman, orice ar fi.

-md