La colțu' străzii


Scrie un comentariu

Împărțirea banilor publici – de ce este religia altfel?

După ce s-au păcălit în campania electorală pariând pe învinși, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române par ușor în degringoladă.

Prima încercare de damage-control a fost făcută chiar de Patriarhul Daniel, care s-a decis în “Duminica Neamțului” să recicleze o predică din 2011 (s-a insistat că e mai veche predica, adică – Doamne ferește să credem că e legată de alegeri –sursa) și s-o adapteze la “străinii de neam”. A urmat părintele-bloggăr Tănăsescu care ne liniștește și el: “Klaus Johannis pare a fi samarineanul milostiv „de alt neam” care trebuie să aibă grijă de acest popor „căzut între tâlhari””.(sursa)

Valul foarte public de dezaprobare rezultat l-a luat prin surprindere pe Patriarh, care nu a reușit încă să arate că e un lider adevărat ce pune interesul credincioșilor deasupra interesului organizației și membrilor ei. Poate ar trebui să asculte apelurile spre reformă venite dinspre intelectuali ca Dragoș Paul Aligică (sursa) sau Ana Petrache (sursa), ultimul fiind cercetător chiar în studierea religiilor și mecanismelor acestora.

Realitatea poate fi expusă simplu astfel:câtă vreme Biserica e dependentă de banii din Bugetul de Stat, e dependentă de oamenii care au influență asupra acelor bani. Sigur că strategia
o mână spală pe alta are valoarea ei, dar se pare că în politică nu se îndeplinesc prea des profețiile.

Pe de altă parte, rămân mulți cei care nu s-au convins încă de distanța dintre ce spune și ce face BOR și de efectul negativ al relației Biserică-Stat – propagat atât în instituțiile statului cât și în Biserică. Ei apără acest status-quo și ajung (pe lângă alte idei pe care le voi combate în alte articole) la analogii între religie și sănătate, educație, sport sau cultură.
De ce să nu plătim și preoții dacă plătim doctorii și profesorii? De ce să nu plătim și construcția bisericilor dacă plătim teatre sau chiar stadioane?

Cine pentru ce plătește?

Continuă lectura


4 comentarii

Religia în școli: acordul prezumat este neconstituțional

icoaneDeși agitația politică e la cote maxime, fac(em) o pauză să analizăm o știre scurtă dar cu efecte (potențiale) importante:

Conform hotnews.ro, Curtea Constituțională “a decis astazi ca este neconstitutional articolul din legea educatiei care spune ca „La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”. Judecatorii CCR au apreciat ca cei care trebuie sa faca o solicitare sunt parintii care doresc ca aceste cursuri de Religie in scoala sa fie urmate de copiii lor”.

Subiectul acordului prezumat față de acordul explicit (informat) a mai apărut în dezbateri, inclusiv în proiectul inițiat de ASUR – discuții despre relația dintre Statul Român și Biserică.

Acrodul prezumat înseamnă pe scurt că o organizație poate decide în numele cetățeanului într-o chestiune ce ține de viața sa privată, efortul de informare și de acțiune căzând pe umerii celui din urmă. Pentru oamenii raționali, așa ceva ar trebui să fie inacceptabil. Continuă lectura


5 comentarii

Alegeri. Boicot. Efecte.

S-a vorbit foarte mult zilele astea de alegerile de duminică, în special din cauza campaniei ce îndeamnă la boicot prin vot nul sau neparticipare. Campania are cauze destul de clare, rezumate de Ioana Lupea ca „monopolizarea politicii de către un grup restrâns de indivizi – politicieni şi rudele ori protejaţii lor”.

Pentru că deja sunt o sumedenie de articole care demontează această campanie, aș vrea doar să punctez scurt câteva opinii.

1. Am încercat în repetate rânduri să obțin un răspuns la întrebarea „care e mecanismul prin care în urma campaniei se va obține *ceva concret* (de exemplu schimbarea legii electorale)?”. Cum să ceri o acțiune politică (schimbarea unei legi) acelor oameni (politicienii) pe care tu-i consideri „o mizerie” și cu care nu vrei să ai de-a face? E o disonanță congnitivă acolo, singura posibilitate ar fi promovarea anarhiei, dar nu cred că ăsta e obiectivul. Continuă lectura


8 comentarii

Anti-americanismul, între confuzie și un efect Pygmalion inversat

captain.trace.1Dacă acum câteva zile colegul moromitic ne amintea de mica ipocrizie din piesa trupei Vama Veche, aceea cu “Americanii’s de vină…”, mi-am propus azi să fac pe avocatul diavolului. Că SUA = „imperiul răului” sau antichristul, devine o părere tot mai des întâlnită, nu doar la oameni precum Aleksandr Dughin, ci și la nivelul „cetățenilor simpli”, din China via Afganistan și până în România.

Confuzii și omisiuni în argumentul politicii externe

Prima întrebare ce trebuie pusă este „De ce este totuși anti-americanismul atât de la modă în ultima perioadă?”

Să fie de vină oare politica externă predispusă la intervenționism militar? Continuă lectura


30 comentarii

Despre noii atei și noii teocrați. Un răspuns Domnului Mihail Neamțu

Sărbătorile religioase sunt în România pentru mulți credincioși cauzatoare de pioșenie exagerată și de accese subite de iubire a aproapelui și a celor defavorizați, o manieră de a-și mai „spăla păcatele” de peste an. Dar cum anul acesta ne bucurăm de o conjunctură cosmică deosebită – este după cum știm an electoral – suntem în situația să adăugăm la ipocrizia semerită a multora dintre semenii noștri și demagogia continuă oferită de politicieni. Iar când acestea două se întâlnesc, apare un text ca cel semnat de Mihail Neamțu în Adevărul.

Trebuie să recunosc din start că l-am urmărit pe dl. Neamțu la începuturile carierei sale politice, când părea să urmărească principii de bun – simț, precum statul de drept sau libertatea dar și responsabilitatea individuală. M-am îndepărtat însă de dânsul când teologul a încălecat politicianul și a început să predice despre „Calea cea dreaptă” (adică despre ortodoxie) mai mult decât să ofere soluții concrete la probleme concrete.

Despre ce înseamnă și cum se aplică secularismul se pot purta dezbateri interesante: Continuă lectura


12 comentarii

Noul an universitar: repere concrete

Noul an universitar a început parcă pe ascuns, umbrit de evenimente sociale şi politice interne şi internaţionale: Roşia Montană, demiterea unor şefi DNA, shutdown-ul guvernului SUA sunt eveniment pe drept mai de public.

Între toate temele care conturează agenda discursului public, educaţia a rămas fiica oropsită: după scandalul cu BACul (deja o obişnuinţă se pare), s-a aşernut o linişte prăfuită în care răsare din când în când câte un fir timid cum ar fi o ştire despre un posibil (nou) plagiat al lui Ponta, subiect de altfel deja saturat şi plictisitor pentru publicul larg, deci fără potenţial de rating.

Ca să mai scot deci subiectul din amorţeală, iată câteva repere de început de an, pentru mediul academic:  Continuă lectura