La colțu' străzii

De ce voi vota din nou Iohannis în 2019

12 comentarii

Dacă nu era Președintele Iohannis, nici USR nu era ce e azi.

Acum că v-am atras atenția, să vă spun o poveste mai lungă, cu o concluzie mai scurtă.

În 2015, s-a întâmplat la noi o modificare a legislației electorale. Îi putem spune și reformă, deși poate fi prea pretențios. Privind retrospectiv, au fost trei motive majore pentru care partidele parlamentare au dorit aceste schimbări:
(1) Partidele parlamentare erau într-o mare problemă financiară, cu datorii uriașe acumulate în timp.
(2) Toată lumea dorea să scape de catastrofa numită „vot uninominal”, dar și să clarifice pe cât se poate procedurile ce se aplică în perioada electorală.
(3) Politicienii s-au speriat puțin de mânia populară de la turul 2 al alegerilor prezidențiale din 2014.

După cum poate vă amintiți, s-a format o Comisie specială în Parlament, au început discuțiile. Comisia a fost inițial condusă de dl. Zgonea, de la PSD, apoi de dl. Voicu, de la PNL. În Parlament, activitatea Comisiei a fost relativ transparentă (comparat cu altele), adică nu chiar toate deciziile s-au luat în spatele ușilor închise.

Ca urmare a punctului (3) de mai sus, au fost acceptați la dezbateri și niște civili mai insistenți. Așa am ajuns și eu să particip, alături de alți colegi oengiști.

Au fost mai multe schimbări adoptate de Comisia respectivă. Partidele parlamentare și-au bifat toate doleanțele. Spre exemplu, legea finanțării partidelor, care prevede decontarea cheltuielilor de campanie din fonduri publice, a fost pusă pe masă deja scrisă și adaptată ca atare.

Dintre prevederile relevante pentru deschiderea vieții politice, tot retrospectiv, au trecut două mari schimbări, ambele mici reforme.

Prima este generalizarea SIMPV, sistemul electronic de monitorizare a votării. Acesta este o armă letală împotriva fraudei la urne. Meritul principal revine AEP și STS, care au pilotat sistemul și au venit cu propunerea de implementare imposibil de refuzat.

A doua prevedere importantă este reducerea numărului minim de membri fondatori ai unui partid de la 25.000 la doar 3. Asta era o doleanță veche a societății civile. Înainte să apară cineva pe-aici să se bată cu cărămida în piept că el sau ea a cerut primul, vă rog să citiți scurtul istoric de aici.

Șansa și perseverența unor oameni a făcut ca în perioada de funcționare a Comisiei, Curtea Constituțională să admită sesizarea Partidului Pirat și să spună că 25.000 e prea mult. În paranteză fie spus, nu vă mirați dacă nu ați auzit de Partidul Pirat în alegeri: oamenii respectivi au urmărit un principiu, nu neapărat puterea.

Acum, Parlamentul putea să aleagă și 10.000: există o altă decizie a CCR care spune că 10.000 nu e chiar așa mult (vezi istoricul din link-ul de mai sus). Totuși a ales 3. Poate a făcut-o să scape de gura civililor. Oricum a combinat acest pas înapoi cu alte prevederi excesive care să limiteze accesul la alegeri (spre exemplu, numărul ridicat de semnături).

Ceea ce știe mai puțină lume e că singurele întâlniri între reprezentanții Comisiei și societatea civilă, la care cu adevărat a existat un dialog real, aplicat pe textul de lege, au fost cele mediate de Administrația Prezidențială. Sunt ferm convins că fără aceste discuții, unele dintre ele organizate efectiv la Cotroceni, nici măcar minimele concesii făcute de partidele parlamentare nu ar fi trecut. Fără influența directă a dlui. Iohannis în PNL, mica reformă s-ar fi blocat.

Nu e singura situație în care Președintele și-a exercitat funcția de mediere discret, dar cu rezultate. Mai știu și de altele, nu neapărat din experiența directă. Este modul în care dl. Iohannis a ales să își exercite funcția, în limitele ei și în condițiile unui mandat ingrat, în care a avut permanent o majoritate parlamentară ostilă.

Uneori a fost frustrant. Uneori, în enervarea momentului, poate mi-aș fi dorit și eu un președinte-jucător veșnic la atac, veșnic virulent, veșnic la televizor. La rece, nu cred că ar fi fost mai bine: ar fi dat PSD o imagine publică a „Statului Paralel”, consolidându-i discursul.

Eu cred că abordarea președintelui Iohannis, combinată cu libertatea celui de-al doilea mandat (cel pentru istorie, nu pentru realegere), cu un guvern care nu e complet ostil, va contribui puternic la creșterea capacității statului de a construi, de a genera o renaștere socială. Și pentru asta sunt hotărât să îl votez la alegerile din anul ăsta.

Revenind la discuția despre reforma electorală, cert e că această modificare, partidul cu 3 membri, a spart oligopolul partidelor parlamentare. A permis înființarea USB în timp util. Rezultatul nesperat al echipei lui Nicușor Dan în alegerile locale din București a generat energia civică din care s-au strâns 200.000 de semnături (nu se așteptau alde PSD și PNL!), a permis noului USR să candideze și să intre în Parlament. Asta i-a oferit o tribună de exprimare și, foarte important, acces la importante fonduri publice. Noul partid a ajuns azi la peste 20% din voturi, în doar trei ani. Iar la toate aceste lucruri, a contribuit discret, dar eficient, președintele Iohannis.

(nb. am pus inițial acest text pe Facebook. Apoi am zis să rămână undeva. Și să fac un test cu acest blog rămas în adormire: mai citește cineva bloguri în 2019?)

12 gânduri despre „De ce voi vota din nou Iohannis în 2019

  1. Eu încă nu folosesc facebook. Îmi repugnă ideea profilării automate și a feedului automat bazat pe profil. Acum am ajuns aici pentru că am primit notificarea de pe email că s-a publicat ceva.

    On topic, mă bucur că văd prima susținere argumentată pentru Iohannis. Good job, Ovidiu.

  2. Chiar ma gandeam acum ceva timp ca nu a mai aparut nimic nou la coltul strazii. Continuati sa publicati si aici ceea ce scrieti pe facebook. Cred ca merita, pentru ca sunt destui care nu (mai) folosesc Facebook.

  3. Si eu aici! Interesant! Nu stiam unele chestii scrise in articol ca nu ni le-a spus nimeni la TV si radio (sau..ma rog..nu ni le-a explicat asa). Mersi!

  4. Nici eu nu folosesc facebook.
    Și o să votez cu Ficusul în turul 2. Iar dacă turul 2 va fi cu Barna, ghinion. Va fi fost prima ocazie cu 2 opțiuni viabile, nu ca pân-acum.

  5. M-am bucurat sa vad un articol nou „La coltu’ strazii” ! Confirm : si in 2019 se citesc bloguri !

  6. Interesant, documentat, serios, un clasic „la coltul strazii”. De cand nu mai scrii, Ovidiu, Internetul e mai sarac (ma rog, nu folosesc Facebook).

  7. Citesc, prefer blog față de Facebook.

    Teama mea cu Iohannis este să nu fie prea obosit sau plictisit. Afișul electoral în sugerează „sătul” (de mâncare). Poate Iohannis a fost și mult prea discret, de nu am auzit de mari succese în politica externă. Poate că în cea internă nu s-a putut mai mult, nu știu. Am totuși așteptări mai mari decât s-a văzut până acum. Dincolo de luări de poziție „corecte”, aș vrea să văd și mai mule rezultate politice spre mai bine. Uneori mi-a părut că a folosit niște cărți puternice degeaba – din care a câștigat mai mult PSD. Nu știam despre partea cu legislația electorală (merci de articol), or fi și altele de care nu am auzit.

    Alternative mai bune ca președinte nu știu încă. Aș vrea să văd niște dezbateri serioase pe politică externă, nu mi-e clar cât de pregătiți sunt și ceilalți candidați să preia o astfel de atribuție. Iar cei care sunt pregătiți aș vrea să știu cine i-a pregătit și de ce 🙂

    Sunt încă dezamăgit că USR l-a scos pe Nicușor Dan din decor, chiar și pentru primărie. Mă interesează să înțeleg de unde vine Dan Barna, pentru mine a apărut de nicăieri la USR. Poate faci o analiză, ca pe vremuri 🙂

    Ce părere ai despre ceilalți candidați?

  8. Pe de alta parte, pentru ca e eminamente un om de sistem, nu un revolutionar, Iohannis a acceptat si perpetuarea acelor criterii care ajutau partidele-sistem, adica indeosebi PSD si PNL. Ma refer indeosebi la alegerea primarilor intr-un singur tur. Pentru care PNL n-a ridicat un deget pana-n 2016.

    Una peste alta, mi se pare un presedinte relativ dezinteresat, mult prea burghez si comod. Are o singura atributie reala, constitutional – politica externa. Iar acolo, in afara de faptul ca tine fara dubii directia strategica corecta (pro-SUA, pro-UE), are 0 initiative si o groaza de esecuri pe alte subiecte. Republica Moldova (esec colosal), Ungaria (esec care creste), alte relatii cu vecinii (Serbia, Bulgaria, Ucraina) – nu contam. Cumva, ciuda mea cea mai mare e ca suntem condamnati la o politica externa sub-mediocra in urmatorii 5 ani, dat fiind ca tot Iohannis va iesi presedinte.

    (cele de mai sus nu aduc atingere ideii ca Iohannis a fost, si dupa mine, un presedinte cu mai multe merite decat esecuri)

  9. mai citeste lumea bloguri…mai citeste. Interesant. E bine sa afli informatii de la cineva care a participat nemijlocit la anumite evenimente. E bine sa afli informatii despre un om de la cineva care a interactionat nemijlocit cu acel om.

  10. Bun punct de vedere. Era să uit câteva din detaliile menționate de tine.

    Referitor la blog, eu l-am descoperit prin intermediul unui prieten și sunt demult abonat la el. Nu renunța la el. Există viață online și dincolo de Facebook.

  11. Ma bucur că s-a redeschis colțu’ și să te recitesc, Ovidiu, m-am bucurat sa-ți citesc si interviul. Felicitari!

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.