La colțu' străzii

Unde a plecat blogul nostru?

22 comentarii

În 2009, când am deschis pagina de Facebook, i-am pus o descriere glumeață „Blogul La colţul străzii are o faţă de carte”. Era doar locul unde re-publicam articolele de pe blog, pentru a ajunge la mai mulți oameni. Acum, dacă ne uităm la dinamica și numărul de interacțiuni cu cititorii, poate ar trebui să spunem că pagina are și un blog. Unde se duc blogurile când se duc?

Activitatea pe blog a scăzut încet, dar sigur. Autorii au plecat, poate nu mai des ca în trecut, dar nu au mai venit alții noi. Nici nu am mai căutat activ, ca înainte. Cei vechi au scăzut ritmul postărilor, fiecare din motivele lui. În ultimele luni, articolele sunt ocazionale. Se zărește o regulă empirică: apare un articol când cineva se enervează suficient de tare de ceva ce vede în jur încât se mobilizează să scrie.

Blogul trăiește mai mult prin câteva articole vechi, care atrag încă trafic și dezbateri. Vedeta e venerabilul „Cum m-am păcălit cu ING Asigurări”, scris în 2012, dar care are câteva comentarii în fiecare săptămână. Sezonier, când vine vremea înscrierii la școală, se discută despre „Tu la ce școală privată ți-ai înscrie copilul?”. Ocazional, cititorii revin la „Aparținător într-o clinică privată” sau la „Riscul de incendiu la blocurile reabilitate termic”. Am dat exemplele pentru că știrea e că temele longevive sunt cele sociale, chiar dacă blogul se prezintă sau se dorește mai degrabă unul politic.

Viața pe Facebook e mult mai dinamică, dar e altă lume. Pagina – că nu pot să-i spun blogul – comunică mai ales prin „cartoane”, adică scurte mesaje text puse pe un fundal colorat. Am început cu Citate alese, unde punem mici fragmente relevante din discursul personalităților publice, apoi am continuat cu Întâmplări din România, unde avem fragmente de realitate, și, mai nou, cu Scurt pe roz, o variantă un pic mai colorată a întâmplărilor. Dar pagina comunică constant prin multe alte imagini și chiar filme. Unele din ele au devenit mici virale, cu zeci de mii de vizualizări și sute de like-uri și distribuiri. Dar când am adus într-un articol un carton cu peste 35.000 de interacțiuni, abia a strâns 300 de vizitatori unici. Pe de altă parte, viața pe FB e efemeră, rareori se întoarce cineva la postări vechi – poate câte un like când descoperă albumele cu cartoane.

Așadar, lucrurile s-au schimbat. Nu a fost programat, nu deplâng vechea ordine, nu promit că vom reveni la vârsta de aur. Lucrurile se întâmplă, mergem mai departe. Nu știu cât timp blogul va mai fi aici. Probabil că fizic da, că serverele WordPress sunt stabile. Dar cred că datorăm cititorilor la fel de vechi ca și noi, acelora ce trec pe aici din obișnuință, celor ce încă ne mai au în RSS Reader, chiar și când RSS-ul însuși e pe ducă, le datorăm măcar o discuție. Eu o încep cu întrebări.

Unde a plecat blogul nostru? A observat cineva că a plecat? Îi simte cineva lipsa? L-a urmărit cineva pe Facebook? A plecat doar el sau pleacă blogurile, în general, că și așa e inflație de site-uri de opinie? Vrea cineva să scrie aici (merită să încerc, nu?)? Știați că pagina de Facebook are și un blog? Cu asta, ultima, voi începe când postez articolul pe FB.

22 de gânduri despre „Unde a plecat blogul nostru?

  1. Blogul vostru a plecat pe Facebook, la fel ca toată blogosfera valahă. E un fenomen de studiat.
    Nu pot să spun că îi simt lipsa. Articolele de acum sunt destul de plictisitoare și am uitat cum era lumea înainte de Facebook 🙂
    Nu l-am urmărit pe Facebook. Și-așa feedul meu e superaglomerat, iar la voi raportul noise/information e defavorabil. Postări recente: Snoop Dogg, contesa Clotilda (c’mon, ce-i conformismul ăsta la voi, candidatura e ridicolă), Florin Negruțiu bleah, caterinci fumate despre interzicerea fumatului, bârfe cu Cioloș și A3 etc.

  2. Da ii simt lipsa. De multe ori erau dezbateri interesante.
    Mai sunt niste bloguri ce le urmaream si au postari din ce in ce mai rare.
    Se trece in alte etape, plus ca autorii au alte preocupari nu neaparat jurnalistice.
    Multumesc oricum pentru gazduirea ce mi-ati oferit-o.

  3. Si eu ii simt lipsa (intram pe el via Hotnews). Nu stiam ca aveti pagina de FB.

  4. Da, ii simt lipsa. As scrie, dar ce? 😉

  5. Eu cred ca ma dinozaurizez, continui sa nu vreau cont pe Facebook. Initial nu voiam pentru ca solicitau numele real, iar asta imi repugna. Pe urma n-am vrut ca oricum n-aveam nimic de impartasit lumii – sau efortul de a scrie articole interesante e prea mare (din acelasi motiv nici n-am avut blog). Acum nu vreau pentru ca ma deranjeaza ideea de „feed” in care Facebook iti baga ce considera el ca te intereseaza. Si asa am constatat ca am probleme cu influentele emotionale primite de la materialele pe care mi le aleg eu, nu vreau sa-i permit unei entitati straine in care n-am incredere sa-mi vare sub nas ce are chef.

    On topic: da, si eu simt lipsa implicarii autorilor blogului 🙂 Blogul e aici inca, da’ e inert din cauza lipsei autorilor. Teoretic mi-ar placea sa scriu eu. Practic n-am aplecarea sa-mi aleg o tema si n-am nici timp sa o dezvolt cuprinzator, asa cum merita un articol. Altfel, e simplu sa fiu tzutzer in sectiunea de comentarii. 😉

  6. Si eu ii simt lipsa.
    Pentru ca nu am facebook 🙂

  7. Imediat il caut pe Facebook . Chiar nu stiam ca l-ati mutat acolo . Multumesc de informatie .

  8. Eu citesc în continuare blog-ul pe feed RSS, folosind „greader” peste „feedly”. Pe Facebook nu prea citesc, mai mult dau share la ce îmi place din feed-urile pe care le parcurg.

    N-am mai scris aici, am ajuns la concluzia că n-am suficientă ținută jurnalistică. Am continuat să îmi poluez doar blogul personal deși nici acolo nu prea mai găsesc timp.

    Sper să mai scrie lumea aici, de obicei găseam opinii foarte pertinente și echilibrate. În plus, precum spunea Ovidiu, ceea ce se scrie pe Facebook e mult mai efemer.

  9. Acest blog colectiv (era să evit acest adjectiv) înseamnă mult pentru mine în primul rând ca cititor de postări sau de comentarii, care nu de puține ori s-au dovedit mai interesante decât articolul care le-a stârnit. Aș putea cu oarece aroganță să spun că a fost înaintea vremurilor ca platformă cu postări și comentarii voit moderate. Moderate și în sensul forumistic – fiindcă făceam asta dinaintea dezbaterii târzii despre presupusa libertate de exprimare a unor troli. Aici intervine și exercițiul forumistic (ani de zile!) care a închegat acest blog, pornit totuși de la un… forum de joc online. Pe când se întâmpla asta, nu apăruse încă Youtube iar Facebook era un fel de alt Hi5 sau ce e siteul ăsta albastru? Chiar, își mai amintește cineva de Yahoo Messenger? Nu știam atunci că forumurile sunt rețele sociale și ce înseamnă de fapt asta.

    Facebook înghite internetul și Google și ceilalți încearcă să imite acest model. Sau cel puțin asta înțeleg din ce mai citesc. Nu e doar problema unui colț de stradă virtuală, publisheri giganți duc această luptă cu Facebook.

    Deși cad în același păcat de a-i dedica mult prea mult timp, consider că Facebook e o minciună. Newsfeed-ul Facebook și Măria-Sa Algoritmul care-ți servește știrile personalizat e o mare minciună. Fiindcă Facebook nu îți dă decât ce vrei să auzi în cercul tău iar de aici până la autismul bisericuțelor create pe Facebook nu e decât un pas. Dar, na, e mult mai dinamic iar interacțiunea e mereu acolo la un click… pardon swipe, că ne-am mutat cu totul pe mobile. Cine mai dă click?! E și ăsta alt semn al vitezei.

    Și da, un carton rapid, un clip video scurt, o memă sunt mereu mult mai apetisante. Nu e nimic rău în asta, mai ales dacă sunt reușite.

    Nu doar clipurile devin cât mai scurte, textele se comprimă până și formatul clasic de patru paragrafe al unui comunicat de presă parcă e prea lung. Știați că de la comunicate de presă a pornit totul? Acronim PA, sub 500 de caractere. Vizionari, vă zic.

    Însă pe hărmălaia de pe Facebook se pierd comentarii deștepte, nu există funcție de Search și odată ce-ai văzut fugar un status printr-un Like al unui prieten al unui prieten… a dispărut din Newsfeed. Tocmai pe lipsa acestei structurări și a abilității de a căuta în rețea mizez cu speranță că Facebook se va duce de râpă după frații lui Hi5 și Yahoo Messenger sau dacă vreți… mIRC, că da, suntem așa de bătrâni, am prins internet-cafeurile.

    Mai e și ăsta un motiv: probabil că pur și simplu autorii au trecut în altă etapă. Postările vin deci mai rar, între job și grădi și hipermarket etc. Iar drafturile rămân drafturi pe care când le reiei scrii de fapt despre chestiuni inactuale care s-au întâmplat hăăt tocmai săptămâna trecută.

    Ideea de blog merită, fiindcă stă pe ideea unui jurnal. Iar jurnalul rezistă de sute de ani încoace. Mi-ar plăcea să cred că vreun istoric sau arheolog din 2116 sau 2216 ar încerca să înțeleagă contextul din anii ăștia și din ce lăsăm noi aici pe la comentarii. Și mai cred că La Colțul Străzii sau alte câteva bloguri românești i-ar fi o sursă bună pentru a explica România anilor 2000.

  10. @mihvoi: așa e, efemer e adjectivul perfect pentru a descrie zgomotul de pe Facebook

  11. N-am observat lipsa articolelor, parcă timpul s-a contractat, mai ușor ajung pe FB dar îmi place mai mult stabilitatea unui blog.
    Au dispărut ele civilizații dar niște biete bloguri.

  12. E cred în revenirea blogurilor. Sunt un nostalgic. OK, nu poți face abstracție de Facebook, dar blogul e, în cel mai rău caz, un loc în care aduni, sortezi. E ca o bibliotecă de articole – la care ai acces rapid (dacă sunt tăguite bine). Deci, sper ca Facebook să fie doar o fază intermediară. Sunt naiv, știu, și nu vreau să mă tratez.

  13. Aha, acum am citit ca ati plecat 🙂

    Pacat. E atat de mult de facut si de scris. Cred ca e nevoie de 10 minute pe zi de scris (si aici imi fac mea culpa). Caci altfel riscam sa lasam internetul pe seama unor armate din ce in ce mai galagioase ce se radicalizeaza zi de zi. Fata de acum 10 ani, internetul s-a „democratizat” in sensul ca aproape toata lumea isi exprima opinia on-line. Daca noi nu participam, oare o sa fie discursul (si dialogul) public mai bun, mai frumos, mai util? In plus, au fost infiintate armate de troli si de postaci platiti care sa influenteze opinia publica in mod fals.

    Sfatul meu este: scrieti, scrieti cu totii, scrieti orice, 10 minute pe zi e prea mult? Si da, din cand in cand, trebuie trebuie scris mai lung si mai adanc.

    O mentiune speciala: Moromitic: pe tine te astept la mine pe blog, no ifs, no buts.

  14. Buna! V-am descoperit tarziu.
    Imi place !
    Hai sa scriem ceva si despre „dezvoltatorii” din domeniul imobiliar.
    Se construieste de catre fite-cine. Sunt livrate imobile ce nu respecta norme. Controlul autoritatilor este in unele cazuri inexistent.

  15. @Emil Stoica: multumesc frumos pentru propunere, eu nu sunt de acord cu Ovidiu ca jurnalele au murit ba chiar detest felul pervers in care facebook fura tot continutul de pe internet. Devine un monopol agasant. In plus, respect mult mai mult WordPress decat Facebook ca sa tradez cauza asa. 🙂 E insa vorba de timp liber. Si mai cred ca odata cu trecerea timpului si pretentiile fata de propria-ti scriitura parca au crescut, practic rarind postarile, inainte scriam din joaca orice. Poate ca ar trebui regasita lejeritatea aceea. Inca o data merci, raman flatat dar aici la coltu’ strazii ma joc eu de-a internetu’ si blogu’.

  16. Citind comentariul de mai sus cred ca va voi povesti cu lejeritatea regasita despre nervii provocati de biciclistii care merg impotriva traficului.

  17. @Lucian: Hai să scriem! Tu scrii, ne trimiți prin email, noi publicăm.

  18. Ai dreptate.. mai toate blogurile si-au facut si o pagina de facebook unde au observat ca au o activitate mai mare. Totusi, pe blog cred ca poti scrie cu mai multa usurinta orice fel de lucru ce te nelinisteste si in mare parte vor citi doar cei pe care chiar ii intereseaza. Sa speram ca nu vei fi nevoit sa lasi activitatea de pe blog in favoarea celei de pe facebook. Ai putea publica articole aici si sa le dai share pe pagina, astfel mergi cu ele in paralel, o sa primesti comentarii in ambele locuri si faci si activitate.

  19. OK, Moromotic, super! Parca e saptamana patimilor asta, dar de duminca e invierea … blogului? 🙂

  20. Adevărat a-nviat, Emil! 😀

  21. Pingback: 10K pe Facebook | La colțu' străzii

  22. Pingback: Lașitatea editorială a Facebook naște monștri adevărați din știri false | La colțu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.