La colțu' străzii

Politică, educație și afaceri cu doctorate

8 comentarii

culmeaextremeiurgenc5a3e3a0apremierulpontaaemis0ac3aentrecc3a2rnac5a3ic59fipiftie0aordonanc5a3adeurg-defaultPovestea a făcut deja știre. Între Crăciun și Anul Nou, guvernul Ponta a modificat, din nou, pentru al treilea an consecutiv, Legea Educației Naționale printr-o ordonanță de urgență de tip fantomă, adică despre care aflăm doar în ziua ședinței de guvern și al cărei text în citim doar în Monitorul Oficial. În plus față de anii precedenți, una din prevederile ordonanței se aplică, până acum, exclusiv premierului Ponta. Începând de săptămâna trecută, i se permite deținătorului unui titlu de doctor să renunțe la el fără alte explicații.

Este deja știre și povestea mai largă, a plagiatului lui Ponta. Acum doi ani au ajuns în presă dovezi cu privire la copierea unei părți consistente a tezei de doctorat de către Victor Ponta. Încă de atunci premierul a abuzat fără scrupule de poziția sa, desființând o comisie academică ce urma să discute cazul, în noaptea de dinaintea ședinței. Ulterior, Comisia de Etică a Universității București a dat un verdict științific de plagiat, solicitând Ministerului Educației retragerea titlului. Un alt abuz s-a petrecut atunci. O Comisie a ministerului a făcut o solicitat a procedurilor și nu a textului lucrării, concluzionând că aceasta nu e plagiat. Decizia s-a bazat pe un raport „independent” al „expertului” G. Mateuț, cunoscut mai degrabă pentru că i-a reprezentat fără succes în instanță pe corupții A. Năstase, D. Voiculesc, R. Fenechiu, O. Hayssam și alții.

După ce a pierdut alegerile, în cadrul unui efort susținut de refacere a imaginii, Ponta a trimis în mod neașteptat o scrisoare Universității București, prin care anunță că renunță la titlul de doctor. Spun neașteptat, pentru că timp de doi ani Ponta a susținut că totul e în regulă. Însă conform legii, nu exista renunțare la titlu, ci doar anulare, în baza dovezilor de plagiat. Ori Ponta refuză să spună cuvintele magice „da, am greșit”. Dincolo de egoul premierului, se pare că miza e mai mare. Jurnalistul Cătălin Prisăcariu arată că premierul Ponta a intrat în Barou fără examen, în baza unei prevederi care permite să devină avocați deținătorilor de doctorate în drept. Dacă ar exista un verdict care califică titlul ca obținut prin fals, se poate pune în discuție legalitatea carierei lucrative de avocat a lui Ponta, chiar dacă acum nu mai practică. Ajungem deci la un nou abuz, prin care premierul încearcă să închidă cazul, emițând un act normativ în beneficiu personal.

Nu știu când și cum se va termina povestea. Premierul are în mână toate pârghiile administrative și are alături tăcerea majorității universităților. Omul care a semnat ultimul abuz, noul ministru al educației, este președintele Consiliului Național al Rectorilor și tocmai a primit mână liberă să scrie o nouă lege a educației, așa cum își doresc cei ce au pus stăpânire pe sistem, fie că sunt rectori-președinți pe viață, deținători de feude universitare în care taie și spânzură, sindicaliști sau funcționari.

Toți aceștia nu au niciun interes să facă lumină în cazul Ponta, pentru că nu au niciun interes să facă lumină în cazul doctoratelor. Pentru acești administratori ai educației, învățământul este doar o mare afacere și între componentele ei doctoratul este una tot mai lucrativă. Tradițional, titlul de doctor era căutat de cei ce doreau o carieră în în cercetare sau universitate, sau, uneori, de cei ajunși la un anume nivel de expertiză în domeniul lor și care doreau să îi da o formă academică. Mai nou, găsim doctori unde nici nu te aștepți, efecte secundare ale unei lumi așezate strâmb.

Pentru mulți, doctoratul este o față a parvenirii, alături de un titlu militar sau măcar trecerea pe la Colegiul Național de Apărare. Prima generație de conducători ai țării, de după revoluție, veneau din partidul comunist și din securitate și nu aveau nevoie de alte blazoane. Noua generație are alte forme de recunoaștere reciprocă: titluri academice și militare. Noile fețe ale parvenirii sunt colonei și doctori. E suficient să-i asculți vorbind pe cei mai mulți dintre aceștia ca să înțelegi că nu ar fi capabili să urmeze un doctorat serios. Așa că au nevoie de cale mai ușoară, în care altcineva le face teza sau pur și simplu o copiază. Pentru asta sunt dispuși să plătească, în bani sau favoruri, iar la primire se găsește întotdeauna un mare nume al universităților românești.

Apoi, avem un rol funcțional al doctoratului, efect secundar al unor idei bune, dar implementate prost. Iată exemplul Ponta: cu doctoratul a evitat un examne dificil și mai greu de falsificat la Barou. În sistemul public în general, doctoratul asigură avansare, sau măcar un plus la salariu. A fost mai întâi masteratul, ca cerință pentru o poziției de conducere, urmează doctoratul, pentru alte beneficii. Nu există subiecte de cercetare câți angajați la stat sunt, dar doctori avem cu sutele și miile, de la administrația locală la poliție. Cât despre capacitatea de a scrie o teză originală, nu avem ce mai comenta.

Mai sunt și impostorii de profesie, „experți” sau „specialiști” în diverse domenii, implicați în administrație sau consultanță. Au nevoie de titlul de doctor pentru a-și acoperi propria lipsă de substanță și sunt dispuși să îl obțină pe calea cea mai scurtă. Mai nou doctoratul a devenit o afacere cu fonduri europene. Universitățile scriu „proiecte POSDRU” pentru burse doctorale (de anul ăsta, vor fi „proiecte POCU”, căci programul operaținal Dezvoltarea Resurselor Umane a fost redenumit Capital Uman). Conceptual, proiectele sunt simple: un număr de burse lunare, la care se adaugă un fond pentru administrare. Bonus, doctoranzii pot să lucreze pentru universitate sau pentru coordonatori. Problema apare la „indicatori”. La final, universitatea trebuie să raporteze către autoritatea de management un număr de doctori. Dacă cineva nu termină, nu se atinge indicatorul. Concluzia ilogică este că toți ce intră la doctorat trebuie să termine, altfel sunt probleme la raportare. O nouă afacere, un nou val de doctori. Nu vorbim neapărat de plagiate, cât de valoarea îndoielnică a cercetării care stă la baza acestor teze.

Există în legea educației naționale o prevedere care spune că tezele de doctorat trebuie publicate on-line, pe un site dedicat, menținut de autoritatea în domeniu. Site-ul respectiv există, a fost activ vreo două luni, acum trei ani. Apoi a fost închis și nimeni nu mai vorbește despre el. În fapt, cei ce au responsabilitatea creării și întreținerii site-ului sunt printre cei ce nu au interesul să existe posibilitatea ca toată lumea să vadă valoarea reală a sutelor de teze în baza cărora România produce doctori în fiecare an. Numărul celor ce se simt cu musca pe căciulă crește, iar pe măsură ce avansăm în timp ei ajung să se integreze în sistem, să ocupe poziții de decizie, să fie tentați să îngroape micul secret murdar din CV.

Cazul Ponta ar putea fi încă o oportunitatea pentru oamenii onești din lumea universitară românească să înceapă campania de transparență care să curețe cancerul afacerii cu doctorate. Nu e nevoie musai de o lege, de o acțiune de sus în jos. Publicarea tezelor de doctorat, ca prim pas, stă în puterea fiecărei universități. Dar nici măcar cea din București, unde am văzut o luare de poziție în cazul Ponta, nu pare dispusă să meargă mai departe. Cât despre reacții la ordonanța cu beneficiar unic, am văzut doar cazuri singulare, voci stinghere. Poate e din cauza vacanței. Sau poate va fi încă o oportunitate pierdută.

8 gânduri despre „Politică, educație și afaceri cu doctorate

  1. Şi dacă nu era suficient, în ziua când a explodat mass-media în cazul Siutghiol, atunci şi-a găsit să declare că vrea să renunţe la titlul de doctor. Nu putea aştepta o zi măcar! Narcisist megaloman! A ajuns să se simtă eclipsat mediatic de o mână de oameni nevinovaţi care au murit pentru că nu a fost în stare să remedieze imaginea Guvernului după accidentul din Apuseni?! Ferească sfântul să înceapă WW3, că ajung cârceii de la baschet ai lui Ponta mai importanţi decât tragediile umane!

    Acum, strict pe subiect, nu este opoziţie serioasă pentru că nu are cine să o facă. Profesorii, dacă nu sunt complici sau doar beneficiari, sunt comozi ori nu au spiritul contestaţiei, iar studenţii sunt iarăşi, viitorii beneficiari ori pur şi simplu, nepăsători. În sistemul de învăţământ sunt din ce în ce mai mulţi profesori care, pe lângă cei cărora nu le pasă decât de fluturaş sau cercetătorii care nu ştiu altceva, ţin morţiş să le intre sub piele studenţilor, din varii motive, toate greţoase, şi le inoculează ideea că nu pot greşi. Aducând şi facebook-ul în discuţie, putem spune că trăim în ţara lui Narcis! Care este leacul? Clonarea lui Andrei Gheorghe cu „Lanţul slăbiciunilor” ca program de guvernare şi importul masiv de lămâi?

  2. Din câte știu eu, pe lângă avocatul poporului, un nene cu percepția asupra menirii sale la fel de strâmbă precum ochelarii săi, o oug poate fi contestată și în instanță. așa că, dincolo de scrisori deschise și articole pe net, ce-ar fi dacă s-ar iniția și așa ceva?

  3. Eu cred că dedicația pentru Ponta e doar spoiala. A doua prevedere din ordonanță este cel puțin la fel de rea și asigură legitimitatea primei prevederi …

  4. @berenger: Circuitul juridic este destul de dificil de făcut. Ar trebui mai întâi un proces care să implice această prevedere din OUG, apoi una din părți să ridice o excepție de neconstituționalitate. Procesul inițial trebuie să fie admisibil, iar excepția să fie admisibilă la rândul ei. Ca să se întâmple asta, trebuie ca cineva să folosească prevederea, iar altcineva să atage în justiție gestul de a renunța la titlu, altă cale nu văd.

    Nu e deloca simplu. Să ne amintim de încercarea PNL de a ataca astfel ordonanța traseiștilor. CCR a declarat excepția inadmisibilă din motive procedurale și nu a ajuns să judece pe fond. Ulterior, când a ajuns la fond, a constatat neconstituționalitatea.

    @Bogdan: OUG are șapte puncte. Bănuiesc că tu te referi la cel prin care se prelungește cu an perioada de grație a lectorilor fără doctorat. Au trecut cei patru ani în care ar fi trebuit să își obțină doctoratele și conform ministrului ar mai fi cam 1000 de persoane încadrate ca lector și care nu au fost în stare să-și ia doctoratul. Asta e un fel de contraexemplu la articolul meu, în care spun că doar cine nu vrea nu își ia titlul.

    Ar fi interesant de analizat situația acestor lectori fără doctorat: la ce universități, în ce domenii etc. Din păcate, universitățile nu au obiceiul să răspundă la cereri de informații în baza legii accesului la informații de interes public, considerând în mod eronat că nu intră sub incidența ei. Cum singura penalizare e prin justiție, nu prea stă nimeni să îi dea în judecată. Deci s-ar putea face luând la puricat site-urile universităților. N-ai niște studenți care vor să facă o cercetare? 😀

    • Partea frumoasă este motivația oferită.
      Dar hai să recapitulăm: oamenii aceia erau în sistem la apariția falimentarei legi a educației (Funeriu) promovate prin asumarea răspunderii. Am scris de pe atunci că o lege organică netrecută prin Parlament e doar o fușăreală, ce nu are cum să aibă legitimitate. De aici toate aceste amendamente la fel de legitime ca și legea în sine.

      Așadar cei 4000 și ceva erau deja în sistem în 2011. Și ei au primit, firesc, o dispensă ca până în 2015 să intre în rândul lumii. Adică să facă/termine doctoratul. Pentru cei mai mulți, durata normală a doctoratului este de 3 ani. Cvasimajoritatea erau deja la doctorat (pentru lectori, legea veche interzicea să fie lectori mai mult de 8 ani fără doctorat). Cum au primit termen 4 ani, avea tot timpul să termine doctoratul, într-o țară unde, așa cum scrii tu mai sus, doar cine nu are chef nu devine doctor în științe.

      Numai că … nu au fost în stare.

      Și acum vine ministrul și spune: oamenii aceștia sunt importanți, instruiesc studenți,coordonează lucrări, țin cursuri. E în detrimentul studenților să îi dai afară.

      Stai așa. Încă o dată: oamenii aceștia sunt modele de urmat pentru studenții lor. Modele care nu sunt capabile să ia doctoratul în termen mai lung decât necesar. Ce fel de modele sunt ei??? Nu cumva tocmai argumentul ministrului este cel care spune că ar trebui eliminați din sistem fără remușcări?* Nu cumva astfel școlești o nouă generație în mod EXPLICIT într-o cultură care spune că LEGEA NU CONTEAZĂ.

      Dar ministrul acesta al educației are dreptate: cei 4000 și ceva sunt importanți. Ei depind de incompetența proprie, de neaplicarea legii și au nevoie să promoveze astfel de legi. Și, evident, astfel de miniștri și prim miniștri. Iar studenții lor vor învăța asta de la ei și vor deveni medici, economiști, avocați, magistrați. Și vor aplica legea pentru cei care fac la fel ca ei. Cum vor aplica ei oare legea? Nu cred că este niciun secret. Deci, ministrul are dreptate: oamenii ăia sunt cei mai importanți. Iar asta merge dincolo de cele 4000+ voturi.

      * Evident, între cei 4000 și ceva or fi cazuri care au o justificare reală a întârzierii și care au ceva valoare. Dar ele nu pot fi atât de multe. Aș zice că poate fi vorba de maxim 50, hai 100 de inși. Dar noi vorbuim aici de 4000+.

  5. Oare cei aflați în această situație sunt mai degrabă lectori cu locul de muncă „de bază” la universitatea respectivă, sau mai degrabă lectori care fac și altceva? Mă gândesc că dacă e prima situație, trebuie să fie niște oameni destul de triști. Adică și-au ales cariera universitară, dar nu sunt în stare să completeze nici măcar primul pas…

  6. Ovidiu, de ce trist?
    de ce sa completeze acele prim pas, din moment ce SE POATE sa nu?!
    acum exista posibilitatea asta!

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.