La colțu' străzii

Dependența de manuale

21 comentarii

Azi începe școala. În loc de plictisitorul festivism cu care ne-am obișnuit, avem un mic scandal autohton: la primele două clase nu sunt manuale. Pentru că anul trecut s-a schimbat programa școlară, vechiel manuale sunt cam depășite. Ministrul Pricopie a încercat să introducă manuale digitale dacă tot facem manuale, dar proiectul său – singurul său proiect propus chiar de el, nu de alții – s-a transformat într-un fiasco. Începe școala și nu avem manuale. Dar de ce ne trebuie manuale? V-ați întrebat vreodată de ce este obligatoriu ca elevii să lucreze de pe manual?

De fapt, din punct de vedere legal, dar și din perspectiva rațională, manualul nu este deloc obligatoriu. Legea spune că trebuie să ai programă și profesor. Prima descrie ceea ce trebuie să știe elevul la finalul cursului, iar cel de-al doilea își folosește competențele pentru a parcurge traseul clasic: evaluarea inițială a elevului, educarea pe parcursul anului, evaluarea finală, să vedem dacă am atins obiectivele. Manualul este doar un instrument de parcurs, ca oricare altul. Un profesor cu adevărat bun este mai mult încurcat de manual, pentru că el trebuie să lucreze diferit cu fiecare elev în parte, în funcție de nivelul său la un moment dat, iar manualul, care este static, îi poate impune o uniformizare nedorită.

Din păcate, nu părem pregătiți să facem acest pas. În primul rând, prea mulți profesori lucrează „după manual”, nu „după programă”. Așa s-au obișnuit, așa e mai simplu, așa pot să explice părinților, așa au un reper. De obicei, aceștia nu fac educație de calitate, pentru că în loc să adreseze în principal nevoile individuale ale elevilor, preferă un reper extern. Este și nu este vina lor: înainte de a-i pune la zid, să ne gândim că este un efect de sistem. De la pregătirea inițială, din facultate, care e foarte precară, până la practica curentă a inspecțiilor formale, prea puține lucruri îi îndeamnă să se schimbe. Au de suportat și presiunea unui public needucat despre educație. „Sincer, nu-mi vine să cred că suntem în această situație. Să înceapă școala și copilul meu să nu aibă de pe ce învăța”, spune un părinte; „trebuie să rezolve într-un fel, nu se poate să nu aibă copii de pe ce învăța. Mâine vom da banii pentru toate, la ședință”, adaugă altul. Ambele interviuri sunt făcute în București (sursa) și surprind foarte bine starea de spirit a părinților. Pe elevi nu i-a întrebat nimeni ce părere au despre absența manualelor; în general, ei sunt doar obiectul educației.

E interesant că, pus cu spatele la zid, ministrul a vorbit despre soluția corectă: „copii vor lucra de pe fișe”, a spus el într-un interviu televizat. Altfel spus, învățătorii vor pregăti fiecare lecție folosind orice surse vor considera necesar, nu neapărat manualul. Vor organiza conținutul orei așa cum e mai bine pentru momentul la care se află. Vor putea să dea fiecărui elev sarcini individualizate. Pe scurt, vor face educație cu concepte moderne, dincolo de limitările manualului, care rămâne doar una din multele cărți disponibile. Sigur că acest lucru ridică probleme logistice suplimentare, de la banala întrebare cine plătește multiplicarea fișelor (banală, dar care poate să omoare discuția din start), până la serioasa dilemă dacă învățătorul este în stare să producă fișele respective.

La această ultimă întrebare nu știm să răspundem. Poate învățătorul să producă fișele? Ne referim desigur la conținutul lor. Nu știm pentru că nu s-a preocupat nimeni de o astfel de abordare. E mai simplu pentru toată lumea să îi dai un manual, decât să-ți bați capul să pregătești fiecare învățător în parte. Așa cum e mai simplu pentru educator să ia manualul de-a gata, decât să își folosească timpul pentru a concepe fișele, altele în fiecare zi (deși jumătate din normă ar fi acoperită de timpul de pregătire al orelor…). Iar părinții oricum nu înțeleg fișele, dar înțeleg manualul: e un concept simplu, o carte; e palpabil; e certificat de cineva, nu se știe de cine; și costă bani, deci trebuie că valorează ceva. Rămânem deci dependenți de manuale. Ceea ce e rău.

21 de gânduri despre „Dependența de manuale

  1. Hai sa reinventam toti apa calda…

  2. Ai perfectă dreptate cînd spui că important e să se atingă obiectivele programei, nu să se parcurgă manualul. Cu siguranță e de dorit să se plieze pe nevoi individuale, deși aici obiecția mea e că clasele sînt cam mari. Pe de altă parte, dacă piața de manuale e destul de bogată și manualele însele sînt destul de bogate ca să acopere nevoile majorității copiilor mi se pare rațional să scutești un efort suplimentar. Nu te împiedică nimeni să personalizezi temele sau să adaugi material din alte surse.

  3. Eu tot nu stiu: dupa nenumaratele reforme si contrareforme ale invatamantului, s-a schimbat programa, si in ce sens? S-a mai simplificat, a devenit mai logica, sau au ramas tot tone de informatii ce trebuiesc memorate „pe dinafara”, spre bucuria dascalilor submediocri, a meditatorilor, autorilor de manuale si a restului trepadusilor din invatamant? Anii trecuti auzeam ceva inspaimantator cum ca un elev de clasele I – IV „complet echipat” trebuie sa care in spinare 10 -15 Kg de manuale, caiete si alte hartogareli. S-a intamplat ceva cu asta?

  4. @Claudiu: Habar n-am ce vrei să spui.

    @Costin: Problema aici e că piața de manuale este controlată de stat, care decide ce intre pe piață, și de un sistem dubios de relații între edituri și profesori, care fac selecția. Soluția rațională, care a început să fie adoptată de alte țări, sunt manualele deschise sau libere (open textbooks). Statul cumpără conținutul unui manual, apoi îl publică liber pe Internet. Profesorii pot folosi, re-folosi, adăuga, completa etc., și de aici rezultă o bogăție de resurse pe care le pot folosi și profesorii mai puțin inspirați. La noi, ministerul a refuzat să ia în considerare acest model.

    @joness: Programa e mai logică, mai bine structurată, mai bine adaptată la lumea modernă. Atenție, vorbim de clasele I și a II-a. Aici e mai simplu, pentru că oricum ai aranja orele, norma învățătorului rămâne aceeași. Jalea mare vine la gimnaziu, unde orice încercare de a scoate ceva din programă declanșează un val de proteste sindicaliste, pentru că rămân oamenii fără norme.

  5. De la inventarea tiparului, manualul a fost instrumental prin care profesori normali (nu genii) reusesc sa invete la un nivel decent un numar senmificativ de copii (20-30 intr-o clasa). Asta a fost inovatia care a adus educatia de masa.

    In plus, manualul este sinteza programei, ceea ce asigura uniformitatea in educatie care iti este atat de draga (acces la acelasi nivel de educatie indiferent de scoala sau profesor).

    Sigur ca e loc de inovatii si aici. Dar nu iti inteleg extazul pentru o masura prost gandita si dezastruos aplicata. Laudarea lui Pricopie in acest caz e fara obiect.

    Acum e clar? 🙂

  6. Se poate „ trăi ” și fără manual, oricum majoritatea sunt proaste, dar acele fișe despre care ai amintit ni le multiplicăm pe banii nostril.

  7. „ nostri ” acel semn de mai sus apare automat

  8. Dar de unde ideea că manualul e pentru profesor/învăţător?! Manualul e pentru copil, să aibă toată informaţia necesară la un loc.
    Ia fă tu zilnic fişe pentru clasa I, citire şi matematică, timp de o lună (nu zic un semestru), şi pe urmă încearcă să faci recapitulare cu copiii pe fişele alea. Ăştia abia ştiu unde le e ghiozdanul sau fesul, darămite să fie în stare să ţină în ordine 4 fişe x 5 zile x 2 materii x 4 săptămâni. Să ştie în orice moment unde au pus 160 de fişe (x 10 luni de şcoală!) şi de unde să le ia ca să înveţe după ele. Nici la clasa a XII-a nu-s în stare să ţină în ordine un dosar dintr-ăsta; nu te poţi baza pe faptul că le-ai dat săptămâna trecută o fişă şi că săptămâna asta or s-o aibă la ei ca să poţi lucra după ea, trebuie s-o printezi din nou. În plus, ar trebui ca ministerul să asigure fotocopiator, tonner şi hârtie pentru sute de mii de fişe în fiecare şcoală.

    Am avut de-a face cu două şcoli internaţionale (în sisteme complet diferite) în ultimii doi ani şi ceva. Nu există ideea că „ce ne trebuie nouă manuale?!”. Toţi copiii au manuale, la toate materiile, din prima zi de şcoală, pentru că după alea învaţă.

    Logica „manualele sunt proaste, deci nu ne trebuie manuale” e strâmbă. Manualele sunt necesare şi trebuie făcute bine. Şi am bănuiala că nişte manuale bune ar costa mai puţin decât xerox, hârtie şi tonner pentru fiecare şcoală în fiece an.

  9. diacritica, cel putin aici, in UK, nu exista manuale. Copiii au fise cu care lucreaza, fiecare in ritmul lui. Fisele se pun in caiete/dosare pe care le lasa la scoala.

    Nu ai nevoie de manual ca sa faci recapitulare si nu cari dupa tine nici manual, nici caiet de exercitii.

  10. Oare CE-ar trebui / putea sa faca fara manuale un invatator din creierii muntilor, fara conexiune nici macar telefonica, necum la internet, si unde poate nu are (mereu) nici curent? Sa mearga la biblioteca? Sa-si alcatuiasca el (din leafa de invatator) o biblioteca personala? („Scoala” nu „se face” doar in orasele mari, iar invatatorii de pe coclauri – uneori suplinitori care daca „au liceul” e bine – nu prea cred ca au calitatea de a alcatui acele fise. Dupa manual pana si aceia pot – cu putina bunavointa – sa predea ceva-ceva, nu raman copiii chiar analfabeti…)

  11. El Torque, lucrez într-o şcoală britanică, după manuale Oxford. În year 1 se lucrează după fişe (ca la noi la clasa pregătitoare). Dup-aia vin manualele – până la dimensiunile unui ceaslov, pentru GCSE şi ulterior.

    Oxford face manuale până şi pentru ora de dirigenţie. Deşi „aici, în UK, nu există manuale”.

  12. Nu se lucreaza dupa manuale, cel putin nu pana in anul 6. Or fi si scoli care folosesc manuale, dar sunt exceptia – nu regula. Morala: se poate si fara.

  13. De ce, spusese cineva că „NU SE POATE fără”? Evident că se poate (se poate şi fără caiete şi creioane, doar cu tăbliţa şi condeiul), dar nu e în interesul elevului.
    Poate că există şcoli care nu folosesc manuale în primary (sau nu le dau copiilor să le ia acasă, aşa că părinţii trăiesc cu impresia că copiii nu lucrează după manuale), dar toate editurile academice fac cifre de afaceri colosale inclusiv din cărţile pentru primary. Cumputing, English/Literacy, Geography, Mathematics, Science….
    Văd că de la foarte generalul „aici, în UK, nu există manuale” am ajuns la „nu se lucrează cu manuale până în anul 6” (cale lungă de la „nu există” la „nu se lucrează cu” şi „până în anul 6” – că de-acolo mai au 7 ani în care se-ndoaie de câte manuale şi workbooks cară după ei), ca să descoperim că de fapt ditamai Oxford University Press se află-n treabă făcând manuale pentru primary pentru cele câteva şcoli-excepţii care lucrează după manuale. Zic „câteva”, că dacă-s excepţii, nu pot fi prea multe. Iar OUP face manuale pentru alea 10 şcoli-excepţii din generozitate, probabil, că în cazul ăsta nu s-ar pune problema de profit sau măcar de acoperirea costurilor.
    Colegii mei britanici, trecuţi toţi prin sistemul public britanic, au ales toţi să folosească manuale de la anul 2 (echivalentul clasei I la noi) încolo. Nu întâmplător.

  14. Imi dati va rog un link spre manualul de anul 3 de la Oxford University Press? Literacy, matematica, science – nu conteaza – alegeti dumneavoastra.

  15. Articolul de mai jos, din 2013, citează pe ministra educației din UK spunând că doar unul din zece profesori mai folosește manuale complete, restul preferând fișe de lucru. E amintit și un studiu comparativ internațional, dar pe care nu l-am găsit. Ministra spune că ar trebui reintroduse manualele clasice, dar dat fiind că audiența sunt editorii, poate să fie la fel de bine o declarație de fundraising electoral. Poate că între timp s-or mai fi schimbat lucrurile, dar mă îndoiesc că într-un an UK a sărit de la 10% la utilizare masivă a manualelor.

    http://www.telegraph.co.uk/education/educationnews/10489675/Reintroduce-traditional-textbooks-in-schools-minister-says.html

  16. El Tlorque:
    https://global.oup.com/education/product/9780199183388?region=international
    Science Success – pupil’s book, key stage 2, year 3.

    Ovidiu:
    Cele mai multe manuale englezeşti au şi ceea ce se cheamă „copymasters” (eventual „copymasters and assessment”), o „carte” cu fişe fotocopiabile, creată anume în acest sens. Căci profii britanici folosesc fişe nu pentru că ar fi ei mai isteţi şi/sau mai muncitori decât profii români, ci pentru că le primesc sau le cumpără gata făcute de Hodder sau Nelson Thornes sau Oxford University Press. De fapt, cam orice serie de resurse include student’s book, workbook, copymasters&assessment, teacher’s book.
    Cred că ministra aia ştie ce spune când pomeneşte de reintroducerea manualelor şi nu vorbeşte pentru editori – şcoala britanică, cel puţin aia publică, e departe de a fi un exemplu de urmat. În clasa a noua (year 10) trebuie încă le explici ce-i aia „la pătrat” şi de ce „x la pătrat” nu-i egal cu „2x”. E o legătură cauzală directă între folosirea excesivă a mult lăudatelor fişe (organizate în dosare şi păstrate de profesor, şi care nu-i responsabilizează în nici un fel pe elevi; asta printre alte hibe, mai mari) şi nivelul academic. Fişele-s ok şi-s funny, folosite cu măsură.
    În ce mă priveşte, prefer să mă încred în părerea colegilor mei britanici, trecuţi şi prin şcoala publică britanică şi prin câte 2-3 şcoli private internaţionale. Toţi au preferat să aibă şi manuale clasice.

  17. Povestea cu x la pătrat trebuie să o explici tuturor elevilor sau doar unora? Iar cazualitatea cum se dovedește în acest caz? Nu de alta, dar pot să dau și eu exemplul sistemului românesc, în care manualul e sfânt, și în care un număr alarmant de mare de elevi de clasa a noua (la naiba, de absolvenți de liceu chiar!) au probleme grave la scris și citit în limba română. Dar nu mă grăbesc să spun că e din cauza utilizării excesive a manulului.

    Suntem de acord când spui că „toți au preferat să aibă și manualele clasice”. Subliniez acel „și”. Da, e foarte bine să ai și manualele clasice. E și mai bine dacă ai și celelalte resurse. Eu spun doar că nu e obligatoriu. Mai mult, spun că e greșit să le transformi în icoană, să pui manualele în centrul actului de educație.

    • Ovidiu, discuția s-a îndepărtat considerabil de subiect. Ai afirmat că „De fapt, din punct de vedere legal, dar și din perspectiva rațională, manualul nu este deloc obligatoriu.”. Nu sînt pricinos. Nu mă interesează prea tare cum e în UK atîta timp cît nu ne rezolvă problema. Cred doar că lipsa manualelor de orice fel e pe moment o problemă majoră pentru guvern. Soluția pe care o menționezi, open textbooks, e net superioară. Dar asta implică achiziții de conținut, infrastructură și pregătire pentru cadrele didactice. Și deocamdată nu avem de niciunele.

  18. Așa e, am divagat. Probabil că modul în care am formulat textul nu a fost cel mai bine ales. Am scris o nemulțumire față de situația existentă, nu o propunere concretă. Adică nu susțin că de mâine se poate lucra în România fără manuale. Acest lucru nu e posibil pentru simplul motiv că nu avem profesorii care să facă asta. Deci dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie mai întâi să cădem de acord că se poate și altfel. Dacă nu facem acest prim pas și rămânem în paradigma „fără manuale (clasice) nu se poate”, rămânem dependenți de ele.

  19. Să rămînem, zic eu, cu o concluzie foarte importantă a acestui articol: obiectivele programei sînt prioritatea zero. Pare trivial, dar nu e, așa cum bine ai remarcat în articolul despre dificultatea subiectelor la bac. Dacă lucrul ăsta devine suficient de clar atunci avem o șansă să găsim și mijloacele potrivite momentului sau perspectivei. Și să ne fie clar că pe de o parte e vorba de masa copiilor, deci nu de excepții, iar pe de altă parte de nevoile personale. Altfel, cele bune, îmi fac plăcere discuțiile de aici.

Lasă un răspuns la diacritica Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.