La colțu' străzii

Câtă încredere aveți în universitățile din România?

Un comentariu

Aracis Diploma SNSPAN-am văzut întrebarea asta în niciun sondaj: câtă încredere aveți în universitățile din România? Au fost testate nenumărate instituții și organizații, uneori întreg „sistemul de educație”, niciodată universitățile. Intuitiv, cred că ar fi rezultat o încredere relativ mare, declarativ, mai ales universitățile sunt așezate lângă partide și parlament. Dar după ce am văzut zilele acestea, în urma acțiunii numite de presă „facultatea fără bac”, încrederea se arată destul de scăzută. Nici măcar universitățile nu au încredere una în alta, dimpotrivă, se arată convinse că ceilalți vor trișa. De fapt, întreaga esență a întregului scandal este de încredere și mă tem că este foarte bine fundamentată.

Ministerul Educației a emis un ordin prin care reglementează problematica „sectorului terțiar nonuniversitar”. E o chestiune importantă, mai ales în contextul declinului puternic al învățământului vocațional, adică școli profesionale, licee tehnologice și alte denumiri ce s-au tot schimbat în ultima vreme. Ce face un absolvent de liceu? La modul ideal, o bună parte din cei ce au luat bacalaureatul continuă educația la universitate, toți ceilalți își găsesc ceva de lucru. Cu aceștia din urmă avem însă o mare problemă, pentru că mai puțin de jumătate chiar își găsesc de lucru și i-am inclus aici și pe cei ce pleacă în străinătate să lucreze. Explicația e simplă: cei mai mulți dintre ei nu au o pregătire de bază care să îi facă atractivi pe piața forței de muncă. Sau, mai direct spus, nu știu nicio meserie. Dar ar putea să învețe. Nu e obligatoriu să meargă la universitate. Sunt destule calificări care se învață fără pretențiile universitare, dar pentru care sunt foarte bune (uneori chiar necesare) competențele de bază deprinsă în învățământul secundar. Pentru aceștia este nevoie de școli post-liceale, adică de „sectorul terțiar nonuniversitar”. Pe scurt, ministerul chiar a dorit să rezolve o problemă reală.

Soluția aleasă de autorități a fost să permită universităților să organizeze cursuri de tip post-liceal. Nu e obligatoriu, nu toate universitățile trebuie să o facă, ci doar cele care vor. Opțiunea are sens. Universitățile au infrastructura necesară, multe dintre ele au probleme financiare și le prinde bine o nouă sursă de venit (aceste cursuri sunt plătite de către elevi) și, în funcție de contextul local, pot decide dacă e util sau nu. Faptul că și universitățile pot organiza astfel de cursuri nu exclude alți furnizori: un curs pentru asistente poate fi la fel de bine organizat și la facultatea de medicină și de o școală specializată; un curs pentru grefieri se poate face la facultatea de drept etc.. Spre exemplu, într-un oraș în care cele mai multe locuri de muncă sunt pentru studii medii, dar calificate, nu există alți furnizori, dar și majoritatea tinerilor nu sunt interesați (sau nu sunt în stare) să facă studii universitare, o universitate poate să acopere nevoia de pregătire de tip post-liceal. Într-un oraș mare, unde sunt destule oportunități și de muncă și de pregătire, dar și destui studenți, universitatea se concentrează pe oferta clasică. Cel puțin teoretic, soluția ministerului este rațională și răspunde unei nevoi reale. Atunci unde e problema?

Ca de obicei, diavolul este în detalii. Să presupunem că o universitate vrea să trișeze. Organizează o școală post-liceală, dar sub formă de cursuri cotate cu credite și care se suprapun semnificativ peste programa facultății de profil asemănător. În exemplele dat, în primul an la școala de asistente s-ar face cam aceleași cursuri ca la facultatea de medicină, iar la cea de grefieri se învață cam la fel ca la drept. Unii mai pragmatici pot merge mai departe: aduc toți studenții în același amfiteatru, să audieze același profesor, indiferent dacă sunt la post-liceală sau la facultate. Nu mai contează că la facultate intri doar cu bacul, iar la post-liceală poți și fără. Între timp, studenții au posibilitatea să mai treacă prin două sesiuni de bacalaureat și, cu puțină muncă sau mult noroc, îl pot lua. În anul următor (sau peste doi, trei, patru ani, când or lua bacul) se înscriu la facultate la aceeași universitate și imediat își echivalează creditele, că doar au făcut aceleași cursuri. Promovează instant primul an și se pot apuca de al doilea; ba, dacă vor, pot continua și post-liceala, că nu strică o diplomă (nu râdeți, eu am avut un coleg care urma în paralel facultatea și masterul la aceeași specializare și asta la ditamai Universitatea București). Evident, pentru toate acestea plătește taxe: un an de studiu pentru post-liceală, taxe de echivalare a creditelor, apoi încă un an de studiu la facultate (e echivalat, dar tot se plătește) și apoi câți ani va mai dori să studieze și să echivaleze. Pentru universitățile care s-ar preta la așa ceva e un sistem foarte lucrativ, dar bine de tot în afara spiritului legii.

Și aici ajungem la problema de încredere: câte universități s-ar preta la așa ceva? Câtă încredere aveți în universități? Vreo patru (București, Cluj, Iași, Timișoara, adică cele de succes) au zis ferm că nu, nu au nevoie. Toate celelalte tac mâlc. Multe își freacă deja mâinile. Da, trebuie să fim onești, multe universități s-ar preta la așa ceva, și nu doar din cele private. S-au obișnuit să facă bani, nu educație, deci privesc lucrurile strict din perspectiva profitului.

Problema de încredere se extinde și la „sistemul de educație”. În ăsta aveți încredere? Dar în ministerul educației? În fapt, posibilitatea de a trișa putea fi eliminată din start prin prevederile ordinului de ministru. Ar fi fost o soluție rațională și bine implementată la o problemă reală. Nu putem să știm dacă implementarea proastă este dată de incompetență sau de reavoință. Aproape toți criticii propunerii merg însă pe varianta reavoință, până într-acolo încât nici măcar nu mai iau în considerare că ar putea fi o idee bună. Asta spune ceva despre universitățile românești, dar și despre ministrul lor.

Un gând despre „Câtă încredere aveți în universitățile din România?

  1. Nu impartasesc aceasta frica de echivalari. Cu ce e mai rau un absolvent intarziat de Bac care-si echivaleaza un an de postliceala fata de un student de anul 4 care ia restanta la materii de anul 1 fix inainte de licenta? Cine pica Bacul nu trebuie sa sufere alte represalii pe langa faptul ca nu are Bacul luat, iar atunci cand in sfarsit il are, are aceleasi drepturi ca toti ceilalti. Daca vrei sa elimini echivalarile, atunci fa-o pentru toti. Altfel, mi se pare o exagerare tendinta asta de a trimite neaparat pe cei care pica Bacul, asa in deradere, la capsuni in Spania; daca omul vrea sa-si continue studiile pe banii lui, si la anul trece si Bacul, de ce sa-i refuzi un drept pe care altii il au. Nu tot vrem o scoala bazata pe competente? Daca omul are competentele, de ce sa te faci ca nu i le vezi, doar pentru ca nu are diploma la timp?

    In plus, daca este posibil sa echivalezi ani intregi de postliceala cu facultatea, se accepta tacit ca acea facultate nu se ridica la un nivel acceptabil, din moment ce nu necesita cunostintele cerute la Bac. Inseamna o problema de nivel educational al facultatii, lucru insa care nu se poate ascunde sub pres ridicand o bariera artificiala a unei diplome. Dimpotriva, trebuie expus cat mai clar, tocmai pentru ca apoi sa poti cobori nivelul facultatii la locul sau binemeritat de postliceala, in loc de a-l tine artificial sus.

    Alte doua probleme mi se par mai flagrante. In primul rand, statutul cadrului didactic universitar: acesta are totusi, in acte, o norma de 8 ore pe zi cu activitati universitare (predare + cercetare). Daca accepti, oficial, ca o parte din norma sa fie activitate postliceala, atunci respectivul nu mai este cadru universitar decat tot in parte, restul fiind de nivel sub-universitar, lucru care atrage mari schimbari (il evaluezi la fel ca pe un altul care e 100% universitar? ai aceleasi cerinte de performanta in cercetare? il finantezi la fel?). In al doilea rand, se creeaza un dezavantaj clar postlicealelor care nu sunt afiliate universitatilor, care le va condamna la disparitie – cine va alege o postliceala oarecare in fata uneia care vine la pachet cu sansa unei licente? oricum, iese un haos.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.