La colțu' străzii

Ce zic Șefii. Ce vor să zică Șefii de fapt

9 comentarii

Nu degeaba au apărut termeni precum „vorbești afacereza” sau „corporateza”. Politețea organizațională devine ușor ușor o supralimbă ale cărei nuanțe pot deveni zăpăcitoare pentru vorbitorul uzual. Iau de exemplu banalul „te rog” care nu poate lipsi din vocabularul unui superior care ține la maniere, că așa a văzut el că dă bine. „Te rog”-ul îmbibat cu un ton directorial nu mai reprezintă de mult o rugăminte propriu-zisă, o opțiune de considerat a destinatarului, un hatâr făcut emițătorului ci un ordin direct. Deși vorbești aceeași limbă, trebuie să înțelegi și supralimba vorbită de fapt. Nu că n-ar fi fost dintotdeauna așa, și tovarășul manager comunist discuta într-un limbaj de lemn similar, cu propriile răsuciri lingvistice că deh, „nu găsea altă rimă”.

Mai mult, că tot e 2014 anul Brâncoveanu și tocmai s-au împlinit trei sute de ani de la execuția sa: dacă angajatul mediu vorbitor de limbă română din prezent s-ar trezi trimis în timp funcționar la curtea domnitorului, ar pricepe ce și cum, ar înțelege vorbele românești dincolo de arhaisme, dar de fapt n-ar înțelege nimic. Și cel mai probabil că și-ar pierde capul dintr-o gafă comunicațională. Ei bine, în zilele noastre suntem norocoși. Cel mult îți poți pierde jobul.

Șeful - Office Space

Așadar, ce zic Șefii? Și ce vor să zică Șefii de fapt?

În primul rând ar fi formulele tipice de început:

  • „Fără supărare…”
    Traducere: Sunt un car de nervi…
  • „Ai două minute să discutăm, te rog?”
    Traducere: Discuție. Acum.

Apoi vin replicile uzuale dintr-o ședință, întâlnire sau o discuție la o cafea, informală chipurile, pentru cine crede în elefanți zburători:

  • „De acord dar…”
    Traducere: Sunt total împotrivă.
  • „Interesantă idee!”
    Traducere: Niciodată nu se va întâmpla asta.
  • „Dacă zici tu…”
    Traducere: Amice, ești idiot.

Frecușul de zi cu zi înseamnă variațiuni pe teme diverse precum:

  • „Te rog mult când ai timp, vorbești cu oamenii ăia?”
    Traducere: Îi suni în clipa asta pe oamenii ăia!
  • „Te deranjează dacă pornim/închidem aerul condiționat?”
    Traducere: Pornesc/închid aerul condiționat.
  • „Încercăm să facem și noi raportul ăla?”
    Traducere: Fă raportul.
  • „Compania noastră oferă reale oportunități de dezvoltare în carieră…”
    Traducere: Îți scriem ce vrei tu pe cartea de vizită…
  • (continuare) „…dar din păcate momentan suntem în plin program de monitorizare și reducere a costurilor”.
    Traducere (continuare): …dar nu îți dăm niciun ban în plus.
  • „Am putea să venim o oră sâmbătă ca să închidem situația asta?”
    Traducere: O să faci asta sâmbătă toată ziua.
  • „Ușa mea e deschisă oricând pentru orice fel de probleme”
    Traducere: Nu mă deranja cu bătăi de cap.
  • „Sunt în concediu săptămâna viitoarei dar apelează-mă dacă arde ceva”.
    Traducere: Să nu cumva să încerci să mă suni. Dacă chiar arde, nu mai pierde timpul cu mine, sună pompierii!

Formulele de încheiere se dovedesc de asemenea clișee cu semantica total bulversată:

  • „Știu că o să te descurci mâine.”
    Traducere: N-ai nicio scuză dacă o dai în bară.
  • „Cu plăcere” sec, înaintea unui „Mulțumesc” al tău.
    Traducere: reminder acid că ți s-a făcut un favor sau că a bifat el însuși o sarcină a ta.
  • „Mulțumesc” la finalul unui email sau al unei discuții.
    Traducere: Dă-i drumul la treabă.
  • „E vina mea că n-am verificat, stai liniștit.”
    Traducere: E numai și numai vina ta.

sau adăugarea:

  • „Stai liniștit, nu contează.”
    Traducere: contează extrem de mult.
  • „Nu ezitați să mă contactați pentru orice fel de idei/întrebări/comentarii”
    Traducere: Am fost destul de clar, nu mă mai bateți la cap aiurea.
  • „Putea să fie mai rău.”
    Traducere: A ieșit ca dracu’, n-avea cum să fie mai rău.

însă atenție la nuanța complet diferită:

  • „N-a ieșit rău.”
    Traducere: Nu credeam că te vei descurca, sunt impresionat.

Apropo, nici nu prea li se mai zice „Șefi”, până și titlul poate apărea ca semantic depășit. Șefu’ a ajuns informal, descărcat de autoritatea înțelesului inițial, uneori peiorativ. „Șefi” au rămas în firmele în care se salută cu „Să trăiți” sau prin sinecurile bugetare deși până și acolo se numesc directori. Acum mai nou, sunt cu toții manageri. Cam astea sunt cele adunate de mine.

PS: Nu ezitați să ne contactați pentru orice fel de comentarii!
PPS: Mulțumesc!

9 gânduri despre „Ce zic Șefii. Ce vor să zică Șefii de fapt

  1. The Devil Wears Prada

  2. Si totusi, de ce vorbesc sefii in felul asta? De ce nu vorbesc direct?

    • Ah, dar nu credeam ca tocmai Dvs. să nu recunoașteți ipocrizia politeții organizaționale, puternic influențată de englezisme. De la directorialul „please” la ok-ul dat de „not too bad” sau finalul mailurilor anticipând gârla de Taskuri… cu Many Thanks, care numai mulțumiri anticipate nu-nseamnă de fapt.

      Frumusețea constatării e că e universală limba asta, corporateza. Deși pare al naibii de neaoș, nu e nimic românesc aici.

  3. Astept sa ajungi Sef, pentru a citi continuarea de succes „Ce spun Sclavii. Ce vor sa spuna Sclavii.”

  4. Păi ia să vedem cealaltă față a comunicării. Ce zic, ce vor să zică Subalternii.

    „Cu tot respectul”
    Traducere: Nu dau doi bani pe tine

    „Atașez raportul/prezentarea/oferta/etc. spre atenția și analiza Dvs.”
    Traducere: Nu-mi asum nimic din acest document doar îl pasez mai departe

    „Am decis să urmăresc alte oportunități de carieră”
    Traducere: Bine c-am scăpat de voi.

    „Clientul dorește o justificare imediată pentru situația creată”
    Traducere: Nu sunt plătit așa de mult ca să mint la acest nivel superior.

    Mai adunăm, dar na, statistic, sunt mai puțini Șefi care să facă o listă la fel de lungă. 🙂

  5. Toate formulele astea nu-s specifice şefiei şi afacerezei. Sunt chestii care ţin de limbaj şi se regăsesc la mai toate nivelurile. Acu’ 20+ ani (când încă nu se vorbea despre politeţe organizaţională, şefi vs manageri şi englezisme), la cursul de teoria enunţării, am învăţat că intră la categoria „modalizarea discursului”. Sau aşa ceva.
    Dacă schimbi contextul, ai să vezi că toate alea pot fi folosite la fel de bine în familie (părinţii către copii, soţii între ei etc). La o bârfă între băieţi, „N-a ieşit rău” devine „Nu-i urâtă deloc” şi se cheamă, pare-mi-se, antonimie discursivă – când cuvântul („rău”/”urât”) are sens opus faţă de ce zice locutorul de fapt („foarte bine”/”foarte frumoasă”).

    • Se înțelege că s-a vrut un mic pamflet. Modalizarea discursului? Antonimie discursivă? Ce farfurii zburătoare mai sunt și astea? Oricum, mulțumesc de intervenție, dia! N-a ieșit rău deloc. 😀

  6. Nice, dar totusi mi se pare ca exagerezi. Am fost si sef si subordonat. Nu e chiar atat de rau. 😀

  7. Hmmm, am recitit articolul. Sefii mi se par niste poeti 🙂

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.