La colțu' străzii

“Gorila” de Liviu Rebreanu – impresii si concluzii personale

5 comentarii

” Viata neamurilor, ca si a individului, este o lupta eterna. Cel mai vrednic invinge si traieste, celelalte sunt sortite pieirii ! Apoi daca e asa, spuneti d-voastra, sincer, deschis, brutal, fara nici o minciuna patriotica : suntem noi oare mai vrednici, mai puternici, mai disciplinati ca altii? Poporul nostru nu mai are nici un ideal si nu mai crede decat in burta plina … E bine? Cu idealul burtii pline credeti d-voastra ca vom putea pastra unitatea neamului si vom realiza cultura romaneasca adevarata, care sa dea sens existentei noastre? Burta plina nu poate fi idealul unui neam”.

” … tara a fost impanata pana in cele mai mici sate cu cluburi si scandaluri, care au invrajbit pe oameni si mai ales au inradacinat credinta ca politica absolva si justifica tot. Sa fii talhar, sa fii orice, daca esti din partid te acopar! De aceea traim intr-o psihoza oribila de suspiciune totala care ingaduie raspandirea tuturor zvonurilor. Iaca, eu nu cred ca toti ministrii sau marii dregatori trebuie sa fure ori sa faca afaceri si sa se imbogateasca de pe urma slujbei lor vremelnice. Dar culmea, toata lumea, toata, crede si e convinsa ca Romania e un imens camp de jaf si procopseala. Politicienii insisi fac toate sfortarile ca sa se acrediteze convingerea asta, fiindca asa cei buni vor fierbe in aceeasi oala cu cei rai. Ei, aduceti-va aminte de conspiratia necinstitilor din toate partidele care s-au ridicat impotriva lor sa-i stropeasca cu noroi, ca sa ramaie macar o umbra de banuiala si sa nu mai fie nimeni absolut pur in Romania … ” ” Iata atmosfera in care se poate savarsi orice rau, dar nimic bine! Si numai din vina politicii care a infectat tara cu microbii vrajbei! „

” – Tu vrei o punere in scena spectaculoasa?” ” Aici e vorba de politica, nu de teatru „ ” – Politica e teatrul vietii, marele teatru! „ ” Cu toate ca miscarile in partidele politice sau chiar crearea unor organisme noi au la baza vesnic ambitii si motive personale, se gaseau intotdeauna explicatii de ordin general, scaldate in grija pentru interesele superioare sau in crize subite de constiinta patriotica si nationala, care puteau sa justifice orice schimbare la fata” ” O ‘disidenta radicala’ ar fi un titlu senzational si apoi ar pregati o ‘fuziune’ ” ” in loc de o simpla trecere sau inscriere, asigurand maestrului situatia preponderenta cuvenita in noua sa locuinta politica”. ” Cateva duzini de avocati, ingineri, medici, functionari particulari, negustori, mai cu seama dintre cei nemultumiti de avantagiile avute … ” ” … isi incercau norocul … ” ” Faceau parte din clientela ambulanta creata de caricaturizarea regimului democratic parlamentar, oameni care reuseau sa traiasca din loteria politica … „

Suna cunoscut, familiar? Ei bine, m-am tot gandit si foit ce citat mai reprezentativ sa aleg pentru partea de inceput a articolului. Mi-a fost greu spre imposibil. La fiecare 2 pagini este cel putin un citat care descrie cu lux de amanunte situatia politica a zilelor noastre. Totusi, romanul a fost scris in 1938 si vorbeste despre politica romaneasca interbelica. Si atunci (1930-1940) am avut parte de o criza economica mondiala. Criza in timpul careia politicienii romani se zbateau pentru apucarea unei halci cat mai consistente de ciolan. Populatia era nemultumita, tineretul competent nu avea nici o sansa de a gasi de lucru in tara, de a-si construi o cariera pe criterii de valoare, iar politicienii foloseau nemultumirea populatiei pentru a asmuti paturi sociale unele impotriva celorlalti in goana dupa voturi si ciolan. Tintele preferate ale urii atunci erau „jidanii”, acum avem „tiganii”. Oamenilor li se spunea ca prin starpirea unei parti din populatie cealalta parte va deveni mai buna, ca din cauza altora nu se pot capatui ei. Pe fondul nemultumirii populatiei datorita crizei economice mondiale, in toate tarile europene s-au ridicat partide extremiste, care au preluat puterea, Romania nefacand exceptie, totul culminand cu al doilea razboi mondial.

Desi toate semnele aratau ca este un dezastru iminent, ca se radicalizasera actiunile nemultumitilor, gorila politica isi continua implacabil opera de a se capatui cu orice pret, prin politica. Declaratii bombastice, inveninatoare, clamari de mare curatenie morala si idealuri sforaitoare atrageau mii de voturi. Pana la transformarea crimei in arma politica nu a fost decat un pas.

In acest tumult, un personaj de origine umila, cu o inteligenta sclipitoare si o vointa de fier, credinta in idealuri supreme, capabil de discursuri extraordinare, doua doctorate(drept si litere) , urca incet treptele sociale, pana cand face pasul in politica. Va reusi el sa devina salvatorul natiei sau doar o alta gorila politica? Veti afla citind romanul „Gorila” al lui Liviu Rebreanu.

Gorilele politice ale acelor vremuri sunt oale si ulcele, dar…

„Ca sa vezi, Gorila traieste inca in cuvinte. Si in constiinte. In, nu-i asa, Africa de sub frunte” (acest ultim citat ii apartine lui Cosmin Ciotlos).

Pentru cine simte nevoia unui dus rece sa ii racoreasca fierbinteala politica din zilele noastre, ca apoi sa poata privi cu un ochi mai realist viermuiala politica din contemporaneitate, il invit sa citeasca acest roman.

5 gânduri despre „“Gorila” de Liviu Rebreanu – impresii si concluzii personale

  1. Aceeasi senzatie am avut-o cind am recitit „Ciocoii vechi si noi”…parca se vorbea de cei de acum (la primele pagini se face o descriere a puternicilor zilelor) si actiunea se petrece pe la 1800 si ceva parca. De acolo ni se trage…
    Referitor la postul de ieri, incerc cit de mult pot sa fac bine, mai ales de fata cu copiii (am 3) si au inceput si ei sa fie mai atenti la cei din jurul lor.
    Citesc cu mare placer blogul! Numai bine!

  2. PREA APROAPE ! – mai urcați pe scara timpului.

    Dimitrie Bolintineanu, care poate fi suspectat de orice numai de lipsă de patriotism nu, îl aplică neamului românesc, în opusculul său memorialistic Călătorii.

    Vol.(I) pag.63: Nefericita naţie, sărmană Românie ! Fiii tăi ce naşti şi hrăneşti cu sîngele tău sunt de multe ori mai răi decît streinii, pentru tine ! Şi iată de ce ai tot dreptul a te teme că viitorul ascunde mormîntul tău.

    Vol.(II) pag.28: Să nu ne îndoim un singur minut; să nu avem nici o pietate pentru popoarele asuprite. Dacă sunt astfel, merită să fie. Le lipsesc virtuţile. Acest popor turcoman, ce domneşte peste dînsele, palid, înclinat, minat de mizerie, barbar, ignorant, are încă oarecare virtuţi ce nu le au poporaţiunile creştine. Altfel nu înţelegem că ar putea încă domni.

    Vol.(II) pag.46- 47- 48: În timpul rezboiului Crimeii … grecii alergară la Atena. Nu vorbesc de oamenii de elit. Toţi şerbii greci din Constantinopol plecară în patria lor, ducînd banii adunaţi din muncă, ducînd sîngele lor, spre a-l vărsa pe altarul patrii. Stăpînul casii la care şedeam, un om sărac, cu femeia şi zece copii mici, plecă asemenea la Atena, ca să moară pentru patria sa.

    Nenorocirile grecilor nu sunt nici lipsa de patriotism, nici lipsa de vitejie. Grecii, popor supus, caută a se libera, a se mări, pe fărîmiturile altor popoare supuse; vor libertatea numai pentru ei, patria numai pentru ei. Astfel cugetă şi magearii. Si unii şi ceilalţi n-au ştiut să se înalţe mai presus de tiranii lor. Acest egoism naţional va face încă mult timp trebile despotismului.

    Grecii şi magearii au păcătuit prin prea multă ambiţiune naţională, românii prin totala lipsă a acestei ambiţiuni. Cei din urmă au avut bunul simţ a nu voi să scuture jugul lor, ca să-l puie în gîtul altor popoare. Dar au îngrijit cel puţin de dînşii? De autonomia lor? Această autonomie niciodată nu a fost mai violată de streini mai mult decît de români. Domnii diplomaţi, Mircea, Bogdan, ce supuseră ţara turcilor, Mihai el însuşi, marele războinic, ce închina patria sa cînd lui Bathory cînd lui Rodolf, ca pe o prostituată, nobilară aceste triste călcări. Următorii lor din trecut făcură mai bine oare? În loc a sacrifica persoanele pentru patrie, sacrificară patria pentru persoane, o îngenuncheară, ca să o scape de îngenunchere, o robiră ca să o scape de robie, o înjosiră ca să o scape de înjosire, o uciseră ca să-i scape viaţa. Paradoxe dureroase ! A îngenunchea, a robi, a înjosi, a ucide patria sa este trădare; a se sacrifica pentru dînsa, iată meritul.

    A guverna o naţiune este anevoie; este a se sacrifica.

    Luaţi istoria românilor şi cercetaţi ! De cîte ori în trecut capii lor au făcut o faptă cutezătoare a fost atunci numai cînd persoana lor s-a aflat în joc; dar ei au rămas surzi la durerile ţării; aceasta dovedeşte lipsa cugetărilor patriotice, mărinimoase.

    Suntem sau nu suntem? Trebuie ori nu trebuie să fim ?

    Vorbă cutezătoare, vorbă amară, vorbă teribilă !

    Nu vă plîngeţi de guvernele voastre, ele sunt ceea ce voi voiţi să fie: cu o naţie plină de virtute şi de mărire, nici un guvern rău nu poate exista. Această naţie română este bună? Este rea ? De ar fi bună, nu ar putea să aibă guverne rele. Astfel ea nu poate să aibă guverne bune; cînd va avea un guvern bun, îl va mustra, îl va urî, îl va alunga. Cine sunt acei oameni ce speră încă la mîntuirea patriii ? Românii îi mustră, îi urăsc, îi gonesc. Aceşti oameni sunt nişte nedemni negreşit, ori dacă sunt demni, românii nu-i înţeleg, nu pot să-i înţeleagă; ei au venit prea curînd sau prea tîrziu. Ca să te înţeleagă românii, trebuie oare a se închina streinilor ? A dezvolta umilinţa ? A tolera hrăpirile ? Dar atunci la ce ar mai trebui o asemenea naţiune ?

    Grecii nu au virtuţi; dar ei au cel puţin vitejia şi patriotismul. Noi nu avem nimic, căci nu vrem să avem nimic şi noi înşine suntem cauza acestor rele. Nu tînjiţi streinilor aceste rele: ei nu sunt vrăjmaşii noştri; România nu este junghiată de vrăjmaşi: România e plecată de sine.

    Sunt vorbe amare, dar trebuie a le spune; nu ştim să măgulim. Ranele descoperindu-le, se pot vindeca; ascunzîndu-le, se măresc, gangrenează şi moartea este aproape. Trebuie a se vindeca această rană, sau existenţa unei naţiuni române devine netrebuincioasă în planul aceluia ce a creat popoarele.

  3. @Doina : 3 copii, wow, sa va traiasca, va invidiez ! Cu facerea de bine si ajutorul, foarte bine, in niste limite, da? Ca sa citez din ce ne-a spus doamna doctor la cursul de prim ajutor, „nu avem nevoie de o victima in plus, ajutati ranitul cat nu va puneti in pericol” . Mai ales cei mici, pot avea tendinta de a exagera un pic asa cu niste lucruri cateodata.

  4. Nuuuu! Nici vorba! Iau exemplul meu la metrou, cu carutul cu copil, fara lift, pe scari, de multe ori ma descurc mai bine singura dar simplul fapt ca mai sint intrebata aveti nevoie de ajutor? e un plus pt concetatenii mei. aIr pe cei mici incerc cit pot si ma pricep sa-i fac sa fie putin mai antenti, empatici, etc nu sa insiste musai sa fie de ajutor. Si apropos de copii am exemple cu altii (nu ai mei) din parc care sint educati frumos si atenti cu alti copii mai mici sau mai mari. Nu detaliez ca nu am timp dar cred ca usor usor , sau vreau sa sper, ca lucrurile sint pe un drum bun

  5. mai am vreo 50 de pagini si termin si eu:D
    insa nu se compara nu celelalte orepe ale lui R. de ex, cu IOn sau Rascoala sau Padurea spanzuratilor.
    cred ca e singura carte a lui R care nu mi-a placut-o cum mi-au placut celelalte

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.