La colțu' străzii

Despre educatie si perpetuarea traditiilor familiale

13 comentarii

Vorbeste mai incet ca ne da nenea paznicu’ afara! Stai potolit ca se uita lumea la noi, ne facem de ras! Daca te impiedici si cazi te rup in bataie! Nu te urca singura pe tobogan, o sa cazi, sa nu ai incredere in tine niciodata, stai aici langa bunica! Cum adica „de ce?”, pentru ca ti-am zis eu, de aia! Al lu’ cutare e mai bun ca tine, are numai 10, tu vii numai cu 7, sa pui burta pe carte ca altfel nu ajungi nimic in viata!

Suna familiar? Ce sta in spatele tuturor acestor cuvinte? Frica lasata mostenire de-a lungul generatiilor intregi. Si pe mine m-au batut ai mei de m-au stins, si uite, am ajuns bine, o sa ii altoiesc si eu pe copiii mei. Parinti sau bunici care isi proiecteaza propriile frici asupra copiilor, si le lasa mostenire. Frica de a nu fi facuti de ras in public, frica de a nu se rani copilul, frica de a nu esua in viata, frica de a nu fi pus in situatie de inferioritate fata de ceilalti. Un excelent exemplu de succes al perpetuarii traditiilor familiale, nu-i asa? Imaginati-va ca mana dreapta, perfect sanatoasa, va este pusa in ghips si legata de gat. Cat de bine va mai puteti descurca in viata de zi cu zi? Ei bine, acesta este efectul acestor frici mostenite asupra multora dintre noi, desi avem capacitatea, nu ne atingem maximul potentialului nostru, de frica. Stiind ca mana e sanatoasa, nu va vine sa spargeti ghipsul, sa dati cu el de pereti ? La fel este si cu intelectul, care este mult mai capabil fara „ghipsul” fricii.

Este nevoie ca cercul sa fie rupt, aceasta traditie sa nu fie lasata mostenire. Educatia bazata pe frica este de fapt esecul parintelui, dovada a incompetentei lui. E mai simplu sa arati spectrul fricii, ca e „lupul”, „iti trag vreo doua”, „ma faci de ras”, „nu ajungi nimic in viata”. Rezultatul, este acelasi ca si in orice alt caz cand treaba este facuta de mantuiala, un esec.

Cat de enervante sunt femeile acelea isterice, pe care le intalnim deseori, care tipa tot timpul, sunt nervoase si se sperie din orice? Da, stiu, unii vor face ceva aluzii despre lipsa de atentie din partea unui mascul. Ei bine, nu asta este problema, ci tot frica. Femeile pornesc din start cu 25% mai putina incredere in propriile forte decat au de fapt capacitatea, spre deosebire de barbati care pornesc cu 25% mai multa incredere decat e cazul.
https://i2.wp.com/images.kaneva.com/filestore0/11880/170441/men%20vs%20women%20mirror.jpg
De aceea sunt cele mai predispuse la frica pe care mamele lor o lasa mostenire. Pe care tatii autoritari o cresc excesiv in perioada adolescentei, tatilor fiindu-le frica de oprobiul public al legaturilor premaritale si consecintelor acestora. Multi barbati se folosesc instinctiv de aceasta frica si de lipsa de incredere a femeilor, spunandu-le ca nu sunt bune de nimic, si exploatandu-le frica prin amenintari sub diverse forme : fizice, economice sau psihologice. Bineinteles, barbatii fac asta tot de frica, frica de respingere, de a ramane singur, de a nu avea pe cineva care sa faca pentru ei tot ce a facut mama lor pana atunci. Aceste femei ajung mame, iar frica pe o inoculeaza devreme in copiii lor, din primii ani de viata. Tatal autoritar functioneaza ca si instrument de coercitie, el fiind de asemenea un produs al unui set de valori traditionale, mai ales intr-o societate latina, unde predomina mentalitatea de pater familias. El constata si repeta ca progenitura e vai steaua ei si nu este in stare de nimic, in loc sa ii dea incredere, pentru ca nu are de unde sa ii dea.

Frica aceasta se extrapoleaza si la nivel de societate, si anume prin modul in care sistemul educational este construit. Trebuie sa inveti pe de rost si sa regurgitezi pana la ultima virgula pentru a lua nota maxima. Cu rare exceptii, creativitatea este ucisa din start: „nu e ca-n curs/manual/cum ti-am zis eu”. Foarte multi copii „de nota 10” cu greu reusesc in viata reala, pentru ca nu sunt obisnuiti cu esecul. Sunt obisnuiti sa aiba lectia invatata si sa ia examenul. Ce te faci cand nu ti-a predat nimeni lectia de viata? Si mergi la interviu dupa interviu, cu lipsa de incredere crescanda, fricile implantate crescand la fiecare interviu ratat? Unii ajung sa accepte orice loc de munca si sa fie si supusi oprobiului cum ca „esti fraier ca accepti, n-ai invatat nimic in facultatea aia?”, numai si numai pentru ca nu vor sa isi dezamageasca parintii. Altii ajung in posturi „caldute” unde nu fac nimic deosebit, nici nu sunt platiti cine stie ce, si au un continuu sentiment de ratare, pentru ca le e frica sa incerce mai mult. Altii reusesc un pic mai mult, si ajung in posturi de conducere, devenind tortionari, proiectand fricile mai jos, amenintand frecvent pe subalterni cu datul afara.

La serviciu sau pe strada cand nu poti convinge pe cineva cu argumente il iei la bataie? De ce protejezi un necunoscut dar iti lovesti propriul copil? Cumva pentru ca ti-e frica de reactia adultului la agresiunea fizica, pe cand copilul nu are forta ta? Dureaza cateva minute sa ii explici copilului DE CE intr-un fel sau in celalalt, pe cand amenintarea cu bataia, sau chiar aplicarea corectiei vei fi nevoit sa o faci toata viata. Te simti confortabil cu teama de esec, oprobiu public si lipsa ta de incredere? Atunci de ce ii faci si pe altii sa se simta la fel, de ce le implantezi in ceilalti?

Iti place sa traiesti in societatea aceasta in care ne este frica de noi si de ceilalti si de tot, in care nu avem incredere in noi si in ceilalti si in nimeni? Cercul acesta poate fi rupt, ajuta-ti aproapele, fii un bun cetatean, invata sa fii un parinte mai bun.

sursa foto1; sursa foto2

Anunțuri

13 gânduri despre „Despre educatie si perpetuarea traditiilor familiale

  1. in ceea ce priveste copiii mici : se poate observa cu ochiul liber de catre orice parinte care intra in contact (inevitabil ) cu alti parinti si copii (in parc , gradinite) ca acum copiii beneficiaza de mai multa atentie din partea parintilor decat acum 30 ani. ceva ce ar intra chiar in categoria „rasfat” dupa standardele celor mai batrani.
    nivelul de informare a crescut … mai e si concediul de crestere a copilului de 2 ani (sau macar 1 an) pe care unul din parinti il poate lua acum. e vorba si de week-endul de 2 zile pline.
    asa ca situatia nu e nici pe departe dramatica, cel putin pe segmentul prescolar, in familii cu situatie materiala medie si maxim 2 copii.

  2. @Zorin Diaconescu : vorbeam despre „traditii” nu despre traditii 😉
    @Alex Valahul : Tot ce am scris deasupra primei poze am auzit recent in supermarket, pe strada sau in parc in Bucuresti !

  3. Adevarul este ca societatea este cumva impartita in doua: adeptii ideii ca „bataia e rupta din rai” si cei care nu cred sub nici o forma in pedepsele fizice si incearca sa explice cu calm copiilor de ce nu e bine sa faca un anumit lucru si nu, nu cu explicatia „ca asa spun/vreau eu”.

  4. Deci primul paragraf ar trebui sa sune asa, ca sa fie in regula:

    Urla cat te tine gura, nu conteaza ca oameni de aici au nevoie de liniste sa lucreze! Fa tot ce-ti trece prin cap, cei care nu deranjeaza pe nimeni sunt educati de niste fricosi! Urca-te unde vrei, n-o sa ti se intample nimic indiferent cat de precar e echilibrul, parintii n-o sa-mi spuna (mie, bunicii) nimic daca te duc cu capul spart acasa! Da-o naibii de carte, ala de are 10 e tocilar cu parinti fricosi, daca nu inveti nu-i nici o problema.

    Le-am eliminat pe cele cu bataia si cu „sa nu ai incredere in tine niciodata” care sunt nocive, in opinia mea.

  5. Ei, si Miorita e vinovata ca ne face copiii cu 30% mai pasivi decat plozii vestici care sunt hraniti cu cowboy victoriosi, nu-i asa? Sincer, toata povestea asta mi se pare din categoria celebrelor lamentatiilor despre „mentalitatea romaneasca”, genul care se repeta riguros dupa fiecare esec al nationalei. Am pierdut iar vreun meci de sport sau ce? 🙂

    Am banuiala ca lucrurile sunt ceva mai subtile decat simpla vinovatie a bunicilor sau lipsa mentalitatii pozitive sau ce mai spun cartile de self-leadership – de exemplu, daca unii ajung sa accepte orice loc de munca intr-o tara in care 3-4 milioane sunt peste granita de nevoie, nu crezi ca ar putea fi si din cauze independente de motivatia si initiativa persoanei in cauza?

    Totul aduce aici a psihologie rudimentara de IT-ist (cu scuze pentru cei in cauza, dar IT-istul a ajuns, prin comentarii gen contributors, noul etalon de comentator educat dar rudimentar care tine mortis sa simplifice totul la schema lui algoritmica de maxim 4 pasi: tac, pac, eu ma pricep la toate, deci am dreptate).

  6. exemplele de ‘indicatii’ din articol vin dintr-o imposibilitate a adultului de a iesi din modul de gindire ‘eu sunt sef, faci ce zic eu, si sa nu misti in front’. este usor sa intri intr-un asa modus operandi, iar copiii astfel tratati vor vedea in adult un adversar. comportamentul acesta fata de un copil reflecta de fapt o lene a adultului de a se implica in educarea copilului – in adevaratul sens, nu doar o disciplinare. necesita mai mult efort si gindire critica, reflectie, sa ajungi sa comunici cu un copil, sa te ocupi de el analizindu-i interesele, sa-l intelegi.

    din fericire, sint multi alti copii tratati normal de parinti/bunici, ghidati cu oarecare intelepciune si nu comandati.
    din nefericire, sint si mai multi cei tratati ca in paragraful de introducere.

  7. @Dorel : Nu, nu e OK sa tipi ca apucatul, e bine sa stii ca ai niste limite, ideea e in ce forma primesti acest mesaj? Contrar asteptarilor, copiii educati prin frica sunt mai irascibili, stresati si zgomotosi decat cei educati prin explicatia cu „de ce”. Exemplu concret, cumnata mea este invatator pentru copii cu nevoi speciale. Fetita ei a fost invatata sa cada acasa, in spatiu mai putin periculos, invatand doua lucruri, unul sa puna mainile in fata atunci cand cade, pentru a se proteja, si al doilea de consecintele cazaturii. Ca rezultat, la joaca, daca i se explica de catre oricine ceva de genul „e posibil sa cazi de pe tobogan, urca mai cu atentie si tine-te bine” asta face, nu este nevoie sa se tipe la ea, sau i se proiecteze frica ei de a se rani copilul asupra copilului. Foarte rar am auzit-o pe cea mica sa faca crize, sa nu te poti intelege cu ea. Alt nepot, de aceasi varsta, crescut dupa principiul „fricii”, a amenintarii cu „lupul” si a „altoirii” face crize de fiecare data cand nu este „ca el” sau nu ii convine ceva, iar primele lucruri pe care le scoate din gura cand nu ii convine ceva sunt „te bat, iti sparg geamurile de la masina, iti fac injectie si perfuzie”.

    @kinn: Scriu din postura unei persoane care si-a depasit conditia de educatie prin frica si inocularea lipsei de incredere. Din aceasta postura pot vorbi celor ca mine mai bine decat un psiholog, si am rezultate in viata reala, fac coaching cu cei din jur de 2 ani de zile, si i-am vazut inflorind, pentru ca ei vor si pot, eu doar le deschid usa, ei fac pasul. Ma bucur pentru tine si altii ca tine ca nu intelegi despre ce scriu aici, asta inseamna ca nu ai trecut prin astfel de incercari, sau nu te-au marcat, ai crescut intr-un mediu bun si ai devenit puternic.
    Daca ai diploma de psiholog esti automat un bun terapeut? Daca ai facut modulul pedagogic in facultate, esti automat un bun profesor? Daca ai facut 10 copii, esti automat un bun parinte? Iti citez ce mi-a scris o prietena de-a mea (din intamplare psiholog) dupa ce a citit articolul : „bine scris, multi psihologi nu stiu astea, desi sunt de baza”. Cati dintre psihologii crescuti dupa principiul fricii reusesc sa isi depaseasca conditia si sa ajute si pe altii? Unii ajung chiar sa o stapaneasca mai bine, detalii in acest articol http://lacoltulstrazii.ro/2013/08/13/despre-trisomii-monosomii-despre-a-fi-sau-a-nu-fi-parinte/ .
    Stiu ca nu o sa iti placa ce iti scriu mai departe : am invatat ca de multe ori cei care iti spun total rupt din realitate si context „nu esti in stare” „nu ma asculti” de fapt se descriu pe ei insisi, sau cum i-au facut cineva sa se simta la un moment dat. Zi-mi, te rog, unde ai citit in articolul meu „eu ma pricep la toate, deci am dreptate” ? Nu cumva vrei sa spui de fapt ca tu ai dreptate, si sa nu indraznesc sa te contrazic? Ca doar deh, daca asa ai fost tratat mult timp (se intampla des in IT asta, ampatit-o si eu) , dupa un timp ti se pare normal sa ii tratezi la fel pe altii. Nu am nevoie de raspuns, fii sincer cu tine insuti si raspunde-ti la intrebarea asta.

  8. @Dorel : Chiar mi-am adus aminte de ceva distractiv, nepoata crescuta cu „de ce” incearca sa ii explice nepotului crescut cu „frica” de ce e bine si de ce nu e bine sa faca niste lucruri. La doi ani si sase luni, sa explice un copil altuia de 3 ani ca daca lasa jucariile pe jos se murdaresc si nu te mai poti juca cu ele, si ca e bine sa le puna la loc, sa stie de unde sa le ia data viitoare? Si apoi sa mai traga si concluzia, un pic frustrata „copilul asta nu’ntelede!”

  9. Pingback: Admitere la liceu, greseli, educatie si incredere | La colțu' străzii

  10. lloopp, eu n-am zis ca nu-s de acord cu ce spui tu ci doar ca adultul nu de frica face ce zici tu ca face ci din lipsa de educatie (si informare). Cu cauza nu sunt eu de acord.

  11. Pe langa cele spuse de tine, adaug: frica se transmite de la parinte la copil si prin reactiile inconstiente. Nu doar bataia, vorbele, ci si reactiile mele de frica la vederea unui caine vagabond pe strada transmite copilului ca tre sa ne fie frica de caini.
    Pe langa frica, se transmite si obisnuinta, normalitatea de a lua bataie. O copila pocnita de cand in cand ( pt educatie zic), de catre parinti, va avea sanse mari sa fie pocnita si de sot, in viitor – pt ca va accepta, tolera astfel de reactii. O domnisoara care a fost iubita si apreciata toata copilaria ii va intoarce spatele agresivului la primul ton ridicat.

    Te admir ca ai scos frica din tine, si ai lasat-o deoparte. Eu inca am cosmaruri.

  12. @arakelian : Prietenilor le ofer consultatie gratis, inca mai ai pe yahoo si skype. Cazurile mai grave le trimit la specialisti, totusi (psihologi/psihiatri, dupa caz)

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s