La colțu' străzii

Respectul și vârsta a treia

9 comentarii

batrani

 Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Române (îl folosesc pe cel on-line) respectul este aceea atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. Un alt concept important este cel de politețe, definit în aceeași sursă ca fiind acea atitudine comportare conformă cu buna-cuviință, amabilă, politicoasă; amabilitate. (mă opres aici cu definițiile)

Duminică, orele 11.00 mă îndrept către autobuzul 634 pentru a efectua o vizită unei prietene. În stația de la Obor lume multă, surprinzător de multă pentru duminică dimineața, formată în special din persoane de vârsta a treia. E de înțeles că e aglomerație că vestitul deja tramvai 1 nu mai circulă (de astă vară, deci cam de mult) între Piața Iancului și Dristor din motive bine-cunoscute domnului primar Oprescu. După o lungă așteptare reușesc să urc în autobus cu bulucul de lume adunată în stație (e ultima stație, deci autobuzul ar trebui să fie gol sau aproape gol). În autobuz îmbulzeală mare, strigăte mânioase din partea unor doamne îndreptate către alte doamen (aceeași categorie de vârstă, pensionare). Călcatul pe picioare devine sport practicat de unii în detrimentul altora. Neplăcut rău de tot.

Nu apuc să călătoresc decât 2 stații (chiar până la Piața Iancului, exact până unde merge si tramvaiul 1, dar și 46) că mă trezesc puternic împinsă de un domn (pensionar, cărunt) care dorea neapărat să coboare. Nu înțeleg de ce nu a luat tramvaiul că era mai repede și mult mai lejer. Cu greu mă dau la o parte ca să îi fac loc să treacă, altfel cred că aș fi fost eu afectată de dorința dânsului de a coborâ. Nu mi se adresează nici măcar o scuză.

În aceeași stație o altă reprezentantă a aceleiași generații se împinge să urce în autobuz pe ușa mică de coborâre. În parcurs (doamna nefiind măsura XS) străvește de o bară a authobuzului un tânăr care îi atrage atenția cât se poate de vehement asupra caznei la care e supus. Doamna în cauză nu găsește de cuviință să ceară scuze sau să spună ceva, neabătută își caută loc.

Ne apropiem de următoarea stație și eu mă consider norocoasă că am găsit un loc un pic mai ferit (mă țin de o bară în dreptul unui scaun) după ce am trecut cu greu de o doamna mai tânără dar măsura XXL (un moment de mare intimitate între mine și doamna respectivă ca să reușesc să trec mai departe). Nu apuc să mă bucur de poziția mea că mă simt puternic înghiontită de o altă doamnă (vârsta a treia), cu pălărie, care se îndrepată către ușa din față a autobuzului. După cotul în coaste simt și ceva rotițe care mă apasă cu greutate că îmi trec peste picioare (deloc plăcut). Este căruiorul de cumpărături al doamei care nu semnalează ca l-ar avea și nici nu consideră că ar trebui să își ceară scuze pentru ceea ce face. Aș putea continua cu același gen de exemple, dar devine plictisitor.

Ok, veți putea spune că persoanele de vârsta a treia se comportă în acest mod pentru că știu că nu sunt repsectate de către cei mai tineri. E foarte adevărat – un tânăr stă comod pe un scaun din autobuz, dar în fața lui stau foarte liniștiți un cuplu – o bunică și nepotul acesteia, un băiat în jur de 12 ani. Amândoi stau comod pe scaune, bunicii netrecându-i prin cap să își educe nepotul ca să ofere locul lui unei doamne destul de în vârstă, slabă, care stă lângă. Nu e singurul caz de acest fel pe care îl văd în peregrinările mele frecvente cu mijloacele de transport în comun (precizez că nu am mașină).

Concluzie: dacă vrei respect atunci trebuie să faci educație pentru asta. Dacă persoanele în vârstă vor respect de la generațiile mai tinere atunci trebuie să le educe în acest fel. ”Fără educație moare orice nație!” (tare adevărat)

Autor: Daniela

mămica Moacei / Moaca's mom Am o minune de fetiță și trei pisici

9 gânduri despre „Respectul și vârsta a treia

  1. Fac parte din generatia celor care stateau pe scarile tramvaielor, autobuzelor in anii ’60-’70.

  2. BBC NEWS HEALTH 16 March 2012
    Poor literacy ‘increases early death risk for elderly’
    One in three adults aged over 65 in England have difficulty understanding basic health-related information, suggests a study in the BMJ.
    They are more than twice as likely to die within five years as adults with no literacy problems, it was found.
    The University College London study tested nearly 8,000 adults on their understanding of aspirin instructions.

    ASPIRINĂ ! (un medicament mai vechi de 100 de ani).
    Adică englezii vîrstnici AU PROBLEME CU ASPIRINA !
    Dați voie ȚĂRĂNOILOR VALAHI să „aibă probleme” cu civilizația urbană [igiena personală, gunoiul scos la ușă, maidanezii „nici așa, nici altminteri” (adică nici ai lor, nici ai comunității)], Și ce mai vreți Dvs.

    Curba lui Gauss arată la fel oriunde în lume. Depinde doar dacă extrema celor ce CUNOSC aspirina conduce (dirijează, stăpînește) extrema pupătorilor de moaște, Sau INVERS.

    ȘI ASTA E O PROBLEMĂ ISTORICĂ.

  3. Foarte adevarat, de multe ori varsta inaintata OBLIGATORIU nu aduce intelepciunea. Intelepciunea, generic vorbind are in osatura si bunul simt. Aceasta o spun ,,retro,, din perspectiva celor 68 de ani. Actuala stare de lucruri, lipsa educatiei elementare, a bunului simt, minciuna ca normalitate, etc., are radacinile in un trecut personal, perioada comunista cu adevarat nu a fost decat un ,,catalizator,, a tot ce a fost cel mai urat in oameni acestei tari, dar este foarte departe sa explice, nici cel putin satisfacator. Ce doresc sa va spun, ca nu am facut inchisoare, dar stiu cu siguranta din relatari directe, lipsite de partinire, DE AMBELE PARTI, adica detinuti politici de pana in 1964, dar si fosti ofiteri din aparatul min. de interne, ca in conditi extreme, extraordinare, ptr. conditia umana, verticalitatea se poate pastra si ATENTIE, nu cu costuri foarte mari si tot important, NU nivelul de instructie scolara, apartenta, sa spunem genealogia, au fost/sunt directori.

  4. @Daniela : Majoritatea acestei varste a treia face parte din fostii tarani dezradacinati cu forta, sau neadaptati la viata de la sate, transformati in muncitori in fabricile si uzinele din Bucuresti. Nu au fost niciodata „oraseni” cum nu au fost niciodata „tarani”. Sunt undeva inca in tranzitie, nu cunosc/respecta nici civilizatia orasului nici cea a satului, neadaptati nici la capitalismul si democratia romaneasca care se afla in chinurile facerii. Nu se mai poate face nimic pentru ei in privinta aceasta. Prost e ca multi au dat nastere unor generatii de pseudo-oraseni carora le-au lasat mostenire „bunele maniere” care, sa fim si un pic cinici si sinceri, sunt foarte folositoare in jungla citadina bucuresteana.

  5. Fac parte din generatia frustratilor ca li se apropie sfarsitul si au o ciuda fantastica pe tineri. Sunt aceia care nu si-au putut trai tineretea pt ca erau constransi sa faca lucruri impotriva vointei si aveau orizonturile inchise. Cand se acumuleaza frustrari te manifesti astfel. Cand iti traiesti tineretea in libertate si faci in tinerete lucrurile pe care le doresti sa le faci, atunci cand imbatranesti ai un soi de liniste interioara. Nu regreti nimic. Acel „pe vremea mea tineretul nu era asa…” nu e neaparat un repros adus celor de azi si uneori poate fi exprimarea unui regret a faptului ca nu intelegi ce se intampla cu cei tineri pt ca atunci cand erai tu tanar nu te puteai comporta corespunzator varstei ci ti se impunea un mod de comportament. Asa se razbuna ei…vorbind urat si imbrancindu-i pe cei tineri.

  6. Anii ’80. Coada la cine-mai-stie-ce (parca la oua) la „ghiseul” „din spate” al unui magazin „Alimentara”. Coada mare, nesiguranta daca „ajunge pt toata lumea”…
    Eu (atunci): vreo trei’j’ de ani, 1,84 m, „tragand” la cantar aproape un chintal.
    La un moment dat pe cand incepeam sa ma apropii bine (stand la coada) de „ghiseu”, apare un cetatean „trecut din copt” (probabil pensionar), maruntel (cred ca n-avea nici cin’j’ de chile), bine imbracat (ingrijit, chiar elegant), ras „la sange”, cu un superb par (cret) alb-coliliu, si incearca „sa se infiga” in rand, in fata. CE-o fi gandit (DACA o fi gandit ceva) – nu stiu, ca a venit direct la mine si (fara macar sa ma priveasca) se inghesuie cu forta in mine ca sa ma dea la o parte si sa-si faca loc sa intre. Vazand FELUL in care intentiona sa procedeze (nu „buna ziua”, nu „ma scuzati”, nu „imi permiteti, stiti,…”, nici macar o privire rugatoare – ca altfel I-AS FI FACUT loc sa intre) nu m-am lasat urnit din loc, am ramas nemiscat. Descumpanit ca nu i s-a deschis calea, s-a dezechilibrat gata sa cada.
    El (in gura mare, probabil incercand sa-si atraga ca aliati alti batrani (care – ca mai-intotdeauna – formau majoritatea la coada)): „CE te-‘mpingi, dom’le, asa, de ce imbrancesti oamenii? N-AI vazut ca era sa cad? ASA te-a invatat mama sa respecti batranetea, parul alb?”
    M-am uitat lung la el, cum ma privea sfidator, si i-am raspuns (cam la fel de tare, ca sa fiu si eu auzit de toata coada): „In primul rand, nu m-am imbrancit, nici macar nu TE-am imbrancit, ci am stat nemiscat pe locul meu – si nu-s eu de vina ca dumneata PE LANGA ca te inghesui si imbrancesti, nici macar nu te tii bine pe picioare. In al doilea rand, eu pot sa respect nu numai parul alb imbracat elegant, ci si o chelie in salopeta. Cat despre batranete – nu cred ca are cineva vreun merit pt faptul ca imbatraneste (cred mai degraba ca asta se intampla chiar IMPOTRIVA dorintei celui in cauza) deci nu vad DE CE as respecta-o. Pe mine m-a invatat mama – si se pare ca PE DUMNEATA mama dumitale nu te-a invatat la fel – sa respect INTELEPCIUNEA despre care se presupune ca se acumuleaza cu trecerea anilor si cu perindarea experientelor de viata – intelepciune pe care insa dumneata nu vadesti ca ai avea-o: pe langa ca esti nepoliticos (nu saluti, nu ceri voie, nu-ti ceri scuze) mai SI alegi – ca sa te „infigi” intr-o coada la care nu ai stat – pe unul de doua ori cat dumneata…”
    Cetateanul a disparut urgent (se pare ca locuia in acel bloc, la scara – de langa ghiseu – langa care ajunsesem cu coada), iar eu am avut parte (din partea celor de la coada) de cateva (putine) priviri innegurate si pline de repros, de mai multe exclamatii aprobative si de o multime de oameni in varsta cazuti pe ganduri…

  7. P.S. In Timisoara…

  8. @lloopp: comentariul tau este foarte la obiect si acopera cam tot ce doream sa scriu eu. Cu o precizare: in momentul de fatza, democratia romaneasca pare a fi in coma. Si la coma aceasta au contribuit din plin si hotarator acesti pensionari-badarani infantili si iresponsabili, care se uita non-stop la posturi TV specializate in spalare pe creier. Si aceste posturi le-au dictat intr-un mod foarte mk-ultra ce idei au si pe cine sa voteze.
    Si iata-ne pe toti intr-un salt brusc in trecut,muncind si platind impozite geometric mai mari, fiecare cu cativa pensionari in spate. Si intre timp, ne sufoca transportul in comun, blocheaza policlinicile si spitalele, blocheaza bancile, oficiile postale, primariile, totul.
    Asta pentru ca Ceausescu le-a oferit o viata suficient de confortabila, fara pericolul de a fi fara serviciu si fara casa, fara povara deciziilor, asa ca stimabilii traiesc suficient de mult ca sa fie in prezent mai multi pensionari decat oameni cu carte de munca.

  9. @Eu si cu mine – Nu ma prind. Ii invidiezi „pentru ca Ceausescu le-a oferit o viata suficient de confortabila, fara pericolul de a fi fara serviciu si fara casa, fara povara deciziilor, asa ca stimabilii traiesc suficient de mult ca sa fie in prezent mai multi pensionari decat oameni cu carte de munca.”?

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.