La colțu' străzii

Coadă la speranță

10 comentarii

pelerinaj sf DumitruAseară, întorcându-mă cu taxi-ul de la o prietenă, am trecut pe lângă Mitropolie. Am văzut o mulțime de oameni înghesuiți pe trotuar, îngrădiți de garduri metalice și păziți de jandarmi. Obosită fiind nu am realizat ce se întâmpla, noroc că taximetristul mi-a amintit – pelerinajul la moaștele Sf. Dumitru. Văzusem la știri, dar la fața locului, mulțimea părea și mai impresionantă ca număr.

Apoi în Piața Unirii am văzut tonetele cu obiecte de cult de vânzare. Taximetristul a remarcat: “bună afacere”. Am reacționat și eu: “speranță de vânzare, eu am crezut că e măcar asta e gratis”.

Eu am impresia că dimensiunile mulțimilor care participă la astfel de manifestări crește de la an la an, isteria fiind atât de mare încât oamenii sunt dispuși să moară doar pentru a atinge moaște (care altfel sunt expuse tot timpul anului) la un anumit interval.

Poate că mintea mea nu poate înțelege foarte bine resorturile, poate că ar trebui să dedic mai mult timp pentru a înțelege (să îmi fac meseria de sociolog cu înclinații clare către calitativism). Oricum, știu că oamenii aceia, mulți și înfrigurați, stau la coadă pentru speranță. Vor o viață mai bună, vor sănătate, vor fericire, vor bani etc. Aceleași dorințe pe care le au majoritatea oamenilor (nu intru în discuție despre cele spirituale, că nu am căderea și documentarea necesară ca să o fac).

Imediat mi-a venit în minte un alt pelerinaj – cel care a început în 1 septembrie și care durează déjà de atâta timp. Atunci m-am întrebat: oare noi, cei care mergem pe strazăile marilor orașe de atâtea săptămâni facem pelerinaj pentru “moaștele” democrației sau mai există o speranță?

Care este diferența dintre ceea ce vrem noi (#unitisalvam ) și ceea ce vor majoritatea celor care stau la uriașele cozi de la Patriarhie? Și noi vrem o viață mai bună, am vrea mai mulți bani, sănătate, fericire, liniște, libertate de a ne ruga sau nu. Forma de guvernământ pe care ne-o dorim ne-ar da șanse mai mari ca să ne împlinim visele, care în mare parte nu sunt diferite de ale celor care stăteau (și vor mai sta) la coadă la moaște. Atunci ce ne desparte? Ce ne face să protestăm în locuri diferite, la momente diferite, în forme diferite?

Eu consider că majoritatea celor de la coadă la moaște protestează și nu știu. Protestează pentru că vor o viață mai bună, pentru că vor să fie respectați, pentru că vor un sistem mai sigur care să nu îi înșele, care să nu îi fure, care să nu fie corrupt. Protestează în felul lor, dorind în mare aceleași lucruri ca și noi (#unitisalvam ). Din păcate nu își dau seama că pot să își unească eforturile pentru că așa ar avea șanse să obțină ceea ce își doresc cu atâta ardoare, pentru care consumă atât de multă energie – zeci de ore de stat la coadă, pe frig, în picioare, înghesuiți, încadrați de garduri și păziți de jandarmi.

Păcat!

PS. explicatii

Mișcarea #unitisalvam este în stradă pentru a demonstra împotriva corupției, împotriva unei proastre administrări a statului și a banului public=banii noștrii. O bună administrare ar permite acces de calitate la sănătate, taxe (poate mai mici), o piață a muncii funcțională și care are șanse să se dezvolte (dominată doar de concurență), sprijin pentru grupurile vulnerabile (că noi în Europa suntem socialiști din fire) etc.

Pelerinajul la moaște este pentru sănătate, loc de muncă, bani, fericire etc. Pelerinul nu găsește aceste lucruri în societatea în care trăiește și pentru că statul nu i le oferă, atunci se raportează la Divinitate pentru a le obține. (asta nu înseamnă din start că protestatarii #unitisalvam sunt toți atei)

Ambele fenomene sociale sunt apolitice, iar la sfârșitul zilei au cam aceleași obiective, doar că unii le conceptualizează și se raportează la ele diferit – Uniti! #unitisalvam

Autor: Daniela

mămica Moacei / Moaca's mom Am o minune de fetiță și trei pisici

10 gânduri despre „Coadă la speranță

  1. imi pare rau sa-ti spun, dar n-ai inteles nimic din ceea ce se intampla. in primul rand, pelerinului religios nici nu-i trece prin cap sa dea gestului sau o conotatie politica.
    pentru a incepe sa intelegi fenomenul (dar nu si a incepe sa scrii despre el, asta presupune munca mult mai multa), recomand articolele lui mirel banica

  2. @berenger
    nu am vrut sa merg pana acolo in ceea ce am scris. eu doar am spus ca ambele grupuri au, in mare, cam aceleasi sperante.
    nu am intrat mai adanc in subiect pentru ca nu il cunosc. eu doar am observat ceva. daca mergi printre pelerini si ii intrebi de ce stau acolo vei primi raspunsuri: sanatate, un loc de munca, liniste, bani, etc.
    nici nu mi-a trecut prin minte sa spun ca pelerinajul religios are conotatie politica. l-am numit protest pt ca oamenii aia protesteaza/pelerineaza in felul lor pentru o viata mai buna. atat.

  3. Ca de obicei colorați sentimental. Vă respect profund activismul dar încercați chestia cu inima caldă și mintea rece. Coada la moaște este una din cele mai pure forme de miș-maș mental – confuzia dintre cauză și efect. Iar BOR poartă imensa vină de a o încuraja exclusiv din motive pecuniare. Nu spun să desființeze acest obicei primitiv – ar fi imposibil – ci doar că ar trebui organizat mai sobru și mai discret.

  4. Oamenii aceia care stau la coadă vor să li se dea. Să li se dea o viață mai bună, o sănătate mai bună, mai mult noroc, mai multă fericire. Să li se dea de către doamne-doamne. Când mă gândesc la ei, următoarele îmi vin în minte:
    1. Aceștia sunt adevărații asistați, nu cei care primesc alocație de șomaj sau pentru creșterea copilului sau pentru ce mai primesc.
    2. Ei vor, vor, vor. Se întreabă cineva dacă și merită?
    3. Ce fac ei, în afară de a sta ca turma la coadă pentru a obține ceea ce vor?

    Revenind la textul tău, mi se pare o jignire la adresa protestatarilor să îi compari pe ei, cei care măcar au o zvâcnire de civism, cu parada de zombies care apare ori de câte ori se ițește câte-o bucată de cadavru stropită cu mir și băgată într-o cutie împopoțonată.

  5. @claudiu
    esti dur, eu am incercat sa fiu fff moderata, sa nu jignesc pe nimeni, sa gandesc pozitiv 🙂
    mie mi-a parut teribil de rau de efortul facut de acei oameni, risipa pentru ce?
    nu i-am asemanat pe protestatari cu pelerini, ci e doar o paralela intre doua fenomene sociale. cum sa jignesc protestatarii ca sunt in fiecare duminica pe strazi – m-as jigni pe mine 🙂
    (adevarul: mi-a fost ciuda ca atatia oameni „pelerineaza” in loc sa protesteze. mi-am imaginat impactul masei de oameni (care pana la urma, tb sa recunosti, au cam aceleasi dorinte) asupra clasei politice. as fi vrut o TREZIRE, dar stiu ca nu e posibila din partea acelora)

  6. Zilele trecute am urmarit un filmulet cu un copil de 4 ani, bolnav de cancer in faza terminala, care era filmat de mama lui cand spunea cum isi imagina Raiul. Copilul parea fericit ca va ajunge in Rai si era impacat cu ideea ca va ajunge foarte curand acolo. Ce am inteles eu din filmul ala? Am inteles ca credinta este buna sa iti dea speranta atunci cand nu mai exista speranta, sau cand fortele tale sau ale altor oameni sunt depasite. Pentru lucrul asta e minunat sa crezi. Personal nu stau la coada la moaste si nici nu am de gand sa o fac, dar nu fac asta pt ca inca nu sunt deznadajduit…neputincios in fata unei probleme grave…a vietii. De obicei oamenii il redescopera pe Dumnezeu in fata mortii sau a unor praguri in viata. Daca asta le imbunatateste macar si pentru o clipa starea psihica si le da speranta sa se trezeasca si maine e un lucru bun.
    P.S Poate ca ar trebui sa se separe credinta de religie si religia de biserica. Pt exemplificare: http://www.youtube.com/watch?v=FY4tS80DQh4 Cei cu copii mici sau cei sensibili sa nu se uite

  7. Eu cred ca Daniela are dreptate, exista destule asemanari. In primul rand este vorba de lipsa de solutii. Manifestantii ies in strada deoarece statul institutionalizat pare ca nu reuseste sa opreasca nenorocirea pe cale de a se intampla la Rosia Montana. Parlamentul e cumparat de RMGC, justitia tace, guvernul ia spaga. In fata nefunctionarii institutiilor, oamenii ies in strada.

    Marea majoritate a credinciosilor stau la coada in speranta de a obtine ceva ce nu au reusit prin alte metode: bani, sanatate, implinire familiala, etc. Nu stiu cum sa obtina aceste lucruri, si atunci spera la o minune. 5-6-7 ore la coada e un efort considerabil, asa ca nu pot fi acuzati de lene.

    Mai este si aspectul de socializare. Biserica este principalul mediu de socializare pentru o gramada de femei batrane. Ritualurile acelea le dau sentimentul de apartenenta la o comunitate, se simt „in randul lumii”, si cotcodacesc fericite. Sunt dispuse la eforturi considerabile pentru asta.

    Si la mitinguri sunt destui ce vin sa vada ca mai sunt si altii la fel ca ei. De unde si preocuparea obsesiva pentru numar: „suntem 10000, ba 15000, presa minte, suntem mai multi, etc”. E reconfortant sa vezi ca mai sunt multi altii ca tine, in conditiile in care zi de zi ai senzatia ca esti foarte singur(a)/minoritar in preocuparile tale.

    Credinciosii vor sa fie „in randul lumii”, manifestantii vor sa fie „altfel”. E principala diferenta.

    Dar lipsa de solutii in viata individuala, in relatia cu societatea si institutiile ei, este comuna pentru multi dintre ei.

  8. Daniela, duritatea este corect observată și mi-o asum.

    Din punctul meu de vedere religiozitatea de acest tip (stat la coadă, pupaț moaște, alergia la diferență etc.) este un cancer pentru orice societate, nu doar pentru cea românească. Iar dacă tu îmi spui mie că atunci când te uiți la știri și vezi cum se îmbulzesc și se calcă în picioare nu îți vine în minte automat imaginea unei turme de animale, atunci ești o persoană mult mai bună decât sunt eu 🙂

    Există o diferență clară în mintea mea între un om care crede cu adevărat în ceva (chiar și eu am propria-mi credință, dar în idei, în valori care nu sunt considerate drept religie) și un om care se duce să facă anumite lucruri în numele unei religii. Pe primul om îl respect, îi respect credința, discut cu el, îl ajut din plăcere. Cel de-al doilea îmi repugnă, îl abhor, am cu el mai puține de discutat decât cu un câine sau cu o pisică de pe stradă.

    Zici că cel de la coada de la Patriarhie și cel de la protest au cam aceleași dorințe. Da, probabil la nivel individual și unul și celălalt vor să o ducă mai bine. Protestatarul, însă, gândește și dincolo de el.

  9. totuși, cred că există o diferență importantă între cei care protestează împotriva exploatării de la Roșia Montană și cei care își asumă condiția de pelerini.

    dacă mulți pelerini vin pe Dealul Mitropoliei pentru a cere o viață mai bună, fericire, mai mulți bani, unii vin pentru a cere mântuire și iertarea de păcate. Mântuirea nu este un ideal terestru, este un ideal veșnic pentru cei care își înțeleg și își asumă credința religioasă, un lucru diferit, iar iertarea păcatelor, penitența, se referă la o condiție existențială, la felul în care vrei să trăiești ca om credincios. sunt concepte pe care le puteți avea în vedere în cadrul unor cercetări calitative.

    putem încerca să vedem religia în termeni weberieni, însă în felul acesta operăm un reducționism. omul (cu adevărat) religios urmărește, în religie, în primul rând mântuirea și, oricât de scăzut ar fi gradul de educație al majorității concetățenilor noștri, eu sunt convins că marea lor majoritate este capabilă să înțeleagă acest concept.

    aș adăuga că asta nu este o scuză pentru lipsa de activism civic. oricine are o opinie cât de cât formată pe acest subiect – exploatarea de la Roșia Montana – ar trebui să iasă în stradă și să strige împotriva nelegiuirilor pe care vor să le înfăptuiască foștii și actualii guvernanți, cu toții susținători ai acestei exploatări. e exact motivul pentru care am ieșit în stradă să protestez, încă din prima seară, voi mai ieși pe stradă să protestez, și voi scrie articole pe blogul meu atunci când voi avea ceva de spus. mă consider un om credincios. sper că protestatarii atei nu se consideră jigniți de faptul că un pupător de moaște împarte strada cu ei duminică de duminică…

    felicitări tuturor pentru felul în care ați acoperit protestele până acum, aici, La Colț. multă baftă mai departe.

    cu bine,

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.