La colțu' străzii

“Sigur că toate se întâmplau din cauza știrilor din ziare.” Sau de ce și unde au dispărut japonezii

2 comentarii

301853mare“Mitsuko ieșise într-o seară, înainte de cină, să strângă ouăle de la găini și își găsise rufele arzând pe sârmă. Și știam că era de-abia începutul.

Peste noapte, vecinii noștri au început să se uite altfel la noi. Fetița de peste drum nu ne mai făcea cu mâna de la fereastră. Clienții vechi au dispărut brusc din restaurantele și magazinele noastre. Stăpâna noastră, doamna Trimble, ne-a luat deoparte într-o dimineață, pe când îi spălam podeaua din bucătărie, și ne-a șoptit:

– Știai că vine războiul?

Doamnele bogate au început să ne boicoteze chioșcurile de fructe, de teamă că le dădeam cu arsenic. Companiile de asigurări ne-au anulat asigurarea. Băncile ne-au blocat conturile. Vânzătorii de lapte nu ne-au mai adus laptele la ușă.

– Ordin de la companie, ne-a explicat un vânzător printre lacrimi.

Copiii se uitau la noi și fugeau ca niște căprioare speriate. Când ne vedeau soții, bătrânicile se apucau bine de poșetă, înghețau pe trotuar și țipau:

– Uite-i aici!

Și, deși soții noștri ne averizaseră – Le e frică – , noi tot nu eram pregătite. Ne-am trezit că, dintr-odată, noi eram dușmanul.

Sigur că toate se întâmplau din cauza știrilor din ziare. Ziceau că mii de bărbați de-ai noștri intraseră în acțiune, perfect sincronizați, imediat ce începuse atacul asupra insulei. Ziceau că blocaserăm drumurile cu toate camioanele și rablele noastre. Ziceau că le transmiseserăm semnale avioanelor dușmanilor cu focuri aprinse pe câmp. Ziceau că în săptămâna de dinainte de atac câțiva dintre copiii noștri le lăudaseră la colegi că urma să se întâmple “ceva nemaipomenit”. Ziceau că atunci când au fost luați la întrebări de profesorii lor, copiii lor au povestit că părinții lor sărbătoriseră atacul zile la rând. Strigau“Banzai!” Ziceau că dacă avea să urmeze un nou atac aici, pe continent, cei care erau pe listă erau, probabil, pregătiți să-i ajute pe dușmani. Ziceau că fermierii noștri care aveau camioane erau soldații unei mari armate sub acoperire. Au mii de arme în pivinițe, pe lângă legume. Ziceau că servitorii erau spioni deghizați. Ziceau că toți grădinarii ascundeau transmițătoare radio în furtunuri și, imediat ce se dădea ordinul, urma să ne punem pe treabă. Baraje aruncate în aer. Sonde petroliere incendiate. Poduri bombardate. Drumuri distruse. Tunele blocate. Lacuri de acumulare otrăvite. Și mai știi dacă vreunul dintre noi se ducea la piață, unde era multă lume, cu niște dinamită la brâu? N-aveai cum să știi.

Aș fi putut alege orice alt pasaj ca să recomand această carte căreia sper să nu-i fi făcut o nedreptate alegându-l pe acesta. L-am ales pentru că este printre puținele care mi s-au părut adecvate știrilor la care suntem expuși de prea mult timp deja. “Huligani!”, “Golani!”, “S-au găsit droguri și mașini de făcut bani la penețeu”, “Ciumpalaci!”, “Hipsteri!”, “plătiți de forțe străine”. Ni se spune că un deputat a fost dat afară din casa unui opozant al proiectului, dar, deși există înregistrări, nu ni se spune de ce. Protestele primesc spațiu de emisiue, dar știrile încep cu îmbrâncelile dintre protestatari și jandarmi, îmbrânceli care, de fapt, nu au existat sau au fost atât de puține încât n-ar trece de criteriul relevanței. Îl mai țineți minte, dragi jurnaliști? Aflăm că douăzeci de mineri s-au blocat în mină, dar nu ni se spune și că mina aceea în care s-au blocat e, de fapt, muzeu. Sunt căutați lideri ai protestatarilor și biografii ale acestora, dar n-am văzut jurnaliști (mainstream) să caute biografii ale minerilor blocați, chipurile, în mină – măcar de dragul mult invocatului spațiu egal alocat ambelor puncte de vedere. Iar dacă îndrăznești să atragi atenția, discret, deși public, asupra a ceea ce tu, consumator de informație care justifică, în cele din urmă, existența lui, a jurnalistului, consideri derapaj, te lovești de o tăcere lașă sau de îndemnul căutați-vă știrile în altă parte! it’s a tough life  cc: …… ….

Articolul acesta nu este despre Roșia Montană, este despre un splendid poem în proză, care oferă o lecție amară de istorie. O carte despre speranță, (in)toleranță, despre comunitate și despre regret. La final nu o să aflați unde au dispărut japonezii. O să aflați doar că au dispărut. Și nimeni nu va mai ține minte de ce, dar cu toții își vor căuta scuze.

“Buddha din podul casei” de Julie Otsuka. Publicată la sfârșitul verii de Polirom.

P.S: Ne vedem mâine, de la 17, în Piața Universității? Pentru a nu fi în categoria celor ce, peste ani, își vor căuta scuze.

2 gânduri despre „“Sigur că toate se întâmplau din cauza știrilor din ziare.” Sau de ce și unde au dispărut japonezii

  1. Incepusem sa scriu o postare scurta despre cum e sa fii jignit de presa, de radicalii de stanga si de radicalii de dreapta. L-am lasat balta scarbit. Treaba lor, sa ramana inversunati si cinici.

  2. Radicali sunt cei mai haioși dintre toți – aproape la fel de schizofrenici ca premierul pe care-l acuză de schizofrenie. Dacă la început jugneau în toate felurile protestatarii și avertizau că asupra României se vor abate toate relele de pe pământ dacă exploatarea nu începe, acum au ajuns la concluzia că și ei sunt împotriva proiectului minier, însă nu din rațiuni ecologice, ci pentru că guvernul Ponta nu e capabil să-l gestioneze. La genul acesta de jurnalism nu am fost atentă niciodată. Ce mă întristează pe mine e că jurnaliști în care credeam ignoră responsabilitatea pe care au față de mediul social. Cometa ieri cineva despre mass-media din Republica Moldova : ” suntem aici și din cauza mass-media. Mi-aș dori ca, la un moment dat, să pot spune sunem aici și datorită mass-media.” Mai multe nu găsesc de spus.

    Decât citiți, vă rog, cartea! Pe cât de bine e documentată, pe atât de frumos e scrisă. Între timp mi-a trecut și teama că i-aș fi făcut o nedreptate contextualizând-o astfel – o prietenă mi-a spus că și autoarea a folosit-o drept exemplu în discuții despre felul în care mass-media de peste ocean au ales să scrie despre arabi, după 9/11, și despre implicațiile asupra arabilor din SUA.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.