La colțu' străzii

Bolnav in Romania – de ce mai cotizam catre sistemul medical de asigurari de sanatate cand ajungem sa cumparam aproape tot?

21 comentarii

De curand mi-am adus mama in capitala pentru o operatie de protezare de genunchi. Ea sufera de gonartroza (are deja un picior protezat la Cluj) si deja devenise extreme de dureros ca sa mai mearga. Cluj-ul l-am lasat in urma pentru ca eu lucrez in minunata noastra capitala si pentru ca doctoral care a operat-o cu success acum ceva ani a emigrat in Germania.

Datorita fostilor colegi de liceu (multumesc Sefului ca multi au ales sa studieze medicina) am identificat (unul dintre ei a vorbit inainte la telefon ca se cunosteau) un medic relative tanar si competent. Am luat legatura cu el si am aflat ca are consultatii si la clinica particulara unde eu mi-am facut repede programare ca sa pot sta linistita de vorba cu radiografiile mamei la purtator.

Stiam de la fostul coleg de liceu (tot ortoped) ca proteze de genunchi decontate de Casa de Asigurari de Sanatate nu mai sunt demult, ca lista de asteptare este extreme de lunga si ca nu avem nici o sansa intr-un viitor apropiat (anul asta).

Mama nu mai suferea amanare, durerile erau prea mari asa ca am decis sa dau gaura in pusculita (un amarat cont de economii de la banca) pentru a avea banii necesari (am aflat ca costa in jur de 1500 euro).

Am perfectat data internarii si deci de dimineata (dupa un drum cu trenurile noastre toate care merg cu max 50 km/ora) am ajuns in frumosul spital Sf. Pantelimon. In taxi radeam cu mama ca sectia de ortopedie e posibil sa fie la un etaj superior. Aveam umor – este la ultimul etaj. Lifturile sunt vechi si rasfolosite. Este doar unul pentru toata lumea, celelalte doua sunt pentru targi, mancare, asternuturi, asistente si medici. Din cand in cand mai transporta si bolnavi care se pot tine in picioare (cei care nu oricum sunt pe targi, deci i-am enumerate).

Internarea a fost o aventura – ne-am carat (adica eu) peste tot cu o geanta cu lucruri si un cadru de mers. Mai intai am merg la camera de garda ortopedie de unde am fost trimise la registratura, apoi inapoi la camera de garda pentru EKG. Apoi am mers si am asteptat timp destul la radiografie. Pentru ca deja nu mai retineam exact traseul (mi-l explicase un medic, dar am uitat s ail inregistrez cu telefonul ca sa stiu toata imbarligatura) am ajuns la etajul 1 la laborator crezand ca acolo vor fi luate probe pentru analiza. Dupa o alta excursie (doar eu) la camera de garda am aflat ca anailzele se vor lua pe sectie. Bon, am sperat ca suntem gata. Ma inselam amarnic.

Dupa ce am prins liftul pt vizitatori am afalt ca trebuie sa asteptam (nu s-a precizat cat) ca sa fie facute externarile pentru a elibera locul. Am asteptat, mult, mult!
Nu erau destule scaune asa ca eu am stat un timp in picioare pe culoar si mama (deja in pijama si halat) s-a aciuiat in camera asistentelor pe un scaun. La un moment dat am observant ca in fata lifturilor erau niste scaune, dar 2 dintre ele erau ocupate de PLASE. M-am uitat urat si am cerut voie sa ma asez. Cu greu mi s-a facut un loc de parca eram o intrusa (plasa era mai importanta). Am baut cafea de automat, ceai si inca ciocolata de mi s-a urat.

Doar la 13:30 mama a fost chemata in salon sa isi ia in primire patul. Asta in conditiile in care a doua zi era programata (de saptamana trecuta) la operatie.

Dupa operatie am aflat ca pacientii nu sunt tinuti la terapie intensiva (doar cei grav de tot) ci sunt adusi in salon si lasati sub atenta si “profesionista” supraveghere a familiei personale (daca nu aveti copiii, va indemn sa va apucati de facut).

Partea comica este ca un saloane sunt butoane pentru a chema infirmiere sau asitente, dar sunt atat de departe de pat iar personalul atat de redus incat ai mari sanse sa mori cu zile.
Asa ca tot personalul medical inchide ochii, chiar incurajeaza familia sa aiba grija de pacient, uneori si de ceilalti din salon. Ma gandeam sa cer diploma pentru ca ma calific la locul de munca (am stat si cu tata asa ca am deja experienta).

In plus, foarte normal ti se da pe hartiute sau uneori pe retete ce medicamente trebuie sa mergi sa cumperi ca nu se gasesc in spital. Chiar la subsolul spitalului, strategic amplasata, se afla o farmacie de unde cumperi tot ceea ce ti se recomanda. Tramadolul, un opioid, il poti cumpara cu cutia, ca pe bomboane.

Dar cand esti la ananghie nu mai calculezi cati bani ai dat asistentelor, medicilor, infirmierelor, brancardierilor etc. Devi obsedat de banii marunti (sa nu ne gandim la bancnotele de 1 leu, eu ma refer aici la cele de 10 lei) pe care trebuie sa ii ai mereu la indemana sa faci pe toata lumea fericita.

Azi am aflat si am platit (cu banii jos, cu factura si bon de casa) proteza mamei (de parca ea nu a contribuit o viata la sistemul de asigurari de sanatate) – 6200 lei. Restul nu am mai calculat ca nu imi statea mintea la asa ceva.

Sa nu vorbesc de mancarea din spital. Partea proasta ca nu exista frigidere asa ca trebuie in fiecare zi sa fac 2 drumuri pentru a duce mancare decenta unei persoane care trebuie sa se recupereze.

Aventura continua obositor la sfarsit dorindu-ti din suflet sa mori instant calcat de o masina sau traznit de un fulger.

Anunțuri

Autor: Daniela

mămica Moacei / Moaca's mom Am o minune de fetiță și trei pisici

21 de gânduri despre „Bolnav in Romania – de ce mai cotizam catre sistemul medical de asigurari de sanatate cand ajungem sa cumparam aproape tot?

  1. Am citit pana la „spitalul Pantelimon” si m-am oprit. Asta-iarna eram in camera la urgente, cu mainile pline de sange asistand-o pe doctorita care o cosea pe maica-mea … Alte detalii nu are rost sa mai dau.

  2. Ba da, un mic detaliu, am terminat matematica, lucrez in IT, si am facut cursuri de prim ajutor.

  3. am trecut de curind prin ceva asemanator cu un membru al familiei (protezare de sold)

    desi prin nelipsitii amici am avut „sansa” la o posibila operatie in ultra-mediatizatul spital Floreasca.. printro intimplare fericita am ajuns la spitalul Foisor (de ortopedie & traumatologie).

    in privinta protezei (a doctorului, asistentelor si a… portarilor) si noi am cotizat din buzunar la greu, dar cel putin nu am avut nevoie sa cumpar nici macar un capat de ata..

    calculul facut a fost insa simplu: am preferat un chirurg care face acea operatie de cel putin zece ori mai des decit orice alt chirurg ortoped… iar ca bonus pot spune ca nu am avut de a face cu clinici particulare sau cu haos organizatoric (dupa operatie a fost pastrat in ATI 24 de ore, rezervele erau de 4 paturi, cu tv, aer conditionat & frigider in camera.. toaletele erau suprainaltate) se vede clar ca sunt specializati pe probleme ortopedice.

  4. Mda, imi suna teribil de cunoscut. As putea sa dau replace la numele spitalului, mama cu tata si ortopedie cu o alta specialitate chirurgicala, si sa prezint articolul tau drept povestea mea.

    Un singur sfat: in masura timpului incearca totusi sa faci hartogaraia pentru a obtine o proteza din banii de la asigurarile de sanatate, s-ar putea sa reusesti pana la urma sa iti recuperezi banii, chiar daca dupa mult timp.

  5. ce se intampla in Romania este o bataie de joc si inteleg frustrarile prin care trebuie sa treaca un pacient si familia lui daca au nevoie de interventii intr-un sistem de stat.
    DAR
    cotizatia obligatorie catre sistemul de stat in Romania nu asigura gratuitatea tratementului, ci asigura prezenta unui sistem de URGENTA gratuit pentru toti cetatenii. daca cazi lat pe strada, vei primi ingrijire medicala de urgenta gratuit, indiferent cat ai cotizat.
    intr-adevar, modul in care se fac lucrurile in sistemul de sanatate din Romania este deplorabil, dar o cota unica la sanatate nu asigura tratament gratuit pentru toate problemele de sanatate. in alte tari, exista programe diferentiate de asigurari de sanatate care acopera o multitudine de boli/conditii in functie de cat esti dispus sa cotizezi. La noi exista garantia ca nu te lasa sa mori pe strada, dar o data ce esti stabil, majoritatea procedurilor sau medicamentelor vor costa.
    Multa sanatate mamei tale!

  6. @Marina ce spui tu se aplica in alte tari. La noi nu spune nicaieri ca dupa ce te-ai stabilizat, pa si pusi, musca drumul din fata spitalului.
    Get your facts right! (daca gresesc cu ceva, accept corecturi cu argumente gen legea x din anul y si art z)

  7. „Dar cand esti la ananghie nu mai calculezi cati bani ai dat asistentelor, medicilor, infirmierelor, brancardierilor etc.”
    Nu vreau să trollez, dar am o întrebare care ar putea să sune un pic strident…
    Sunt sigur că duracellina şi ceilalţi comentatori care raportează experienţe similare au o conştiinţă civică ridicată şi detestă corupţia din România. Pe de altă parte, datul banilor la asistente, medici, infirmieri, brancardieri etc. este dare de mită în scopul obţinerii unui tratament preferenţial din partea personalului. Trecând peste aspectul legal, dpdv etic ar trebui să nu uităm că serviciul oferit nouă de medicul/asistentul corupt este un serviciu care nu este oferit altuia care nu a avut ce să-i bage în buzunar.
    Mă interesează cum aş putea să raţionalizez această tensiune: cum pot da şpagă la medic rămânând în continuare un oponent al corupţiei. Aş putea spune că familia este mai importantă decât comunitatea… Dar aşa fac toţi, nu? Asta e esenţa corupţiei, de fapt.

  8. Filip, păi faci un ONG care sa se ocupe de problemele din sistemul sanitar, in asa fel incat sa nu mai fie nevoie de spagă, intre timp, pana ce ONG-ul repară sau amelioreaza problemele sistemului sanitar (cu lobby pentru alte legi etc.), daca e vorba de o decizie de viata si de moarte uneori, probabi vei alege tensiunea in locul remuscarilor, cel putin eu asa as face. – In plus nu cred ca, de fapt, cand dai spaga, ocupi un timp in care ar fi operat alt om. Si cu spaga ta, si fara spaga ta, o parte din medici sau personalul medical va sta degeaba, nu ar fi operat alt om, de fapt. Iar cei care nu ar sta degeaba ar prioritiza urgentele…asta moare, pe asta il doare rau dar nu moare, etc. si ar opera in ordinea asta, indiferent de spaga. Spaga ta nu face ca altul sa fie ingrijit mai putin, daca tu nu o dai, celalalt e ingrijit (sau nu), la fel, nu consumi din timpul lui…pentru ca pur si simplu in loc sa te ingrijeasca pe tine (care dai spaga) sau pe ala (care nu da spaga), asistentele ar sta degeaba in timpul ala, nu s-ar duce la celalalt numai pt. ca nu ai dat tu spaga. Ar considera ca-s prea putin platite ca sa merite sa se oboseasca. Cel putin unele, nu vreau sa generalizez.

  9. Filip, poti sa nu o vezi ca spaga, ci ca o contributie la sistemul medical la fel cum e si cea de la casa de asigurari. Fiecare da proportional cu cat poate (tu dai ca ai, altul nu da ca n-are de unde) pentru a tine medicul in tara in folosul comun. Restul sunt detalii.

  10. @Filip : Ai foarte mare dreptate Filip cu ceea ce zici, avem constiinta civica ridicata si actionam de cele mai multe ori in consecinta, dar in asemenea situatii suntem nevoiti sa dam spaga. Asta este cel mai frustrant, ca santajul la care suntem supusi in momentul in care cineva drag se afla in pericol de moarte ne face sa ne incalcam principiile.
    Daca era ceva mai putin grav pentru ca timpul sa ne permita sa facem ceea ce trebuie, gen plangere, inscenare luare de mita cu politia, etc, puteam face asa ceva. Cand trebuie sa se intample ceva instant, greu poti face asta.

  11. Cris, lloop şi kinn, mulţumesc pentru răspuns.
    Deci distincţia pe care o faceţi se referă la faptul că aici este vorba de o decizie de viaţă şi de moarte, unde personalul medical şantajează pacienţii – nu se mişcă decât pe bani. Acest lucru ar diferenţia participarea noastră la corupţia medicală de corupţia politică.
    Sunt sigur că acest lucru era valabil în trecutul relativ apropiat, dar în prezent nu pot să spun că explicaţia mă mulţumeşte. În primul rând, spre deosebire de acum două decenii, acum există un sector privat în plină dezvoltare. Nu toate serviciile medicale reprezintă decizii de viaţă şi de moarte, cel puţin în aceste cazuri mă gândesc că am putea evita pe viitor corupţia apelând la servicii private, mai ales atunci când e vorba de pacienţi din clasa de mijloc, care-şi permit costul suplimentar (dacă există). De exemplu, protezarea de genunchi se face şi în diverse centre private din România şi nu este o urgenţă de la o zi la alta.
    În al doilea rând, chiar în cazul unei urgenţe în care facem obiectul şantajului, putem reclama personalul medical corupt *după* eliminarea urgenţei. Codul penal îl disculpă pe cel care dă mită dacă denunţă beneficiarul mitei înainte de începerea urmăririi penale, plus că aici se aplică şi prevederile referitoare la şantaj (şi nu cred că exagerez dacă aş invoca la Cedo şi încălcarea dreptului la viaţă de către statul român). Există poate teama că „sistemul” ne va boicota în viitor dacă denunţăm pe cineva. Aş înţelege o asemenea preocupare la o persoană în vârstă, cu probleme cronice, dar mă mir că denunţurile sunt atât de rare chiar atunci când este vorba de tineri. Sau poate nu credem că procurorii vor da curs reclamaţiei noastre. Înclin să cred că şi aici lucrurile au început să se schimbe.
    Pe scurt, cred că pasivitatea noastră, care poate era justificată când sistemul medical era un monolit imun la contestare, nu mai este justificată acum, când avem alternative private şi când „organele” au început să reacţioneze.
    Nu vreau să mă erijez în cine ştie ce justiţiar. În 2005 am ajuns şi eu la secţia de ortopedie a unui spital de stat din Bucureşti, la „recomandarea” cuiva. Ignoranţă şi inerţie. Este greu să ne dezvăţăm de vechile reflexe, dar cred că asta e direcţia corectă.
    Cris mai spune că şpaga mea nu lasă alt om netratat. Depinde. În orice caz, şpaga mea creşte indirect preţul pentru femeia romă sau de la ţară care zace de 24 de ore în travaliu fără să o bage nimeni în seamă fiindcă n-are destui bani de şpagă şi, desigur, tot vina ei e, cine a pus-o să facă copii. Aici e un paradox: avem un sistem medical care ar trebui să reprezinte o plasă de siguranţă pentru cei fără mijloace, dar care ajunge să-i trateze tot pe cei care au mai mulţi bani.
    Bun, să revenim la tensiunea de care ziceam. Deci scăpăm de disonanţă invocând faptul că nu ne putem împotrivi sistemului, neexistând alternative. Mă întreb totuşi dacă nu cumva şi Becali raţionalizează la fel: „am vrut să fac fotbal, erau toţi în mafie, nu am avut de ales”. Cu ce este el mai puţin moral decât noi? El crede că a făcut ce a fost mai bine pentru el şi familia lui, în condiţiile date. Şi a dat şi ei el bani la un ONG (BOR) care urmăreşte binele, nu?

  12. @Filip: cred ca problema trebuie nuantata. In general, nu iti este conditionat serviciul medical de spaga. In majoritatea cazurilor primesti serviciul indiferent daca platesti sau nu.

    Problema e de calitate: medicul care opereaza mai atent, anestezistul care dozeaza mai cu grija, asistenta care infinge acul mai bland, fara sa distruga vena, infirmiera care face curat mai temeinic. Auzi toate aceste povesti si nu stii ce sa crezi, sunt adevarate sau nu? De dovedit e imposibil, sunt nuante ale actuluo medical pe care nu le poate surprinde cu adevarat nicio procedura sau regula.

    Si aici intervine dilema: in acel ceva in plus pe care ti-l aduce spaga, ceva care poate sa fie sau sa nu fie, aici poate sa stea o zi mai putin de spitalizare, putin confort mai putina durere, recuperare mai rapida, poate chiar viata celui drag. Platesti sau nu?

    La final, daca ai platit, nu ai ce sa reclami legal. Daca ai ales sa platesti, ai facut-o voluntar.

    Dar aceasta ambiguitate este premeditat intretinuta in sistemul public de sanatate. Este o problema de etica.

  13. Eu nu cred ca aceasta ambiguitate a spagii este mentinuta artificial, ne-etic, ci ca rezulta ca o necesitate din conditiile actuale. Altfel cum s-ar putea oficializa/elimina spaga? Eu vad doar trei posbilitati:
    – Eliminam spaga, si toata lumea si plateste doar impozitul pe sanatate la nivelul actual, si primeste doar indiferenta si prostia la care e normal sa te astepti de la un medic platit cu 15 milioane. Lucru care nu ne place, fiind motivul pentru care dam spaga in primul rand.
    – Oficializam spaga sub forma unui impozit pe sanatate crescut. Adica in loc sa platesti 20 milioane la o operatie, ii platesti intr-un an intreg printr-un impozit crescut. In cazul asta nu vom primi nici macar plusul ambiguu pe care-l aduce spaga, banii suplimentari pe care-i aduc cei cativa din clasa de mijloc fiind diluati la nivelul intregii populatii.
    – Oficializam un sistem de plati privat (sub diverse forme), adica oficializam faptul ca cel care plateste mai mult trebuie tratat mai bine, iar cine plateste mai putin trebuie tratat mai prost. Dar oficializarea discriminarilor va starni un val imens de critici (inclusiv ale mele), intrucat vreo 25% vor fi tratati bine (corespunzator cu banii pe care-i dau) dar 75% din pacienti vor fi tratati si mai prost (cei care n-au de unde sa dea).

    Problema este ca „gama dinamica” a pacientilor e prea mare, discrepantele sunt prea mari, nu poti sa impaci si pe batranii de la tara care n-au bani de operatie si pe IT-istii urbani care au, in conditiile unui sistem teoretic egalitar. Intotdeauna cand ai de-a face cu un nivel mediu, cei de deasupra mediei sunt „furati” iar cei de sub medie „primesc de-a moaca”. Asta e matematica. Problema este ca la noi dispersia e prea mare.

    De aceea acest sistem hibrid al spagii e singurul care poate rezista – nici atat de dur incat sa primesti curatenie strict riguros dupa cat ai achitat la casierie, dar nici atat de egalitar incat asistenta sa nu zambeasca mai frumos celui care i-a dat ceva.

  14. Nu există ambiguitate din punct de vedere legal.
    Conform codului penal (art. 254), avem luare/dare de mită şi atunci când se dau/iau bani „în scopul de a îndeplini […] [un] act privitor la îndatoririle sale de serviciu”, deci şi atunci când dai bani pentru ca ei să-şi facă treaba.
    Becali a fost condamnat în dosarul Valiza exact pentru că a dat bani ca jucătorii unei echipe să-şi facă treaba.

  15. Trebuie să remarcăm că Becali a fost condamnat și nu jucătorii care ar fi trebuit să primească șpaga. Asta pentru că nu se poate dovedi că jucătorii au cerut ceva, inițiativa a aparținut oierului. Aici e și capcana sistemului medical, nu ți se cere direct, ci dai din proprie inițiativă, pentru că „așa se dă”.

  16. @Filip : Multumesc pentru faptul ca imi re-aduci aminte ce este de facut. Vorbesc in nume personal, si sunt serios. E reconfortant ca nu sunt singurul „nebun” care gandeste si actioneaza asa, imi da putere. Da, am urmat multe din ceea ce spui tu. Trecut momentul critic, maica-mea a fost mutata la privat. Eu numai la privat ma tratez. La capitolul spaga solicitata de personalul medical, cu prima ocazie cand nu este o problema grava, o sa actionez. Cel mai greu de probat este lipsa actiunii personalului in caz de ne-dat spaga. Asta pentru ca nu exista proceduri in cadrul unitatilor sanitare. La centrul privat unde am mutat-o pe maica-mea, sunt proceduri, gen infirmiera trece in perioada noptii la fiecare 15 minute pe la rezidenti, pentru monitorizare. Mi-ar fi fost puse la dispozitie toate regulile daca le ceream. Poti reclama ca nu se respecta procedura. Si multe altele. Si sa vezi minune, infirmiere restructurate din spitalele de stat, se comporta exemplar cu rezidentii. Mai bate cate una maruntel din buze ca „ehe, sa se dea drumul la angajari la stat si acolo ma duc. Ca era mai bine.”. Si nu poti sa nu adaugi de la tine in gand, da, munca mai putina, spaga, fara multe reguli de respectat, excelent.
    Si pentru mine personal nu am mai calcat intr-un centru medical de stat de prin facultate, adica 2002. Personalul din Belvedere ma stia ca pe „nebunu’ de la liga studentilor din mate’ care face scandal”. S-a desfiintat centrul respectiv, dar cine a fost student pana prin 2003 stie despre ce vorbesc.

  17. @Livache: Cam cat a costat interventia la Foisor?

  18. Daca ma puteti ajuta va rog cu cateva informatii va rog. Mama mea sufera de acelasi diagnostic (proteza la genunchi) si din pacate nu am bani de tratament si operatie in cabinete particulare. Si acum ca este pensionata de drept cotizeaza catre CAS. Daca imi puteti preciza ca prim pas sa ma adresez CAS-lui (daca sunt fonduri,se incadreaza in gratuitate,se pune pe lista de asteptare) sau unui medic specialist care sa confirme interventia chirurgicala si revenirea la CAS. Va rog sa imi mai precizati daca reusim cu coleta pentru operatie mai avem sanse de despagubire de catre CAS.

  19. protezele de genunchi sunt gratuite , va recomand sa mergeti la Spitalul Foisor din Bucuresti. S-ar putea sa asteptati putin dar veti primi.

  20. Si eu sunt anti-spaga. Si da, confirm, sunt medici care isi doresc un post in spital si nu il gasesc liber din motive de.. spagarul e acolo. Nu e multumit medicul/asistenta de conditii – are dreptul sa se mute in alta parte.
    Dintre cunostinte, una cu copil la terapie intensiva a preferat sa nu dea spaga, ci sa cumpere de la farmacie (nu cea imediat de langa spital!!! ) seringi, manusi, dezinfectant etc. – ce a vazut ca e nevoie la terapie intensiva. Nu s-au purtat asistentele prea amabil cu ea, dar nici ea nu le-a iertat.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s