La colțu' străzii

Ce public are Partidul Conservator-Religios?

10 comentarii

Religion and politics

(reluare!*)

Deşi au încredere în Biserică, românii nu o vor amestecată în politică. Instituţiile politice sunt la cel mai scăzut nivel de încredere, în timp ce cele religioase se bucură în continuare de încrederea cetăţenilor (chiar dacă în scădere); în tot spectrul social, participarea la activităţi politice este cea mai scăzută, iar la activităţi religioase cea mai ridicată. Totuşi, într-o proporţie covârşitoare, românii resping ideea ca preoţii să le recomande cu cine să voteze şi majoritatea sunt împotriva candidaturii în alegeri a preoţilor. Majoritatea românilor cred că ar fi mai bine ca funcţiile politice să fie ocupate de oameni credincioşi, dar trendul este descrescător. Aceasta este concluzia primei părţi a analizei de aici şi în continuarea ei am încercat să-mi imaginez o agendă publică a unui partid-conservator religios.

Vorbim deci de o minoritate a celor ce consideră că este bună o implicare a bisericii în politică. Însă am văzut adesea în istorie că o minoritate activă, hotărâtă şi cu resurse îşi poate avansa şi chiar impune propria agendă în spaţiul public. Clasa politică din România este în criză, iar unul dintre simptomele acestei crize este că principalele partide îşi pierd susţinătorii şi mulţi cetăţeni se consideră nereprezentaţi. Întrebaţi, în iunie 2011, dacă se simt apropiaţi de vreo formaţiune politică, doar 19% dintre români răspund afirmativ. Chiar dacă asistăm în spaţiul politic la mişcări tactice de „deghizare” a vehiculelor politice sub nume noi – înfiinţarea succesivă a ACD şi USL, respectiv posibila apariţie a Mişcării Populare – rămâne un spaţiu suficient de mare pentru apariţia unor noi formaţiuni politice. Nu e vorba neapărat de partide de masă, ci mai degrabă de unele de nişă, care promovează o agendă bine ţintită pentru a atrage un public specific, cu şanse de a ajunge în Parlament. Partidele ecologiste ar putea fi exemplul cel mai bun, şi avem deja trei astfel de formaţiuni. Însă la fel de bine poate să fie un partid cu o agendă conservator-religioasă.

Este evident că un astfel de partid ar promova înainte de orice o morală creştină. Însă toate partidele româneşti fac asta, indiferent care este ideologia asumată retoric. Să ne amintim că în 2009, la dezbaterea finală, candidatul socialist la preşedinţie a lecturat din Biblie, ceea ce contrazice cumva tocmai ideea de a fi socialist; dar acesta este specificul local. Un partid care ar vrea să se diferenţieze pe linia religioasă ar trebui să vină cu o serie de opţiuni de politici publice care să se suprapună cu opiniile bisericii. Am încercat să construim o astfel de agendă, cu cinci subiecte de actualitate în dezbaterea publică de la noi: finanţarea bisericii din surse publice; construcţia Catedralei Mântuirii Neamului; predarea religiei în şcoală; îngrădirea avortului; şi sporirea influenţei religiosului asupra politicului. Tabelul următor prezintă concis, pentru fiecare dintre cele cinci subiecte, care au fost indicatorii folosiţi pentru măsurare şi care este procentul din întreaga populaţie care are opinia considerată conservatoare.

Grupurile evidenţiate prin procentul din ultima coloană nu se suprapun: de exemplu, sunt persoane favorabile predării religiei în şcoală, dar împotriva avortului. Pentru oricare două subiecte găsim astfel de exemple. Intersectând toate cele cinci grupuri, putem construi un indicator de afinitate cu agenda conservator-religioasă pe care am propus-o.

Acest indicator are şase niveluri, aşa cum arată imaginea de mai jos. Cei cu afinitatea cea mai slabă, 22% din populaţie, sunt cei care nu se regăsesc în niciuna dintre opţiunile de mai sus. Cei care se află în cel puţin un grup sunt 25% din populaţie; 21% se regăsesc în două grupuri, iar în trei grupuri alţi 20%. La marginea din dreapta a graficului, cu afinitatea cea mai puternică, sunt cei care se regăsesc în patru dintre cele cinci grupuri – 9% – şi, în ultima categorie, cei 3% dintre români care îmbrăţişează toate cele cinci opţiuni pe care le-am numit conservator-religioase.

Putem spune că publicul ţintă al unui eventual partid conservator-religios ar fi cei din ultimele două categorii. Relaxând condiţiile s-ar mări numărul potenţialilor susţinători, dar în acelaşi timp agenda s-ar suprapune prea mult cu a cel puţin unora din partidele mari deja existente. Pentru a se diferenţia, noul partid are nevoie de o agendă ceva mai radicală. Vorbim deci de un potenţial electoral pentru agenda propusă de aproximativ 13% din populaţie.

Este aceasta o minoritate activă şi cu resurse care să promoveze o schimbare, aşa cum spuneam mai sus? Răspunsul este mai degrabă negativ. Categoriile sociale în rândul cărora întâlnim o o pondere mai mare a celor ce au o afinitate puternică cu agenda conservator-religioasă sunt cele mai pasive şi cu resurse mai puţine. Nu este o surpriză, literatura de specialitate şi cercetări anterioare arată că persoanele cu resurse mai puţine tind să fie mai conservatoare.

Spre exemplu, 30% dintre cei cu venituri foarte mici (sub 400 lei) au o afinitate puternică cu agenda analizată, faţă de doar 10% dintre cei cu venituri mari (2.000 – 4.000 lei) şi 6% dintre cei cu venituri foarte mari (peste 4.000 lei). În mediul rural ponderea grupului studiat este de 19%, faţă de 7% în urban. După nivelul de educaţie, conservator-religioşii sunt 22% între cei cu studii primare, 10% între cei cu studii medii şi 7% între cei cu studii superioare. Ca vârstă, ponderea lor este peste media naţională doar în rândul celor peste 60 de ani (16%) şi scade la 8% între tinerii sub 30 de ani. Similar, observăm că au tendinţa de a se plasa mai spre dreapta scalei de mai sus pensionarii, casnicele, şomerii, lucrătorii în agricultură, şi mai spre stânga cei cu profesii active. Pe scurt, grupul analizat, cel al persoanelor cu o afinitate puternică pentru agenda conservator-religioasă este mai degrabă format din persoane fără potenţialul de a influenţa şi, dacă societatea în ansamblu va avea o evoluţie crescătoare, acest grup va avea mai mult tendinţa de a se restrânge decât de a creşte. Nu putem însă estima ce s-ar întâmpla dacă evoluţia economică şi socială ar fi în regres, ducând la creşterea numărului „pierzătorilor” şi a celor defavorizaţi; ar putea să conducă la o creştere a potenţialului agendei conservator-religioase.

Un eventual partid ce şi-ar asuma o agendă conservator-religioasă mai mult şi-ar înstrăina potenţiali votanţi decât ar atrage. Ponderea celor ce au o afinitate puternică faţă de o astfel de agendă este redusă şi semnificativ mai mică decât a celor ce o resping, iar persoanele ce corespund profilului au resurse mai puţine şi sunt mai degrabă pasive. Dacă Biserica s-ar simţi ispitită să facă pasul spre politică, foarte probabil ar fi o decizie greşită, care i-ar aduce mai degrabă dezavantaje. Iar participarea politicienilor la evenimente religioase sau afişarea ostentativă a credinţei e posibil să nu aducă beneficiile electorale scontate. Până la urmă, e un semn că, încet-încet, democraţia din România se maturizează.


*) Acesta e un text publicat pe 15 septembrie 2011, așa cum bine și-au dat seama cititorii fideli. Am văzut că a tot revenit discuția despre stat, societate și biserică, fie că e vorba de bugetul (public) al cultelor, fie că vorbim de încrederea în biserică. M-am gândit că pentru cei ce sunt interesați de subiect sunt bune niște date despre religie și politică; sunt din 2011, dar e un domeniu în care lucrurile se schimbă lent. Din aceeași perioadă, folosind aceleași date de sondaj, citiți și despre:

10 gânduri despre „Ce public are Partidul Conservator-Religios?

  1. si din motivele de mai sus, cred ca daca vreodata dreapta va avea succes in Romania, ea va fi liberala si nu conservatoare in sens occidental. bineinteles cand spun dreapta, nu ma gandesc la PNL ori PDL.

  2. Te pomeni ca te referi la Partidul Conservator!

  3. Sincer, nu vad de ce un credincios si-ar dori, de exemplu, ca preotii sa sfatuiasca oamenii cu cine sa voteze si cu atat mai putin sa candideze preotul insusi. Ale lui Dumnezeu sunt ale lui Dumnezeu, chiar nu cred ca credinciosii isi doresc ca Patriarhul sa fie prim-ministru iar legile sa fie date de Sinod.

    Prin urmare, chiar e ok ca nu avem un public conservator religios – sa nu amesteci Biserica (si misiunea ei) cu ce fac guvernantii/economistii/finantistii mi se pare un semn de inteligenta si de profunzime.

    Cum tot un semn de inteligenta mi se pare si nuantarea (de la 54% la 26%) intre finantarea activitatii Bisericii de catre stat si finantarea „majoritara sau completa” a unui monument specific (vestita Catedrala).

  4. Sunt de acord, e un semn bun că nu sunt mai mulți cei care ar dori o simbioză politică (alături de cea economică) între stat și biserică.

    Mă întreb dacă nu cumva există o legătură între scăderea de încredere în biserică pe care par a o indica sondajele CCSB și marketingul agresiv al BOR pentru proiectul faraonic Catedrala Neamului.

    Pe de altă parte, cunoscând cum merge treaba cu sondajele în România, mi-ar place să văd datele CCSB confirmate și de alte cercetări, făcute de alte firme.

  5. Religia este cea mai veche (batrana) politica. Religia este … o forma de filozofie (fara
    insa a se confunda cu ea)
    Filozoful si omul religios coincid in multe aspecte. In ambii se da o batalie de a ajunge
    la o cunoastere totala a carei posesii sa-i permita sa inteleaga pana in strafunduri
    originea sa, de unde vine si unde se duce.
    Doar ca filosoful se străduiește să obțină cunoștințe utilizand propria-i ratiune, căutând
    dovezi naturale pentru adevărurile descoperite, în timp ce omul religios preferă să se
    bazeze pe credința (sau credibilitatea) pe care o merita adevărurile cunoscute cu
    ajutorul supranaturala a revelației.

    De aici strategia (analogica jocului de sah, celei militare sau cea a escaladarii in alpinim)
    aplicata in „calea de urmat” incepe sa difere (unii asteptand ploaia iar altii cautand sa
    sape o fantana)
    Religia cauta sa se mentina „deasupra celorlalte” (ca un fel de sera din folie de plastic
    interpusa intre nori si pamant).
    In zilele noastre tehnologia ne ajuta sa folosim analogii de care cei dinaintea noastra
    nu dispuneau.
    Azi, cand mersul pe jos este … cantitativ egal cu mersul mersul cu proteze (autovehicolul
    este o forma de proteza) putem spune ca intre omul politic (homo politicus) si omul
    im-politic (unde prescurtarea „im” vine de la „impotenta) sau cu alte cuvinte „homo
    sapiens” este aceeasi ca intre participacintii la trafic …cu carnet si participantii la trafic
    fara carnet.
    In timp ce unii sunt adeptii lui „ala-n dala” ceilalti, chiar daca nu sunt „respectatori” de
    „regula a jocului” cel putin au habar ca aceasta exista.
    PS. „Fariseu” a fost un cuvant folosit pana cand s-a inventat cuvantul „socialist”.
    Comunistii urau religia cum isi ura „conventia democrata” imaginea din oglinda fdsn-ul.
    Comunismul s-a dorit tot o religia, o religia care sa-i ia locul celeilalte.
    Ne-avand ce face, s-au contopit. comunismul-religie cu religia comunism versus
    conventia democrata cu fdsn-ul.
    Spiritul lui coposu admirabil impletit cu spiritul lui iliescu.

  6. În general sondajele întreabă despre încrederea în Biserică. Sunt curios cu ar arăta un sondaj care întreabă despre încrederea în preoți.

  7. + 100 mihvoi, rar am văzut comentariu mai inspirat.

  8. Interesant e ca in Anglia Partidul Conservator are succes desi statul nu finanteaza biserica, nu construieste catedrale si unde marea majoritate a populatiei e protestanta. Ideea conservatorilor e de a preserva niste valori printre care si credinta in Dumnezeu nu in biserica. E o diferenta.

  9. Individul speciei umane ivit in viata in spatiul asta pe care unii l-au delimitat drept „carpato-
    danubiano-pontic” este (din ceea ce am vazut pana acum in Viata, si nu am vazut putin)
    are in a sa compunere cea mai mare doza de formalism (cam 90-95%).
    Vreau sa spun ca (biologicul asta individ) isi intruneste conditia de „persoana” doar in
    proportie de un 5 (maxim 10%) in rest jucand (in tot lungul vietii lui) un rol de „personaj”.
    Cu alte cuvinte, este (romanul) cea mai lipsita de personalitate tipologie de om pe care
    eu am vazut-o (nu o spun ca sa jignesc pe nimeni, este o constatare si incerc sa trezesc
    un interes sa ne autoanalizam pentru ca nu ne serveste nimanui o asa tipologie
    majoritara, tipologie fara de care admirabilul Caragiale ar fi ramas un nimeni).
    Vad ca in „wikipedia” este destul de binisor tratat conceptul „persoana” dar in ceea ce
    priveste conceptul „personaj” este pustiu asa ca va recomand sa cautati varianta spaniola
    (personaje) iar odata ajunsi la pagina alegeti o limba care vreti (vad ca nici in engleza
    nu este in cazul asta). Vad ca si in ce priveste Jacques Lacan, la limba romana e pustiu
    ca in Sahara.
    Mai pe romaneste, principala caracteristica este ca „suntem extrem de falsi”.
    Eu zic ca procentajul de „persoana” pe care ar trebui sa-l contina un „individ uman” spre
    a avea justificata categorisirea de „om” ar trebui sa fie mai mare decat procentajul de
    „personaj”
    Adica, dintr-un „tot” (100%) cel putin 51% din continut ar trebui sa nu fie altceva decat
    componenta „persoana” (pe principiul vaselor comunicante cu cat suie una, scade cealalta).
    ………..
    Romanul isi mentine formalismul si fata de religie. Una declara, una efectiv traieste.
    Se face frate cu dracul ca sa treaca puntea, si in acest domeniu. Nu … „studiaza”
    domeniul (bibliografia domeniului) ci cel mult incearca sa invete o poezie in care apoi
    sa se increada.
    Popa, invatatorul sau instructorul (sa zicem de fitness) si … respectand principiul,
    presedintele unui stat este … totuna.
    Adica el zice: inspiraaaaam, expiraaaam.
    Un „jucator” si face (deodata cu cei carora le comunica mesajul) ceea ce zice.
    Adica cand zicea „inspiraaaam”, inspira si el, deodata cu „adrisantii”
    Pe cand ceea ce se numeste „fariseu”, pune o caseta inregistrata cu „inspiraaam”,
    „expiraaaam”, lasa fraierilor „ceva de ocupatie” in biserica iar el li se duce sa zicem,
    pe la neveste.
    Mai pe scurt decat mine, Creanga spunea asta in „Povestea lui Mos Ion Roata”.
    Popa iti citeste dintr-o carte din care ai putea ajunge sa citesti si singur, asa cum si
    invatatorul, profesorul iti citeste din carti din care ai putea (evident de la „mai greu”
    pana la „mult mai greu”) ajunge sa inveti si singur. Dar nu el trebuie sa „respire” in
    locul tau. Un instructor de fitness, de yoga sau alte asemenea nu sa respiri te invata
    (pentru ca cum-necum respiri si singur, ci iti dezvaluie anumite tehnici de respirare.
    Tot la fel se intampla lucrurile si in ce priveste un „presedinte”. Daca este „jucator”
    ti se ofera ca model dar nu respira si inspira in locul tau (si nici tu in al lui) ci doar
    poate dezvalui ce ritm, ce directie, etc trebuie urmate.
    Adica, dupa ce ni-l punem in fruntea sirului indian in care noi insine ne asezam, el zice
    „stang” deodata cu punerea acelui pas, dar nu poate muta fiecaruia din cei din coloana
    din spate, piciorul, ci si-l muta fiecare doar daca vrea.
    Apoi zice: „drept”, apoi de nu stiu cate ori gandeste el: „stang” si de nu stiu cate ori
    gandeste el: „drept” incercand el sa potriveasca pasul acestei fiinte cu 23 de milioane
    de capete spre a o duce unde (si el dar si majoritatea celor din „sir”) fiinta asta
    are nevoie sa ajunga….. etc
    Cer scuze pentru lungimea expunerii mele. Nedorind sa continui sa deranjez spun
    vreunui eventual cititor ca …. crampeie relationate cu expunerea de aci pot gasi
    intr-un atelier al meu in care incerc sa confectionez ceva si la care atelier se
    poate ajunge (sper) cu cheia asta: https://sites.google.com/site/bibliamaxima/
    Salve.

  10. @mihvoi: Am văzut (de fapt, chiar am inițiat) sondaje cu încredere în preot în 2004 și în 2006. Diferențele între încredere în biserică și încredere în preot erau nesemnificative. Nu știu să spun dacă s-or fi schimbat lucrurile între timp.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.